Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea Babes Bolyai

Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Proprietatile psihometrice ale


Scalei pentru Depresie Hamilton

Realizat de:
TELECAN Maria Ioana
Specializarea Psihologie
An II

2014

In lucrarea de fata vom aborda proprietatile psihometrice ale Scalei pentru Depresie
Hamilton (Hamilton Rating Scale for Depression, abreviata HAM-D). Aceasta a fost publicata in
anul 1960 de catre Max Hamilton si revizuita apoi in 1966, 1967, 1969 si in 1980. A fost tradusa in
mai multe limbi: franceza, germana, italiana, turca.
In general cand se adreseaza problema depresiei clinicienii trebuie sa raspunda la 3 intebari:
are pacientul depresie?- punerea unui diagnostic; cat de depresiv este?- stabilirea severitatii; va
evolua in bine sau in rau?- aprecierea schimbarii. Scala HAM-D raspunde la a doua intrebare,
adresandu- se severitatii depresiei si implicit si celorlalte intebari deoarece se considera ca putem
deduce diagnosticul de depresie presupunand ca scoruri moderate si crescute in ceea ce priveste
severitatea indica prezenta depresiei si ca stabilirea severitatii actuale va ajuta clinicianul sa sesizeze
schimbarea dupa o alta aplicare a scalei, de obicei dupa un tratament.
Hamilton a luat simptomele majore ale depresiei si a incercat sa realizeze un instrument prin
care sa masoare severitatea lor. Scala originala continea 21 de itemi dar 4 dintre acestia au fost
exclusi datorita consideratiilor lui Hamilton cum ca simptomele evaluate sunt mai rare in depresie
sau nu reflecta severitatea acesteia. Dintre cei 17 itemi, 8 itemi sunt scorati pe o scala de 5 puncte
ce ia valori intre 0 si 4: simptomul nu e prezent, e usor, e moderat, e sever, iar 9 itemi au volori de la
0 la 2: absent, usor, in mod clar prezent. Scala poate fi administrata si scorata in aproximativ 15- 20
de minute si se refera la simptome le depresiei experientiate in ultima saptamana. Scorul total se
obtine prin insumarea scorurilor obtinute la itemii individuali si poate cuprinde valori intre 0 si 54.
Majoritatea clinicienilor considera ca scrurile intre 0 si 6 nu indica prezenta depresiei. Scoruri intre
7 si 17 indica o depresie usoara, intre 18 si 24 depresie moderata iar cele peste 24 indica o depresie
severa. Daca dupa aplicarea unui tratament scoruile obtinute sunt sub 7, acesta poate fi un indicator
al remisiei tulburarii.
Hamilton nu a specificat niciun mod de administrare si scorare a datelor sau intrebari
standardizate pentru a facilita procurarea de informatii de la pacient, interviul propus de acesta fiind
unul nestructurat dar, astazi exista interviuri structurate pentru aceasta scala: Structured Interview
Guide for the Hamilton Depression Rating Scale (SIGH-D), realizat de Janet B.W. Williams in 1988.
Fidelitatea HAM-D a fost verificat prin metoda consisentei interne, metoda test- retest si
fidelitatea inter-evaluator.
Metoda consistentei interne reflecta gradul in care toti itemii masoara constrctul vizat.
Daca itemii coreleaza puternic intre ei inseamna ca toti se refera la depresie. Pentru masurarea
consistentei interne s- a folosit coeficientul Alpha Cronbach, cu precizarea ca o valoare mai mare de
0.70 e considerata adecvata. S-a estimat deasemenea si fidelitatea itemilor individuali, fiecare dintre
scorurile obtinute la un item fiind corelate cu scorul total format din suma scorurilor itemilor ramasi.
Se asuma ca o corelatie de 0.20 e adecvata. Coeficientii Alpha au trecut peste 0.70 dar doar foarte
putine studii au obtinut un coeficient Alpha de 0.90 deci, in general, itemii au o omogenitate
moderata. In ceea ce priveste fidelitatea itemilor individuali, doar 6 dintre ei au corelat adecvat cu
scorul total al celorlalti itemi si anume: vina, insomnia in mijlocul noptii, anxietatea psihica,
anxietate somatica, simptomele somatice generale si gastrointestinal. Probabil consistenta moderata
a itemilor se leaga de constructia testului astfel unii dintre ei se refera la alte constructe precum
anxietatea iar altii vizeaza simptome irelevante pentru depresie precum hipocondria existand o
eterogenitaate la nivelul continutului. Prin urmare acestia trebuie fie modificati fie eliminati.
Fidelitatea inter- evaluator, masurata cu ajutorul coeficientului de corelatie Pearson, este
deasemenea adecvata, ridicandu- se peste valoarea de 0,70 pentru scorul total dar nu si pentru itemii

individuali. Daca se foloseste interviul structurat propus de Williams, valoarea coeficientului


