Romantism literar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestânduse în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).

[modifică] Trăsături

• • • •

• •

• • • •

Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică. Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea. Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric. Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații. Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice. Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor artistice

Literatura română romantică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

[modifică] Încadrare

Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană Curente în literatura română Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură

v•d•m Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu, ale cărui scrieri oscilează între romantism și fascism

[modifică] Desfășurare
Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape: 1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al sciitorilor pașoptiști sau de tip Bidermaier) o caracterizează gustul omului mediu, al burghezului o domestic, ideizant, idilic, conservator o cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple o creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franța o reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt) o dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces o misticism, ocultism

pasiuni înflăcărate capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul românesc 3. romantismul posteminescian o reactualizează teme și mijloace clasice și romantice, conferindu-le o nouă forță expresivă o marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparținând simbolismului, semănătorismului etc. o reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea
o o o

Poeți romantici. Romantismul pașoptist
• • • • • • • • • • • • •

Dacia literară Iosif Vulcan Vasile Cârlova (1809-1831) Gheorghe Asachi Barbu Paris Mumuleanu Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) Grigore Alexandrescu (1810-1885) Andrei Mureșanu (1816-1863 Vasile Alecsandri (1821-1890) Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) Elisabeta de Neuwied Mite Kremnitz Elena Văcărescu

[modifică] Junimismul. Romantismul junimist
• • • • • • • • • •

Junimea și Convorbiri literare Titu Maiorescu Mihai Eminescu (1850-1889) Ion Creangă Ioan Slavici Gheorghe Panu George Coșbuc (1866-1918) Veronica Micle (1850-1889) Samson Bodnărescu Vasile Pogor

Dacia literară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare

Dacia literară, 1859 Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut următoarea rubricație, marcată prin supratitluri: Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”), Telegraful Daciei (știri culturale); Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei; Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie

(Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi românești („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei. Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după 1859, în ediția a doua.

[modifică] Programul Daciei literare
La Wikisursă există texte originale legate de Introducție la "Dacia literară"

În primul număr al revistei, sub titlul Introducție, M. Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști: 1. Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au încurajat o literatură mediocră, adesea imitată după creații siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Kogălniceanu avertizează asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimină criteriul estetic; 2. Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor. Preluată din estetica romantică europeană, această triplă recomandare se va regăsi în operele pașoptiștilor: o Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va deveni și sursă importantă de inspirație. Alecu Russo, în studiul Poezia poporală, definește folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru literatura cultă. El îl va ajuta pe Alecsandri să alcătuiască prima culegere de Poezii poporale ale românilor (1852), urmată de Balade (Cîntice bătrînești). Multe dintre poeziile volumului Doine și lăcrimioare, de V. Alecsandri sunt în metru popular. Gh. Asachi valorifică mitologia populară într-o suită de balade și legende. Expresia cea mai profundă à inspirației folclorice se regăsește însă în capodopera Zburătorul, de Ion Heliade–Rădulescu; o Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie, ca O primblare la munți sau Balta Albă, de Vasile Alecsandri, Memorial de călătorie, de Grigore Alexandrescu ș. a. Elogiul frumuseților patriei apare de asemenea în volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; o Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un întreg ciclu de Fragmente istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează ample poeme eroice, ca Dan, căpitan de plai, Dumbrava Roșie

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române. subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. de Ion Heliade–Rădulescu sau Fiziologia provințialului. căutare Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice. Alecu Russo.” Junimea De la Wikipedia. Junimea a fost un curent cultural și literar.sau drame istorice ca Despot-vodă. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. care încearcă să formuleze normele limbii literare. În afară de aceasta. Multă vreme după ce oamenii și creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins. sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. în care combate scrierea etimologică și are păreri juste despre îmbogățirea limbii cu neologisme. “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar. istoricii descoperă filiații și afinități. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și ca tot timpul o puternică personalitate îl domină. respingînd exagerările latiniste și pledînd pentru introducerea alfabetului latin. dar . Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori pentru publicul român. 4. într-o serie de Cugetări publicate în „România literară” respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse înstrăinează moștenirea națională. Ion Heliade–Rădulescu scrie Gramatica românească. Eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști. iar nu persoana. de Constantin Negruzzi. întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare. 3. Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică. dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863. Fără îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. M. dar și o asociație. atribuite de cercetători acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. rezultatul însumării mai multor opere și figuri. Vom critica cartea. cum ar fi Cuconița Drăgana. Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. Foarte gustate în epocă sunt fiziologiile (echivalente în proză ale satirei sau ale fabulei). Kogălniceanu introduce și conceptul de critică obiectivă.

Ion Luca Caragiale. Vasile Alecsandri. Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de trăsături distincte ale junimismului: A. căutare Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. la Iași. avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi. Primul număr a apărut la 1 martie 1867. care predă apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu. . Ion Creangă. care "subpublică" majoritatea comediilor sale. Rădulescu-Motru. cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Negulescu.acceptate ale tuturor corpurilor constituite. Spiritul critic E. Între 1886 și 1944 apare la București. Al. care publică aici majoritatea poeziilor sale. Ioan Slavici. George Coșbuc. a culturii. Spiritul filosofic B. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea. care "subpublică" primele trei părți din "Amintiri" și o serie de povești. câstigă noi membri. Panait Cerna. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. Ironia D. produsul deliberat al voinței de a se organiza. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor. P. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Gustul pentru clasic și academic Convorbiri literare De la Wikipedia. Desigur. plutește duhul unei înțelegeri comune a societății. Spiritul oratoric C. Dar peste tot ce constituie în viață “Junimea”. rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine. care publică nuvele și povești. ”Junimea” n-a fost atât o societate. Simion Mehedinți. [modifică] Istoric Revista a fost organul de presă al Societății literare Junimea. iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni. Octavian Goga. Dinu Zamfirescu. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitatile întemeietorilor. I. P. Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu. se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. unde revista a funcționat până în 1886. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii. nu numai instinctul vieții menține unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. a literaturii.

estetician.Proletcultism Neomodernism . lunar. încă de la apariția. prim-ministru al României între 1912 și 1914. politician și scriitor român.Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură v•d•m .Dramaturgi Poeți .Publicația se va bucura de cel mai înalt prestigiu din literatura română. o direcție nouă. București) a fost un academician. 18 iunie 1917.Realism Simbolism .Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 .Tradiționalism Semănătorism.Contemporană Curente în literatura română Umanism . critic literar. în format tabloid (30x45 cm).d. filosof. membru fondator al Academiei Române. Titu Maiorescu De la Wikipedia. [modifică] Seria nouă Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din ianuarie 1996 la Iași. eseist.Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri . căutare Titu Maiorescu Titu Liviu Maiorescu (n.Naturalism Modernism . personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIXlea și începutului secolului XX. pedagog. definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice.Avangardism Suprarealism . enciclopedia liberă Salt la: Navigare. având ca editor Uniunea Scriitorilor din România. la fiecare 20 ale lunii. Craiova -. ministru de interne.Eseiști Nuveliști . Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond. avocat.Clasicism Romantism . întregii noastre culturi. ea impunând. baza Junimismului politic și "piatra de Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 . modernă. 15 februarie 1840. din care 8 în policromie. cu 48 de pagini. Redactor-șef este în prezent Cassian Maria Spiridon.

