METAMORFOZE-COBORAREA LUI ORFEU

IN INFERN
DE PUBLIUS OVIDIUS NASO

Realizat de: Palas Cosmina

Nisipeanu Ana-Maria
Negulescu Claudiu
 GENERALITATI DESPRE AUTOR
• Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila -
d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română
sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilulu și fanteziei creatoare a
devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Ovidiu a
excelat în forma distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, scrise în hexametru
dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.
• OPERE:
Amores - „Iubiri” (23 î.Hr.-16 î.Hr.), în 3 cărți cuprinzând 49 elegii.
Heroides sau Epistulae Heroidum - „Eroine” sau „Scrisori ale unor eroine” (10 î.Hr.), 18
scrisori fictive de dragoste ale unor personagii feminine mitice adresate bărbaților iubiți,
de ex. Ariadna către Theseu, Didona către Enea, Medeea către Jason etc.
Ars amandi - „Arta iubirii” (1 î.Hr.), poem erotico-didactic în 3 cărți (două adresate
bărbaților și una adresată femeilor), cuprinzând „învățăminte” privind arta seducției și a
dragostei.
Fastele - „Sărbătorile” - calendar versificat al sărbătorilor romane, operă întreruptă prin
exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie până la Iunie).
 GENERALITATI DESPRE OPERA
• Metamorfozele lui Ovidiu povestesc în cele 15 cărţi scrise în hexametri dactilici istoria lumii de la ieşirea din haos pînă la
epoca apoteotică a lui Iulius Cezar. Ovidiu ordonează istoriile metamorfozelor potrivit marelui plan poetic îmbinînd
abundenţa expresiei, pitorescul, plasticitatea, realismul, rezultînd o operă în care ilustrul romanist, Pierre Grimal, vedea
„un veritabil compendiu al mitologiei greceşti, căreia îi corelează, în măsura posibilităţilor, valenţele legendare romane.
Tema generală a acestui poem este straniu aleasă: Ovidiu a vrut să schiţeze o imensă frescă ce să reprezinte
transformările suferite de-a lungul timpului de către lucruri şi fiinţe; pe fundalul acestor tablouri pitoreşti, se creionează o
concepţie împrumutată filosofiei pitagoreice, ideea că universul se află în perpetuă devenire, nefiind fixat, odată pentru
totdeauna, într-o ordine imuabilă.” Operă indefinibiă, Metamorfozele sînt deopotrivă poem didactic, epopee, succesiune
de epyllia elenistice, unite de o derulare cronologică, de la naşterea lumii pînă la Iulius Cezar: „Metamorfoza-n noi forme
a formelor gîndului îmi este/ Să povestesc, o zei (şi-acelea-s a voastră lucrare);/ Fiţi de-ajutor năzuinţelor mele şi-mi
duceţi povestea/ De la obîrşia lumii pînă în vremurile noastre.” Sub ochii cititorului se succed orînduirea vieţii pe
pămînt, scene din viaţa zeilor, legendele tebane, expediţia argonauţilor, povestea lui Orfeu, a lui Venus şi Adonis, a lui
Midas, legendele războiului troian, povestea lui Enea, întemeierea Romei, apoteoza lui Romulus, filosofia pitagoreică,
apoteoza lui Cezar. Toţi comentatorii subliniază lungimea ultimului cînt, acolo unde Ovidiu aduce un strălucit elogiu lui
Pitagora: „oricît ar fi fost de departe de zeii/ Cerului, s-a ridicat, cugetînd, pîn’la ei şi sorbit-a/ Cu ochii minţii tot ceea
ce Firea ascunde vederii/ Omului. Cînd a pătruns cu-a sa minte şi muncă-ale Firii/ Taine, le-a împărtăşit omenirii;-
ucenicilor care/ Se minunau în tăcere de-al lui cuvînt, le vorbea el/ De zămislirea întinsei lumi, începutul a toate.”
 CARTEA a-X-a –”Coborarea lui
Orfeu in Infern”
• Despre Orfeu , legendarul poet pre-homeric,se spune ar fi fost fiul Calliopei ,muza
poeziei si a regelui Oiagros . A fost initiat de muze in tainele poeziei si protejat de
Apolo , care i-a daruit propria lira.Se spunea ca prin puterea artei sale izbutea sa
insufleteasca pana si pietrele si sa imblanzeasca fiarele salbatice . Participa la
expeditia Argonautilor condusi de Iason , porniti in cautarea lanii de aur , potolind
furia valurilor, si intrece maiestrie cantecele ispititoare ale Sirenelor. Dupa ce isi
pierde iubita , Euridyce, pentru a doua oara , va colinda pamantul povestindu si
nefericirea si va piei ucis de bacante , insotitoarele lui Dyionisos , furioase ca le-a
respins ofertele de dragoste , capul si lira fiindu-i aruncate in fluviul Hebrus. Ele vor
pluti pana in insula Lesbos, care devine astfel lacasul poeziei . Lira ii va fi salvata de
Muze care o vor transforma constelatie.
• Pe cand se plimba prin iarba insotita de o ceata de naiade , Eurydice , sotia lui
Orfeu , cu care el se casatorise de curand, a murit fiind ranita la calcai de dintele
unui sarpe. Dupa ce a plans-o destul in fata cerului, cantaretul din Rhodope ,
hotorat sa induplece cu rugaminti chiar imparatia umbrelor, a indraznit sa se
coboare pe poarta Taenarului pana la Stix. Trecand printre multimile usoare si
printre chipurile celor ce au avut parte de morminte , a mers la Persephona si la
stapanul care detinea domniile triste ale umbrelor, strunind coardele pentru
cantec.
• Pe cand el spunea aceste cuvinte si misca cu degetele coardele lirei dupa
vorbe, sufletele palide il plangeau.Tantalus nu mai incerca sa prinda umbre
inselatoare.Roata lui Ixion se opri inmarmurita.Vulturii nu mai sfasiara ficatul lio
Tytos.Urmasele lui Belus statura langa vasele lor si tu, Sisif, ai sezut pe piatra
ta.Se spune ca atunci, pentru prima data, genele Eumenidelor s-au umezit de
lacrimi, invinse de cantec.Nici regeasca sotie, nici regele Infernului nu pot
respinge rugamintile.O cheama pe Eurydice.Ea are intre umbrele de curand
venite si mergea cu pas anevoie din cauza ranii.
• Orfeu o primi, dar cu conditia sa nu-si intoarca privirile spre ea, pana ce va iesi
din vaile Avernului, astfel darul primit va fi zadarnic.
• Pornira prin tacerea muta pe o carare povarnita, invaluita intr-o negura
deasa.Ajunsera aproape de suprafata pamantului.Aici, temandu-se sa n-o
piarda si dornic de a o vedea, intoarse cu dragoste ochii spre ea, dar ea aluneca
inapoi.Intinzand bratele si cautand s-o prinda si sa fie prins, nefericitul nu
cuprinse decat aerul usor.Si acum, murind a doua oara, nu se planse deloc
sotului ei.Caci de ce s-ar fi plans, decat ca a fost iubita?Rosti cuvantul de ultim
ramas bun care abia mai ajunse la urechile lui si se rostogoli iarasi in Infern.