Prezentare proiect

GRUPA 4

Rolul literaturii în perioada

pașoptistă
Iancu Cristian
Luțu Radu
Măndoiu Cristian
Rădulescu Violeta

Prof.Coordonator: Pătru Marius Constantin

 CONTEXTUL CULTURAL AL EPOCII
PAȘOPTISTE
Din punct de vedere cronologic, epoca pasoptista se situează între anii 1830 si 1860. Legată de importante
evenimente politice, sociale și de ieșirea Țărilor Romane de sub dominatia otomana, de începutul unei energizari
economice și al dobândirii libertăților politice.

În ultimele doua decenii și jumătate ale perioadei pasoptiste, ca o reacție împotriva imitației și a influenței culturii
occidentale, se dezvolta, in miscarea culturala, un puternic spirit national.
Accentul se pune acum pe folosirea în scris a limbii române, pe creația originală și evidențierea valorilor
naționale, pe marile initiative culturale menite sa sprijine aceasta orientare. În perioada pasoptista s-au pus bazele
unei adevărate renasteri culturale românești. Invatamantul, presa, teatrul, literatura, stiintele cunosc o dezvoltare
fără precedent. Iau fiinta societăți culturale și științifice, crește numărul revistelor și al altor periodice, al cărților
tipărite în tiraje mari, se formează un public cititor. Cultura românească deschizandu-se acum mișcării de idei din
Apus.
TRANSFORMĂRI ÎN LITERATURĂ:

● Apariția revistei “ Dacia literară”, și a revistelor originale, în limba română

● Kogălniceanu atrage atenția asupra faptului că scriitorii trebuie să se lase inspirați
de frumusețile țării Române și de istoria acesteia.
● Scriitori orientează literatura înspre romantism
● Apare fenomenul coexistenței mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere
TRĂSĂTURI::

● Introducerea se axează pe evidențierea necesității de realizare a unei literaturi naționale originale și

pune în mișcare o schemă de idei generale;
● Teme și motive romantice;
● Istoria este aleasă drept sursă de inspirație pentru o lirică a patriotismului ardent(aprins)
● Natura este coordonată a sufletului românesc;
● Literatura populară și mitologiile orientale sunt valorificare;
● Libertatea de creație, aspirație spre absolut, spirit rebel.
Marea adunare de la Blaj
 INFLUENȚELE PERIOADEI PAȘOPTISTE :

În această perioadă, se conturează o primă etapă, cea a “deschizătorilor de drumuri”, definită prin
constituirea instituțiilor culturale :presă,teatru,școlile de diverse tipuri etc.
După 1840, accentul se pune pe afirmarea identității creației literare românești.
Cei mai de seama reprezentanți pașoptiști sunt intelectualii, care se implica în istorie, pregătesc și
participa la revoluții și la toate evenimentele istorice mai importante(ex: Unirea de la 1859 ).Exemple de
astfel de personalități : C.A.Rosetti ,care în 1848 devine sufletul revoluției, după ce librăria și casa lui
fuseseră locurile de întâlnire ale conspiratorilor.Alți reprezentanți ai acestei perioade sunt:Nicolae Bălcescu,
Alexandru Golescu, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Avram
Iancu, C. Negri.
UMBRA LUI MIRCEA LA COZIA
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.
Dintr-o peşteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară:
De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;
Muşchiul zidului se mişcă… pîntre iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior
Este ceasul nălucirei: un mormînt se desvăleşte,
O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc …
Iese... vine către ţărmuri... stă... în preajma ei priveşte...
Rîul înapoi se trage... munţii vîrful îşi clătesc.
Ascultați...! marea fantomă face semn... dă o poruncă…
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, creşte, repetat din stîncă-n stîncă,
Transilvania-l aude, ungurii se înarmez.
Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute
Şi puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuţi mari, fapte cumplite îţi sînt ţie cunoscute,
Cine oar’ poate se fie omul care te-a-ngrozit?
Este el, cum îl arată sabia lui şi armura,
Cavaler de ai credinţei, sau al Tibrului stăpîn,
Traian, cinste a Romei ce se luptă cu Natura,
Uriaş e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrîn?
Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează. Acest
sunet, acest nume valurile-l primesc;
Unul altuia îl spune; Dunărea se-nştiinţează,
Ş-ale ei spumate unde către mare îl pornesc
Sărutare, umbra veche! primeşte-nchinăciune
De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirarea
noastră la mormîntu-ţi a depune; Veacurile ce-nghit neamuri al
tău nume l-au hrănit.

