Oedip - eroul unei vechi legende grecesti

Personaj principal in tragediile: Oedip rege si Oedip la Colonos (autor Sofocle).

Oedip este purtatorul unui simbol tragic. El este fiul lui Laios, regele Tebei, si al Iocastei, fiica lui Creon. Consultand oracolul,
regele Laios afla ca fiul sau, adus pe lume de Iocasta, este sortit sa isi omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria sa mama.
Pentru a evita producerea acestor nenorociri regele ia decizia ca fiul sau sa fie ucis.

Oedip este salvat de niste sclavi si crescut la curtea regelui Polybos. Peste ani, lui Oedip ii este dat sa il intalneasca, la o
rascruce de drumuri, pe Laios, pe care il omoara intr-o lupla iscata spontan, fara a sti ca a comis un patri-cid.
Devine apoi regele Te-bei si se casatoreste cu vaduva Iocasta (mama lui) cu care are patru copii: Antigona. Isinena, Eteocle si
Polinice.
in Teba izbucneste o epidemie de ciuma, care nu poate fi curmata, dupa oracol, decat prin razbunarea mortii lui Laios. Oedip se
angajeaza sa-1 descopere pe ucigasul lui Laios pentru a-si scapa poporul de ciuma. Cand afla ca el insusi este vinovatul (si
Iocasta - mama sa naturala, ii este acum sotie), isi scoate ochii si porneste in pribegie, condus de Antigona. Oedip moare de
batranete.
Oedip este prins, fara crutare, in mrejele destinului, in ciuda eforturilor sale de a-1 ocoli.

Soarta lui este foarte trista; zeii il ajuta sa se inalte - Oedip a fost un rege bun, a salvat Teba, a condus-o cu intelepciune si
bunatate, s-a bucurat de dragostea netarmurita a supusilor sai - pentru ca apoi sa-1 prabuseasca in cel mai adanc abis.
Desi destinul este necrutator si il striveste, Oedip isi pastreaza demnitatea pana la ultima suflare. Aceasta atitudine, devenita
model de conduita omeneasca, va face din Oedip un erou tragic.

