Călătoria Muzicală a lui Orfeu și Euridice

Legenda mitului orfeu si euridice

1. INTRODUCERE

Orfeu, fiul lui Apollo și al Calliopei, s-a îndrăgostit nebunește de nimfa Euridice și a făcut-o soția lui.

Într-o zi, tragedia a lovit-o pe Euridice în timp ce fugea de Aristeo, fiul lui Apollo, când a fost mușcată de un șarpe. După
aceasta, Euridice a murit. Orfeu nu și-a acceptat pierderea și a decis să coboare în lumea subterană pentru a o căuta.

Pe drum, Orfeu a trebuit să depășească diverse riscuri, printre care și îmblânzirea temutului Cerberus. În cele din urmă,
Hades și Persefona, emoționați, i-au permis lui Euridice să se întoarcă cu Orfeu, cu o condiție: Euridice să îl urmeze și
Orfeu să nu se uite înapoi până când nu vor ajunge în lumea celor vii.

Orfeu nu a putut rezista și a întors capul pentru a-și vedea soția. Apoi Euridice a dispărut, dar de data aceasta pentru
totdeauna.

Semnificația mitului Acest mit reprezintă dragostea dincolo de moarte. Procesul de doliu al lui Orfeu ar putea fi
reprezentat prin coborârea sa în infern pentru a o regăsi pe Euridice. Călătoria de întoarcere din lumea subterană este
despre inevitabilitatea pierderii și, în consecință, despre acceptarea sfârșitului.

2.CARACTERIZARI

ORFEU

Orfeu este o figură fascinantă a mitologiei grecești, fiind cunoscut drept cel mai talentat poet și
cântăreț din toate timpurile. Povestea venirii sale pe lume cunoaște două variante, amândouă fiind o
justificare a talentului său nemaiîntâlnit, o moștenire pe care a purtat-o cu multă onoare și pe care a
împărtășit-o cu o lume întreagă, fascinând cu talentul său. Prima variantă a legendei îl prezintă pe
eroul mitic născut într-o familie de origine regală, fiu al regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope, cea
care oferea inspirație artiștilor de pretutindeni, oferindu-le harul cuvintelor și al muzicii. Cea de-a doua
îi atribuie statutul de semi-zeu, tatăl său fiind însuși Apollo, zeul artei

EURIDRICE

Euridice era cunoscută drept fiica lui Apollo, nimfă de o frumusețe ieșită din comun,
unică între celelalte femei. Purta în ea atât harul zeilor, cât și sensibilitatea și
vulnerabilitatea muritorilor. În momentul în care a zărit-o, Orfeu s-a îndrăgostit
imediat de ea și i-a jurat iubire veșnică, cerându-i în cele din urmă să-i fie soție.

3. FRUMUSETEA SI DESTINUL LUI EURIDICE

Euridice era cunoscută drept fiica lui Apollo, nimfă de o frumusețe ieșită din comun, unică între
celelalte femei. Purta în ea atât harul zeilor, cât și sensibilitatea și vulnerabilitatea muritorilor. În
momentul în care a zărit-o, Orfeu s-a îndrăgostit imediat de ea și i-a jurat iubire veșnică, cerându-i în
cele din urmă să-i fie soție.

Legenda spune că Euridice a murit mușcată de un șarpe, în timpul unei plimbări prin pădure alături de
celelalte nimfe. A fost zărită de un cioban pe nume Aristaeus, care și-a dorit-o încă din prima clipă
pentru el. Soția lui Orfeu a fugit îngrozită de bărbat, însă în goana sa printre copaci a călcat pe un
șarpe și și-a găsit sfârșitul. Nu a mai putut fi salvată, iar iubitul său a rămas singur, condamnat s-o
plângă până la sfârșitul vieții.

4.RELEVANTA IN CULTURA MODERNA

1MUZICA LUI ORFEU

Fiul regelui trac, originar din regiunea munților Rodopi, a fost asemenea lui Tamiras și Heracles instruit de fratele său Linos în arta cântului,
dobândind în ea o inegalabilă măiestrie. Muzica lui fermeca orice ființă, chiar și stâncile erau clintite din loc de cântul lui. Nu este deci de mirare că
Orfeu a fost de mare ajutor argonauților, la a căror expediție a participat, domolind marea furtunoasă datorită puterii de a stăpâni prin arta lui
[4]
elementele naturii. Conform istoriografului Diodor nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbăvirea . În versiunile mai vechi, Orfeu
este recrutat de argonauți pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul său cânt.

2.ORFEU IN ARTA

În pictura catacombelor, Iisus este înfățișat uneori ca Orfeu, cu lira și înconjurat de animale (Fig. 5). Motivul principal al acestor împrumuturi
[74]
din pictura murală romană este susținerea monoteismului de către erou, evidentă pentru Clemens Alexandrinul și Eusebiu în atașamentul
pentru Apollo și în refuzul venerării lui Dionysos, dar sunt invocate în afară de aceasta puterea sa de a domoli natura (dupǎ tipul Bunului Păstor)
[75] [76]
, precum și cântul ca simbol al mesajului lui Hristos . Coborârea în infern este văzută pe deasupra ca analogie a coborârii Mântuitorului în
limb.