Rîvna-ţi fu neobosită, îndelung-a ta silinţă:
Pînă l-adînci bătrîneţe pe români îmbărbătaşi;
Însă, vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorinţă,
Şi-al tău nume moştenire libertăţii să îl laşi.
Dar cu slabele-ţi mijloace faptele-ţi sînt de mirare:
Pricina, nu rezultatul, laude ţi-a cîştigat:
Întreprinderea-ţi fu dreaptă, a fost nobilă şi mare,
De aceea al tău nume va fi scump şi nepătat.
În acel locaş de piatră, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndeşti poate la norodul ce-ai iubit,
Cîtă ai simţit plăcere cînd a lui Mihai soţie
A venit să-ţi povestească fapte ce l-a strălucit!
Noi citim luptele voastre, cum privim vechea
armură
Ce un uriaş odată în războaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,
Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au
stat ....................................................................
Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte
strălucite.
Însă triste şi amare; legi, năravuri se-ndulcesc;
Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite În gîndire
şi în pace drumul slavei îl găsesc.
Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl
iubeşte
Şi ai lui sîngeraţi dafini naţiile îi plătesc;
E a cerului urgie, este foc care topeşte
Crîngurile înflorite, şi pădurile ce-l
hrănesc. .................................................................
.....
Dar a nopţei neagră mantă peste dealuri să
lăţeşte,
La apus se adun norii, se întind ca un veşmînt;
Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte;
Tot e groază şi tăcere... umbra intră în mormînt.
Lumea e în aşteptare... turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc;
Şi-ale valurilor mîndre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadentă îl izbesc.
COMENTARIU
În numeroase poezii, Grigore Alexandrescu a evocat urmele trecutului. Meditația poetică se naște din contemplarea
distantata a ruinelor, care permite „mărirea" momentelor de glorie ale istoriei. Spiritul de veneratie fata de timpurile
îndepărtate răzbate și în poezia Umbra lui Mircea. La Cozia, publicată în volumul Suvenire și impresii, epistole și fabule
(1847).

În aceasta creatie poetul a valorificat motivul fantomei, specific literaturii preromantice, trecutul fiind personificat într-
un personaj exemplar, Mircea cel Batran.

Prima parte a poeziei este un pastel romantic, scriitorul imaginand un decor impresionant: turnuri, ziduri vechi, pesteri,
rapi întunecate, munți ce se clatină. Muzicalitatea versurilor lungi (15-l6 silabe), folosirea vocalelor închise, cu precădere
a lui „u", redau sunetul grav al naturii și confera solemnitate peisajului. Regimul nopții favorizează ștergerea contururilor,
care „se întind", „se prelungesc", și accentueaza sugestia de mister. Acest spațiu împresurat de întuneric provoacă
melancolia, reveria poetică.

Aceasta atmosfera sumbră permite intruziunea fantasticului.

TRĂSĂTURILE PAȘOPTISMULUI DIN POEZIE:
➢ O primă trăsătură identificată în poezia de mai sus este integrarea istoriei în aceasta,
“Zidul vechi al mănăstirei”, “Căci războiul e bici groaznec”

➢ A doua trăsătură identificată, ar fi prezența elementelor naturale, spre exemplu:

“Crîngurile înflorite, şi pădurile ce-l hrănesc”
➢ Altă trăsătură ar face referire la literatura populară, “Este ceasul nălucirei: un mormînt
se desvăleşte, O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc “
 ROLUL LITERATURII IN PERIOADA PAȘOPTISTĂ

