În critica literară,acest termen este folosit

pe la sfârșitul secolului al XIX lea, pentru a

defini opera literară care are un evident
caracter inovator, devenind un antonim al
„tradiționalismului”.
El include, în sens larg, toate mișcările
artistice care exprimă o ruptură de tradiție,
negând, uneori în forme extreme,epoca ori
curentul care le-a precedat.
• Modernismul este descris cel mai bine prin
opera poeţilor din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea: Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire, Arthur
Rimbaud, Stephane Mallarme, Paul Valery,
T.S. Eliot.
• Aceştia sunt consideraţi "clasici" ai poeziei
moderne, Charles Baudelaire fiind chiar primul
teoretician al modernismului.
• Poezia modernă se caracterizează prin
ermetism, elitism, sinceritate,
fragmentarism,antimimesis, impersonalizare,
simboluri personale şi, nu în ultimul rând, îmbinarea
în imagini a concretului cu abstractul.
 În critica literară românească,cel care a teoretizat
modernismul, suținând teoria imitației și principiul
sincronismului, a fost criticul și istoricul literar,
Eugen Lovinescu.

Prin revista și cenaclul literar „Sburătorul”,

Eugen Lovinescu a contribuit decisiv la intrarea literaturii
noastre într-o nouă fază de evoluție.
 Trasaturile modernismului

 trecerea de la literatura rurală la literatura

citadină;Trasaturile modernismului
 încurajarea „poeziei noi” și a celei ermetice;
 accentuarea lirismului,lirism care devine, la nivelul
limbajului, cea mai importantă valoare a poeziei moderne;
 cuvintele, provenind din cele mai îndepărtate domenii de
specialitate sunt electrizate liric;
 reflexivizare,intelectualizare, subiectivizare;
 sintaxa se dezarticulează sau se reduce la predicate nominale
voit primitive. Comparația și metafora sunt mânuite într-o
manieră nouă, care evită termenul de comparație și provoacă
o contaminare de lucruri obiectiv și logic incompatibile.
 Trasaturile modernismului

 apariția unor categorii mai ales negative: absurditatea,

tenebrosul,spaimele,atracția neantului, înstrăinarea,
sfâșierea între extreme, straniul, grotescul, anormalitatea;

 dispariția speciilor lirice consacrate( meditație, elegie,

pastel, idilă), în locul cărora apar formule poetice novatoare
(,,inscripție”, ,,creion”, ,,psalm” etc.);
 conceperea volumului de versuri ca un întreg, prefațat de
cele mai multe ori de o artă poetică, folosirea unui vocabular
insolit (combinarea de termeni argotici, colocviali, abstracți
etc.);
 dispariția rigorilor prozodice (versul liber, alternanța
majusculă/ minusculă la început de vers).