3 Sculpturi

Orfeu și Euridice este un grup sculptat în piatră (înălțimea 2m03) de sculptorul italian neoclasic Antonio Canova , datând din 1775 - 1776 , și
păstrat în sala de bal a Muzeului Correr din Veneția . Este principala lucrare timpurie a artistului, născută în Possagno în 1757 .

Sculpturile sunt inspirate de mitul lui Orfeu , cuprinse în Metamorfozele lui Ovid și a Georgicele lui Virgil . De-a lungul bazei fiecărei statui, există o
inscripție care citează versuri de la Virgil. Sub piciorul drept al lui Orfeu putem citi: „Omnis effusus labour”, (toate eforturile sale [au fost] anihilate)
preluate din versetele 491 și 492 din cartea IV a Georgicii . Pe baza Euridice este scris versetul 494: „Quis et me miseram et te perdidit Orpheu”
(Cine ne-a pierdut, pe mine, nefericitul și pe tine, Orfeu).

Lucrarea s-a conturat la Veneția

4.Adaptari in film

 În versiunea lui Cocteau, Orfeu este un celebru poet parizian care pătrunde în lumea de apoi căutând Moartea, de care este fascinat. Filmul
se înțelege ca o continuare a Sângelui unui poet din 1931 și abundă de aluzii mitologice, metafore și reflexii ironice cu privire la condiția
artistului modern.
Ca la Offenbach, Orfeu are cu Euridice o relație plină de tensiuni. El este într-o bună zi martorul unui accident: tânărul poet
avangardist Cégeste este călcat de un Rolls Royce. Șoferul care provocase accidentul, Heurtebise, ia în mașină trupul neînsuflețit și îi
cere și lui Orfeu să urce. Astfel, acesta face cunoștința unei misterioase prințese, care-l conduce într-un tărâm straniu, descris de
Cocteau prin proiecția negativă a filmului, cu procedeul folosit și de Friedrich Wilhelm Murnau în Nosferatu (1921). Ajuns la reședința
labirintică a Prințesei, eroul descoperă cum aceasta îl readuce pe Cégeste la viață, trecând cu el printr-o oglindă. Orfeu încearcă
zadarnic să-i urmeze, își pierde cunoștința și își revine după aceea pe o plajă pustie, lungit și cu capul într-o băltoacă, aceasta
simbolizând în mod ironic oglinda. După un timp îl găsește pe Heurtebise în Rolls Royce-ul lui și este dus acasă, unde toată lumea era
îngrijorată de lipsa lui. Acolo, el își reia puțin morocănos viața conjugală alături de o Euridice candidă și anostă, care este gravidă.
Madame la Mort este însă îndrăgostită de poet și îl ademenește să treacă prin oglindă pe tărâmul ei, unde se înfiripă într-adevăr o
romanță între ei. De aceea, Euridice este până la urmă răpită și ținută ostatică de Moartea geloasă. Heurtebise o iubește însă pe
Euridice și-l călăuzește pe Orfeu în lumea de apoi, caracterizată ca un oraș în ruine. Acolo, eroul trebuie să-și revendice soția în fața
unui tribunal subpământean, ai cărui judecători sunt în mod kafkian înfățișați ca niște birocrați cu vederi înguste. Condiția lor absurdă
pentru eliberarea Euridicei este renunțul lui Orfeu de a o mai privi vreodată. Ea nu poate fi respectată, așa că Euridice moare pentru a
doua oară. Și poetul își găsește moartea, împușcat de admiratoarele sale isterice, care sunt în postură de "bacante", dar Prințesa și
Heurtebise se sacrifică în final pentru iubirea lor. Poetul se întoarce deci cu Euridice în lumea celor vii, învingând moartea
5.Concluzie

Orfeu și Euridice
, un cuplu perfect al mitologiei Greciei Antice, sunt amintiți până în ziua de astăzi drept doi îndrăgostiți
absoluți, victime ale unui destin tragic. Iubirea ce i-a unit a fost cântată zeilor și purtată de-a lungul
timpului de cei mai renumiți artiști, iar povestea lor înduioșează fără greșeală orice suflet. Dragostea
pe care și-au purtat-o cei doi eroi mitici a inspirat mulți artiști de-a lungul timpului, fiind descrisă
adesea drept o iubire ideală. După ce și-au unit destinele în fața oamenilor și a zeităților din Olimp,
primii ani de căsnicie le-au fost liniștiți și fericiți, lipsiți de orice eveniment nefericit. Orfeu era fermecat
de frumusețea partenerei sale, iar ea îl răsplătea cu iubire și afecțiune, devenindu-i muză pentru
cântecele sale.