Cronicarii moldoveni

l. Opera:
Grigore Ureche, Letopisetul Tării Moldovei (1359-1647)
Miron Costin, Letopisetul Tării Moldovei (1595-1661)
De neamul moldovenilor
Viata lumii
Poema polonă
Ion Neculce, Letopisetul Tării Moldovei (1661-1743) precedat de Osamă de cuvinte

ll. Scopul lucrărilor:

a) educativ: faptele înaintasilor trebuie să fie pilde pentru urmasi;
b) politic: îndeamnă la luptă împotriva cotropitorilor turci;
sustin teza originii romane si a unitătii poporului român, aducând argumente lingvistice,
etnografice, arheologice;
prezintă istoria românească în strânsă corelatie cu istoria altor tări.
lll. Arta literară:
A. Naratiunea
a) Cronica lui Grigore Ureche ilustrează „naratiunea pură”, caracterizată prin limpezimea
intuitiei, siguranta în reprezentarea lucrurilor, nervul si vigoarea relatării.
Naratiunea nudă si colturoasă exprimă fondul sumbru al medievalitătii românesti, o societate
putin reflexivă, aspră, fără măsură în patimi
Cronica se întemeiază pe cea mai elementară solutie de întretinere a a curiozitătii: transmiterea
succesivă, rapidă de informatii.
Ideea morală care coagulează episoadele este generatoare a unei naratiuni inelare (vezi relatările
despre Alexandru Lăpusneanul, Ion Vodă Armeanul, Stefan Lăcustă)
b) Naratiunea lui Miron Costin are un caracter cuprinzător, constând în relatări care rezumă
actiunea. Ele alternează cu scene de dialog, continuate cu deliberări si comentarii în spirit
stiintific ale solutiilor politice, punctate uneori cu discursuri si epistole inserate în text.
Costin este înclinat spre modul teatral, materia narativă este pe punctul de a se distribui scenic.
Uneori, pentru a crea atmosferă, Costin inventează detalii, se străduieste să facă vizibil ceea ce
povesteste( vezi Gheorghe Stefan, Vasile Lupu, Stefan Tomasa, Alexandru Ilias).
c) Naratiunea lui Ion Neculce este fluentă, lipsită de paranteze, totul subordonându-se epicului.
În multe locuri naratiunea are aspect nuvelistic, viu, iute.
Neculce nu are capacitatea lui Costin de a sesiza esentialul evenimentelor, dar le povesteste cu
mai mult umor.
Informatiile de ordin anecdotic primează asupra celor economice, politice sau sociale.
Spre deosebire de Costin, care are o mentalitate stiintifică, Neculce se întoarce la aceea
folclorică(vezi referirile la Dabija- Vodă, Duca-Vodă, Dimitrie Cantemir, Constantin
Mavrocordat).
B. Descrierea
a) Printre putinele pagini de descriere din cronica lui Grigore Ureche retine atentia cea închinată
Ardealului. Este un fragment cuprinzător, de onestă informatie stiintifică, redactat precis si
didactic, într-o suită de scurte fraze enuntiative.
b) Pentru cronica lui Miron Costin rămâne memorabilă descrierea invaziei lăcustelor.
Descrierea este făcută pe un ton mai personal si biografic, iar tabloul se încheagă din
înregistrarea nemijlocită a impresiilor privitorului înspăimântat.
 Costin este si primul nostru reporter de război; când descrie bătăliile le prezintă din toate
perspectivele: militară, politică, diplomatică, prezintă tipurile de arme.
c) Neculce compune largi tablouri pentru a servi ca scenariu cinematografic. Scenele de luptă
rămân demne de marii scenografi. (vezi bătălia de la Stănilesti)
C.Portretele:
a) La Ureche omul este privit sub o însusire capitală sau un caracter sub care se asază faptele lui
memorabile.
Cea mai interesantă figură a epocii este Stefan cel Mare, îmbinare unică de mitologie si
scrutare detasată, de dragoste si de repros.
Figura domnitorului se definitivează prin straturi succesive de observatii si referinte. Tehnica
portretului cuprinde: date fizice, morale, obiceiuri, limbaj, fapte de arme, fundatiile bisericesti,
înmormântarea, elemente aglomerate amănuntit.
Ureche excelează în tehnica portretului dinamic(în orice loc din cronică apare, voievodul
actionează), recurgând la insinuare, ironie, antiteză, portretizarea prin reactii.
Domnitorul etalon al cronicii este, totusi, Petru Schiopul, care întruchipează toate virtutile,
devenind, prin exagerare, necredibil.
b) Miron Costin observă devenirea personajului, a biografiei sale.
O succesiune parcă dirijată: tablouri, scene, stiri curente creionează sensul unei vieti. Romanul
unei ascensiuni si al unei decăderi.
Rămâne memorabil portretul lui Vasile Lupu, personaj care trece printr-un mare număr de stări,
îsi schimbă sub ochii nostri fizionomia.
Îl vedem boier de frunte, abil, intrigant, refuzând în clipe neclare politic domnia, apoi puternic
si fericit, domnind peste o Moldovă bogată, uimind pe toti cu gratitudinea si sufletul său mare.
Apoi, din preaplinul firii sale împărătesti, comite erori cu urmări fatale, este părăsit, trădat,
cunoaste rusinea, deznădejdea, se stinge între străini.
Condamnati prin complicate conjuncturi ale istoriei, devorati de propriile greseli, oamenii lui
Costin ajung victime. Abia acum se transformă în indivizi concreti si simpatia cronicarului
trece de partea lor.
Cronicarul nu prezintă psihologii, ci momente psihologice; vocatia sa se îndreaptă spre clipele
de tensiune, de constrângere, de teroare pe care le trăiesc personajele.
Movilestii, Miron Barnovski, Gheorghe Stefan sunt domnitori ideali; portretele lor au un
caracter conventional, decurgând din intentia cronicarului de a impune un model.
c) Ion Neculce realizează portrete anecdotice.
Prezentând pe Nicolae Milescu Spătarul, cronicarul se opreste asupra unor amănunte care îl
Individualizează si-i dau identitate: „boier mândru si bogat”, „pre învătat si cărturar, stie multe
limbi”. Urmează apoi relatarea unor momente care compun o biografie senzatională.
Memorabile sunt portretele dedicate lui Dimitrie Cantemir, Dosoftei, Petru l, Grigore-Vodă.
Neculce priveste oamenii mai ales prin prisma defectelor lor, personajele sale sunt adesea
numai niste oameni ticălosi.
În realizarea portretelor Neculce nu este sensibil la măretie, la sublim, ci la senzational.
La liniile clasice ale portretului cronicăresc Neculce adaugă bârfa, de obicei cu subiect erotic.
Stilul:
a) Stilul lui Ureche se distinge prin concizie, expresivitate, caracter lapidar, după celebrele modele
ale istoricilor latini: Titus Livius, Curtius, Sallustius.
Caracterul popular rezidă în farmecul arhaismelor, sfătosenia bătrânească, metafora concentrată,
pilda moralizatoare, comparatia scurtă, pitorească.
c) Costin este un cronicar livresc, un erudit.
Fraza lui este grea, fastuoasă si alambicată, inspirată de topica latină.
Observatiile cronicarului se generalizează în aforisme scoase mai mult din scripturi.
 Influenta limbii vorbite este mai mică în opera lui Miron Costin.
d) Stilul lui Neculce are două caracteristici: omorul si oralitatea.
Umorul vine din intentia cronicarului de a moraliza si de a protesta.
Oralitatea este dată de: preluarea unor formulări obisnuite din vorbirea curentă, comparatii si
epitete preluate din vorbirea populară, proverbe si zicători, metafore rare.

