Harap-Alb

-CARACTERIZAREA PERSONAJELOR-

Harap-Alb este personajul principal al operei, deoarece participa la toate momentele

subiectului, atentia autorului fiind indreptata asupra sa, iar celelalte personaje graviteaza in jurul
sau.Harap-Alb este un personaj pozitiv, simbolizand fortele binelui, in raport cu Spanul care este
antagonist si functional.De asemenea, este un personaj eponim, deoarece numele sau da titlul
operei, astfel evidentiindu-se ponderea mare pe care acest personaj o are pe parcursul
naratiunii.De altfel, numele sau este un oximoron, deoarece el imbina contrariile si e format din
doua nonculori, unind in el binele si raul, intunericul si lumina.Harap, care inseamna negru,
sugerand ideea de rob, in timp ce Alb este caracteristica fiului de imparat.

Ca orice basm, ,,Povestea lui Harap-Alb” ilustreaza o alta lume deact cea reala, personajele
fiind imparati si crai, Sfanta Duminica, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi
fabuloase.Basmul cultiva inalte principii morale ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia,
rabdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin peronajele pozitive si condamna
nedreptatea, rautatea, minciuna intruchipate de zmei, balauri sau spani.

Personajele sunt reale sau fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale si putandu-
se metamorfoza in animale, plante, insecte sau obiecte ori pot sa reinvie, prin leacuri miraculoase,
pe cei care sunt omorati.

Harap-Alb, fecior de crai, este un Fat-Frumos din basmele populare, destoinic si curajos, dar
ramane in zona umanului, fiind prietenos, cuminte si ascultator.El este un personaj pozitiv si
intruchipeaza inaltele principii morale cultivate de orice basm, ca adevarul, dreptatea, cinstea,
prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trasaturi ce reies indirect din intamplari, fapte, din propriile
vorbe si ganduri si direct din ceea de alte personaje spun despre el.

Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului cu scopul formarii lui
pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze.El parcurge o
perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi
necunoscute pana atunci, experienta necesara viitorului adult.

Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in
fantana:,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in
fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate intampla”.Naiv, fiind lipsit de experienta si
excesiv de credul, fiul craiului isi schiba statutul din nepot al imparatului Vede in acela de sluga,
numele lui fiind un oximoron.

Faptele eroului raman si el in limita umanului, probele care despasesc sfera realului fiind trecute
cu ajutorul celorlalte personaje, inzestrate cu puteri supranaturale.Codrul in care se rataceste
simbolizeaza necunoscutul, care greseste pentru prima oara, ignorand sfatul tatalui sau, de a se feri
de omul span.Desi acesta este cuminte si ascultator de felul sau, incalcarea acestei restrictii
declanseaza asupra sa un sir nesfarsit de intamplari neplacute si periculoase, care ii pun deseori
viata in primejdie.Lipsit de experienta, asa cum sugereaza ,,boboc in felul sau la trebi de aieste”,
mezinul odata devenind sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp
loialitate si credinta fata de stapanul sau, intrucat este pus sa jure pe palos, isi respecta cuvantul
dat, fiind educat de a fi integru si demn, capabil sa isi asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg
din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.

Cinstit din fire, Harap-Alb nu-l tradeaza niciodata pe span, desi un stapan tiran ca acesta ar fi
meritat.De exemplu, cand acestuia ii este atribuita prima sarcina, el se intoarce spre imparatie cu
pielea si capul cerbului fabulos, ,,piatra cea mare din capul cerbului stralucea” atat de tare, incat
multi crai il rugara sa-i „deie banaret cat a cere el, altul sa-i deie fata si jumatate din imparatie,
altul sa-i deie fata si intreaga imparatie”, dar Harap-Alb si-a urmat calea fara sa stea pe ganduri,
ducand bogatia intreaga stapanului.

Probele la care il supune spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul
ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui
sa isi conduca propria gospodarie, propria familie.Ca si in viata reala, mezinul este ajutat de
prieteni, calul fabulos si Sfanta Duminica.Harap-Alb este umanizat, acesta temandu-se, care
ajutorul numai acelora in care avea incredere, semn ca invatase ceva din experinta cu
spanul.Depasind cu bine toate probele, flacaul demonstreaza maturitate prin valorile morale care
compun codul comportamentului taranesc: inteligenta, bunatatea, perseverenta, rabdarea,
capacitatea de adaptare la diverse situatii ale vietii.De asemenea, altrusimu, sufletul lui bun,
dragostea pentru natura, albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le
intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa isi rezerve timp
pentru a le construi un adapost.Faptele de bunatate pe care acesta le desavarseste se intoarce
atunci cand el insusi se afla in impas, craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i viata atunci
cand este nevoie.

