Respirația aerobă și anaerobă

Respirația este procesul prin care, la nivel celular, se produce oxidarea substanțelor
organice cu scopul eliberării energiei acumulate în acestea (producere de ATP).
Respirația este de două tipuri: aerobă și anaerobă.
A.  Respirația aerobă constă în oxidarea substanțelor organice în prezența oxigenului
molecular.
- oxidarea este completă, produșii finali de reacție fiind dioxidul de carbon și apa; procesul
decurge  cu eliberarea unei cantități mari de energie;
-  este caracteristică majorității organismelor;
-  se desfășoară la nivelul mitocondriilor.
 Energia eliberată este înmagazinată în ATP (adenozin-trifosfat=substanță macroergică) și
este  eliberată treptat în funcție de necesitățile organismului. 

B. Respirația anaerobă constă în oxidarea parțială a substanțelor organice în absența

oxigenului.
  este caracteristică ciupercilor, bacteriilor, dar este întâlnită  temporar și în țesuturile
plantelor superioare (în cazul inundațiilor);
  deoarece oxidarea este incompletă, cantitatea de energie rezultată este mai mică;
 se desfășoară în citoplasma celulelor;
 la microorganisme, respirația anaerobă este numită fermentație.
După tipul de produs obținut, fermentațiile sunt:
1.  fermentația alcoolică -  constă în transformarea glucozei în alcool etilic
  este produsă de drojdii:  drojdia de bere,  drojdia vinului;
  aplicații:  fabricarea pâinii și a băuturilor alcoolice.
2.  fermentația lactică -  constă în transformarea glucozei în acid lactic;
  este produsă de bacterii lactice;
  aplicații:  acrirea laptelui,  obținerea produselor derivate din lapte,  acrirea
murăturilor.
3.  fermentația acetică -  este atipică deoarece este un proces aerob;
  constă în transformarea alcoolului etilic, în prezența oxigenului, în acid acetic;
 este produsă de bacterii acetice;
 aplicații:  obținerea oțetului.
4. fermentația butirică - constă în transformarea resturilor organice de pe fundul bălților,
în condiții anaerobe, în gaz metan;
  este produsă de bacterii metanogene;
  aplicații:  obținerea biogazului (amestec de metan și dioxid de carbon) în
reactoare industriale; limitarea poluării. 

Respirația aerobă la plante

Plantele utilizează în respirație oxigenul liber din aer și sol sau oxigenul dizolvat în apă.
 organul principal la nivelul căruia are loc schimbul de gaze respiratorii este frunza;
 rădăcina respiră prin perișorii absorbanți și de aceea plantele au nevoie de soluri bine
aerate;
 unele plante acvatice au rădăcini respiratorii = pneumatofori;
  unii arbori respiră la nivelul tulpinii prin deschideri la nivelul scoarței = lenticele.

Respirația aerobă la plante este proces opus fotosintezei.

Respirația aerobă la plante este influențată de factori interni și externi:

1. factori interni: 
a.  cantitatea de substanță organică produsă;
 b.  gradul de hidratare a celulelor;
c.  vârsta plantei.
2.  factori externi:
a.  temperatura;
b.  concentrația de dioxid de carbon;
c.  factori mecanici care produc leziuni la nivelul tesuturilor.