Celebra oper Oedip a compozitorului George Enescu, considerat una dintre cele mai mari capodopere ale
culturii romneti, a fost finalizat pe 27 aprilie 1931, cnd dup o munc de aproape un deceniu, Enescu termin orchestraia
celebrei opere, dedicate celei care ulterior i va deveni soie, Maria Tecanu Rosetti (fost Cantacuzino).
Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 i s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a
interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. n Romnia, opera a fost de mai multe ori montat n
timpul Festivalului internaional George Enescu din Bucureti, premiera romneasc datnd din 1958, cnd n rolul titular a
evoluat David Ohanesian, regia aparinnd lui Jean Rnzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoas punere n
scen s-a fcut n regia lui Andrei erban (1995), care a provocat numeroase controverse.
Pornind de la subiectul binecunoscut al tragediei clasice greceti, Enescu a scris, dup libretul lui Edmond Fleg, opera Oedip.
Creaie capital a lui Enescu, ea este strbtut de un coninut emoional, generos i intens, i se distinge printr-un limbaj
poetic evocator i dramatic. Ea cuprinde i transpuneri, pe planul unei nalte generalizri, cu mijloace de expresie caracteristice
artei contemporane occidentale.
Mesajul mitului lui Oedip este acela c la rdcina fiinei umane se gsete nu instinctul ntunecat ci lumina spiritului, i
aceasta trebuie detectat i scoas la suprafa pentru ca omul att de bogat al veacului nostru s se poat nsntoi radical.
Nici zdrobirea fizic, nici compromiterea social nu izbutesc s ngenuncheze demnitatea sa de om. Peste toate calamitile ce
se abat asupra lui, neleptul erou se nal victorios orict de mutilat, chipul i este transfigurat de acea strlucitoare lumin pe
care o iradiaz fora prometeic din sufletul su. Mitul lui Oedip este aadar un imn nchinat vitejiei sufleteti a omului dominat
de pasiunea cutrii adevrului.
Dramatica istorie a fiului regelui Laios din Teba a furnizat literaturii, artelor plastice dar i muzicii, nc din timpurile cele mai
vechi, o bogat materie. n muzic, legenda lui Oedip nu a inspirat prea muli compozitori, subiectul Oedip fiind abordat de un
englez Henry Purcel, doi italieni Andrea Gabrieli, Antonio Sacchini, un german Felix Mendelssohn-Bartholdy, un rus
Igor Stravinsky i un francez Arthur Honegger. Fiecare din ei l-au tratat fragmentat : unii numai episodul cercetrilor lui
Oedip rege, alii numai pe cel al morii lui Oedip la Colona sau numai povestea Antigonei. Meritul de a fi tratat n ntregime
istoria vieii lui Oedip de la natere pn la moarte va revenii unui romn George Enescu.
mpreunndui eforturile, Enescu i Fleg recreeaz ntreaga epopee oedipian, ceea ce face posibil dezvluirea n detaliu,
derulnd cronologic firul faptelor, a caracterului complex al lui Oedip i al dramei sale.
Opera Oedip a lui Enescu este o tragedie liric n 4 acte, reprezentnd esena celor dou tragedii ale lui Sofocle : Oedip Rege
i Oedip la Colona. n aceast lucrare enescian Oedip este umanizat, aa cum mrturisete nsui compozitorul: Nam vrut
s fac din Oedipul meu un zeu, ci o fiin de carne, ca dumneata i ca mine. Dac unele accente pe care i leam imprimat au
emoionat pe civa oameni, aceasta, cred, este fiindc ei au recunoscut n jalea sa un ecou fratern.
Conflictul simbolic omsoart ni se relev aici ca un conflict psihologic ntre aspiraia omului spre bine, spre puritate, pe de o
parte, i, pe de alt parte, slbiciunile sale (orgoliul, mnia), carei sunt fatale. n aprecierea valorii etice umane, pe care
opera o implic, urmrirea contient i necontenit a idealului de perfeciune atrn mai greu n balan dect clipele de
omisiune incontient a acestui ideal.
Enescu aduce astfel lumii contemporane un mesaj desprins de timp i spaiu universal, prin aceea c aparine esenei ideo
afective umane. Oedip este un personaj din toate timpurile i drama sa poate fi tradus ntrun limbaj modern, nu mam ferit
de a m folosi pentru el de cuceririle muzicii contemporane (Enescu). Acest mesaj de idei cuprinse n textul literar, dar menite
a fi transmise totodat prin cuvinte i muzic i ntregite prin rezonana afectiv a amndurora, Enescu l slujete prin
intermediul unui stil muzical personal, bine definit. Acesta este cu att mai meritoriu cu ct problema unitii stilistice se ridic
azi cu mare acuitate, cci n mozaicul stilistic ce ne nconjoar, pericolul eclectismului n modul de comunicare prin art este
mereu prezent.
Unitatea stilistic a operei lui Enescu este rezultatul asimilrii perfecte a unor resurse foarte diferite oferite att de tradiia
cult a secolelor XIX i XX, ct i de cea popular romneasc.
n ceea ce privete macrostructura operei Oedip, Enescu o preia pe aceea instituit de R. Wagner; ea const n continuitatea
discursului muzicalpoetic, nefracionat pe numere, nlocuirea duetelor, teretelor etc., cu dialoguri fireti ntre personaje,
dizolvarea ariilor simetrice, convenionale (n raport cu textul) ntrun recitativarioso continuu. Renunarea deliberat la
construcia operei clasice determin conlucrarea mai flexibil a muzicii cu textul, iar recitativul nseamn adaptarea melodiei
principalul element de microstructur n oper la sensul cuvntului. n acelai scop, i celelalte elemente ale stilului se
diversific: ritmul, armonia, timbrul, fapt pe care l regsim n orice dram muzical.

OEDIP
Tragedie liric n patru acte. Muzica de George Enescu. Libretul de Edmond Fleg. Premiera a
avut loc la 13 martie 1936, la Opera Mare din Paris.
Aciunea se petrece n Grecia antic, secolul V . Hr.

ACTUL I. n palatul regal din Theba poporul srbtorete naterea fiului lui Laios (tenor) i al Iocastei
(mezzo-sopran) - cor. Doar btrnul proroc Tiresias (bas) are chipul ntunecat. Copilului i se aduc daruri
bogate (scen de balet). Marele Preot i ntreab pe prini ce nume vor s dea noului nscut, dar nainte
ca acetia s poat rspunde, Tiresias scoate un vaiet prelung cci cunoate cumplitul destin care i este
sortit pruncului. Drept pedeaps c Laios nu a urmat porunca lui Apollo de a muri fr urmai, fiul su
este condamnat s-i ucid tatl i s devin apoi soul mamei sale. Dobort de durere, Laios
ncredineaz copilul unui pstor cu porunca de a-l arunca n prpstiile munilor Kithairon.

