Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Proiect semestru Psihodiagnostic

Studenți (anul II, semestrul1, ID):

Bordeanu Cătălina Elena
Iorga Robert Alexandru
Roșca Rada Maria
Tibil Oana Andreea
Tudoran Ioana Cristina
1.A. Imaginați-vă că sunteți psiholog organizațional și doriți să investigați fidelitatea și
validitatea unei scale ce măsoară angajamentul față de companie. Descrieți pe scurt ce tipuri de
fidelitate și validitate veți analiza și care sunt condițiile în care aceasta trebuie să fie investigate
astfel încât dvs. să aveți argumentele necesare să puteți spune că rezultatele obținute în urma
aplicării scalei sunt de încredere.

Pentru investigarea fidelității scalei ce măsoară variabila angajamentul față de companie, avute la
dispoziție este recomandată investigarea mai multor aspecte:
1. Consistența internă a acestuia, prin analiza indicatorilor Alpha Cronbach standardizați
rezultați în urma pretestării acestei scale, dacă scala are mai puțin de 40 de itemi.
2. Tipurile de eșantioane din care au fost obținute datele legate de fidelitate și validitate,
populația din care s-au extras eșantioanele trebuie să fie cât mai asemănătoare ca și caracteristici
cu persoanele ce fac parte din organizația în care dorim aplicarea testului.
3. Dacă notarea testului presupune o judecată subiectivă, trebuie luată în considerare
fidelitatea interevaluatori, se va analiza coeficientul de corelatie interevaluatori.
4. Testul trebuie analizat și cu privire la tipul itemilor, si anume, dacă aceștia sunt binari, cu
răspunsuri de forma adevărat sau fals, se va analiza coeficientul Kuder Richardson.
Dacă acest test are coeficienți înalți, de peste 0.8, atunci testul este omogen si consistent
și , din acest punct de vedere este un test potrivit si de incredere. (Urbina, 2004)
Fidelitatea însă trebuie evaluată în lumina tuturor celorlalte atribute ale testului cum ar fi
datele normative și cele de validitate. (Urbina, 2004)

Validitatea se referă la cât de corecte sunt informațiile oferite de test, corectitudinea inferentelor
realizate pe baza testului, altfel spus cât de mult ne putem baza pe test pentru scopul pe care-l
avem . In acest sens propunem :
1. Investigarea validității de aspect pentru a vedea în ce măsură cei supuși testului îl percep
ca fiind potrivit cu aflarea informațiilor despre angajamentul față de companie, pentru că acest
lucru influențează răspunsurile persoanelor la test; testul să nu contrarieze persoanele cărora li se
aplică. (Urbina, 2004)
2. Examinarea validității de conținut pentru a afla în ce măsură itemii care alcătuiesc textul
sunt reprezentativi pentru ceea ce testul dorește să măsoare.
3. Investigarea validității de construct și anume Coeficientul de validitate trebuie să fie cel
puțin r=0.4 pentru a fi considerat un test bun, și semnificativ statistic, adică p< 0.05.
4. Verificarea scopului pentru care el a fost validat, dacă a fost validat pentru un scop
asemănător celui pe care-l avem de urmărit în momentul de față, și anume, aflarea angajamentul
față de companie al angajaților.
1. B Presupunând că ați obținut un coeficient de consistență internă egal cu un α= 0,55, ați putea
utiliza instrumentul dvs.? Argumentați răspunsul și discutați doi factori care ar fi putut să ducă la
acest rezultat.

Presupunând că am obținut un coeficient de consistență internă egal cu un α= 0,55,

traducem asta printr-o inconsistență a scorurilor obținute și decidem să nu utilizăm acest
instrument deoarece el arată o fidelitate scăzută (Murphy&Davidshoper, 1998), adică scorul real
și scorul eroare au efect egal asupra scorului observat la test. Acest lucru poate să apară din
cauza faptului că itemii scalei nu corelează între ei și deci unii măsoară un construct și alții
măsoară altul, deci testul nu are consistență internă. De asemenea erorile pot sa apară din cauza
condițiilor de administrare al testului și anume : mediul in care se aplică testul poate să fie
inadecvat (galagie, frig/prea cald, întuneric sau prea lumină - lumina soarelui bate direct și este
neconfortabilă) sau pot apărea din cauza stărilor persoanei testate ( nu se poate concentra, este
nelinistita sau are o stare de sanatate precara), de asemenea formularea itemilor poate fi greoaie
și neadecvată înțelegerii persoanelor testate. În aceste condiții răspunsurile la itemi pot fi
incoerente. Cotarea și interpretarea rezultatelor poate fi o altă sursă de eroare ce apare din cauze
ce țin de competența sau subiectivitatea evaluatorului.
În această situație rezultatele testului nu sunt relevante pentru a putea fi folosite în
interpretarea gradului de angajament față de companie al persoanei testate.