n. familia lui. . de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite. București. unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziului românesc.9 Misoginism 2 Note 3 Cronologie 4 Selecțiuni din opera literară 5 Operele publicate postum 6 Bibliografie 7 Legături externe [modifică] Biografie Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova. Tatăl său. director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București. Cuprins [ascunde] • • • • • • • 1 Biografie o 1. Viena).4 Doctorat o 1. Sibiu și Blaj.8 Titu Maiorescu. rămânând mai mult timp la Brașov. la 15 februarie 1840. a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii. critic literar o 1. Pesta. Ioan Maiorescu.6 Implicarea în viața socială o 1. este sora cărturarului episcop al Caransebeșului. el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern.1 Copilăria o 1. fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă. Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Profesor la Cernăuți. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia. Iași. a călătorit la București. și cei doi copii. În acest timp. Craiova. Emilia și Titu. Mama lui Titu Maiorescu.5 Cariera universitară o 1. Teolog prin formație (cu studii la Blaj.fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu.7 Fondarea Junimii o 1.2 La Academia Tereziană o 1. Stabilit la Viena. Ioan Popazu. Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetător. se pare. profesor la „Sfântul Sava“. se numea de fapt Trifu.3 Studiile universitare o 1. dar își luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. Brașov. de origine aromână. profesor la Școala Centrală din Craiova. Maria. Maria Popazu. Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. Revenit în țară după Unire. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și. constând din soția. născută Popasu.

pe care le va continua până la sfârșitul vieții și care constituie o prețioasă sursă de cunoaștere a omului Maiorescu. bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaurează acum. [modifică] La Academia Tereziană În septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilește la Viena. la 3 ianuarie 1857. licența în litere și filosofie la Sorbona și. pe care le trimite apoi revistei.1851 – absolvind școala primară. Brașov. îl priveau de sus. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresie de neșters. Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată. Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main.[modifică] Copilăria Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. licența în drept) nu afectează seriozitatea pregătirii sale academice. Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracter puternic. În numărul următor intenționa să publice traducerea unei povestiri de Jean Paul. Între 1850 . În această perioadă începe redactarea Însemnărilor zilnice (ținut până în iulie 1917. anexă pentru externi a Academiei Tereziene. intitulată "Noapte de Anul Nou". Ioan Popazu. pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile sale intelectuale în fața colegilor austrieci. la Gazeta de Transilvania cu intenția de a servi ca prezentare a unor traduceri ale sale din Jean Paul. care. . Din nou la Brașov. ambițios și iubitor de ordine. [modifică] Studiile universitare Graba pe care o manifestă în obținerea diplomelor universitare (după numai un an de studii la Berlin obține la Giessen doctoratul „magna cum laude“. În octombrie Titu Maiorescu este înscris în clasa I la Gimnaziul academic. pe atunci paroh al bisericii Sf. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu. apoi protopop al orașului. Trimite o lucrare. El face clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Brașov. Nicolae din Schei. Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc din Schei-Brașov. gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă o încununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă. Titu Maiorescu urmează cursurile Academiei Tereziene. Maria Maiorescu cu copiii pribegește la București. Peste o lună i se echivalează anul de gimnaziu de la Brașov și este trecut în clasa a II-a. după încă un an de studii universitare la Paris. în 42 de caiete aflate astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române și la Biblioteca Centrală de Stat din București). semnată Aureliu. unde tatăl său era salariat al Ministerului de justiție. familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. după încă un an. În zilele revoluției. Sibiu. provenind adesea din familii aristocratice. În timpul șederii familiei sale la Viena. Titu Maiorescu continuă cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare.

Wilhelm (viitorul dr. vădit sub influența ideilor lui Herbart și Feuerbach. 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. practica pedagogică a elevilor. predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale“. pe lângă activitatea universitară. În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate. magna cum laude. până la sfârșitul lui 1861. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie”. n. anuarul este precedat de disertația lui: „Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu. Titu Maiorescu își trece doctoratul în filozofie la Giessen. În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: „La relation. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din același oraș. nr. Livia. în urma consultării lucrării Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Ceva filosofie pe înțelesul tuturor). titlu sub care a și fost retipărită. gramatica română. Întors în țară. Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție). Bardeleben) și Hermann. În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”. Inițiază pentru prima oară în țara noastră. în vederea doctoratului. ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. [modifică] Doctorat În decembrie 1860 își ia Licența în litere și filosofie la Sorbona prin echivalarea doctoratului de la Giessen. Clara Kremnitz. Kremnitz. Pe 18 septembrie 1863 este ales rector al Universității din Iași pe o perioadă de patru ani. Helene. apoi procuror. cu tema „Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politică”. psihologia și compunerea. publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isis sau natura. La 8 . W. 1. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz.scrisoarea editată de Aurel A. soțul lui Mite Kremnitz. căsătorită Dymsza. [modifică] Cariera universitară În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov. când va părăsi Franța. Maiorescu. Predă aici pedagogia. În 1858. moartă în 1946. În octombrie este numit director al Școlii Normale „Vasile Lupu“ din Iași. Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. Mureșianu în Gazeta cărților. Din luna februarie până în luna septembrie este Decan al Facultății de Filosofie a Universității din Iași. In anul urmator ii apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”). Se căsătorește cu pupila sa. La 17 decembrie. Universitatea din Giessen îi considerase. pritnre care se numără și Ion Creangă.

junimistă. din însărcinarea ministrului instrucțiunii publice de atunci. Întors în țară la sfârșitul lui 1861. Pogor și Th. academician (membru al Societății Academice Române) la 27 de ani. cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. începerea activității de avocat. Deși perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste. decan la 23 și rector la aceeași vârstă. întemeierea Junimii împreună cu prietenii săi I. totuși unele accente se schimbaseră. Alexandru Odobescu. directoratul la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași. La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept. Carp. ministru la 34 de ani. adept al . el va pleca într-o călătorie documentară la Berlin. Maiorescu reprezintă noua generație. deputat la 30. În vederea acestei misiuni. la 27 aprilie. Titu Maiorescu va cunoaște la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă. înființarea. care se cerea „fundamental reorganizat“. condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Heliade Rădulescu. [modifică] Fondarea Junimii Anii 1860 au mai însemnat pentru Maiorescu „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variate probleme de cultură adresate unui public destul de larg). din nou la Berlin. a revistei Convorbiri Literare. [modifică] Implicarea în viața socială În ziua de 10 martie 1861. Pe planul ideologiei politice. Petre P. În acel moment în care totul era de făcut și în care era nevoie de energii proaspete și de oameni de cultură formați în școlile înalte ale apusului. repetată la 12 aprilie la Paris. până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzațiilor îndreptate împotriva lui. precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici. la „Cercle des sociétés savantes“ și reluată sub formă de comunicare. Maiorescu este un conservator.Rosetti.octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian din Iași. Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici scutită de grele încercări. întorcându-se la Iași pe 4 ianuarie 1864. Negruzzi. la Societatea de filozofie. greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iași) la 22 de ani. V. Titu Maiorescu este dornic să contribuie din toate puterile la înscrierea statului recent format în urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice de nivel european. Între 1863—1864 Titu Maiorescu predă filozofia la Facultatea de Litere din Iași. În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „Educațiunea în familie”. Alecsandri sau Bălcescu. care atrăseseră și suspendarea lui din toate funcțiile în 1864. cu teza "Du régime dotal". în 1867. Titu Maiorescu ține la Berlin o conferință (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik — „Vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner”) în folosul monumentului lui Lessing la Kamenz. Tot în decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București.