ACTUL II. (Preludiu orchestral). Ciobanul, cuprins de mil, nu l-a ucis pe fiul regelui Laios, ci l-a dat
unui sclav. Acesta avea grij de fiul stpnului su, dar pruncul murise. Fr a ezita, brbatul l ia pe
Oedip i l crete, declarndu-l drept fiul lui Polyb, regele Corintului i al soiei sale Meropa.
Au trecut 20 de ani. ngndurat Oedip i amintete cuvintele oracolului lui Apollo care nu i-a primit
jertfa, pentru c venea din partea celui sortit s-i omoare tatl i s se csatoreasc cu propria mam.
nspimntat, Oedip vrea s fug din casa celor pe care i crede prinii lui. El nu rspunde chemrii lui
Phorbas de a participa la serbri. Cnd Meropa se apropie de el, Oedip i cere s jure c este cu adevrat
fiul ei. Cu contiina curat, Meropa jur. Oedip este hotrt s prseasc Corintul pentru a se mpotrivi
astfel nemiloasei ursite. (Interludiu orchestral)
La o rspntie, unde se ntretaie trei drumuri, un cioban cnta din fluier. Ajuns aici Oedip - pribeagul - se
oprete nehotrt (arie). Apare Laios nsoit de doi slujitori. Zrindu-l pe tnr, el i cere s elibereze
drumul, insultndu-l i ncercnd s-l loveasc. Mniat peste msur, Oedip l omoar pe rege fr s tie
c i-a ucis propriul tat. (Interludiu orchestral)
Un sfinx (contra-alto) trimis de zei terorizeaz poporul Thebei, pe care numai cel care va reui s dezlege
enigma ncredinat de muze, l va putea salva. Conductorii Thebei au hotrt s ofere coroana i mna
vduvei lui Laios drept rsplat salvatorului. Oedip trezete Sfinxul din somnul lui adnc. Acesta l
privete amenintor i-i cere, s rspund la ntrebarea: "Cine este mai puternic dect destinul?" (aria
Sfinxului). "Omul", rspunde Oedip fr ezitare. nvins, Sfinxul moare. Creon (bariton) l proclam pe
Oedip rege al Thebei i so al Iocastei. (ncoronarea lui Oedip - cor). i cea de-a doua prezicere a lui
Tiresias s-a mplinit.

ACTUL III. Locuitorii Thebei mor bolnavi de cium (cor). Ei l implor pe Oedip s salveze oraul pentru
a doua oar. Sosete Creon trimis de Oedip la Delfi pentru a afla voina zeilor. Acesta amenin c nu vor
izbvi oraul de molim atta timp ct ucigaul lui Laios se va afla ntre zidurile lui. Tiresias este chemat,
dar el refuz s rspund la ntrebrile lui Oedip. Acesta l acuz de uciderea regelui, neputnd bnui un
alt motiv al tcerii btrnului proroc. n cele din urm, acesta i dezvluie adevrul: el, Oedip, este
ucigaul lui Laios. Convins de nevinovia lui, Oedip l acuz pe Creon c l-a pltit pe Tiresias pentru a-i
lua lui tronul, dar atunci cnd Iocasta i povestete mprejurrile n care a murit fostul ei so, se
cutremur ncepnd s bnuiasc adevrul. Ciobanul chemat de Creon ntrete spusele Iocastei. De la
Phorbas, trimis la Theba pentru a-l aduce pe Oedip napoi n Corint, se afl adevrul n legtur cu copilul
substituit. ngrozit, Iocasta se sinucide. Pentru a se pedepsi pe sine, Oedip i ia singur lumina ochilor.
Alungat de ctre Creon din cetate, Oedip pleac urmat de fiica sa Antigona (cor).

ACTUL IV. Dup ani de pribegie, Oedip ajunge n apropierea oraului Athena, unde domnete Thezeu
(bariton). Antigona i descrie tatlui ei orb locurile unde au poposit. Creon, nsoit de civa thebani,
ncearc s-l conving pe Oedip s revin n Theba unde i va recpta tronul. Acolo, Eteocle i Polynice,
cei doi fii ai lui Oedip, se ceart pentru tron. ntrebat, oracolul de la Delfi a rspuns c dreptatea va fi de
partea aceluia care l va avea alturi pe Oedip. ncercnd s-l sileasc pe rege s revin n Theba, Creon
vrea s-o rpeasc pe Antigona, dar este oprit de sosirea lui Thezeu. n faa athenienilor Creon l acuz pe
Oedip, dar acesta i susine cu trie nevinovia. Athenienii i dau dreptate nefericitului rege pe care l
primesc s rmn n cetatea lor, nelegnd c Oedip nu a comis crimele din propria-i voin. nainte de
a muri, Oedip i ia rmas-bun de la Antigona pe care o ncredineaz lui Thezeu.