2. Proiectul nostru își propune să identifice instrumente de screening a depresiei și să se focuseze

pe populația de studenți din Statele Unite ale Americii.

a) Scurtă prezentare a constructului și prezentarea scopului evaluării.

Cea de-a cincea ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică (DSM-5),

publicat în 2013, a dedicat un capitol independent tulburărilor depresive. Totodată Asociația
Americană de Psihiatrie (APA) a recunoscut că domeniul tulburărilor mintale, precum depresia şi
anxietatea, „nu se pot încadra complet în limitele unei singure tulburări” (APA, 2013). Acestea
implică mai multe categorii de diagnostic și pot reflecta vulnerabilități de bază comune pentru un
grup mai mare de tulburări. Această nouă structură fiind menită să stimuleze noi perspective
clinice. (APA, 2013)
Depresia este înțeleasă astăzi ca fiind o tulburare afectivă ce se întinde pe perioade mai
lungi, de peste două săptămâni, care apare și se desfășoară în absența altor boli organice de fond
sau al consumului de substanțe psihoactive.
Conform DSM-5, un adult poate fi diagnosticat cu depresie dacă resimte 5 din
următoarele simptome în decurs de două săptămâni: „1) dispoziție depresivă în cea mai mare
parte a zilei, aproape în fiecare zi (individul se simte trist, gol fără speranță ori în cazul
adolescenților se resimte stare de spirit iritabilă); 2) diminuarea semnificativă a interesului sau a
plăcerii pentru toate ori cele mai multe activități; 3) pierdere în greutate semnificativă fără a se
ține dietă sau creștere bruscă în greutate ori scăderea sau creșterea apetitului.; 4) insomnie sau
hipersomnie aproape în fiecare zi; 5) agitație psihomotorie sau întârziere aproape în fiecare zi
(aspecte observate de alții); 6) oboseală sau lipsa energie resimțită aproape în fiecare zi; 7)
sentimente de inutilitate ori de vinovăție excesivă sau inadecvată (care poate fi chiar delirantă);
8) scăderea capacității de a gândi sau de a se concentra, sau apariția dificultăților în luarea
deciziilor aproape în fiecare zi; 9) gânduri recurente de moarte sau ideații suicidare recurente.”
(APA, 2013).
În pofida progresului realizat în înțelegerea, definirea și diagnosticarea depresiei, unii
oameni de știință consideră că definiția DSM-V este încă prea vagă. Psihiatrul Daniel Goldberg
este unul dintre aceia care afirmă că multe dintre simptomele DSM sunt opuse, ceea ce poate
face dificilă dezvoltarea unei înțelegeri mai precise a afecțiunii. (Chen, 2015)
Specialiștii dedicați cercetării ori tratamentului persoanelor depresive au la îndemână astăzi un
cadru mult mai amplu de instrumente ce pot fi folosite în cadrul evaluării psihologice. Aceasta
implică un scop bine precizat și este menită să ajute la “rezolvarea de problema care vizează
descoperirea manifestărilor realității” (Dobrean, 2022). Instrumentele de evaluare alese pentru
măsurarea depresiei sunt prezentate mai jos și au drept scop screening-ul depresiei.

Vom compara 2 instrumente frecvent utilizate, Beck Depression Inventory (BDI-II)

și Center for Epidemiological Studies Depression (CESD), alese pentru că acestea au
norme pentru populația noastră de interes - studenți din Statele Unite ale Americii.

b) Inventarul de Depresie Beck – ediţia a doua (BDI - II) (Beck Depression Inventory-
Second Edition) este un instrument de auto-evaluare alcătuit din 21 de itemi, construit să
măsoare severitatea depresiei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 13 ani. Această versiune a
inventarului (BDI-II) a fost construită pentru evaluarea simptomelor corespunzătoare criteriilor
de diagnostic pentru tulburarile depresive cuprinse în Manualul de Diagnostic şi Statistică a
Tulburărilor Mentale – ediţia a IV-a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (DSM – IV, 1994).
Celor 21 de itemi le corespund 4 variante de răspuns, de la 0 la 3, răspunsuri care trebuie
să se refere la ultimele 2 săptămâni. Răspunsurile se însumează și totalul poate fi între 0 și 63, un
scor mai mare fiind corespunzător unei severității mai grave.
BDI se poate completa în aproximativ 10 minute și este necesar un nivel de cunoaștere al
limbii corespunzător claselor a 5 a sau a 6 a.
Consistența internă este între .73 și .92 cu o medie de .86 (Beck, Steer, & Garbin, 1988)
BDI-II a demonstrat consistență internă ridicată, cu coeficienții alfa 0.86 și 0.81 pentru populația
clinică, respectiv non-clinică (Beck et al., 1988)
Inventarul Beck conține mai multe simptome depresive și doar 6 simptome somatice și
spre deosebire de alte scale de evaluare a depresiei conține multe aspecte cognitive ale depresiei
ceea ce face ca aceasta scală să fie predilectă pentru evaluarea schimbărilor sub intervenția
psihoterapiilor cognitiv-comportamentale în tulburările depresive. (Vrasti, 2019).

