Poziționarea României

România este situată în emisfera nordică aproximativ la jumătatea distanței dintre Ecuator
si Polul Nord, astfel paralela de 45o latitudine N trece prin jumătatea de sud a României.

În longitudine România este situată în emisfera estică, prin centrul țării trecând meridianul
de 25o longitudine estică pe linia localităților Lunca Evei, Sovata, Făgăraș, Roșiorii de Vede.

Datorită intersecței paralelei de 45o latitudine N cu meridianul de 25o longitudine E, observăm că

acestea desemnează aproximativ centrul României în apropierea Făgărașului. Față de acest punct
central al României distanța până la extremitătile continentului sunt aproximativ egale pe cele trei
direcții (vest, nord si est).

Poziția matematică a României este legată de coordonatele punctelor extreme – în

latitudine România se desfășoară între 43o37’7’’ latitudine nordică în punctul extrem sudic în
dreptul localității Zimnicea si 48o15’06’’ latitudine nordică pe Prut în dreptul localității
Hodoristea. În longitudine – 20o15’44’’ longitudine estică la vest de localitatea Beba Veche și
29o41’24’’ longitudine estică la țărmul Mării Negre în dreptul localității Sulina.

România se desfăsoară pe aproape 5o latitudine si peste 9o longitudine, având o extensie în

latitudine de 525 km si în longitudine de 740 km.

Consecințele poziției geografice sunt: poziția în latitudine determină apariția climatului de

timp temperat; extensia pe aproape 5o latitudine determină o durată inegală a zilelor și nopților,
astfel, durata cea mai mare a zilei se înregistrează la solstițiul de vară, având durata maximă în
punctul extrem nordic de 16 ore și 3 minute față de 15 ore și 26 minute la Zimnicea. Ziua cea mai
scurtă se înregistrează la solstițiul de iarnă când în nordul extrem durata zilei este de 8 ore față de
8 ore și 56 minute în punctul extrem sudic; poziția în longitudine determină o decalare a
momentului producerii amiezii față de Sulina cu 8.5 minute la Iași, 14.5 minute la Bucuresti, 24.5
minute la Cluj și 34 minute la Timișoara.
 Elementele și fenomenele climatice se intercondiționează, încât la scară globală se impune
recunoașterea unui „Sistem Climati”, guvernat de legi proprii, care îi determină atât configurația
la un moment dat, cât și evoluția în timp.

Factorii cosmici, sunt determinați de soare, prin procese electromagnetice, prin radiațiile solare și
câmpurile electromagnetice, care la rândul lor influențează toate procesele și componentele
mediului de pe planeta noastră.

Majoritatea proceselor care conduc la definirea mediilor terestre sunt determinate de succesiunea
poziţiilor în care se află Pământul faţă de Soare, precum şi de ordinul de mărime al modificărilor
pe care le exercită Luna asupra succesiunilor acestor poziţii.

Mişcările Pământului şi consecinţele lor cele mai importante, cu privire la fenomenele fizice şi
procesele ce caracterizează mediile planetei, sunt guvernate de forţele gravitaţionale (atracţia
universală) la care se adaugă câmpurile de forţe magnetice şi electromagnetice.

Radiația solară directă reprezintă sursă principală de căldură și depinde de opacitatea

atmosferei și înălțimea Soarelui. Suma medie anuală este de 70-75 mii calorii/cm² în Sud și 60 mii
calorii/cm² în Nord.

Radiația difuză depinde de opacitatea atmosferei, nebulozitate și înălțimea Soarelui.

Aceasta are valori de 0,02 calorii/cm² minut dimineața (vara) și 0,040 calorii/cm² minut la prânz
(începutul verii).

Radiația totală provine din suma radiațiilor difuze și solare directe. Valorile medii anuale
ating 130 kcal/cm² în Dobrogea, 110 kcal/cm² în aria montană și 120 Câmpia de Vest și Română.

Radiația reflectată variază în funcție de albedo.

Albedoul reprezintă raportul procentual dintre radiația reflectată și radiația totală

raportată la unitatea de suprafață. Capacitatea de reflexie sau valoarea albedoului depinde de
însușirile suprafețelor subiacente ca: natura suprafeței, gradul de rugozitate și culoarea suprafeței,
de unghiul de incidență a razelor solare;

Mișcarea de revoluție a Pământului și anotimpurile sunt răspunzătoare în mare măsură

de caracterul ciclic al climei. Menținerea constantă a înclinării axei de rotație a Pământului față de
ecliptică și mișcarea lui de revoluție determină variația iluminării planetei pe parcursul anului,
având drept consecință apariția anotimpurilor.

Cantitatea de energie solară determină următoarele procese: traseul aparent al Soarelui pe cer,
durata zilei și a nopții, măsurarea timpului, succesiunea anotimpurilor, starea atmosferei precum
și circulația oceanică.

Varietatea condițiilor geografice și caracteristicile circulației atmosferice în România, sunt

determinate de principalii centri barici care dirijează masele de aer din zona tării.

Bibiliografie