Pearson creste. Se poate intampla acest lucru deoarece procedura structurata de interviu diminueaza
probabilitatea ca evaluatorii sa utilizeze intrebari irelevante, incomplete sau sa omita unele
interogatii importante pentru evaluarea depresiei care sa duca la scorarea diferita a unui item fata de
alt evaluator. Persista totusi problemele la nivel de itemi individuali.
Metoda test- retest se refera la stabilitatea in timp a scorurilor la test cand starea pacientului
nu s- a schimbat. Daca fidelitatea test- retest e mare se poate asuma ca orice schimbare in valorile
scorurilor se datoreaza unei imbunatriri/ sau nu, la nivelul starii clinice a pacientului si nu unor erori
in masurare. Ca si la celelalte masuratori ale fidelitatii, coeficientul Pearson a depasit 0.70 la nivelul
scorului total, demostrand stabilitate in administrare dar nu si la nivelul itemilor individuali. Cativa
dintre acestia nu sunt stabili in timp si consideram ca trebuie modificati sau exclusi.
Concluzionam ca fidelitatea este adecvata la nivelul scalei ca intreg dar problematica la
nivelul itemilor individuali. Multidimensionalitatea scalei e deci o problema in ceea ce priveste
faptul ca scorul unui item nu se reflecta in scorul final in mod independent. Deducem ca un item
individual nu trebuie folosit pentru da face predictii despre scorul total al testului.
Validitatea HAM- D a fost abordata la atat la nivel de continut si criteriu cat si la nivel de
construct.
Validitatea de continut se refera la gradul in care continutul itemilor reprezinta constructuldepresia. HAM-D intruneste dificultati in a reflecta simptomele actuale ale depresiei din DSM IV,
depresia asa cum este inteleasa astazi. Continutul unor itemi se potriveste cu simptomele din DSM
IV, dar continutul altora nu. Astfel, unele sindroame vizate de HAM-D nu se regasesc ca si criterii
actuale de diagnostic in DSM: anxietatea somatica, simptome genitale, hipocondria, pierderea
insightului, unele sunt incluse in componenta unui singur item desi condorm DSM IV ar trebui sa fie
baza unui item distinct: indecisivitatea, iar altele lipsesc: inutilitate, lipsa de concentrare si
simptomele vegetative inversate: hiperfagia, hipersomnia si luarea in greutate.
Validitatea de criteriu
Validitatea concurenta a fost evaluata in contrast cu cele 10 criterii pentru tulburare
depresiva ale International Classification of Diseases iar corelatia a fost masurata folosind
coeficientul alpha Cronbach a carui valoare a fost de 0,74, denotand faptul ca validitatea concurenta
este adecvata.
Validitatea predictiva este abilitatea de a prezice un rezultat, sau de a detecta o schimbare
in severitatea depresiei. Responsivitatea scalei sau capacitatea de a detecta schimbarea, de exemplu
in urma unui tratament, este superioara scalei Beck pentru Depresie. Totusi, fiind un construct
multidimensional se poate ca un tratament sa afecteze itemii intr- un mod diferit. Prin urmare, un
tratament poate afecta scorurile simptomelor somatice ale depresiei prin efectele sale adverse,
subestimand efectul tratamentului, imbunatatirea starii pacientului. Observam ca
multidimensionalitatea e o piedica in calea validitatii predictive. Am putea calcula in acest caz un
indice de severitate pentru fiecare item si pe baza indicilor individuali sa estimam gradul de
schimbare la nivelul starii pacientului. Mai mult, anumitor itemi li s- a atribuit o valoare
asemanatoare indiferent de gradul de severitate al tulburarii, ca in cazul itemilor relationati cu
insomnia iar pentru altii probabilitatea de a fi scorati maxim era mica indiferent de severitate ca in
cazul anxietatii somatice. 5 itemi nu avut avut probleme in cee ce priveste sensibilitatea la diferite
grade de severitate a depresiei: stare depresiva, vina, suicid, munca si interese si anxietate fizica.