Scala de depresie a Centrului de Studii Epidemiologice (CES-D), publicată pentru

prima dată de Radloff în 1977, este un instrument care conține 20 de itemi ce pot fi cotați pe o
scală de 4 puncte, de la 0 (rar sau niciodată) până la 3 (în cele mai multe cazuri). Scorurile totale
pot lua valori între 0 și 60, un scor mai mare indicând un risc mai mare de depresie.
Scala CES-D măsoară nivelul simptomatologiei depresive, în special a componentei
afective, respectiv dispoziția depresivă, și astfel este capabilă să deceleze “cazul” de depresie din
populația generală.(Vrasti, 2019)
Privitor la caracteristicile psihometrice de calitate ale scalei CES-D, Roberts si Veron
(1983) au arătat că scala are o bună consistență internă și o bună confidență test-retest (Vrasti,
2019).
CES-D oferă, de asemenea, scoruri prag (de exemplu, 16 sau mai mare) care ajută la
identificarea persoanelor cu risc de depresie clinică, cu sensibilitate și specificitate bună și
consistență internă ridicată (Lewinsohn, Seeley, Roberts și Allen, 1997). CES-D a fost utilizat cu
succes în intervale largi de vârstă (Lewinsohn și colab., 1997).

c) Proprietățile BDI - II așa cum reies din studii:

1. Din studiul Factor Structure of the Beck Depression Inventory— Second Edition
(BDI-II) in a Student Sample (Whisman, M. A., Perez, J. E., & Ramel, W., 2000) extragem următoarele
proprietăți psihometrice:
Normele inventarului BDI-II:
- nivel minim - 0-13 puncte
- depresie scăzută - 14–19 puncte
- depresie moderată - 20– 28 puncte
- depresie severă - 29-63 puncte
Consistența internă calculată cu coeficient alpha pentru întreaga scală este de .89,
astfel că este o consistență internă bună, aproape de excelentă.
Din studiul Psychometric Characteristics of the Beck Depression Inventory-II With
College Students (Steer, R. A., & Clark, D. A. (1997) rezultă că:
Coeficientul alfa calculat este .89 care indică o consistență internă înaltă.
BDI-II are validitate convergentă cu trăsăturile de personalitate sociotropică și solitudine
și cu anxietatea auto-raportată evaluată cu BAI (Beck Anxiety Inventory).
Itemii din BDI-II sunt moderat către înalt intercorelați, ceea ce înseamnă că
schimbări mici în eșantioanele studiate vor influența care seturile de simptome se asociază unele
cu altele.
Validitatea discriminativă a BDI-II în comparație cu SAS indică non corelația.
 2. În studiul Factor structure, concurrent validity, and internal consistency of the beck
depression inventory—second edition in a sample of college students (Storch, E. A., Roberti, J.
W., & Roth, D. A. (2004) studiază validitatea concurentă a BDI-II cu STAY-D, instrument care
măsoară tot depresia.
Consistența internă a scalei BDI-II pentru toți itemii este bună și rezultatele corelează
pozitiv și semnificativ cu măsurătorile simptomelor de anxietate și depresie, ceea ce susține
validitatea convergentă.
3. Rezultatele studiului Correlating the BDI-II, CES-D, and the five-factor model: A
pilot study (Hicks, A. D., & McCord, D. M. 2012) indică o înaltă corelație între CES-D și
BDI-II (r=.89, p<0,01) și ambele instrumente sunt înalt corelate cu neuroticismul.

Proprietățile CES-D așa cum reies din studii:

1. În studiul Depressive Symptoms in Medical Students: A Multischool Study (Goebert,
D., Thompson, D., Takeshita, J., Beach, C., Bryson, P., Ephgrave, K., ... & Tate, J. 2009) sunt
prezentate normele pentru CES-D care cuprind 3 niveluri:
- 0-16 puncte - fără depresie
- 16-21 - posibil depresie moderată
- Peste 21 - posibil depresie majoră
Consistența internă calculată cu coeficient alpha pentru întreaga scală este de .82,
astfel că este o consistență internă buna.