Privită dintr-o perspectivă modernă, perioada pașoptistă prezintă o serie de aspecte actuale,
numeroase orientări, tendințe și politici fundamentale, păstrându-și valabilitatea până în ziua de
azi.
Deși moștenirea lăsată de pașoptiști este una materială(constând în numeroase, creații de valoare,
instituții, culturale, de învățământ) cât și una spirituală.Cea din urmă este cea care a generat
ecourile cele mai puternice.Spunem acest lucru întrucât, înaintașii noștrii ne-au oferit un model de
gândire, bazat pe spirit critic, curaj, ambiție, perseverență și aspirații puternice spre progres.
Diferența între progresul de azi și cel din perioada pașoptistă, însă, este aceea că, în trecut aceasta
servea poporul, scopul fiind adaptat la nevoile românilor.Azi, în schimb, progresul se face doar de
dragul progresului, omițând unele probleme sociale.
Ce ne-au învățat pașoptiștii? Ne-au învățat că reala evoluție poate avea loc doar prin
“complicitate”, cu valorile morale,individuale, cât și colective.
 POEZIA PAȘOPTISTĂ
Poezia pașoptistă răspunde, în general, direcțiilor și principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu, în articolul
“Introductie" din primul număr al revistei Dacia literara, în sensul că este o poezie socială, adaptată la
momentul istoric și chiar politic, conform cu idealurile de libertate, egalitate și unire ce animau sufletele
românilor de pretutindeni.
După imboldul marilor personalități ale epocii (Kogălniceanu, Alecsandri, Heliade--Rădulescu), începe a se
scrie din ce în ce mai mult, iar prin popularizarea culturii, oamenii încep sa fie interesați de creațiile noi, astfel
incat se lărgește considerabil cercul cititorilor, o condiție esențială a poeziei devenind accesibilitatea. Se
dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimarea directă a ideilor și sentimentelor,
într-un stil avântat, cu un limbaj adecvat înțelegerii de către marea masa de cititori, în care teme vechi precum
iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se completează cu meditația asupra locului omului în istorie, cu motivul
conștiinței sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor, al mormintelor, al revoluției etc.

bard=Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase.

MUMA LUI ȘTEFAN CEL MARE
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
COMENTARIU
Muma lui Ștefan cel Mare, de Dimitrie Bolintineanu, este o legenda, scrisă în 1847, despre mama lui Ștefan cel
Mare care refuză sa primeasca noaptea la castel pe Ștefan, fiul sau, dacă nu este învingător în lupta cu turcii.
Respins, Ștefan se întoarce, aduna oastea sa zdrobita si lupta cu dușmanii, invingandu-i.

Dezvoltand, repetand aceste idei, Bolintineanu pune in miscare un aparat de comparatii, repetitii, alegorii care
sa susțină discursul. Discursul uzează de o scenografie simpla și eficace. Dovada ca poetul o folosește în mai
toate piesele. Modelul cel mai pur îl aflăm în Muma lui Ștefan cel Mare. Primul tablou infatiseaza atmosfera
care precede evenimentul: peisajul, timpul, poziția astrelor. O descriptie (evocare) cu elemente luate din
recuzita romantica: castelul fixat pe o stanca neagra, pestera unui sihastru sub o rapa stearpa, o manastire…in
aceasta descriere intra și preciziuni de ordin temporal, climateric («vanturile negre, intr-a lor turbare»,
«noaptea-i furtunoasa», «noaptea se întinde și din geana sa», «ca un glob de aur luna strălucea» etc.). Luna este,
de regula, sursa de lumina pentru decoruri.
TRĂSĂTURI ALE PAȘOPTISMULUI ÎN POEZIE:
➢ Istoria este aleasă drept sursă de inspirație pentru o lirică a patriotismului, astfel, poezia face
referire la luptele românilor cu turcii

➢ Motivul romantic, și anume, castelul fixat pe o stâncă neagră, domnița care privește spre Ștefan
➢ Natura este coordonată a sufletului românesc, spre exemplu, secvențele “ râu mititel “, “două
viorele”, “Vântul suflă rece”
➢ Fantezia creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel, care se pot observa în
următoarele versuri : “însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze, Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat”
 ROMANTISMUL
Romantismul european → Curent cultural manifestat la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului
al XIX-lea În întreaga Europă, ca o reacţie împotriva rigorilor clasicismului, dogmatismului estetic, rațiunii reci şi
ordinii;