discretă generozitate. critic literar Începuturile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. creația și nivelul de cultură al poporului român. de avocat și de critic literar. Dobrogeanu-Gherea. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă sau negativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor. care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling. ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. într-un moment important din viața acestuia. deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori. este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848. Această operă de îndrumător. un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868. Duiliu Zamfirescu și alții. de luptător pentru impunerea valorilor avea s-o ducă Maiorescu întreaga viață. Caragiale. vor fi făcut să sporească exigența publicului. opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. În privința comportării. chiar adversarului său. RădulescuMotru.unei evoluții naturale. dar. universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui C. dar și să piardă un prieten din tinerețe. când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești. lipsa pasiunii. Rolul Junimii. Pompiliu Eliade și alții). într-o viață literară în care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic și.P. întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată. a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură. în același timp. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său. împărțită între activitatea politică (în care avea să ajungă până la funcția de prim-ministru. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“. adversar al „formelor fără fond“. urmând ca modalitățile ei de realizare să se nuanțeze mai târziu. în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea. Slavici. care părea să ascundă un suflet uscat.P. P. [modifică] Titu Maiorescu. ci conțin mai mult sentințe asupra ei. În contra direcției de astăzi în cultura română. pe P. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. organice și temeinic pregătite. este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. atitudinea olimpiană. Negulescu. dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: . implicit. Creangă. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav. ne relevă însă un om de o mare și. atâta cât este. Carp). al lui Maiorescu însuși.

000 de căpățâni măsurate a rezultat 1. pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. De aici. căutare . El trebuie să miște cultura. nici îndoială.„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine.. pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire.. cu atât rolul bărbatului devine mai greu. [modifică] Misoginism Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1. pentru poeziile d-tale. „Cu cât înaintăm însă în civilizațiune. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. aduse în sfera practică a vieții. el trebuie să lărgească câmpul ideilor. el să conducă sau să susțină statul. diferența craniană“. admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta. deși este mai tare). să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice. domnule Eminescu. cu atât el trebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. • Iosif Vulcan De la Wikipedia. susținând că femeile își merită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic[1]: • „Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale.250 la femei“. Din 1. suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic. el să facă a înflori artele. necum de un amic de valoarea d-tale“. cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația.

Holod. Primele încercări sunt publicate în Federațiunea. Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare. semnată de Mihail Eminovici. de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți. Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste. Nicolae Vulcan. „De-aș avea”. patronată de Alexandru Roman. permițându-și însă o modificare. întemeietorul școlii de la Beiuș. În februarie 1866. piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”. Bihor . membru al Academiei Române. „Mireasă pentru Mireasă”). Redactorul Familiei este încântat de poezia primită. animator cultural. se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta.Bustul lui Iosif Vulcan în Oradea Iosif Vulcan (n. transformându-l din Eminovici în Eminescu. cu numele Familia. La sfatul tatălui său. Din 1851 urmează liceul la Gimnaziul Premonstratens. 31 martie 1841. romanizarea numelui tânărului poet. Tatăl său.d. La data de 8 septembrie . 8 septembrie 1907. nuvele. anume. o scrisoare însoțită de o poezie. o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”. Fondatorul revistei Familia a scris poezii („Lira mea”. Cariera de avocat nu-l satisface însă. [modifică] Biografie S-a născut într-o veche familie greco-catolică. a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. În luna iunie a anului 1865. 1869). „Gărgăunii Dragostei”. a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania. care azi îi poartă numele. romane și traduceri. 1882). Oradea) a fost un publicist și scriitor român. deorece îndrăgea literatura. unde se mută cu familia în 1844. Iosif Vulcan primește la sediul redacției. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat "nașul literar" al celui mai important poet român.

de care îl desparte doar un mic parc. în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan". Citiți politica de protejare și jurnalul protecțiilor pentru mai multe detalii. Clădirea a fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. doar cu un subsol boltit. în care se află și statuia marelui cărturar român. cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia. [modifică] Muzeul memorial În anul 1965. Membru post mortem al Academiei Române Mihai Eminescu .1907. marele publicist se stinge din viață și este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea. Acest articol se referă la poet. fără etaj. Pentru alte sensuri. cere deprotejarea paginii. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. Mihai Eminescu De la Wikipedia. foarte aproape de malul Crișului Repede. căutare Modificarea acestui articol de utilizatorii noi sau anonimi este momentan dezactivată pentru a opri vandalismul. vezi Eminescu (dezambiguizare). Este situat în centrul orașului. Dacă nu puteți modifica articolul și doriți să faceți o schimbare. strada cu același nume. puteți discuta pe pagina de discuții. vă puteți autentifica sau înregistra.

Influențe – Kant. 15 ianuarie 1850. Poezia egipteană. la Viena 15 ianuarie 1850 Naștere – Botoșani sau Ipotești 15 iunie 1889 (39 ani) Deces – București Profesiune – poet. ca și la cei pe – neomoderniști sau scriitorii postmoderni. Botoșani sau Ipotești . la marii scriitori încadrați A influențat modernismului românesc.Mihai Eminescu în 1869. Schiller. Schopenhauer. 15 iunie 1889. socotit . nuvelă Mișcare Romantism literară – Operă/e de „La mormântul lui Aron Pumnul” debut – Folclorul românesc. Goethe. Shakespeare. Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști. prozator și jurnalist român. Vede. Cultura clasică. Budism. jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie. Lenau.d. București) a fost un poet. Hegel. optzeciști) Semnătură – Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. Creștinism ortodox.

aproximativ 14. Între 1800-1947 13 Monografii. în jurul orei 4 dimineața. poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale.3 Teoria conspirației .2 Familia Eminescu o 1.1 În muzică o 7. și a lucrat ca redactor la Timpul.3 Copilăria o 1. Rătăciri o 1.2 Jurnalistul o 14. creația sa aparținând unui romantism târziu.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7.7 Reîntoarcerea în țară. au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu. în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea.6 Student la Viena și Berlin o 1. studii critice. studii critice.5 Sufleor și copist o 1. Opere selective 14 Legături externe o 14. 46 de volume.1 Data și locul nașterii o 1.1 Poezii și biografie o 14.000 de file.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. ziarul oficial al Partidului Conservator. Cuprins [ascunde] • • • • • • • • • • • • • • 1 Biografie o 1. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.2 Teatru și film o 7. istorii literare. În data de 15 iunie 1889.de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. istorii literare.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX.4 Debut o 1. Între 1947-2007.