O experienta determinanta pentru maturizarea eroului o constituie intalnirea cu omul ros, care
este un alt pericol de care ar fi trebut sa se fereasca , asa cum il sfatuise tatal sau.Calatoria spre
curtea imparatului Ros este un prilej de initiere a flacaului, deprinzand acum invatatura ca orice
om, cat de neinsemnat ori de ciudat ar parea, tanarul deprinzand experienta mai ales in
cunoasterea specii umane.Harap-Alb are capacitatea de a-si face prieteni adevarati, loiali, care
sund dispusi sa-l ajute in orice imprejurare dificila, acestia folosindu-si trasaturile dominante,
devenite la nevoie cruciale.

In aceasta perioada a initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de imparat,
care vine din aceeasi lumea cu el, pregatindu-l pentru casatorie, unul din reperele finale ale
devenirii sale.Probele de la imparatia fetei trimit spre ritulari specifice, printre care insotirea
mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivata a miresei, ospatul oferit de
gazda sunt tot atatea incercari la care il supune viitorul socru si carora mirele trebuie sa le faca
fata.Ultima proba la care il supune fat este, de data aceasta, o demostrare a calitatilor viitoarei
sotii, dispusa sa-i stea aproape la bine si la rau, acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii salveaza
viata, trezindu-l din morti.Aceasta intamplare simbolizeaza ideea ca acup Harap-Alb redevine el
insusi, fiul craiului, scapand de povara juramantului facut spanului, acela ca ii va fi sluga ,, pana
cand va muri si va invia”.
 Harap-Alb parcurge o perioada de formare a personalitatii, care , desi inzestrat cu importante
calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de satissfactii ale invingatorului,
toate conducand la desavarsirea lor ca oameni.

Craiul, tatal lui Harp-Alb este un personaj din basm prin motivul imparatului afalt in impas.Prin
caracterizarea indirecta, sunt evindentiate trasaturile umane ale tatalui, in ipostaza lui de
moentore.Pentru a verifica daca fiii lui au depasit varsta infantismului, el se degizeaza intr-o piele
de urs, se ascundea pentru a-i observa, limbajul sau fiind compus din pilde si procerbe populare:,,
lac de-ar fi, broaste sunt destule”, ,, fiecare pentru sine, croitor de pane”.Craiul estedezamagit dee
fiii lui, fapt evidentiat prin ironia ,,Sa umblati numai asa de frunza frasinelului toata viata voastra si
sa va laudati ca sunteti feciori de crai, asta nu miroasa a nas de om...”.Om trecut prin viata, cu o
experienta solida, el nu-si pune in pericol fiii, pana nu se convinge ca sunt in stare sa invinga
piedicile iminente unei calatorii in necunoscut.Ca orice tata responsabil si preocupat, le verifica nu
numai curajul, ci si istetimea de a face fata intamplarilor.Sfatul pe care-l da mezinului, acela de a se
feri de omul span si de omul ros, se dovedeste esential pentru maturizarea acestuia, care este
nevoit sa treaca personal prin aceasta experienta de viata.

Imparatul Verde, fratele Craiului si unchiul lui Harap-Alb, strabatuse in tinerete acelasi drum
intitatic pana la statutul actual de imparat recunoscut, care isi castigase dreptul de a conduce,
inconjurat de oameni de vaza, de a colectiona pietre pretioase scumpe, de a organiza mese
luxoase.Trasaturile morale reies indirect, din faptele si vorbele personajului.Mandru de imparatia
sa , isi educase fetele in respectul cuvenit parintilor, chiar daca acestea aveau alte opinii, ele nu
indrazneau sa iasa din cuvantul tatalui.Pastrator al traditiilor, imparatul Verde apeleaza la frateleui
pentru a-i trimite un fiu care sa-i urmeze la tron, intrucat el avusese numai fete.Ospitalier si
increzator in oameni, el primeste cu bucurie pe nepotul sau, pe fata imparatului Ros si se comporta
necrutator cu spanul atunci cand este demascat.

Sfanta Duminica este un personaj secundar si fabulos prin aparatiile ei, o data ca cersetoare,
apoi locuind pe o insula miserioasa, in ipostaza Sfintei Duminici.Ea este menita sa ajute la
invingirea binelui, ajutand pe cei care merita, care au calitatile necesare sa razbata in viata.

