Modernismul

Modernismul este o mișcare amplă, manifestată în spațiul european încă din secolul al
XIX-lea care își propunea să valorifice noi categorii estetice.
Modernismul cuprinde curente de început precum simbolismul și expresionismul, dar și
de avangardă, precum dadaismul, constructivismul, cubismul, suprarealismul, etc.

Trăsăturile modernismului
- literatura modernă se caracterizează prin
 preferința pentru o literatură a cunoașterii, relaționată cu filozofia, mitologia,
religia și psihologia
 universul artistic oglindește o civilizație citadină
 valorificarea funcției poetice a limbajului
 la nivelul genului liric:
 dispar specii consacrate (idila, pastelul, elegia) și apar formule poetice
noi (psalmi, poem, într-un vers, etc.)
 valorificarea miturilor autohtone sau celor greco-latine
 subiectivitatea lirismului
 ambiguizarea limbajului
 cultivarea metaforei
 se impune estetica urâtului
 autorii își declară poeziile artei poetice
 realizarea unui nou limbaj poetic, caracterizat prin valorificarea
categoriilor negative, a termenilor colocviali, argotici și abstracții
 coexistența versificației convenționale cu elementele de novație
prozodică: versul liber, versul alb, ingambamentul, decanonizarea
strofică
 intelectualizarea poeziei
 refuzul „poeziei leneșe” și a sentimentalismului la nivelul poeziei
 la nivelul prozei
 tematică citadină
 preferința pentru analiza psihologică
 crearea personajului intelectual
 imaginea obiectivă asupra războiului
 utilizarea de tehnici narative din literatura modernă străină
 la nivelul dramaturgiei
 se cultivă drama de idei
 apar piese noi cu tematică intelectuală
Modernismul românesc
Eugen Lovinescu este considerat teoreticianul modernismului românesc, cel care a
înființat cenaclul literar „Sburătorul” , fiind unul dintre întemeietorii revistei cu același
nume.
Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, pornind de la ideea existenței unui
spirit al veacului, numit Saecullum.
 Conform lui Eugen Lovinescu, sincronizarea limbii române cu literatura occidentală
trebuie să se realizeze în doua etape:
1. Imătarea (folosirea tehnicilor literare din literatura occidentală) – simularea
2. Stimularea (crearea unui font propriu)
În vederea sincronizării literaturii române cu cea occidentală, Eugen Lovinescu propune
câteva direcții pe care le numește „Mutații estetice”, publicate în articolul „Mutația valorii
estetice” (1929):
 preferința pentru romanul obiectiv
 preferința pentru proza de analiză psihologică
 trecerea de la o literatură rurală la una citadină
 subiectivitatea lirismului
 intelectualizarea prozei și poeziei
Lirism : - obiectiv
- subiectiv – eul liric își exprimă sentimentele în mod direct prin verbe și pronume la
persoana I și a II -a, exclamații, interogații, verbe la imperativ