Modernismul (sursa: 10LaRomana.

ro)
Modernismul denumește curentele apărute la sfârșitul sec. al XIX-lea, începutul
sec. al XX-lea în câteva literaturi naționale precum și în domeniul artelor.
Moderniștii sunt de fapt doritorii de schimbare în opoziție cu adepții stărilor
existente (tradiționaliști).

E. Lovinescu definește inițial termenul prin înglobarea simbolismului, a poeziei de

după război și a „curentelor extremiste” (vezi avangardismul) apoi aplică termenul
doar literaturii nontradiționaliste postbelice.

Modernismul este descris cel mai bine prin opera poeților din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea și anume: Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire (primul
teoretician al modernismului), Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme, Paul Valery,
Paul Eluard, Eugenio Montale, T.S. Eliot etc.

Poezia modernă se caracterizează prin:

 ermetism (limbaj încifrat)

 ambiguitate a exprimării
 utilizarea limbajului neologic și tehnic
 sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
 elitism
 sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea ei de
contingent
 fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei şi limbajului)
 se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri personale
 noutatea metaforei
 înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament
 îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul
În proză modernismul se manifestă prin:

 negarea tradiţiei, contestarea, refuzul trecutului

 punerea accentului pe discontinuitatea eului și realității
 crearea romanului obiectiv și a romanului de analiza psihologică
 promovează intelectualismul, descrierea mediului citadin, urban, construcția
personajului intelectual în opoziție cu țăranul