UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE LITERE

LUCRU INDIVIDUAL
la disciplina

Literatura universală până în secolul al XVI-lea

TEMA:

Personalitatea AFRODITEI

A efectuat: Cotorobai Olesea

grupa EG191TR

A verificat: Emilia Taraburca,

dr., conf. univ.

Chișinău 2019
 Afrodita, în limba greacă Ἀφροδίτη, este zeiţa greacă a frumuseţii, iubirii şi pasiunii.
Echivalentul Afroditei în mitologia romană este zeiţa Venus iar în mitologia etruscă, Turan. Era
foarte puternică, şi nimeni nu i se putea împotrivi, fie zei sau oameni. Până şi Zeus i-a căzut
pradă iubirii sale . Dacă Afrodita trezea iubirea oriunde ar fi apărut, ea era, de asemenea, ţinta
ostilităţii şi geloziei zeiţelor olimpiene. Dintre acestea, cea mai îndârjită s-a arătat Hera.
Numeroasele versiuni ale legendei naşterii zeiţei, o plasează când în rândul fiicelor lui Uranus,
când printre cele ale lui Cronos, când printre oceanide, când printre moire şi erinii constituie tot
atâtea mărturii ale vechimii cultului său, în care se contopesc mituri diferite, legate între ele prin
tema fertilităţii şi a iubirii. Potrivit unei legende, Afrodita s-a născut în Cipru, din spuma mării.
“Stâncile Afroditei” se găsesc pe ţărmul sudic al insulei, pe locul unde, potrivit mitologiei
greceşti, a căzut în apa mării înspumate organul masculin de reproducere al zeului Uranus,
amputat de rude geloase. Aici s-ar fi născut, din valurile mării învolburate, zeiţa dragostei
Afrodita. Plămădindu-se în mijlocul valurilor, s-ar fi deplasat mai întâi către insula Citera, iar
mai apoi către Cipru, unde a ieşit din apă, făcând să răsară sub tălpile sale o iarbă moale.
Conform acestui mit, Afrodita n-ar fi avut alţi zei predecesori, din moment ce Uranus şi Gaia au
fost primele fiinţe din Univers. Potrivit unei alte versiuni ,Afrodita s-ar fi născut dintr-o scoică, şi
tot într-o scoică a fost dusă în insula Citera. În epoca clasică, scoica era sacră pentru această
zeiţă, inclusiv datorită asocierii cu Nerites, singurul fiu de sex bărbătesc al lui Nereu, care trăia în
adâncurile mării şi a cărui tovarăşă a fost zeiţa înainte de a ieşi din spuma mării. Întrucât Nerites
a refuzat să o urmeze pe pământ, Afrodita l-a transformat în scoică. În Iliada, zeiţa iubirii şi a
frumuseţii este prezentată ca fiind fiica lui Zeus şi a Dionei. Bunica ei ar fi titanida Rhea, mama
lui Zeus, iar bunicul, Cronos, tatăl lui Zeus. Potrivit mitologiei, Afrodita, nu a avut copilărie ca
alţi zei, ci s-a născut direct adult: o fecioară superbă ce nu putea trece neobservată. Frumuseţea ei
de neimaginat a fost însă şi cauza problemelor ei. Zeus, zeul tuturor zeilor, o căsătoreşte pe
aceasta cu hidosul Hefaistos, zeul şchiop al metalelor şi fierăritului, deoarece se temea că
frumuseţea ei va fi motiv de violenţă între ceilalţi zei. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos
(Hephaestus), a fost iubită de zeii Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes şi Poseidon, precum
şi de muritorii Anchises şi Adonis. A avut mai mulţi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe
Anteros şi pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Enea. Afrodita l-a îndrăgit pe Anchises, din
Troia. Din iubirea lor s-a născut Enea, cel care avea să aibă un rol major în întemeierea cetatii
Roma. Dar dragostea zeiţei nu a ţinut mult şi l-a părăsit pe Anchises. Din dragostea zeiţei cu
zeul războiului, Ares, s-a născut Eros (Cupidon). Copilul umbla mereu cu arcul în mână şi tolba
cu săgeţi în spinare. Săgeţile erau de două feluri: unele cu vârful înmuiat în miere, celelalte cu
