Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
APARITIA ROMANTISMULUI
Romantismul este un amplu curent artistic care
se dezvolta in Franta , Anglia, Germania la inceputul secolului al XIX-lea, raspandindu-se ulterior in restul Europei. Se defineste adesea prin opozitie cu clasicismul curent artistic specific secolului al XVII-lea, caracterizat prin reguli stricte de creatie( stil inalt, personaje nobile, inspiratia din Antichitate, regula celor trei unitati in teatru)
Calderon,
Julieta
impunea reguli stricte de creatie( surse de creatie, dimensiuni, stil tipuri de personaje), romantismul isi propune o arta eliberata de orice constrangeri, o arta care sa urmeze fantezia creatoare, inspiratia. nivel lexical cu arhaisme, regionalisme, neologisme care ofer expresivitate operei si la nivel stilistic cu anumite procedee : antiteza, metafore, simbolul
tinde catre generalizare , doreste sa surprinda aspecte general-valabile ale existentei. Romantismul doreste o particularizare a literaturii nationale, care sa reflecte specificul poporului. Astfel literatura romantica se inspira din:
natura. Natura nu mei este un simplu decor ci devine stare de spirit, transmite trairi umane. istoria. Tendinta romantica este de idealizare a trecutului, de glorificare a eroilor, a luptei pentru libertate. In proza si teatru se cauta reconstituirea atmosferei epocii, prin descrieri. folclor. Romanticii descopera valentele artistice ale literaturii populare, preluand imagini, motive, credinte, ritmuri specifice
Nu-i nimic stingher in fire, Toate tind sa se imbine Intr-o tainica iubire De ce nu si eu cu tine?
Turner,
Casper
David Friedrich
Departe de mine gradini inflorite, Bogatii luxosi sa va treaca pe-alei. Vreau munti cu omaturi, pe stanci troienite, Ce tin libertatea si dragostea-n ei. Tu-nalti Caledonie culmi minunate, Cu care stihia se lupta-n zadar, Cu limpezi izvoare, curgand inspumate, Suspin dupa tine carunt Loch na Garr.(...)
C. D. Friedrich,
Delacroix,
Friedrich,
M. Eminescu, Melancolie
Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta, Prin care trece alba regina noptii moarta. O, dormi, o , dormi in pace printre faclii o mie Si in mormant albastru si-n panze argintie In mausoleu-ti mandru, al cerurilor arc, Tu adorat si dulce al noptilor monarc! (...) Si tintirimul singur cu strambe cruci vegheaza O cucuvaie sura pe una se aseaza, Clopotnita trosneste, in stalpi izbeste toaca.(...) Biserica-n ruina Sta cuvioasa, trista, pustie si batrana, Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vantul Se pare ca vrajesti si ca-i auzi cuvantul.(...)
exceptie , cu sensul de neobisnuit, marcat de excese,dar nu neaparat exemplar, figura care evolueaza in situatii neobisnuite.
noaptea, apa, copacul ocrotitor, luna, ( alte elementa naturale care capata redundanta in opera unui scriitor) visul, reveria,somnul, singuratatea, melancolia, amintirea, uitarea iubita moarta, femeia inger, femeia demon,
iubirea interzisa/imposibila inspiratia, muza,
Calderon,
Pe firul apei
Alphonse de Lamartine
O. lac sfant! Abia anul in scurgerea-i inceata Trecu, si langa unda cea linistita-a ta M-asez ca si-alta data pe aceeasi piatra , iata Pe care si ea sta!
(...) Tii minte intr-o seara? Vasleam noi in tacere: Nu se-auzea departe de netedu-ti cuprins Decat zgomot de vasle ce-ncet simteam cum piere Cand luciul ti-a intins
Si-un glas cum nu fu n lume vreodata, in clipita Aceea rasunat-a, iar tarmul a raspuns Inmarmurit de farmec si vraja cand rostit-a In soapta scumpu-i glas O timpule, te-opreste! Si voi grabite ore, Lasati al vostru zbor; Crutati pe-aceia care voiesc sa se adore Tot timpul vietii lor(...)
-
Gricault,
Pluta meduzei
Friedrich,
Copacul cu corbi
Stand candva la miez de noapte, istovit, furat de soapte Din oracole cetoase, carti cu talc tulburator, Piroteam, uitand de toate, cand deodata-aud cum bate Cineva parea ca bate bate-n usa mea usor. E vreun trecator - gandit-am si-a batut intamplator. Doar atat ,un trecator.
O, mai pot uita vreodata? Vant, decembrie cu zloata, Jaru-agoniza, cu-n straniu dans de umbre pe covor, Beznele-mi dadeau tarcoale si niciunde n carti vreo cale Sa-mi aline greaua jale jalea grea pentru Lenore Fata fara-asemuire ingerii ii spun Lenore Nume-n lume trecator. (...) Geamul l-am deschis o clipa si c-un fosnet grav de-aripa, A intrat un Corb, stravechiul timpului stapanitor. N-ancercat vreo plecaciune de salut sau sfiiciune, Ci faptura-i de taciune si-a oprit solemn, din zbor, Chiar pe bustul albei Pallas ca un Domn stapanitor, Sus, pe bust, se-opri din zbor. (...) Si-am simtit deodata-o boare, din catiu aromitoare, Nevazuti pluteau cu-n clinchet, pasi de inger pe covor; Tie ,ca sa nu mai sangeri, iti trimite domnul ingeriEu mi-am spus sa uiti de plangeri, si de dusa ta Lenore. Bea licoarea de uitare, uita gandul la Lenore! Spuse Corbul: Nevermore.(...)
Delacroix, Ofelia
Adormita
Reprezentanti
Anglia: Byron, Shelly, Wordsworth, Young, Coleridge Franta: Lamartine, Hugo, Musset, Vigny, G. Sand, Chateaubriand Germania: Hlderlin, Hoffmann, Heine, Novalis Rusia: Lermontov, Puskin America: E. A. Poe
Realizat de prof. Simona Achimescu, Liceul Teoretic Adam Mller Guttenbrunn Arad