EUGENIO

MONTALE
1896-1981
EVOLUȚIA LIRICII
 1) Între Genova și Monterosso
(1896-1927)
-orașul în care s-a născut și locul
în care și-a petrecut treizeci de ani
verile;
-aparține unei familii înstărite; Premii:
-se creionează pasiunea pentru 1) Premiul Marzotto pentru
literatură și muzică; poezie (1956);
-ofițer în front;
2) Legiunea de Onoare (1959);
viața 2) Perioada florentină (1927-1948)
3)Giuseppe Saragat îl numește
președinte al Italiei, senator pe
-își schimbă domiciliul, dar și viață;
stilul de viață (devine mai sociabil);
4) Premiul Nobel pentru
literatură (1975);
3) Ziarist la Milano (1948-1981)
-„a doua meserie”;
-descoperă pasiunea pentru
pictură și călătorie;
 VOLUME PUBLICATE

Furtuna și altele
1956

Jurnal din
Oase de sepie Satira Ocaziile
71 și din 72
1925 1962
1973
1939
 Poezia lui montale

„ N-aș putea explica modul în care poezia se naște în mine; știu doar că fiecare poezie a
mea e precedată de o lungă și tainică gestație, în care însă nu se află nimic previzibil, nici
subiectul, nici titlul, nici amploarea desfășurării. În anumite cazuri, am impresia că două
sau trei poezii diferite s-au contopit laolaltă. După ce se sfârșește perioada gestației scriu
cu multă rapiditate și cu puține ștersături. ”
 Teme și motive

„Motivele mele sunt simple și ele sunt: peisajul, iubirea, sub

forma unor fantasme care frecventează diferite poezii și
evaziunea, fuga de certitudinea de fier a necesității, miracolul.”

-timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate;

-enunțare cadrului, a lumii prin elementele sale constitutive:

obiectele mărunte, părțile care construiesc lumea, mecanismul
intim care le pune în mișcare.
 În prag

Când vântul ce pătrunde în pomet

din nou aduce unda vieţii, bucură-te
aici unde se-afundă un mărăciniş
de moarte amintiri,
Ossi di seppia grădină nu era, ci relicvar.

Oase de sepie Nu păsările se aud în foşnet,

1925 ci e mişcarea veşnicului leagăn;

vezi cum culcuşul singuratec de pământ
se schimbă-ntr-o retortă.

Un chin e dincoace de zidul drept;

poţi să izbeşti înaintând
fantasma ce te mântuie:
aici se ţes poveştile şi gesturile
eliminate pentru jocul viitorului.

Caută-n plasa ce ne strânge

o ţesătură ruptă, sari, afară, fugi!
Du-te, m-am rugat pentru tine - setea
îmi va fi mai uşoară, mai puţin aspră rugina...

Traducere: Dragoș Vrânceanu

 Balconul

Părea un joc ușor

să schimb în nimic spațiul
Le occasioni mie deschis, în vagă plictiseală,

Ocaziile certul tău foc.

1939
Am unit azi cu acest gol
orice motiv mai târziu
pe asprul nimic răsare
neliniștea de a mă vrea viu.

Viața când dă lumină

e singura care ni se arată.
Spre ea mă întorc de la această
Fereastră care rămâne întunecată.
• Traducere: Dragoș
Vrânceanu
BIBLIOGRAFIE
1. Cărcăleanu, Eleonora, Eugenio Montale. O lectură a poeziei,
Editura Universitatea XXI, Iași, 2002.

2. Montale, Eugenio, Poeme alese, traducere de Dragoș

Vrânceanu, Editura Albatros, București, 1983.

3. Dicționar de motive și simboluri literare.