→ în opoziție cu clasicismul, susține manifestarea fanteziei creatoare, exprimarea sentimentelor, a originalității;

→ Pledează pentru exprimarea universului interior al ființei umane

. → Evaziunea in trecut, prin intermediul visului sau al somnului;

→ Interesul pentru folclor, tradiții, istorie;

→ Teme abordate: iubirea, natura, istoria, timpul

→ Specii literare cultivate: drama istorică, elegia, meditația, pastelul, poemul filozofic, nuvela, romanul, proza
memorialistică (amintiri, jurnal).
 REPREZENTANȚII PERIOADEI PAȘOPTISTE

Grigore
Mihail Kogălniceanu(1817- Nicolae Bălcescu(1819-
Alexandrescu(1810-1885)
1852) 1852)
 DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE DE ANDREI
MUREȘANU
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!
 COMENTARIU
Imnul, ca specie literara, a aparut din cele mai vechi
timpuri, ca un cantec solemn de preamărire a zeilor, a
eroilor legendari, apoi au apărut imnurile naționale. Acestea sunt cantece patriotice, solemne, adoptate de o țară sau alta, și care
exprimă idealurile de unitate națională ale unui popor, dorința de libertate și solidaritate a acestuia.
În îndemnuri se apelează la evocare sau la meditația solemnă. Toate aceste trăsături specifice imnului se intalnesc și în poezia
Desteapta-te, romane! de Andrei Mureșanu, care, după Revoluția din decembrie 1989, a devenit imnul național al României.
Aceasta poezie, fiind un imn, este, în primul rand, o opera lirica și autorul exprima în mod direct și propriile sentimente de
dragoste, de admiratie si de prețuire fata de tara, își exprima propria opțiune pentru libertate și unitate națională și se contopește cu
idealurile poporului în numele căruia vorbește.
Exprimarea directă este dovedita si de prezenta unor substantive în vocativ: "romane", "marete umbre" în felul acesta poetul
adresand și anumite îndemnuri și dând poeziei un ton, patetic, profetic și solemn. Poetul îndeamnă mai intai la desteptare naționale
și la acțiune:
"Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte".
Este adresat apoi îndemnul ca romanii sa dovedească prin fapte ca sunt urmași demni ai românilor, ca, spre final, să-și facă loc
îndemnul la unitate națională.
Astfel, în fața destinului, romanii sunt uniți, gata sa sara "ca lupii-n stane" pentru apărarea patriei, iar opțiunea lor este una singura
("Viață-n libertate, ori moarte! striga toti"), preferand moartea glorioasa unei robii umilitoare.
TRĂSĂTURILE PAȘOPTISMULUI ÎN POEZIE:

➢ Prima trasatura identificată în aceasta poezie este tema, tema care stimula patriotismul,deoarece
impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume noua;iar pe plan național, alătura
aceasta desteptare a tradiției istorice.

➢ Istoria este aleasă drept sursă de inspirație pentru o lirica a patriotismului ardent(aprins), de exemplu
"Desteapta-te,romane,din somnul cel de moarte", "Priviți,mărețe umbre, Mihai, Ștefan,Corvine".

➢ Un alt argument care se poate evidentia în poezie, este faptul că natura este coordonata a sufletului
romanesc "De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa".
 PROGRAMUL DACIEI LITERARE

În primul număr al revistei, Mihail Kogălniceanu, publică un articol - program care

sintetizează în 4 puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști, acestea fiind:

1. Combaterea imitaţiei scriitorilor străini și a traducerilor mediocre;

2. Crearea unei literaturi de specific național;
3. Lupta pentru unitatea limbii;
4. Dezvoltarea spiritului critic.
 LITERATURA PAȘOPTISTĂ:

Tematica literaturii de la 1848 cuprinde în variate ipostaze, istoria (trecutul glorios,ruinele,

mormintele, nestatornicia soartei), folclorul, descrierile de natură. Literatura pașoptistă se
transformă sub semnul romantismului european și parcurge un drum sinuos. După literatura
anilor 1825-1830, care abundă în adaptări după autori străini, în special francezii, este de
remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez(prefață la drama
“Cromwell”, de Victor Hugo, în 1827) și articolul-program “Introducție”, publicat de
Kogălniceanu în 1840.
 IDEALURI

Existau 2 idealuri pe timpul perioadei pasoptiste

➔ Crearea unei limbi literare unice (se dorea cu fervoare renunțarea la traducerile și
imitațiile altor literaturi)
➔ Crearea unei literaturii originale (sursele acestei originalități erau animate de folclor,
relațiile social-politice ale timpului și istoria națiunii)
 ZBURĂTORUL DE ION HELIADE RĂDULESCU
Vezi, mama, ce mă doare! și pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!.
Ah! inima-mi zvâcnește!.. și zboară de la mine!
Îmi cere.. nu-s' ce-mi cere! și nu știu ce i-as da:
Și cald, și rece, uite, ca-mi furnica prin vine,
In brate n-am nimica si parca am ceva;.
Ca uite, ma vezi, mama? așa se-ncruciseaza,
Și nici nu prinz de veste cand singura ma strang
Și tremur de nesatiu, și ochii-mi vapaiaza,
Pornesc dintr-insii lacrimi, și plang, maicuta, plang.
Ia pune mana, mama, — pe frunte, ce sudoare!
Obrajii.. unul arde și altul mi-a racit!
Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;
În trup o piroteala de tot m-a stăpânit.
Oar' ce sa fie asta? Întreabă pe bunica:
O știi vreun leac ea doara.. o fi vreun zburator.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mos popa, ori mergi la vrajitor.
Și unul sa se roage, ca poate ma dezleaga;
Mătușile cu bobii fac multe și desfac;
Si vrajitorul ala si apele incheaga;
Aleargă la ei, mama, ca doar mi-or da de leac.
De cum se face ziua și scot manzat-afara
S-o man pe potecuta la iarba colea-n crang,
Vezi, catu-i ziulita, si zi acum de vară,
Un dor nespus m-apuca, și plang, maicuta, plang.
Brandusa paste iarba la umbra langa mine,
La raulet s-adapa, pe maluri pribegind;
Zau, nu știu cand se duce, ca mă trezesc cand vine,
Si simt ca misca tufa, aud crangul trosnind.

