Prea c printre nouri s-a fost deschis o poart,

Prin care trece alb regina nopii moart. -

O, dormi, o, dormi n pace printre fclii o mie
i n mormnt albastru i-n pnze argintie,
n mausoleu-i mndru, al cerurilor arc,
Tu adorat i dulce al nopilor monarc!
Bogat n ntinderi st lumea-n promoroac,
Ce sate i cmpie c-un luciu vl mbrac;
Vzduhul scnteiaz i ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe cmpul solitar.
i intirimul singur cu strmbe cruci vegheaz,
O cucuvaie sur pe una se aeaz,
Clopotnia trosnete, n stlpi izbete toaca,
i strveziul demon prin aer cnd s treac,
Atinge-ncet arama cu zimii-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruin
St cuvioas, trist, pustie i btrn,
i prin fereste sparte, prin ui iuie vntul -
Se pare c vrjete i c-i auzi cuvntul -
Nuntrul ei pe stlpii-i, prei, iconostas,
Abia conture triste i umbre au rmas;
Drept preot toarce-un greier un gnd fin i obscur,
Drept dascl toac cariul sub nvechitul mur.
.......................................................................
Credina zugrvete icoanele-n biserici -
i-n sufletu-mi pusese povetile-i feerici,
Dar de-ale vieii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste i umbre-au mai rmas.
n van mai caut lumea-mi n obositul creier,
Cci rguit, tomnatec, vrjete trist un greier;
Pe inima-mi pustie zadarnic mna-mi iu,
Ea bate ca i cariul ncet ntr-un sicriu.
i cnd gndesc la viaa-mi, mi pare c ea cur
ncet repovestit de o strin gur,
Ca i cnd n-ar fi viaa-mi, ca i cnd n-a fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi in la el urechea - i rd de cte-ascult
Ca de dureri strine?... Parc-am murit de mult

Planul exterior: interdependen Plan cosmic si terestru interdependen(cruci

strmbe, biserica n ruine,intirim)
Luna moart i sicriul
Haos
Dumnezeu-monah
Sentimentul singuritii omului in Univers
Cucuveaua simbolul al pustietii
Lipsa muzicalitii
Primul germene de incertitudine, strveziul demon-semnul ndoielii de care ncepe sa fie
contaminata fiina
Poezia e tranzitie de la modelul planotician la cel kantian
Planul intern

Dedublarea fiinei-eu-l se privete pe sine dintr-o parte, eu-l este martot proprii existeni
Contiina tragic a pierderii identitii
Altcineva condamn omul la existen i la moarte
Eu alteritatea
Ioana Petrescu: Sentimentul rtcirii prin uitare ajunge pn la sentimentul unei dedublri ce
transform contiina ntr-un martor al existenei, ce i-a pierdut nelesul.
De citit pe data viitoare: Preot si filozof, Dumnezeu si om , Rugciunea unui dac