în Botoșani. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună.6 Eminescu și Wikipedia Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849. Totuși. Titu Maiorescu. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. Aglae Drogli. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N.o o o 14.5 Craterul Eminescu 14. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului.4 Eminescu . iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”.[4] .un om singular 14. Această dată rezultă din mai multe surse. D. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850.

provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. născut mult mai târziu. Gheorghe. Are o carieră de succes. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. 1856. n. n. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. Ruxandra se naște în 1845. Niculae. fiică de stolnic din Joldești. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. și poetul. în Ținutul Botoșanilor. Copilăria .1841).Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. încercând să împiedice publicarea operei postume. născută Jurașcu. n. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. locuiește în Ipotești și are doi băieți.[necesită citare] Bunicii săi. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. tatăl poetului. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. Maria. dar moare în copilărie. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. sora mai mică a poetului. 1906). și al Ralucăi Eminovici. A suferit de boala Basedow-Graves. Aglae (n. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. Primul născut. născut în 1843. Ilie. S-a luptat cu Titu Maiorescu. în 1884. Ultimul copil. (n. a murit la un an și jumătate. este singurul care a lăsat urmași direcți. Șerban (n. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. a fost căsătorită de două ori. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. studiază medicina la Viena. descris în mai multe poeme. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. Iorgu. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. Matei. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. hepatită erau frecvente. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. tuberculoză. pe Ioan și pe George. Vasile și Ioana. Vasile. 1852. d. epidemiile de tifos. primul băiat al lui Vasile. nu departe de Suceava. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești.

În prezent. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. Șerban. școala generală nr. Sbiera. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. tipărit la Viena între 1862 și 1865. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. 4. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. după 1848. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Între 1858 și 1866. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. după care a făcut două clase de gimnaziu. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. din Austria. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. Cadre didactice cu experiență. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. în patru tomuri. Eminescu. destul de târziu. probabil într-un pension particular. Profesorii se recrutau. Se găsește pe str. Tot aici a predat Aron Pumnul. . Nu s-a simțit legat. l-a avut ca profesor pe Ion G. I. de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale.Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. în casa părintească și prin împrejurimi. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. Franko. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. pe care a repetat-o. M. Nicolae. În clasa a II-a. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. Se înființează și o catedră de română. afectiv. Gheorghe și Ilie. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Este ocupată de Aron Pumnul. colț cu str. Strada Shkilna (Școlii) nr. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. iar director pe Vasile Ilasievici. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 186063. cu precădere. 1. rămâi). Cunoscut prin Lepturariu românesc. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură.

deși avea o situație bună la învățătură. A fost refuzat. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. nu s-a mai întors la școală. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. Aron Pumnul l-a calificat. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. apoi. în ambele semestre. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. Eminovici a demisionat. În 11 martie tânărul M. În 21 martie 1864.succesorul lui Aron Pumnul la catedră. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). 9816 către gimnaziul din Botoșani. însă. . Aron Pumnul. Situația lui școlară era de „privatist“. Ion G. prin adresa nr. La 5 octombrie 1864. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. La 5 martie 1865. va îndeplini condițiunile concursului“. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. a fost copist la comitetul permanent județean. În medalion ar putea fi Eminescu În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. peste puțin timp. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. cu note maxime la română. după ce. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Avea note foarte bune la toate materiile. pe ambele semestre (la matematică).

un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). dar nu și-a realizat proiectul. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare.. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr.în fond . după toate normele și canoanele unei campanii ideologice..Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. privatist.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. cu strategie și tactică. departe de a fi o «împrejurare boemă». cu poezia De-aș avea. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. respectând documentele epocii cernăuțene. Eminoviciu. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. În perioada 27 . a participat la adunarea anuală a ASTREI. din Pesta. De fapt. a limbii. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. „Cât de clar este. a obiceiurilor și a realităților românești.28 august 1866. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. a fost . La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. a lui Iosif Vulcan. În .încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. Elevii scot o broșură. la Alba Iulia. «un imbold romantic al adolescenței». 367) A intenționat să-și continue studiile.

. A urmat cu regularitate două semestre. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. pe Veronica Micle. unde a fost prezentat lui N. a scris poezii. fragmente de roman (Geniu pustiu). Th. sufleor și copist la Teatrul Național. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. însă. Timișoara. Arad și alte orașe bănățene. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. rămase în manuscris. Ploiești. În timpul verii. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Rötscher). la recomandarea acestuia. începe colaborarea la Convorbiri literare. Văzând aceste poezii în Familia. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. Traducerea. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. Sibiu. din Pesta. în schimb. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). la Viena. Activează în rândul societății studențești (printre altele. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. Pascaly. Densușianu. debutează ca publicist în ziarul Albina. unde îl cunoaște pe I. Eminescu a făcut cunoștință cu I. A continuat să publice în Familia. rătăcitor în lume. se împrietenește cu Ioan Slavici. o cunoaște. Caragiale. scrisă pe mai multe sute de pagini. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. De aici a trecut munții și a ajuns la București. Stabilit în București. L. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. Galați. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. drame (Mira). neterminată. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). Lugoj.toamnă. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). fiind mulțumit de Eminescu. Giurgiu. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. Caragiale. se află printre manuscrisele rămase. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. aceasta trupă a jucat la Brașov. Cu această trupă face turnee la Brăila. L. În 29 septembrie. de H. dar nu s-a prezentat la examene. Apar primele semne ale "bolii". Eminescu semnează contractul legal în această calitate. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo.

La 6 august 1871. care avea ca scop. Cu ocazia ultimului turneu. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. biblioteca Universității. Poetul a refuzat hotărât. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. Printre tinerii de talent.România jună. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. între altele. În schimb. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. setea lui de lectură era nepotolită. când a urmat două semestre consecutive. strângerea basmelor. În studiul său despre Direcția nouă. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. participanți activi la serbare. În vară. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. 1870. sau remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. cu mult interes. a înființat împreună cu alți tineri. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. care apoi s-au contopit într-una singură . Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. la Döbling. În data de 29 iunie. ca simplu auditor deci. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. Frecventa. „poet în toată puterea cuvântului“. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. care la sfătuit să reia legăturile cu familia. Eminescu se împacă cu familia. ale lui . a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. În toamna anului 1871. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. ofițer. se fixează comisiile de membri ale Orientului. cercul literar Orientul. Împreună cu o delegație de studenți. Eminescu era repartizat pentru Moldova. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. Sosit incognito la Viena. După aceasta. În 2 octombrie. care urmau să viziteze diferitele provincii.

Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. găzduit la Samson Bodnărescu. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani.7 mai 1874. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. pentru statul român. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. agravată și de știrile triste primite de acasă. citându-l imediat după Alecsandri. economiei și dreptului. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. În data de 10 februarie a aceluiași an. în provincie. în fine. În timpul verii i sa dat sarcina de a cerceta oficial. În perioada 17/29 ianuarie . pretutindenea“. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. într-o scrisoare către Șerban.Eminescu. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. având datorii pentru chirie. documentele din Königsberg. intenționează să se mute la o altă universitate. În 18 martie. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. La 16 decembrie 1871. apoi „la birt. Din această cauză. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. se plânge că a fost bolnav. într-o scrisoare către părinți. din partea Junimii. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. la Viena. sau pe care și le notase să le urmeze. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. care se afla în țară. . istoriei. la cafenea. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. prin mărirea salariului. Cursurile la care se înscrisese.

Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. fratele poetului. În 6 martie. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. însă. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. fratele poetului. A făcut un drum la București. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. unde. În 7 octombrie. Șerban. Rămas fără serviciu. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură.Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. iar în 14 martie. În 10 octombrie. într-un raport adresat lui Maiorescu. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. Veronica Micle a rămas. în . agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. Rătăciri Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. ministrul Învățământului. În 19 septembrie. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. Reîntoarcerea în țară. În 28 noiembrie. prin Maiorescu. idolul său. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. care dăduse semne de o alienație mintală. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară.

D. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. trăind la Iași între 1874-1877. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. dar mai mult sufletește. 1013. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. către același. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. Petrino. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. A continuat să publice în Convorbiri literare. Din partea familiei a primit numai imputări. fost bibliotecar. Situația lui materială era nesigură. În 22 iunie. schimbându-se guvernul. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. Nu a avut nici timp. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. unde s-a dedicat gazetăriei. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. În 3 iunie. Iași. .cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. profesor suplinitor. Raluca Eminovici. prin raportul său către Ministerul Învățământului. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. i-a murit și mama). Nu a publicat decât o poezie. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. a murit Ștefan Micle. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. Petrino. A fost director al Bibliotecii Centrale. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. În 20 septembrie 1877. că Iașii i-au devenit „nesuferiți“. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. sora sa. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. 2 din Păcurari. iar în 17 decembrie. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. Petrino a cerut ca Eminescu. S-a reîntors în țară. În a doua jumătate a lunii octombrie. În 6 august 1879. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. iar în 12 octombrie a precizat. în special adresate de tatăl său. redactor la ziarul Curierul de Iași. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. mama poetului. a declarat că „nu este loc de urmare“. care-i trimisese invitație de nuntă.

Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). unde până în 1883 a fost redactor. iar la 28 iunie. În 1 ianuarie. nicidecum ceva incurabil. Alexandru Chibici Revneanu. în absența poetului. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. Boala Poesii . În 13 septembrie. În luna ianuarie a anului 1883. pe o căldură înăbușitoare. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. în 23 iunie. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. "boala" a izbucnit din plin. probabil. etc. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu.În 1877 s-a mutat la București. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. care i-a ruinat însă sănătatea. „Luceafărul” în limba germană.). care au cerut relații asupra bolnavului. în două rânduri. Eminescu a dat semne de depresie. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. Luceafărul. . la gazetă. În lipsa lui se citește la Maiorescu. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. în valoare de 2. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. La București. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu.000 lei. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu.

Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. la sora sa Henrieta. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. însoțit de Chibici. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. Popazu. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi.august 1885 a urmat o cură la Liman. din Viena. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. tatăl poetului. În primăvara lui 1887. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. Eminescu a plecat la Botoșani. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. Gheorghe Eminovici. adresele pentru înaintarea lor. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. lângă Odessa. C. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. În 7 martie la Ipotești. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. primit la gară de mai mulți amici.În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. În perioada iulie . a dat în luna decembrie la Botoșani. în urma unui consult medical. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. A plecat în 7 aprilie la Iași. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. În 15 martie. un spectacol în beneficiul bolnavului. cunoscuți poetului. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. si chiar binedispus. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. În timpul acesta. cu același însoțitor. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. exprimându-i aceeași dorință. Mormântul lui Mihai Eminescu . Henrieta. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. Spiridon. Eminescu a sosit la București în 27 martie.

existând suspiciunea că ar fi murit ucis. În data de 15 iunie 1889. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. stare care reclamă șederea sa într-un institut”.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. G. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. Aici a avut un modest început de activitate literară. Medicul Zaharia Petrescu. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. în jurul orei 4 dimineața. la 20 martie 1889. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. poetul s-a stabilit definitiv la București. poate. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. Alexandru Șuțu. împreună cu dr. l-a examinat pe Mihai Eminescu. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. . pământul românesc. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări. Despre moartea poetului. În 15 aprilie. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. de către stat. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. București. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. o pensie viageră. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor.Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării.

După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă.L. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. aci apoi lacom de plăcerile vieții.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. blând și aspru. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul . Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. aci de o abstinență de pustnic. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. fugind de oameni și căutându-i. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. comunicativ și ursuz. Ironie și Două note.

Veronică. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. convenție socială. o altă admiratoare declarată a poetului. și așa cum își amintește Caragiale. În aceeași proporție tot ce era caz individual. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. care de altfel erau dominante. în funcție de importanța întâmplărilor. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. fără cuvânt. este vorba despre Venere și Madonă. până la săptămâni sau luni. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale.” În realitate. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. te urăsc fără cauză. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. refuzată totuși de poet din motive politice. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). că pe cât te iubesc. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. într-un sanatoriu din Viena. singura mea avere.” . Mortua Est. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. avere sau neavere. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână.tipăririi articolului. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. decât departe de lume. tot așa – uneori – te urăsc. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. activitatea politică din timpul studenției. se bucură de o bună recepție. indiferent la ironiile și laudele semenilor. ca legătura cu Veronica. întâmplare externă. unde numai eu să am intrarea. Dar poate documentul cel mai uman. unde să nam nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie.[11] „Tu trebuie să știi. în străinătate. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. editat de Socec în ediție princeps în 1883.

Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. „Părerea mea individuală. Nu caut adepți la ideea cea întâi. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. așa cum își propusese. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. vezi: Eminescu jurnalist politic. un alt mare scriitor junimist.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici.Ioan Slavici. unde a rămas în următorii șase ani. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. organizată la propunerea societății "României june". nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Activitatea literară Pentru detalii. Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. Titu Maiorescu. cu orice mijloc și pe orice cale. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul . Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. organul oficial al conservatorilor.

care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci. dările. expresionismul. nu exclusiv. Romantismul curent literar . romantismul. aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism. politica externă. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C.Romantismul romanesc. Curentul literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata. „Dar ceea ce credem. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. Unul dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul. de predispozițiile ei psihologice”. filozofica) exprimate in literatura.A. Rosetti. naturalismul. Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului. epoca revolutiilor burghezo-democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala. liberalii aflându-se atunci la guvernare. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. caracterizat prin setea de libertate. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. în linia întâia.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. ideologica. Principalele caracteristici ale romantismului universal. Aparut . Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. a proclamării independenței. înființarea Băncii Naționale. bugetul. postmodernismul. Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii. romantismul impune un suflu nou. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. simbolismul. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. iluminismul. Particularitatile romantismului Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica) de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. etc. clasicismul. noua constituție și legea electorală. inamovibilitatea magistraților. realismul.care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. Prin atitudinea sa. convergenta a unor principii generale de natura complexa (artistica. In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul. parnasianismul. spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului.

specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele populare. Kcats. Sadoveanu. dar si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace. in sfarsit. aduce o poezie lirica. Chamisso. asa cum apare la scriitori ca Balcescu. Russo. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime. asa cum se manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu. distingem un romantism avantat. Heine in Germania. alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. militanta. Negruzzi. fantasticul si meditatia primeaza. Novalis. Astfel. romantismul apare ca un curent literar omogen. cu radacini adanci in bogatul filon folcloric. Romantismul romanesc prezinta caractere proprii. la geniul universal al lui Eminescu. In al doilea rand. care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor. Alexandrescu. cu toate ca predomina. Lamartine.tatal. Hasdeu. pesimiste chiar.Hugo. O a doua etapa. in tara noastra.Dumas . In evolutia miscarii romantice din tara noastra. Puskin. V. romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii. se prelungeste apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu. La scriitori ca Alexandrescu. . gasim. Macedonski. la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. ea este o literatura angajata. Goga. apoi in Germania si Franta. duce la maturizarea estetica a romantismului. o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului. vizionar si revolutionar. Filonul romantic. coexista alaturi de clasicism si realism. cu trasaturi si o metoda de creatie proprie. Alecsandri. patriotica si vizionara. scriitori cum sunt Vasile Carlova. cu un program bine definit. preromantica. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara. Shelley. Lermontov in Rusia. In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron. pusa in slujba idealului national. momentul pasoptist propriu-zis. ca maniera de creatie si atitudine fata de viata. romantismul. Heliade Radulescu sau Gh. Shakespere– in Anglia. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Stendhal in Franta. romantismul. de evocare istorica.mai intai in Anglia. se pot distinge mai multe etape. Intr-o prima etapa. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul. Cu toate aceste diversificari. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi. Kogalniceanu. Al. un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri. de refugiu in natura si mitologie. Bolintineanu.

Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national. cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a sentimentelor. o constiinta militara cetateneasca. nu exista decat legi generale. ca si temele operei literare sunt mult largite. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de inspiratie populara. fata de suprematia legii si a unui rationalism rece. . Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste – un fizic frumos ascunde un suflet murdar si pervers. al spontaneitatii si sinceritatii emotionale. in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil. grotescul – in opozitie cu frumosul. un vocabular comun si suculent. izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat. Cantarea Romaniei (Alecu Russo). o inimoasa daruire si slujire a poporului. personajele sunt luate din toate categoriile sociale. izvoarele de inspiratie. natura. „Coana Chirita la Iasi”(Vasile Alecsandri). considerate ca manifestari specifice ale genului popular. feericul sau fantasticul. istoriei si folclorului. Principalele caracteristici ale romantismului universal: 51455kzm49hfh5i • • • • • romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism. romantismul afirma primatul subiectivitatii. Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun. al sentimentului si fanteziei creatoare. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: „Poezii populare ale romanilor”. ca si noi categorii estetice. legenda istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic. ca uratul. specifice artei literare in sine. romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic. In toate cazurile personajele sunt atent individualizate. in continua si. drama. fie prin grandoare si noblete sufleteasca. zf455k1549hffh in timp ce clasicismul condamna limbajul popular. neasteptata transformare. dandu-se o atentie deosebita traditiei populare. fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice. socotind unele cuvinte inestetice si vulgare. adeseori. cu precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice. meditatia si elegia.

Pe parcursul acestei evolutii intalnim drama burgheza. viziunile. se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism. antrenate in actiuni obiectiv justificabile. Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala. sondajele in straturile profunde ale constiintei. in proza apar elemente de poem. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. comedia lacrimogena si melodrama. Hugo care are ca model pe Shakespere. Heinrich von Kleist. adeseori aventuroasa. sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie. Se afirma ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos. atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica. predilectia pentru expresia simbolica. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor. in aceiasi poezie lirica pot fi gasite elemente de oda. Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. comicul este amestecat cu tragicul. Dintre speciile literare care se afirma. generatoare de conflicte sociale si psihologice. Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala. de peisaj pitoresc zugravit cu lirism. in Franta se remarca V. sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta. fascinatia tenebrelor interioare. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic. Romantismul apare ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului.• genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner. intr-o actiune captivanta. Creatorul lui a fost Walter Scott. viziunea mitica. satira sau pastel. in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica. pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. Visul. romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. imn. . meditatie. Particularitatile romantismului Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. intamplarile supranaturale. iar actiunea se incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica.

De asemenea. opera sa poate fi considerată o adâncă şi amplă meditaţie asupra vieţii şi a morţii. cu spaţii bogate. salcâmul. La Eminescu avem de-a face de fapt cu două naturi. la fel ca la ceilalţi romantici. La Eminescu. În ansamblu. la Eminescu putem spune că avem de-a face cu o supra temă. luxuriante. deaceea cele două teme nu pot fi tratate absolut separat. iar drama celui care ar vrea să atingă o cunoaştere absolută este aceea de a avea sentimentul relativităţii. Dar există apoi şi un alt tip de natură. un suflet ce se oglindeşte în toate poeziile sale. peisajul cosmogonic. pentru că. mai mult ca natura. plină de măreţie şi de siguranţă. Cât despre tema timpului. propusă de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârstă ideală. mai mult ca iubirea. Să luăm spre exemplu tema istoriei. teiul. eroii pe care îi evocă fiind într-o strânsă legătură cu spaţiul pe care îl reprezintă. Se invocă des perspectiva timpului individual. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. izvorul. vom arunca o privire asupra principalelor teme şi motive romantice. specifică romanticilor este reflectată în tema naturii. el a cultivat această temă. O altă modalitate de evadare. o natură interioară. Mai întâi una exterioară. de data aceasta absolută. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. Eminescu încearcă totuşi diferite modalităţi de scăpare de sub zodia acestui timp individual. reliefată prin procedeul predilect romantic al antitezei (. toate sunt articulate într-o nouă lume. codrul. Cu toate acestea. care reprezintă trecerea spre o moarte inevitabilă.Scrisoarea III'). dar care poartă totuşi un timbru aparte. istoria reprezintă tot o modalitate de evaziune într-o vârstă ideală. Astfel. Elemente cum ar fi lacul. natura exteriaoră preia o serie de elemente ale poeziei romantice.Pentru a ne forma o idee mai precisă despre romantismul operei eminesciene. ci în funcţie de felul în care ele interacţionează în opera scriitorului respectiv. Avem de-a face cu o natură copleşitoare. reprezentat printr-o mare varietate florală. deci o natură dezlănţuită. poetul român devine superior multor altor poeţi romantici prin multitudinea perspectivelor. Se preferă motivul selenar şi cel vegetal. cum ar fi peisajul selenar şi prezenţa astrelor. Poetul insistă mult pe atitudinea lor. fiind mereu numită eminesciană. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanţi scriitori romantici şi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre viziunea lor şi cea a lui Eminescu. În opera sa. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe această temă. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. . Poetul îşi simte întreaga existenţă sub semnul timpului. ale cărei elemente au fost evocate şi de alţi scriitori.

