Curs 2

Poezie moderna

4.03.2021

Hugo Friedrich in `structura liricii moderne` atrage atentia asupra faptului ca paradigma
poetica mderna se deosebeste de toate celelalte prin asezarea voluntara si explicita sub semnul
negativului. Categoriile estetice ale modernismului inteles ca un curent literar sunt categorii ale
negativului. Pornind de la teme si motive literare si ajungand pana la expresia verbala lingvistica
a acestora. Aceasta `revolutie` la nivelul imaginarului poetic si al limbajului poetic a fost posibila
gratie descendentei modernismului din cele doua curente care l-au precedat si anume
romantismul si simbolismul, ambele de secol XIX.

Fiecare dintre ele vine cu o mostenire de idiatie si de expresivitate lingvistica proprie.

Astfel, romantismul este recognoscibil prin tema geniului neinteles si priun tipologia creatorului
pe care aceasta tema o circumscrie (poetul/pictorul/sculptorul este un ins ati-social, razvratit,
refractar la norme si reguli, de unde si ideee titanismului si a suprematiei geniului romantic). Se
aseamana cu Dumnezeu. Creatia lui poate fi doar divina. Ei sunt creatori de luni, iar aceste lumi
le apartin. La romantici, o a doua ipostaza care va supravietui si in modernism este cea a exilului
interior al geniului pentru care aruncarea in lume exista o forma de prizonierat, o pedeapsa, pe
care ei o abolesc prin creatie.(creatie=inalt, sublimare)

Exilul interior atrage cu sine cultivarea unor lait-motive care pun in prim plan izolarea si
singularitatea geniului sau insularitatea lui (Albert Beguin). Alta latura a romantismului pe care o
exploreaza si modernistii este exotismul. Ei cauta intotdeauna sa evadeze din real si creeaza
pentru aceasta paradisuri imaginare. La nivelul limbajului si a figurilor de stil, doua mari modele
sunt exportate din romantism catre modernism: figurile de stil care isi contin negatia: antiteza,
oximoronul/paradoxul; iar ca figuri de constructia (a intregului text) : modernii preiau ironia
romantica (dublu discurs) si alegoria.

Simbolismul aduce si el mutatii ce vor fi preluate in mod direct adesea prin referinta
intertextuală de moderniști. În privința temelor, remarcăm și aici o continuitate între viziunea
romantică și cea simbolistă, în ceea ce privește tema și tipologia astistului neînțeles de societate.
Simboliștii sunt mai puțin anti-sociali; ei iubesc societatea, dar cea boemă. Sunt împotriva
Curs 2
Poezie moderna

instituțiiloir sociale, a nobilimii, aristocrației (care este corupta)…. Și o satirizează (moravurile

unei societăți).

Poetul simbolist este un dezrădăcinat, un alienat chiar, căreia îi alătură descrierea unor
stări de spirit anxioase, ce apar cu precădere în lirica britanică și franceză unde sunt redate prin
termeni iraductibili ( speen, le mal de vivre). La simboliști apare pentru prima oară tema bolii cu
o trimitere explicită la faptul că alienarea poetului se datorează bolii sociale căreia el îi cade
pradă. Pentru soluționarea acestei boli simboliștii propun drept terapie accesarea „paradisurilor
artificiale” (vinul, etc.) Odată cu simbolismul are loc urbanizarea poeziei. O supra temă
simbolistă este orașul, metropola, prezentă prin numeroase descrieri ale locurilor de exterior
( parc, grădini, teatre, monumente, etc.) dar și ale lumii „din subterană”, adică ale boemei
pariziene.