Poezia în exil

Ovidius

Your Text Here

Realizatori: Amariei Andreea

Matei Crina-Ștefania
CINE A FOST PUBLIUS OVIDIUS NASO?
Ovidiu, pe numele său real Publius Ovidius Naso, a fost un poet de origine latină. Acesta s-a născut
la Sulmona (în centrul Italiei de astăzi) în anul 43 î.Hr., făcând parte dintr-o familie de mari nobili.
Caracterul său de nobil îi va pregăti un teren al ocupării anumitor funcții înalte în domeniul public,
funcții cu care tânărul Ovidiu nu va rezona însă.
Urmând studii de retorică, înțelege că misiunea sa este de a crea artă, astfel va călători pentru studii
în Grecia și Asia Mică.
Întors în Roma, se integrează cercului literar din jurul lui Messalla Corvinus, reușiund ca mai
târziu, datorită perfecțiunii stilului și puterii sale creatoare, posteritatea îl încadrează alături de
Horațiu și Vergiliu, ca mare clasic al literaturii latine.
Opere:

Amore – Iubiri – 3 cărți cuprinzînd elegii.

Heroides – Eroine – 18 scrisori fictive de dragoste.
Ars amandi – Arta iubirii – poem erotico-didactic în 3 cărți.
Remedia amoris – Remediile iubirii – Replică ironică la Ars amandi.
Metamorphoses – Metamorfozele – 15 cărți în hexametri cuprinzând 250 de legende.
 LIRICA DIN EXIL

Tristia – Tristele – 5 cărți.

Epistulae ex Ponto sau Pontica - Scrisori de la
Pontus Euxinus sau Ponticele – 4 cărți.
 DE CE VORBIM DESPRE O POEZIE A EXILULUI?

În anul 8 d.Hr., Ovidius a fost exilat de către împăratul Augustus în

colonia greacă Tomis (Constanța de astazi) de la Pontus Euxinus,
regiune romană încă din anul 28 î.Hr.

Cauza?

Ei bine, ne vine să îl credem pe cuvânt pe poetul nostru, căci el însuși a

scris în una dintre poemele sale: „carmen et error” - „o poezie și o
greșeală”
Astfel, pe la sfârșitul lui noiembrie, poetul porni în îndelungatul exil cu
câțiva sclavi către Pontul Euxinus.
CĂTRE PONTUL EUXIN
TRISTELE. CARTEA A III-A, ELEGIA A XIV-A
Non hic librorum, pre quos inviter alarque,
Copia: pro libris arcus et arma sonant.
Nullus in hac terra, recitem si carmina,
cuius
Intellecturis auribus utar, adest.
Non quo secedam, locus est: custodia muri
Summovet infestos clausaque porta Getas.
Saepe aliquod quaero verbum nomenque
locumque,
Nec quisquam est, a quo certior esse queam.
Dicere saepe aliquid conanti – turpe fateri?
– Mi-e rușine s-o mărturisesc - m-am dezvățat să vorbesc.
Verba mihi desunt, dedidicique loqui.
Threicio Scythicoque fere circumsonor ore,
Et videor Geticis scribere posse modis:
Crede mihi, timeo, ne sint inmixta Latinis
Inque meis scriptis Pontica verba legas.
Aici nu-i belșug de cărți care să mă atragă și din care să-
mi hrănesc
Mintea; în locul cărților răsună arcul și armele
Nu-i nimeni ale căror urechi ar putea să-mi înțeleagă
poeziile
Dacă i le-aș citi.
Nici n-am un loc potrivit unde să mă retrag. Paznicii de
la zid
Și poarta închisă depărtează pe dușmanii geți.
Adesea întreb despre vreo vorbă, de un nume sau loc,
Dar nu-i nimeni care să mă poată lămuri.
Când încerc să spun ceva, deseori îmi lipsesc cuvintele;
În jurul meu glăsuiesc aproape numai guri tracice și
scitice.
Îmi pare că aș putea scrie în versuri getice.
Crede-mă, mi-e teamă că s-au strecurat printre cele
latinești
Și că în scrisorile mele vei citi cuvinte pontice.”
 OPERA SA – UN REPER PENTRU
LITERATURA DE MAI TÂRZIU?
Amintind operele lui, în care a cântat dragostea în „Ars amatoria” și „Ars
amandi”, etichetate drept istorii spirituale ale dragostei sau „Tristia” , în care
de data aceasta, el deplânge amarul zilelor petrecute in exil, departe de însorita
Italie, acestea din urmă  descriu clima, ținuturile si obiceiurile tomitanilor,
aducând o seamă de informații privitoare la strămoșii noștri din acele timpuri
îndepărtate.

În secolul națiunilor, imaginea lui Oviudius prezintă o dublă atracție pentru

patrioții români. Mai întâi, prezența poetului la Marea Neagră și opera sa
redactată aici, sunt o dovadă a romanității românilor. În al doilea rând, poezia
exilului, încărcată de nostalgia pentru Roma, devine o sursă de inspirație pentru
aspirațiile naționale ale românilor. 
 INSPIRAȚIE

Mai mulți autori l-au citit și invocat pe Ovidius; valoarea operei sale de
exil a fost recunoscută ca o mare valoare, dar și calitatea de izvor istoric a celui
care a scris-o.

Miron
Costin

Alexandru D. Dimitrie
Xenopol Cantemir

Bogdan
George Călinescu
Petriceiucu
Hașdeu
 SĂ REFLECTĂM:
A fost exilul o „sursă” de inspirație?
Plecând de la cauza exilului, care să fi fost liberatatea de exprimare a
acelor timpuri?
Reflectând la propria noastră istorie literară, cu ce putem asocia
îngrădirea „creatoare”?
 BIBLIOGRAFIE:
 https://
tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/09/01/aventura-lingvistica-a-lui-publius-ovidius-naso-43-i-
hr-18-d-hr-la-tomis
 https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/cultura/citeste-tristele-publius-ovidius-naso-poezie-din-exil-
641950.html?