Steriotipurile de Gen

Stereotipizarea de gen poate limita dezvoltarea talentelor

naturale și a capacităților fetelor și băieților, femeilor și
bărbaților, precum și experiențele lor educaţionale și
profesionale și oportunităților lor în viață în general.
Stereotipurile despre femei sunt atât cauza, cât și consecința
unor atitudini, valori, norme și prejudecăți adânc înrădăcinate
împotriva femeilor. Se folosesc pentru a justifica și a menține
relațiile istorice de putere ale bărbaților asupra femeilor,
precum și atitudinile sexiste care împiedică promovarea
femeilor.
 Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai
larg de credințe despre gen care influențează
percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de
credințe se transmite mai ales prin așteptările
societale, el incluzând totodată și atitudinile față de
rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la
cei care violează aceste norme, precum și percepția de
sine ca persoană de un anumit gen.
Caracteristicile stereotipurilor de gen

Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente

centrale examinarea trăsăturilor asociate femeilor și bărbaților,
rolurile asociate fiecărui gen (bărbații sunt capi de familie,
femeile cresc copiii și au grijă de gospodărie, de exemplu),
caracteristicile fizice și abilitățile cognitive stereotip asociate
genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai buni
în rezolvarea problemelor, pe când femeile sunt considerate mai
expresive, mai imaginative și cu abilități verbale mai bune).
Prezentăm în cele ce urmează caracteristicile stereotipe de gen
cel mai frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost
ele sintetizate în literatura de specialitate
Cum se transmit stereotipele de gen

Mecanismul de transmitere a acestor așteptări sociale și

culturale este pus în mișcare de influența congruentă a mai
multor factori: părinți, media, școală, prieteni, etc. Copiii pot
selecta încă de la vârsta de 2- 3 ani jucăriile specifice fiecărui
sex în parte, tinzând să se conformeze în preferințe cu ceilalți
băieți și fetițe. Sandra Bem (1993) susține că genul devine
foarte devreme o lentilă prin care copiii văd și interpretează
comportamentul celor din jur, ei dezvoltându-și așa numitele
“scheme de gen” care însumează credințe și opiniile despre
femei, bărbați, fetițe și băieți.
 La maturitate, când așteptările sociale cu privire la modul cum trebuie să
se comporte cele două sexe sunt deja bine asimilate, oamenii ajung chiar
să-i perceapă pe ceilalți, cel puțin la prima vedere, bazându-se pe
stereotipele de gen. Mai mult chiar, oamenii au tendința de a construi, și
implicit valoriza, caracteristicile de gen ca fiind bipolare, ce e femenin, nu
e masculin și invers. Oamenii presupun deci, că o femeie care are
caracteristicile fizice feminine, are, de asemenea, și trăsături
comportamentale feminine și își îndeplinește rolul specific de gen
feminin. La fel și pentru bărbați. Informațiile acestea, cuplate cu
informația despre sexul persoanei duc la judecăți cu privire la orientarea
sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături caracteristice etichetate
drept feminine (empatie, înțelegere) poate fi etichetat drept homosexual,
iar o femeie care nu se conformează rolului ei de gen, sau setului de
trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie etichetată drept lesbiană.
• Studiile de psihologie educațională abordează stereotipurile de
gen ca limite în procesul de dezvoltare. Cercetările arată de
asemenea că „schimbarea stereotipurilor de gen este foarte
dificilă, uneori chiar imposibilă. Ceea ce poate fi schimbat este
percepţia părinţilor şi profesorilor despre diferenţele de gen şi
mai ales despre modul în care pot fi depăşite barierele în
dezvoltarea optimă a copiilor
• Ce înseamnă egalitate de șanse între fete și băieți? În societatea
actuală sunt transmise și reproduse numeroase stereotipuri de
gen, ceea ce impune o deschidere a modelelor închise,
tradiționale și depășite și o abordare a educației care sa fie utilă
dezvoltării copilului. Acest lucru va permite copiilor să își
deschidă perspectivele, să conteste normele culturale ale
masculinității și feminității astfel încât să își poată dezvolta toate
abilitățile, și să poată valoriza, fiecare, atât competențele așa-
numite femine (yin) cât și cele masculine (yang), atât la ei cât și
la ceilalți.