Atunci inima-mi bate și sar ca din visare,
Si parc-astept.. pe cine? și pare c-a sosit.
Acest fel toata viata-mi e lungă așteptare,
Și nu sosește nimeni!.. Ce chin nesuferit!.
In arsita caldurii, cand vantulet adie,
Cand plopul a sa frunza o tremura ușor
Și-n tot crangul o șoaptă s-ardica și-l invie,
Eu parca-mi aud scrisul pe sus cu vantu-n zbor;.
Și cand imi misca topul, cosita se ridica,
Mă sperii, dar îmi place — prin vine un fior
Imi fulgera si-mi zice: "Desteapta-te, Florica,
Sunt eu, vin sa te mangai.. " Dar e un vant usor!.
Oar' ce sa fie asta? Întreabă pe bunica:
O știi vrun leac sa doara.. o fi vrun zburator;
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mos popa, ori mergi la vrajitor. "
Asa plangea Florica si, biet, își spunea dorul
Pe prispa langa ma-sa, s-obida o neca;
Junicea-n batatura mugea, cata oborul,
Si ma-sa sta pe ganduri, si fata suspina.
Era in murgul serii și soarele sfintise;
A puturilor cumpeni tipand parcă chemau
A satului cireada, ce greu, mereu sosise,
Și vitele muginde la jgheab întins paseau.
Dar altele-adapate trăgeau in bătătură,
În gemete de muma viteii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmură;
Zglobii sărind viteii la uger alergau.
S-astampara ast zgomot, s-a laptelui fantana
Incepe sa s-auda ca soapta in susur,
Cand ugerul se lasa sub fecioreasca mana
Și prunca vitelusa tot tremura-mprejur.
Încep a luci stele rând una câte una
Și focuri în tot satul încep a se vedea;
Târzie asta-seara rasare-acum și luna,
Si, cobe, cateodata tot cade cate-o stea.
Dar campul și argeaua campeanul ostenește
Si dup-o cina scurta si somnul a sosit.
Tăcere pretutindeni acuma stapaneste,
Și latratorii numai s-aud necontenit.
E noapte nalta, nalta; din mijlocul tăriei
Vesmantul sau cel negru, de stele semănat,
Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei
Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat.
Tacere este totul si nemiscare plina:
Incantec sau descantec pe lume s-a lăsat;
Nici frunza nu se mișca, nici vantul nu suspina,
Și apele dorm duse, si morile au stat.
...........
"Dar ce lumina iute ca fulger trecătoare
Din miazanoapte scapă cu urme de scantei?
Vro stea mai cade iara? vrun împărat mai moare?
Ori e--sa nu mai fie! — vro pacoste de zmei?.
Tot zmeu a fost, surato. Vazusi, impielitatu,
Ca tinta l-alde Floarea în clipa strabatu!
Și drept pe coș, leicuta! ce n-ai gandi, spurcatu!
Inchina-te, surato! — Vazutu-l-ai și tu?.
Pandeste, bata-l crucea! si-n somn colea mi-ti vine
Ca brad un flacaiandru, și tras ca prin inel,
Balai, cu parul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sange, s-un nas --ca vai de el!.
O! biata fetisoara! mi-e milă de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit
Și s-a palit copila! ce bine-a zis bunica:
Sa fuga fata mare de focul de iubit!.
Ca-ncepe de visează, și visu-n lipitură
Incepe-a se preface, și lipitura-n zmeu,
Și ce-i mai faci pe urma? că nici descantatura,
Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!

Balaur de lumina cu coada-n flacarata,

Si-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!.
COMENTARIU
Cel mai cunoscut text al lui Ion Heliade Rădulescu, cea mai complexă personalitate de după D. Cantemir
și pana la Titu Maiorescu, este balada Zburatorul, publicată în 1844. Punctul de plecare al textului este,
ceea ce G. Calinescu numea în Istoria sa, unul dintre cele patru mituri fundamentale românești, cel al
Zburatorului. El privește „suferințele fetei nubile", provocate de apariția sentimentului erotic. Autorul
prezinta in finalul textului și conceptiile omului tradițional asupra acestui mit.

Tema textului este descrierea invaziei / apariției sentimentului erotic la adolescentele ajunse în pragul
feminității. Fiinta umana (feminina) este pusa in relatie cu natura și cu puterile iraționale, cu activitățile
rutiniere ale omului.
Prima parte a baladei este concepută ca un monolog liric adresat unui ascultător apropiat
afectiv. Domina frazele exclamative și interogative, prin care personajul Florica,
exprima nelinistea ființei umane, în general, si a ei, in special, față de schimbările puberale
Fata cauta o solutie a suferintei sale,iar soluțiile la care sa gandit sunt posibile doar pe cale
iratională
.
TRĂSĂTURILE PAȘOPTISMULUI DIN POEZIE:

➢ O primă trăsătură identificată în această poezie este tema, care este una romantică,
tema textului este descrierea aparitiei sentimentului erotic la adolescentele ajunse în
pragul feminității.
➢ Altă trăsătură ar fi libertatea de creație, aspirație spre absolut, spirit rebel, care se poate
regăsi în următorul vers:”Balaur de lumina cu coada-nflacarata”
➢ Pe de altă parte, o trăsătură care se poate evidenția în poezie, este faptul că natura este
coordonată a sufletului românesc, “Nici frunza nu se mișca, nici vântul nu suspină”
 APARIȚIA REVISTELOR