ACTUL I
n palatul din Teba se sarbatoreste nasterea fiului regelui Laios si al reginei Iocasta. n momentul n care Marele Preot i
ntreaba pe parintii noului nascut ce nume vor sa-i dea copilului, batrnul prooroc orb Tiresias i ntrerupe, reprosndu-le
ca l-au nesocotit pe zeul Apollo, care le interzisese sa aiba urmasi. Aflnd pedeapsa pregatita de zei (Oedipe va fi
ucigasul tatalui sau si sotul mamei sale), Laos cheama un pastor, poruncindu-i sa arunce copilul n prapastiile muntilor
Kithairon.
ACTUL II
Tabloul 1
Dupa 20 de ani, aflat la Corint, n palatul regelui Polybus si al reginei Meropa, tnarul Oedipe este chinuit de cele aflate
de la oracolul din Delphi n legatura cu soarta care i este harazita: aceea de a fi ucigajul tataului sau si de a o lua n
casatorie pe mama sa. Meropa l trimite pe Phorbas sa desluseasca motivele de zbucium ale fiului sau, Oedipe. Cu greu,
Oedipe i marturiseste reginei ndoiala de a fi fost un copil gasit. Meropa protesteaza, nestiind nici ea ca fiul ei murise l a
nastere si fusese nlocuit cu Oedipe. Ramas singur, Oedipe se hotaraste sa plece din Corint si sa lupte mpotriva
mplinirii negrei profetii.
Tabloul 2
La o rascruce de drumuri, Oedipe ezita ce cale sa aleaga. Pe una din ele apare Laios, care i cere sa se dea la o parte,
insultndu-l si lovindu-l cu sceptrul. Aparndu-se, Oedipe l omoara, sub ochii ngroziti ai Pastorului.
Tabloul 3
Asupra cetatii tebane s-a abatut o mare nenorocire. Un Sfinx nfricosator s-a asezat la portile orasului, atinnd calea
trecatorilor si silindu-i sa raspunda la o ntrebare. Cum nsa nimeni nu gaseste raspunsul corect, oamenii sunt sfsiati de
ghearele sale necrutatoare. Strajerul cetatii i aduce la cunostinta lui Oedipe ca acela ce va scapa Teba de Sfinx va
dobndi coroana si pe frumoasa Iocasta, regina vaduva a lui Laios. Oedipe decide sa nfrunte monstrul. La ntrebarea
acestuia, cine e mai puternic dect destinul, el raspunde fara ezitare: Omul, omul este mai tare ca destinul. Cetatea
este salvata iar orasul si sarbatoreste eliberatorul.
ACTUL III
Dupa nca 20 de ani, Teba este lovita de ciuma. Creon, fratele Iocastei, anunta verdictul zeilor: ciuma va nceta numai
dupa demascarea si pedepsirea ucigasului lui Laios. Oedipe jura sa-l exileze pe criminal daca se preda de bunavoie.
Iocasta i destainuie mprejurarea n care Laios a fost omort, la o rascruce de drumuri, strecurnd astfel n sufletul
sotului, fara voia ei, prima banuiala ca vinovat de acest omor este el nsusi. Pastorul, chemat de Creon, ntareste
spusele Iocastei. Cnd suspiciunile se ndreapta chiar asupra sa si Tiresias l indica drept criminal pe Oedipe, acesta l
alunga din cetate, ca si pe Creon. Povestindu-i despre fiul ei pierdut, Iocasta i ntareste nsa banuielile. Cnd primeste
vestea numirii sale ca rege al Corintului, si da seama ca Polybos si Meropa i erau doar parinti adoptivi. ntelegnd ca
Oedipe este fiul sau si ucigasul lui Laios, Iocasta se sinucide, iar Oedipe si scoate ochii. Condamnat la exil, pleaca,
nsotit de fiica sa, Antigona.
ACTUL IV
Lnga Atena, unde domneste nteleptul rege Teseu, Oedipe se opreste, nsotit de Antigona. Apare Creon, care, cu
prefacatorie, i ofera tronul Tebei, amenintata din nou, dar Oedipe refuza. Creon ncearca sa o rapeasca pe Antigona,
pentru a-l determina sa-i urmeze. Strigatele de ajutor ale Antigonei sunt auzite de Teseu, care soseste nsotit de
atenieni. Creon face o ultima ncercare de a-l discredita pe Oedipe n ochii lui Teseu. Oedipe protesteaza, acuznd zeii
care l-au mpins sa nfaptuiasca, fara voia sa, nelegiuirile. Simtind ca i se apropie clipa mortii, Oedipe proclama, cu
deplina constiinta a nevinovatiei sale, victoria asupra destinului: Eu sunt nevinovat! Vointa mea n-a fost nicicnd n
crimele mele! Biruit-am pe zei!.