vârful înmuiat în otravă. Când Afrodita îi spunea, el ţintea inimile şi aducea în ele dragostea,
fericită - dacă sageata era cu miere, nefericită - dacă săgeata era cu otravă. Odată, când Afrodita
şi-a îmbrăţişat copilul, o săgeată a zgâriat-o chiar pe zeiţă. Tocmai atunci în faţa ochilor ei a
apărut un vânător chipeş, Adonis. Se spunea despre el că îi întrecea în frumuseţe pe toţi oamenii,
ba chiar şi pe zeul Apollo, cel mai frumos dintre zei. Afrodita s-a îndrăgostit atât de tare de
Adonis, încât a părăsit Olimpul şi l-a urmat pe el. A lepădat şi gătelile, căci lui nu îi plăceau, şi
şi-a pus un strai simplu de tot, fără podoabe. A început să cutreiere pădurile alături de el şi îl
sfătuia mereu să se ferească de fiare, căci nu era decât o fiinţă muritoare. Adonis nu lua în seamă
temerile ei şi nici nu se gândea să fugă de primejdii. La un moment dat, acesta a întâlnit un
mistreţ mare cum nu mai văzuse şi a aruncat cu lancea în el să îl doboare. Nu l-a nimerit bine şi
mistreţul s-a năpustit asupra lui, rupându-l în bucăţi cu colţii lui. Afrodita a auzit răcnetele lui
Adonis şi a încercat să îl ajute, însă iubitul ei îşi găsise deja moartea. Zeiţa l-a recunoscut pe zeul
Ares în mistreţul care se îndepărta. Zeul, furios că zeiţa îl părăsise şi gelos pe Adonis că era atât
de iubit de ea, a decis să se răzbune. Se spune că lacrimile plânse de durere de zeiţă zile în şir s-
au transformat în anemone. În memoria şi în cinstea lui Adonis, adesea Afrodita i-a ocrotit pe cei
tineri care se iubeau cu o dragoste curată. În legătură cu farmecul şi puterea Afroditei circulau
numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei faţă de Hephaestus care, descoperind
prin surprindere legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olimpului drept martori. Un alt episod
celebru este judecata lui Paris. La nunta lui Thetis cu Peleus (care au devenit părinţii lui Ahile)
au fost poftiţi toţi zeii Olimpului, cu excepţia unei singure fiinţe, Eris - zeiţa discordiei. Aceasta,
ca să se răzbune pe zei a aruncat un măr de aur pe care inscripţionase un singur cuvânt Kallistei -
Celei mai frumoase. Muritorul Paris a fost ales de zei să hotărască care dintre cele trei zeiţe:
Athena, Hera şi Afrodita merită mărul. Fiecare dintre zeiţe căuta să-l înduplece să-i dea ei mărul,
făgăduindu-i o mare răsplată; astfel, Hera îi promise domnia peste Asia întreagă, zeiţa Athena -
slavă şi biruinţă în războaie, iar Afrodita îi făgădui să-i dea de soţie pe cea mai frumoasă dintre
muritoare, pe Elena, fiica lui Zeus şi a Ledei. Paris nu stătu mult pe gânduri şi-i dădu mărul
Afroditei. O singura problemă însă, frumoasa Elena era soţia regelui spartan Menelaos. Acest
lucru nu l-a împiedicat pe Paris s-o răpească. Alegerea Afroditei şi răpirea Elenei au constituit
originea izbucnirii războiului troian. În cursul acestui război, în care rivalele ei, Hera şi Atena, au
sprijinit tabăra adversă, Afrodita i-a ajutat în mod constant pe troieni, în special pe Paris şi pe
Aeneas. Ea a fost rănită în luptă de către grecul Diomede. Dacă nu a putut împiedica moartea lui
Paris şi distrugerea Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datorează Afroditei, care l-a ajutat
să ajungă pe ţărmurile Italiei. Tot datorită acestui fapt, zeiţa era socotită, sub numele de Venus,
drept divinitatea protectoare a Romei. Celebrare şi simboluri Afrodita avea sanctuare celebre la
Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în
insulele Cipru şi Cythera. Simbolurile principale sub care zeiţa Afrodita apare sunt: delfin,
lebădă, porumbel, vrabie, mirt, trandafir, oglindă.
Afrodita în arta universală din Antichitate şi până în prezent