De neamul moldovenilor din ce tară au iesit strămosii lor

de Miron Costin

Intentiile autorului, mărturisite în Predoslovie, au fost:

- să suplinească „lipsa de stiinte începutului acestei tări”;
- să combată ocările scornite de interpolatorii cronicii lui Ureche, Simion Dascălul si Misail
Călugărul, că rădăcina neamului nostru se trage din temnitele Romei;
- să infirme teoriile unor istorici ca Aeneas Sylvius si Iane Zamowshii, privitoare la etnogeneza
românească.

Izvoarele de care s-a servit Miron Costin au fost: Toppeltin, Originile si căderea transilvanilor; Cassius,
Viata lui Traian; Eutropius, Viata lui Adrian; Aeneas Sylvius Piccolomini, Opera geografica et
historica; Ovidiu, Martial etc.

În Predoslovie Costin înfătisează motivele care l-au îndemnat să scrie: greutatea problemei si lupta
lăuntrică, până când, în cele din urmă, „biruit-au gândul.”

Ritmul frazei este adaptat la frământarea sufletească; fiecare nuantă a cugetării este subliniată asezând
pe primul plan motivele cumpănirii si lăsând la sfârsit ideea principală.

Din Predoslovie străbate sinceritatea adâncă si convingerea nezdruncinată a istoricului în adevărul pe

care îl expune( „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu”), iqr pe de altă parte duiosia sentimentului
national.

Istoricul apără ideea romanitătii poporului român, aducând următoatele argumente:

- imposibilitatea de a alcătui o armată asa de numeroasă si de a coloniza o tară asa de întinsă;
- numele pe care îl poartă astăzi urmasii colonistilor romani:
- argumente de ordin arheologic: Podul lui Traian, Columna lui Traian, Turnul lui Sever;
- portul moldovenilor este asemănător cu cel al romanilor.

Desi contine unele inexactităti, lucrarea De neamul moldovenilor este o operă remarcabilă prin grija si
dragostea cu care este apărată ideea romanitătii poporului român.