următoarea temă despre care vom discuta este moartea. transformată apoi într-un întreg univers. aşa cum am văzut. Natura eminesciană este un spectacol adevărat. Dar în romantism. Este o temă care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. şi care este fără îndoială punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice . Cu alte cuvinte. În . ceea ce nu este de altfel un element de noutate. regăsim două atitudini eminesciene: cea în care predomină Eros şi motivul femeii angelice -lirica de tinereţe. căruia romanticii îi datorează tot zbuciumul şi suferinţa vieţii lor. Este greu de spus unde se încadrează oamenii de geniu. Poeţii romantici. ci caută o natură anume. în viziune romantică. artă ce trebuie învăţată pe parcursul vieţii. contemplat dinăuntru. şi atunci când găsesc cel mai apropiat echivalent pământesc al dorinţelor sale. . Există însă şi un miraj al atingerii idealului. în sensul că a fost pentru prima dată introdusă în literatură de romantici. este cea a omului de geniu. Cu toate acestea. . viziune perfect originală. alţii găsesc şi nu se mulţumesc'. natura devine un cadru în care se desfăşoară un ritual erotic. el vorbeşte despre arta de a muri. . este un sentiment profund. ajungem la concluzia că sunt foarte puţine poeziile ce nu conţin şi această temă profund romantică. dar şi despre necesitatea ca viaţa să se sfârşească prin regăsirea eu-lui pierdut la naştere. Deşi ar putea părea ciudat. ca şi la ceilalţi scriitori romantici. Aş spune că ei fac parte din ambele categoriI. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri.motivul visului şi cel acvatic sunt incluse în tema naturii. Pornind de la această concepţie. şi cea în care se insinuează deja prezenţa lui Thanatos şi motivul femeii demon -lirica târzie. Dacă stăm să ne gândim. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugrăveşte pur şi simplu natura ca pe un cadru. insinuându-se subtil aici şi ideea că moartea este în fapt o a doua naştere. căci caută mereu ceva ce nu poate fi găsit. aceasta fiind vizualizată ca o cale de cunoaştere.Odă (în metru antic)'. pentru că îl întâlneam şi în vechime.Sărmanul Dionis'. Călinescu afirma chiar că poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. asociat de obicei meditaţiei filosofice şi secesionat în două atitudini specifice: extazul şi dezastrul. Tipic romantică este însă concepţia despre iubire. Dar ceea ce este cu adevărat inedit la Eminescu. de a atinge absolutul. el nu receptează natura ca pe un singur cadru. îl dispreţuiesc.Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc. ataşează acestei teme şi pe cea a naturii.Luceafărul' şi al celei mai celebre şi interesante nuvele eminesciene. Specifică lui Eminescu este moartea voluptuoasă. Dar probabil cea mai romantică temă. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. scopul vieţii este acela de a-i lega începutul şi sfârşitul. După Eminescu însă. surprins în înfăţişările sale primordiale şi eterne. nemaiîntâlnită în nici o mitologie şi la nici un alt romantic.

POETUL NATIONAL k6q8716kx72poc PUBLICITATE La. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. si-a trait . dar şi un imuabil blestem. reprezentată prin societatea în care trăiau. în urma căruia îşi doreşte cu ardoare să scape de povara genialităţii sale în schimbul unei .bcr. visului. Lfugo. eroii. deşi întreaga sa viaţă este o neobosită fugă după ideal. Puskin.tenispartene apuseana. iar atunci cand a Acopera risc insolatie AllianzDirect. www. care nu-şi poate găsi împlinirea pe pământ. Şi întotdeauna el se reîntoarce la poziţia iniţială prin revelarea dureroasă a efemerităţii şi nestatorniciei oamenilor de rând. aparut in Europa mult decat tenis. asa cum Luceafarul s-a ridicat din Edde. . Ei sunt prin excelenţă. toţi având aceleaşi trăsături definitorii. cauzat de marea discrepanţă dintre propria lor lume interioară şi lumea exterioară. înscrisă în destin. valorificarea miturilor.8 benzina . . istoriei.. in opera sa. fantasticului.Mai am un singur dor'. sortită unei vieţi de zbucium şi unui sfârşit dramatic. ar putea fi citită în totalitate ca şi cum ar fi opera unui singur autor! MIHAI EMINESCU .Floare albastră'. Evenimentele neobisnuite. aceleaşi concepţii şi aspiraţii. dar şi aceeaşi nefastă încărcătură genetică. Lamartine si altii. În fapt. succesiunea epocilor ( inflorirea si decaderea lor).. s-a contopit cu vecia si a LandRover devenit mit. Mihai Eminescu (1850-1889) s-a intrupat din marea primordiala a geniului romanesc. motive si atitudini romantice care tin tenis?circuitul BCR Vino in de marea literatura a lumii. predilectia pentru confesiune.575 RON romanesc si ultimul mare poet romantic european (in linie croAllianzDirect. toate ne vorbesc despre zbuciumul şi neajunsurile vieţii omului de geniu şi despre speranţa în izbăvirea morţii. integrat seriei de scriitori care au dat stralucire acestui Pasionat de curent: V. . Iar opera lor. Pentru el genialitatea este o sublimă binecuvântare.ro nologica). prin însăşi structura lor interioară o rasă aparte.ro ajuns la capatul vremii sale ca om. întreaga literatură romantică. se intalnesc teme.RCA / 1 an .clipa cea repede" intr-un zbor uluitor Polita calatorie deasupra lumii si a veacului care i-a fost harazit. Shelley. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slăbiciune.Scrisoarea I'.CEL MAI MARE REPREZENTANT AL ROMANTISMULUI ROMANESC . Byron. toţi scriitorii romantici pot fi priviţi ca o mare şi genială familie. Freelander Eminescu este cel mai mare reprezentant al romantismului 1. Estetica r.ore de iubire'. Tenis Partener! Mai Romantismul a fost un curent literar si artistic. in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea.ro romantismului se bazeaza pe mai multe norme printre care pot fi mentionate: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor.