2. Studiul Reliability and validity of an Internet traumatic stress survey with a college
student sample (Fortson, B. L., Scotti, J. R., Ben, K. S. D., & Chen, Y. C. 2006) prezintă
următoarele proprietăți psihometrice:
Consistență internă este bună, calculată cu indicele alfa este .85.
Participanții au fost retestați la 2,4,6,8 săptămâni și fidelitatea test-retest obținută este r
cuprins între 0.51 și 0.67, rezultând o fidelitate test-retest moderată, iar la intervale mai scurte de
timp fidelitatea este mai înaltă așa cum era așteptat.
De asemenea, scala are o validitate concurentă excelentă măsurată în raport cu
măsurători clinice și măsurată autoraportate.
Studiul menționează și validitatea de construct bună.

3. Studiul Depression screening and advisory service provided by community

pharmacist for depressive students in university. (Prescott, C. A., McArdle, J. J., Hishinuma, E. S.,
Johnson, R. C., Miyamoto, R. H., Andrade, N. N., ... & Carlton, B. S. 2006)
Consistența internă este bună și este calculată cu indicele alfa este .84.
3. Concluzii
Ambele instrumente sunt relevante din punct de vedere psihometric, au dovedit
consistență internă bună: BDI-II 0.89 si CES-D 0.85 și decelează corect între subiecții depresivi
și non-depresivi. În studiile cuprinse în acest proiect am găsit proprietăți psihometrice bune
pentru ambele instrumente, mai exact vorbim despre validitate concurentă și de construct.
Dat fiind faptul că valoarea de corelație între cele 2 instrumente este de r=.89, p<0,01
putem concluziona că ambele intrumente pot fi utilizate eficient în screening.
În literatura de specialitate este menționat că CES-D este mai potrivit pentru detectarea
simptomelor ușoare și moderate de depresie, iar BDI-II este mai potrivit pentru detectarea
simptomelor severe de depresie.
Având în vedere scopul nostru, detectarea depresiei în scopul prevenirii suicidului,
alegem BDI-II.

.
Bibliografie

American Psychiatric Association. (2013). Depressive Disorders. In Diagnostic and statistical

manual of mental disorders (5th ed.).

Chen, J. (2015). Why depression needs a new definition. The Atlantic, Washington D.C. Why the
Definition of Depression Isn't Working

Dobrean, A., (2022). Psihodiagnostic – suport de curs. Universitatea Babes-Bolyai. Cluj Napoca.

Fortson, B. L., Scotti, J. R., Ben, K. S. D., & Chen, Y. C. (2006). Reliability and validity of an
Internet traumatic stress survey with a college student sample. Journal of Traumatic Stress:
Official Publication of the International Society for Traumatic Stress Studies, 19(5), 709-720.

Goebert, D., Thompson, D., Takeshita, J., Beach, C., Bryson, P., Ephgrave, K., ... & Tate, J.
(2009). Depressive symptoms in medical students: a multischool study. Academic medicine,
84(2), 236-241

Hicks, A. D., & McCord, D. M. (2012). Correlating the BDI-II, CES-D, and the Five-Factor
Model: A Pilot Study. Individual Differences Research, 10(1).
Radloff, L. S. (1977). The CES-D Scale. Applied Psychological Measurement, 1(3), 385–401.
doi:10.1177/014662167700100306

Prescott, C. A., McArdle, J. J., Hishinuma, E. S., Johnson, R. C., Miyamoto, R. H., Andrade, N.
N., ... & Carlton, B. S.. (2006). Depression screening and advisory service provided by
community pharmacist for depressive students in university. SpringerPlus, 4(1), 1-12

Steer, R. A., & Clark, D. A. (1997). Psychometric characteristics of the Beck Depression
Inventory-II with college students. Measurement and Evaluation in Counseling and
Development, 30(3), 128-136.

Storch, E. A., Roberti, J. W., & Roth, D. A. (2004). Factor structure, concurrent validity, and
internal consistency of the beck depression inventory—second edition in a sample of college
students. Depression and anxiety, 19(3), 187-189.

Urbina,S., (2009), Testarea psihologică. Ghid pentru utilizarea competenta a testelor, Ed TREI

Vrasti, R. (2019), Măsurarea sănătății mintale, Ed. All

Whisman, M. A., Perez, J. E., & Ramel, W. (2000). Factor structure of the Beck Depression
Inventory—Second Edition (BDI‐ii) in a student sample. Journal of clinical psychology, 56(4),
545-551.

https://www.apa.org/pi/about/publications/caregivers/practice-settings/assessment/tools/beck-dep
ression