1. Curierul românesc (8 aprilie 1829-19 aprilie 1848)-Heliade Rădulescu în muntenia

(este prima revistă cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată, gazeta care
pune bazele presei românești, incet-incet aceasta devine ecoul întregii mișcări literare
din țară).
2. Foaia pentru minte, inimă și literatură ( 2 iulie 1838-24 februarie 1845)-George
Baritiu în Transilvania.
3. Albina românească ( 1 iulie 1829) George Asachi , în Moldova.
4. Gazeta de Transilvania (12 martie 183)
5. Propășirea (9 ianuarie-29 octombrie 1944) revistă săptămânală de cultură, primul
număr introdus, fiind interzis de cenzură, revista urmând să își schimbe numele în
“Foaie științifică și literară”
 REVISTELE VREMII

Apariția revistelor a avut un rol important pentru literatura

română și dezvoltarea acesteia.
 SPECII CLASICE :

● Fabula ● Meditația
● Satira ● Elegia
● Epistola coexistă cu cele ● Poemul filosofic
● Nuvela istorica și
● Imnul romantice ->
fantastică
● Oda ● Apariția dramei
● Poemul eroic
● Comedia
 Îngrijorat de sărăcia literaturii române , ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion
Heliade lăsase un apel încurajator către tinerii scriitori: “Scrieți, băieți ,orice, numai scrieți!”
Interpretând îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au incurajat o
literatură mediocră, adesea limitată după creații siropoase occidentale, pervertind gustul public, M.
Kogălniceanu avertizează asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimină criteriul estetic.
 REPREZENTANȚI

Vasile Alecsandri(1821-1990) Heliade Rădulescu(1802- Anton Pann(1790-1854)

1872)
 CONCLUZIE
Momentul pașoptist a fost prima explozie de ideii de libertate a culturii române. O afirmare memorabilă,
revoluționară și profund creatoare.

Principala trăsătură a literaturii pașoptiste constă în coexistența curentelor literare în diferite creații.

Fantezia creatoare, aspirația spre absolut,libertatea de creație, spiritul rebel și contestatar sunt câteva trăsături ale
scriitorilor pașoptiști.

În perioada curentului național popular, “Dacia literară” apare ideea de originalitate în literatură, mentorul generației
pașoptiste dezvolta în același timp și spiritul critic.

În această perioadă, învățământul, presa, teatrul, literatura,științele cunosc o dezvoltare fără precedent și iau ființă
societăți culturale și științifice.

Numele de “pașoptism” vine de la numărul patruzeci și opt, anul revoluției pașoptiste.

În această perioadă, oamenii purtau, în special pantaloni, după cum se poate observa în poza de mai jos.
OAMENII ÎN PERIOADA PAȘOPTISTĂ
 OPINIILE PERSONALE
Rădulescu Violeta:
Pentru acest proiect, eu consider că ne-am
străduit cu toții, am colaborat, am depus cu
adevărat muncă și eu una m-am distrat pe
cinste alături de colegii mei, mi-a făcut
plăcere sa fac acest proiect în asociere cu
băieții, deoarece a fost o tema în care fiecare
s-a implicat.
Măndoiu Cristian:
Opinia mea despre acest proiect este aceea
ca, fără lucru în echipa este greu sa te
descurci, dar nu imposibil, am învățat lucruri
noi și tema a fost cat de cat interesantă.
Iancu Cristian:
Părerea mea despre acest proiect făcut alături de
colegii mei , este ca toți ne-am dat silința pentru a ieși
un proiect deosebit , îmi place ca am invatat alături de
ei sa lucrez în echipă și să îmi dezvolt capacitățile de
comunicare.
Luțu Radu:
Opinia mea despre proiect este ca toți ne-am dat
interesul,ne-am spus părerile și am învățat să lucrăm
în echipă. Mi-a făcut plăcere să lucrez alături de
colegii mei.
 BIBLIOGRAFIE:
Manual de română, clasa a XI-a, editura Corint

https://liceunet.ro/epoci-perioade-literare/perioada-pasoptista#headin
g-lj94l

https://www.autorii.com/scriitori/sinteze-literare/poezia-pasoptista-pr
ezentare-generala.php

Auxiliarul de română,clasa a XI a ,Booklet

Poeziile integrate în material