OCNITA

 Asezare geografica
Ocniţa este o comuna din Judeţul Dâmboviţa, regiunea Sud – Muntenia,
România care se află situată la 16,3 km de Târgovişte şi 15,7 km de Moreni,
Centrul comunei se află la 44.990108 – latitudine nordică şi 25.555907 –
longitudine estică. Din punct de vedere administrativ comuna este formată
dintr-un singur sat – Ocniţa.

Comuna Ocniţa este aşezată, în zona subcarpaţilor ialomiţei. Subcarpaţii

Ialomiţei sunt alcatuiţi dintr-o succesiune de linii anticlinale orientate E – V
ce corespunde culmilor sinclinale despărţitoare ce corespund unor
depresiuni înguste orientate în aceiaşi direcţie. Aceste succesiuni de
anticlinale şi sinclinale se pot grupa în patru complexe diferenţiate ca rocă
şi vîrstă, ca altitudine şi morfologie de amanunt.

Ocniţa este asezată in zona subcarpaţilor propriu-zişi, zona limitată la N de

linia Breaza, Fieni, Voineşti, zonă alcatuită dintr-o succesiune de culmi sau
masive şi depresiuni alungite, terminindu-se la S prin abruptul de la
Doiceşti, Răzvad, Moreni si Filipeşti de Pădure.

Satul este aşezat într-o depresiune sculptată de valea slănicului (Ocniţa) şi

numeroşii ei afluenţi, ce au împarţit dealul Scaunu în numeroase plaiuri.

 Populatie
Conform estimărilor, la 1 ianuarie 2009 populaţia stabilă a comunei Ocniţa
constituia 4492 persoane, 22.24% dintre acestea fiind sub 18 ani. Densitatea
populaţiei în limitele comunei este de 103.0 locuitori/km2.

La recensământul din anul 2002, populaţia comunei alcătuia 4412 locuitori,

50.27% bărbaţi şi 49.73% femei. Persoanele sub 15 ani alcătuiau 21.96% pe când
persoanele peste 59 de ani alcătuiau 18.70% din populaţia totală. În 2002
densitatea populaţiei la nivelul comunei era de 101.2 locuitori/km2.

Industria predominantă este cea petrolieră. În trecut a fost un centru de

exploatare a sării, de unde şi numele.
Istoricul comunei

7 ianuarie 1517.Târgovişte. Neagoe Basarab voievod întăreşte Mănăstirii Argeş

vama domnească de la Ocna Mică din Târgovişte, „ca să-i fie de hrană şi de
întărire”, iar lui „de veşnică pomenire”.Datarea Ocniţei din 1517 nu este decât
confirmarea indirectă a existenţei localităţii, ea fiind prezentă din paleolitic, apoi
în perioada romană şi constituită drept comunitate la capul „Via Salaria” –
„Drumului Sării” din timpul romanilor, şi al aceluiaşi drum denumit „Drumul vechi
al lui Mihai Viteazu”.

Numele satului vine de la Ocna Mică de lîngă Tîrgovişte, amintită adeseori în

documente începind din sec. XV cînd aici se exploata sarea. Încă din această
vreme exista o aşezare în jurul Ocnei care se afla în stăpînirea Mînăstirii Dealu; la
15.VI.1612 cînd se întăreşte mînăstirii, Ocna Mică „cu tot hotarul”, se spune că
mînăstirea stăpînea un teritoriu foarte întins. În această vreme nu i se spunea
încă Ocniţa, ci Ocna Mică. La 8.XII.1612 se arăta astfel că Toader de la Ocna Mică
vînduse ocină în Săcuieni. Este posibil ca aşezarea să fi căpătat în această epocă
oarecare importanţă deoarece, la 20.I.1915 este amintit Pătru Sudeţul de la Ocna
Mică (sudeţii existau în general în oraşe).

Cu numele de Ocniţa este amintită la 15.V.1628 si la 18.XII.1704. Urme de locuire

din epoca bronzului au fost depistate în punctele „Corniş” şi „Dealul Scoarţei”.

La N – E de Ocniţa, pe dealul Buzduga, au fost recoltate două celturi de bronz

datate la începutul Hallstatt-ului timpuriu (sec.XII i.e.n.). O aşezare geto-
dacică se afla la circa 500 m Sud de localitate, pe marginea paraului Ocniţa. Din
aceiaşi perioadă provin cateva monede de tip Macedonia Prima. Aceleiaşi
civilizaţii dacice puternic influienţate de lumea romană (Chilia sec. II – III e.n.) ,îi
corespunde aşezarea din punctul „Grecea Mare”.

Evul mediu este documentat în punctul „Vîrful viei” (ceramică sec. XVII – XVIII) şi
la V de biserica din sat (fortificaţie medievală, sec.XV – XVII şi Necropole, sec. XVI
– XVII, aparţinînd Ocnei menţionate în documente în sec. XV – XVII).