Aceasta lipsa de sensibilitate a unor itemi scade deasemenea capacitatea de a sesiza schimbarea.
Acei itemi ar trebui schimbati, modificati sau exclusi.
Validitatea de construct
Validitatea divergenta reprezinta gradul in care o scala nu coreleaza cu alte scale ce
masoara constructe diferite, scala diferentiind intre grupuri cu un diagnostic diferit. Atfel, s- a probat
stiintific ca scala HAM- D discrmineaza intre grupuri clinice care au depresie si cele care au
anxietate.
Validitatea convergenta este gradul in care o scala coreleaza cu alte scale ce masoara
acelasi construct, coeficientul de corelatie Pearson necesar avand valoarea de 0.50. Corelatiile cu
alte scale de depresie au fost adecvate cu exceptia interviului clinic structurat pentru DSM IV,
demostrand inca odata ca HAM- D nu corespunde intr- un grad foarte mare cu modul in care
depresia e pozitionata in sistemul actual de diagnostic.
Remarci finale
Fidelitatea este in general adecvata si poate fi imbunatatita prin folosirea interviului
structurat. Validitatea convergenta si divergenta sunt deasemenea adecvate in afara corelatiei
scazute dintre HAM-D si interviul structurat bazat pe DSM IV. Validitatea de continut e cea mai
problematica avand in vedere ca nu intruneste un consens cu criteriile actuale pentru depresie din
DSM IV. Scala ar putea fi imbunatatita prin excluderea sau modificarea unor itemi problematici
precum si prin adaugarea de noi itemi pentru a se plia adecvat pe criteriile de diagnostic actuale. O
alta limita e aceea a lipsei sensibilitatii la schimbarea in severitate a unor itemi, acestia trebuind
modificati sau exclusi. Exista si problema faptului ca scorurile atribuite unor itemi sa fie mai mari
datorita unor factori ce nu reflecta in mod individual severitatea depresiei contribuind inadecvat la
marirea scorului total, interferand cu sesizarea gradului de evolutie a pacientului. Alte probleme pot
avea legatura cu varsta celor testati. Spre exemplu scorul celor mai in varsta la scala poate fi mai
mare datorita scorurilor mai mari obtinute la itemii ce vizeaza simptomelor somatice avand in
vedere ca aceasta categorie de varsta sufera in general de mai multe boli. Deasemenea acestia pot
avea disfunctii cognitive precum dementele care sa afecteze intelegerea sau raspunsul la itemi si pot
avea o intelegere diferita fata de adulti a itemilor ce tin de moarte, pesimism sau interes pentru
activitate. Se pune astfel problema faptului ca nu putem captura un construct complex, abordat
multidimensional, cu un singur scor ci ar trebui sa calculam indici de severitate pentru itemii
individuali. Alta limita e aceea nu exista niciun motiv teoretic pentru care unii itemi ar trebui sa
contribuie mai mult la scorul final decat altii, fiind considerati mai importanti. Se poate deasemenea
ca unii sa nu fi inteles intrebarile sau sa nu fie motivati sa raspunda, poate clinicianul a pus subiectii
sub presiunea timpului dorind sad ea un rezultat final intr- un timp foarte scurt sau poate conditiile
de testare nu au fost optime. O ultima limita pe care o amintim e accea ca desi a fost tradus in alte
lmbi nu s- au realizat studii cros- culturale.
In concluzie putem afirma ca Scala pentru Depresie Hamilton este una dintre cele mai
utilizate scale in acest sens avand avantaje de ordin psihometric ce o ridica deasupra altor
instrumente dar care are limitele ei, putand fi imbunatatita.