În pictură

Titlu Autor Data

Primavera Sandro Botticelli Intre 1470 şi 1480
Venus Anadyomene Tiziano Vecellio 1520
Venus of Urbino Tiziano Vecellio 1538
Alegoria Triumfului lui Venus Agnolo Bronzino 1545

Venus şi Adonis Tiziano Vecellio 1554

Venus la oglindă Tiziano Vecellio 1555
Venus ,Adonis şi Cupidon Annibale Carracci 1595
Nașterea lui Venus (Afrodita) Sandro Botticelli 1484
Nașterea lui Venus (Afrodita) Alexandre Cabanel 1863
Venus şi Adonis François Lemoyne 1729
Marte fiind dezarmat de Jacques-Louis David 1824
Venus
Marte și Venus Surprinşi de Alexandre Charles Guillemot 1827
Vulcan
Venus Anadyomene Jean-Auguste-Dominique 1848
Ingres

Venus Dezrobirea pentru baie Frederic Leighton 1867

Venus Verticordia Dante Gabriel Rossetti 1868

Nașterea lui Venus (Afrodita) William-Adolphe Bouguereau 1879

În sculptură

Titlu Artist Data

Afrodita de tip Syracuse Copie după Praxiteles Copie romană din secolul II e.n.,
după un original grecesc din
secolul al IV-lea î.Hr.
Figurină modelată. Femeie Necunoscut circa 1300 – 1100 î.Hr
goală, cu mâinile
întreținând sânii.
Afrodita - Marea Zeiță a Necunoscut 450 - 425 î.Hr.
Ciprului
Afrodita Urania Necunoscut între secolul al II-lea și secolul
al III-lea
O formă masculină a Francette Pacteau 1986
Afroditei
Templul Afroditei Necunoscut Secolul III î.Hr
Venus şi Anchises William Blake Richmond între 1889 și 1890
Pygmalion şi Galatea Jean Raoux 1717
Statueta Afroditei care se Necunoscut între 250 și 200 î.Hr.
sprijină pe un stâlp
Aphrodite Kallipygos Necunoscut Secolul I sau II î.Hr.
Statuia din marmură Necunoscut secolul II î.Hr
greacă greacă a Afroditei
Anadyomene
Aphrodite Heyl Necunoscut secolul al II-lea î.Hr.

Grup de sculpturi grecești Necunoscut (c. 100 î.Hr.)

formată din Afrodita, Eros
și Pan
Venus de Milo Alexandros din Antiohia între 130 și 100 î.Hr.

Afrodita Menophantos Menophantos, secolul I î.e.n

Afrodita din Knidos Praxiteles din Atena secolului al IV-lea î.Hr.
The Lely Venus Necunoscut Secolul II d.Hr.
În literatură

Titlu Autor Data

Venus şi Adonis William Shakespeare 1593
Amurgul zeilor și alte Richard Garnett' 1888
povești
Venusul nuanțat: o Thomas Anstey Guthrie 1885
romantică falsă
The Venus of Ille Prosper Mérimée 1887
Aphrodite în Aulis George Moore 1930
Afrodita: mai multe Pierre Louÿs 1896
antichități
Afrodita: o amintire a Isabel Allende 1998
simțurilor