Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Gellu Naum
Eu sunt: ......................
Cartea cu
Apolodor
Cartea cu Apolodor,
de Gellu Naum
La circ, în Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zâmbitor
Un pinguin din Labrador.
• 2.
Dar într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa: -„ Sunt foarte trist!
2.
Îmi place viaţa de corist
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador...
O, de-aş putea un ceas măcar
Să stau cu ei pe un gheţar!...”
Apoi a plâns Apolodor...
5.
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa,
În haina lui de catifea,
I-a ascultat şi, gânditor,
S-a aşezat pe-o canapea
Oftând: - „Sărmanul meu tenor
Se poate prăpădi de dor!
Să plece, deci, spre Labrador...”
Şi a plecat Apolodor...
12.
Iertaţi-mă că par uituc,
Dar s-au păstrat puţine file
Şi-n cronica acelor zile
Sunt scrişi doar: munţii Tinkmerkpuk,
Un râu, o vale sau un sat
Şi-un nume: Castorul Bursuk
(De două ori subliniat).
Apoi, caietul e pătat...
..........
De pildă, foarte însemnate
Sunt noutăţile aflate
Pe când vorbea la telefon
În nu ştiu ce localitate
Pe malul fluviului Yukon.
Acestea nu pot fi uitate...
13.
Ce noutăţi? Pe cât se pare
I –a spus Bursuk: - În Labrador
Ai fost născut din întâmplare,
Căci nu-i picior de pinguin.
Familia Apolodor
A stat şi ea, foarte puţin
(Venise numai în plimbare).
Acuma, după câte-aud
S-a stabilit la Polul Sud
Pe gheaţa Golfului Terror...
Bursuk era convingător:
Se bizuia pe vechi tratate,
Pe tomurile studiate,
Pe manuscrise, pe citate,
Pe documente ştampilate.
Avea, în orice caz, dreptate.
Deci, l-a crezut Apolodor
Şi n-a mai mers spre Labrador...
• 14.
Cu mare caznă descifrez
Ce scrie, printre ştersături:
„...Străbat Canada, prin păduri...”
„...Popas la tribul irochez...”
Apoi, un rând mai înţeleg:
„Plutim pe lacul Winnipeg...”
Şi iar e manuscrisul ud,
Pătat, murdar, îngrozitor...
În orice caz, Apolodor
E clar că a pornit spre sud.
28. 47.
Se pare că a navigat În zori, porniră doi sau trei 51.
Pe-o barcă, luată cu chirie, (Cei mai de seamă dintre ei) Trăiască-n veci Apolodor,
Cosmonaut neînfricat,
Apoi a naufragiat Cu glugi pe faţă şi pistoale
Acela care a zburat
Şi, pe o insulă pustie, Şi s-au tot dus, călcând agale, Pe vreme rea, pe vreme bună,
Pe-o vreme calmă şi senină, Spre hala „Zboruri spaţiale” Neodihnit şi nemâncat,
A fost luat de-un submarin. Târându-l pe Apolodor Stând singur cuc în aparat
Dar asta a durat puţin, Şi el gândea: „Acuma mor!” El, primul pinguin pe lună!
64.
Căci s-au izbit în drum de-o Şi-n fruntea lor mergea tăcut Unde-a mai fost Apolodor
mină Tâlharul din Connecticut. Eu nu prea ştiu (A cui e vina?)
Şi el, salvat de un delfin Şi au ajuns la marea hală A fost un drum obositor?
Şi dus spre vest, peste Şi au descoperit uşor A zăbovit în Argentina?
ocean, S-a mai oprit să cerceteze
Adăpostită pe acolo
A fost, cu forţele sfârşite, Câmpiile patagoneze?
O veche astronavă goală, Pe unde a făcut popas
Lăsat, în stare de leşin, Un rest din seria Apollo, Şi câte zile a rămas?
Pe ţărmul californian. Şi l-au închis pe-Apolodor La Capul Horn? În altă parte?
39. Într-o cabină spaţială A izbutit Apolodor
Cât a durat, nu ştiu precis Să mai găsească un vapor
Şi au dat drumul la motor..............
Dar nici o îndoială nu e Şi să pornească mai departe?
Că în oraşul Saint – Louis
Apolodor a fost statuie.
64.
Atâta ştiu: era în marte...
Bătea un vânt de vreme rea
Şi-n largul mării viscolea
Cu fulgi de gheaţă, reci şi tari
Când a zărit Apolodor
Antarctica, printre gheţari...
Şi-a debarcat triumfător
Pe gheaţa Golfului Terror...
65.
Pe coasta Golfului Terror
S-a adunat, cu mic, cu mare,
Tot neamul lui Apolodor.
Şi l-au primit, la debarcare,
Bunicul Apolodorin
(Cel mai în vârstă pinguin)
Şi mama, Apolodorica
(O pinguină, atâtica...)
Şi tata, Apolodorel
(Un pinguin mărunt şi chel),
Şi unchiul Apolodorini
Şi neamurile, şi vecinii...
Şi au cântat cu toţi, în cor,
Iar pe deasupra tuturor
Şi-a risipit Apolodor
În triluri lungi, răsunătoare,
Superba-i voce de tenor,
Şi - a fost o mare sărbătoare
Pe coasta Golfului Terror...
69.
Pe unde a trecut şi cum
A străbătut atâta drum?
66. ......
Oricum, un lucru e precis:
Cum s-a simţit Apolodor Că într-o zi, Apolodor
Pe gheaţa Golfului Terror? S-a reîntors la Bucureşti.
Era un frig îngrozitor, 70.
Era sătul de pribegie...
Mai frig ca-n orice răcitor, Şi l-au primit cu bucurie,
Un ger tăios ca un cuţit Maestrul Domilasolfa
Şi-un viscol nemaipomenit, În haina lui de catifea
Şi iepurele Buză-Lată
Iar el se prăpădea de dor. Cu fructe dulci şi cu salată
Îşi amintea Apolodor Şi Ursul, aducându-i mure
De foştii lui colegi din cor Atunci culese din pădure.
................................
.................................. Şi toţi cântau, cântau în cor
68. Urările prieteneşti:
Şi-a stat de-a chibzuit puţin Bine-ai venit, Apolodor!
Iar el, ofta încetişor:
Bunicul Apolodorin - Ce bine e la Bucureşti!
(Cel mai în vârstă pinguin), 71.
Apoi a spus: - Eu nu te ţin, De-atunci, voios şi zâmbitor
Stă iar la circ Apolodor
Căci dorul e un mare chin. Pe gheaţa unui răcitor
Decât să stai şi să jeleşti Dar nu în Târgul Moşilor:
Aicea, mistuit de dor, Pe cât se pare, s-a mutat,
Dar poate fi găsit uşor.
Mai bine pleci la Bucureşti. E foarte lesne de aflat
Şi a plecat Apolodor... Adresa Circului de Stat.
Acolo cântă. E tenor.
Şi-aş vrea să ştiu, neapărat,
Ce v-a cântat Apolodor...
REFLECŢIE – Metoda cadranelor
Ce ai învăţat din acest Găseşte un alt titlu
text? potrivit