Ea este in acelasi timp femeia inteleapta, la sfaturile careia apeleaza oamenii in impas, trasaturi
ce reies indirect din faptele si vorbele ei.La inceput, Harap-Alb este neincrezator, ,, Ia lasa-ma-
ncolo, matusa, nu ma supara”, desi ea ii da un sfat, devenit adevar :,, nu te uiti asa tare, ca nu stii
de unde-ti poate veni ajutor”.Sub infatisarea unei babe ,,care umbla dupa milostenie” , sugerandu-
se umilinta inteleptului care vazuse destule in viata lui, devalauindu-i lui Harap-Alb destinul si
secretul reusitei, sfatuindu-l sa ia armele si hainele tatalui sau de cand acesta fusese ginere.

Fata imparatului Ros, personaj fabulos, este la fel de vestita ca tatal ei, se spunea despre ea ca e
„farmazoana”, ca stia sa poarte „lumea pe degete”, dar din aceste vorbe, nu se dovedise care este
cea adevarata.Ea pare o” zgatie de fata” sau” un drac bucatica rupta din tatal-sau in picioare, ba
inca si mai si”, dar atunci cand se convinge de vrednicia lui Harap-Alb dovedeste demnitate si
onoare „ trebuie sa merg cu Harap-Alb si pace buna!”.

Indragostindu-se de ea, Harap-Alb o caracterizeaza direct „ un boboc de trandafir din luna lui
mai, scaldat in roua diminetii, dezmerdat de cele intai raze ale soarelui, leganat de adierea vantului
si neatins de ochii fluturilor”.Fata il indrageste si ea pe voinic, ghiceste adevarul despre Harap-Alb
si-l devaluie imparatului Verde, apoi, prevazand ceea ce avea sa se intample, reuseste sa-l salveze
pe acesta cand este atacat de span.

Spanul intruchipeaza forta raului in basm, un fel de zmeu care aduce in lume teroare, rautate si
violenta.El este personaj negativ specific basmului si intruchipeaza medreptatea, rautatea,
minciuna, trasaturi condamnate in orice basm popular sau cult.

Omul span este prin nastere un om rau, „vita de boz tot ragoz”, viclean peste masura, nu se da in
laturi sa pacaleasca un „boboc” cum era mezinul craiului si-l atrage in capcana din fantana prin
minciuni si tentatii ce dovedesc o buna cunoastere de oameni.

Trasaturile lui morale reies din mod indirect din faptele sale si din relatiile cu celelalte
personaje.Impostor si grosolan, se comporta cau un stapan tiran, considerand ca slugile seamana
cu animale, „ca si intre oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace care trebuies tinuti in frau,
daca ti-i voia sa faci treaba cu dansii”.Din proprie experienta, ste ca „ sa te fereasca Dumnezeu,
cand prinde mamaliga coaja”, deoare el, obraznic si prost crescut, cum observa ca „ i s-au prins
minciunile de bune” si ca este primit cu toate onorurile de cate imparatul Verde, devine
amenintator cu sluga, ii da o palma , cu scpul „sa-l faca pe Harap-Alb ca sa-i iese si mai mult frica”.

Vazandu-se urmas la tronul imparatesc, spanul devine arogant si laudaros, insusindu-si toate
meritele lui Harap-Alb, falindu-se ca stie sa fie stapan adevarat si sa-si educe slugile: „Nu stiti
dumneavoastra ce poama a dracului este Harap-Alb aista......alt stapan in locul meu nu mai face
branza cu Harap-Alb cat ii lumea si pamantul”.Insolent, spanul nu se sfieste sa ii spuna imparatului
Verde ca daca o vrea Dumnezeu „ sa ma randuiesti mai degraba in randul dumitale” o sa schimbe
regulile acestuia care, „prea intri in voia supusilor”, iar imparatia nu va mai arata atat de pasnica,
„n-or mai sedea lucrurile tot asa moarte, cum sunt”, pentru ca „omul sfinteste locul...”

In concluzie, ca personaj literar, Harap-Alb simbolizeaza un cod moral, el trebuind sa strabata

un drum de initiere, sa acumuleze experienta, fiind nevoit sa depaseasca probele curajului
luptandu-se cu fortele malefice si sa obtina maturitatea necesara pentru a domni corect peste o
intreaga imparatie.Totusi, personajul basmului este atipic, deoarece, spre deosebire de Fat-Frumos
din basmele populare, acesta are calitati, cat si defecte.Nu se evidentiaza doar prin vitejie si forta
supranaturala, ci printr-un comportament obisnuit, fiind milos, sensibil, harnic, perseverent, naiv si
slab alteori, dar dovedind simtul moral si de echilibru pe care acesta il poseda.