Anexa 1

SCALA DE DEPRESIE HAMILTON


1. Stare depresiva (tristete, deznadejde, lipsa de interes)
0 - lipseste;
1 - pesimism, tristete, deznadeje;
2 - accese de plans ocazionale;
3 - accese de plans frecvente;
4 - pacientul dezvolta aceste stari numai in timpul comunicarii
(verbale sau nonverbale)
2. Stare de vinovatie
0 - lipsesc;
1 - autorepros,a avea senzatia ca a dezamagit anumite persoane;
2 - idei de vina sau meditatie asupra greselilor din trecut sau a
actiunilor imorale;
3 - boala actuala este pedeapsa;
4 - aude voci acuzatoare sau denuntatoare sau/si are halucinatii
vizuale inspaimantatoare
3. Ideea de suicid
1 - lipseste;
2 - simte ca viata nu trebuie traita;
3 - isi doreste sa fie mort sau orice gand despre o posibila idee de
suicid;
4 - tentative de suicid
4. Insomnie (seara devreme)
0 - nu exista nici o dificvultate de a adormi;
1 - se plange de dificultati de a adormi;
2 - se plange de dificultati de a adormi in timpul noptii.
5. Insomnie (in mijlocul noptii)
0 - nu exista dificultati de a adormi;
1 - pacientul se plange de neliniste si deranj in timpul noptii;
2 - plimbari in timpul noptii ( fiecare sculare din pat primeste 2
puncte; in afara satisfacerii nevoilor organice);
6. Insomnie (dimineata)
0 - nu exista dificultati;
1 - se trezeste dimineata devreme dar se culca la loc;
2 - nu poate dormi o data ce s-a ridicat din pat.
7. Munca si activitati
0 - nu exista dificultati;
1 - sentimente si ganduri de incapacitate asociate cu activitati ca:
munca si hobby-uri;
2 - pierderea interesului in activitati ( munca si hobby-uri) declarate
de pacient sau observate indirect prin neatentie, indecizie
3 - scadere a timpului actual folosit pentru activitati sau scadere a
productivitatii in munca ( in cazul spitalizarii, acest scor
se acorda daca pacientul isi petrece mai putin de 3ore/zi
in activitati - munca in interiorul spitalului sau hobby-uri,
fara sa desfasoare munca de garda);
4 - oprirea din munca datorita bolii in curs ( in cazul spitalizarii, acest

scor se acrda daca pacientul nu se angajeaza in nici o activitate in afara de munca de garda, sdau pacientul nu reuseste
sa desfasoare munca de garda neasistat).
8. Retardare (scadere a ritmului ideativ si a ritmului vorbirii;
afectarea abilitatii de concentrare, activitate motorie scazuta)
0 - ritm de vorbire si ideativ normal;
1 - o usoara incetinire in timpul interviului;
2 - incetinire evidenta in timpul interviului;
3 - interviu dificil;
4 - interviu imposibil.
9. Agitatie
0 - nu exista;
1 - lipsa de nervozitate;
2 - se joaca cu mainile, parul, neliniste evidenta;
3 - se misca mereu, nu poate sta linistit;
4 - isi frange mainile, isi mananca unghiile, se trage de par, este grabit
10. Anxietate la nivel psihic ( psihic anxios)
- tensiune si iritabilitate subiectiva, pierderea concentrarii;
- manifesta ingrijorare in probleme minore;
- teama;
- frica exprimata fara a fi intrebat;
- sentiment de panica;
- sentiment de nerabdare.
0 - lipsesc;
1 - slabe;
2 - moderate;
3 - severe;
4 - reduc pacientul la neputinta.
11. Anxietate la nivel somatic
Simptome patologice ce insotesc anxietatea cum ar fi:
- la nivel gastrointestinal:gura uscata, indigestie, diaree, crampe, stare de voma;
- la nivel cardio-vascular: palpitatii, dureri de cap;
- la nivel respirator: hiperventilatie, oftaturi, suspine;
- frecventa urinarii;
- transpiratii;
- ameteli, privire intetosata;
- tiuit in urechi
0 - lipsesc;
1 - slabe;
2 - moderate;
3 - severe;
4 - reduc pacientul la neputinta.
12. Simptome somatice: gastrointestinale
0 - nu apar
1 - pierderea apetitului, dar mananca fara insistenta personalului;
2 - dificultati in hranire fara indemnurile personalului.
13. Simptome somatice generale
0 - nu apar;

1 - senzatie de greutate in membre, spate sau cap, dureri de spate, de


cap, musculare, pierderea energiei;
2 - orice simptom evident primeste acest scor.
14. Simptome genitale ( cum ar fi: pierderea libidoului, tulburari de menstruatie)
0 - nu apar
1 - slabe;
2 - severe.
15. Hipocondrie
0 - lipseste;
1 - se retrage (fizic) de la sine;
2 - preocupare pentru starea de sanatate;
3 - convingere puternica a existentei unei boli fizice;
4 - iluzii hipocondriace.
16. Pierderea greutatii
0 - nici o pierdere in greutate;
1 - pierdere probabila de greutate asociata bolii prezente;
2 - pierdere sigura de greutate ( parerea pacientului ).
17. Autoanaliza
0 - constietizeaza starea depresiva si boala;
1 - constietizeaza boala, dar o atribuie mancarurilor proaste, nevoii
de odihna, suprasolicitarii e.t.c.;
2 - neaga ca ar fi bolnav

Anexa 2

Comparatie intre scala HAM- D si DSM IV in ceea ce priveste sindroamele associate cu depresia