Teme si motive romantice in lirica eminesciana: Nasterea si prabusirea Universului2 („Scrisoarea I". iar pacea absoluta care stapanea Haosul? „pare a fi un dragon mitic" (Calinescu). sunt tot atatea implicatii ale acestui curent. un inadaptat sau un revoltat care actioneaza in imprejurari neobisnuite Stilul operelor romantice este incarcat de tropi.. aceasta panorama scoate la iveala mai multe ipostaze ale existentei umane.. un neinteles. pe cand fiinta nu era. „Umbre pe panza vremii" (cum ii numeste altundeva poetul). mai multe elemente romantice: Exista. Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii". Personajul romantic este o natura deosebita. in care Fiinta. Numita de Calinescu „Facere si desfacere". „Luceafarul". si el." al basmelor. nici Universul (care va pieri candva. nici nefiinta") fiind echivalent cu „A fost odata.. timpul anterior nasterii primei planete {„La-nceput. peste „mii de veacuri") si nici Timpul (care se va transforma in vesnicie moarta): ideea romantica a succesiunii generatiilor. „caderea" lui din sfera inalta a ideilor. nascuta dintr-un vis al Neantului4. exceptionala (geniul. hiperbola. In urmatoarea secventa (versurile 29-38) imaginea „batranului dascal" (reprezentand geniul) este si ea romantica: antiteza intre infatisarea umila si uriesismul gandirii savantului. damnatul. viziunea cosmogonica eminesciana este romantica prin proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului universal. Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac. Nefiinta si Nepatrunsul par a fi niste divinitati.).. demonul etc). perspectiva mitologica. Episodul cosmogonic (versurile 39-86) cuprinde. Privita de sus. a devenirii si a mortii universale strabate intreg poemul „Scrisoarea I". tot la mitologie trimite si tabloul uriasului hau intunecat. Nimeni nu se va salva de la acest destin: nici geniul (care traieste tragedia unei minti uriase zagazuite de timpul prea scurt al unei vieti de om). in care lumina misterioasa a lunii se revarsa peste o lume vana. nefericirea celui care vede mizeria vietii. cu sugestii lichide. dintre care se retin doua: „ Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac. Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic. mai intai. oamenii se transforma in „mii de coji" si in „nume trecatoare" duse de raul heraclitic5. „Rugaciunea unui dac" s. alcatuit dintr-o cosmogonie incadrata de doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe tema soartei geniului. simbolul. in aceeasi viziune romantica se mai incadreaza devenirea Cosmosului (situata intre doi poli: geneza si stingerea). muzica siderala3. in micimea lumii contemporane. insetatul de cunoastere. antiteza fiind predilecte. In aceeasi viziune se incadreaza si momentul in care „punctul" care se misca in noaptea .peisajele nocturne sau fantastice instituie tot atatea surse de inspiratie ale romanticilor. o viziune mitologica a Genezei6 (cum observa Calinescu).a. in antiteza cu fiinta umana derizorie si muritoare. Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este „Scrisoarea I" (1881). Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii. Efemera este si gloria: puternicul rege si umilul sarac (prezentati prin procedeul antitezei romantice) sunt uniti prin acelasi destin: „geniul mortii" (care aduna tot ceea ce se afla sub semnul timpului). titanul.

Primul motiv romantic al acesteia este visul: asa cum Cosmosul s-a nascut dintr-un vis al Neantului. Peste uriesismul acestei viziuni (amintind de „Legenda se colelor" de V. Salvarea ar putea-o constitui intoarcerea la timpul mitic („vremile-aurite/Ce mitele albastre ni le soptesc ades") despre care vorbea tribunul-proletar in prima parte a poemului.. In prima parte a poemului mentionat. sarcasmul. „Sara pe deal". „Lacul". iubirea este . din unirea lui cu Haosul-muma. devin si ele participante la acest iures: Dunarea („personaj" fabulos a carui manie ineaca „spumegand" pleava cuceritorilor). reprezentata de proiectele dramatice si de poemul „Scrisoarea III". ironia. Cea de a treia tema romantica eminesciana este istoria ca devenire si ca drama. in care fiintele umane sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: proiectati pe fundalul eternitatii. sunt zadarnice. Nasterea si surparea marilor civilizatii. oamenii sunt efemere (muste „de-o zi") traitoare pe o planeta minuscula (asemeni unui fir de praf in imensitatea stelara). „De cate ori. 61-74). „Floare albastra". se va naste prima planeta. a uriaselor galaxii stelare. uriasul stat otoman a crescut din visul celui dintai sultan. Iubirea ca aspiratie neimplinita („Dorinta". intre oastea transformata in „pleava" si cea devenita „potop ce prapadeste".". caci existenta nu este decat un vis al mortii („Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi"). „devine tatal". se va suprapune tenta elegiaca a unei filozofii a zadarniciei (subtitlul poemului fiind chiar „Panorama desertaciunilor"). Mircea care „mana-n lupta vijelia-ngwzitoare" capata proportii uriase.precosmica. romantica este si imaginea aproape fabuloasa a voievodului roman: in episodul bataliei. „Pe langa plopii fara sot. moartea Universului creeaza o acuta spaima a golului: planetele ingheata. intreaga lui istorie (sintetizata in tabloul de sange si moarte din discursul lui Baiazid) nu constituie decat o implinire a visului initial. Tot romantica este si antiteza ridicata la nivelul arhetipurilor8: intre Cuceritor (Baiazid) si Aparator (Mircea cel Batran).. chiar si in cea anterioara anului 1876.. In partea a Ii-a a poemului „Scrisoarea III". intreaga evolutie a omenirii. intre timpul intemeierii („veacul de aur") si cel al degradarii („noroiul greu al prozii"). iar timpul moare." si altele). ca un erou de epopee. Elementele naturii. printr-un gest gigantic. codrul (de sub poala caruia ies miile de „ capete pletoase " ca niste imagini multiplicate ale lui Mircea) si „raul-ramul" reprezentand patria mereu vie. devenind vesnicie. portretul caricatural si invectiva. urmata de aparitia. din antichitate si pana la Comuna din Paris (1871). cazand in imense abisuri. iubito. autorul intentiona sa traverseze. sunt tot atatea mijloace romantice folosite pentru a caracteriza carnavalul politic contemporan poetului.. Poezia eminesciana a naturii si iubirii. in vasta proiectie a istoriei lumii intitulata „Memento mori!". nascute din vointa de a trai. vazute prin dilatare. In episodul final al primei parti a poemului (versurile 75-86). Hugo). intre episodul nasterii Universului si cel al extinctiei se afla un fragment de 14 randuri (vs. din neguri. Aceasta se adanceste in finalul poemului „imparat si proletar" (considerat de Calinescu drept o „derivatie" din „Memento mori!"): zbaterile umane. Romantica este si viziunea gigantica a Cosmosului in care rotirea larga si lenta a planetelor creeaza impresia unei muzici siderale.

fata isi cheama pe pamant iubitul. ca-n ziua cea dentai. el va deveni un rece Hyperion („Si te privesc nepasator / C-un rece ochi de mort"). el traieste nostalgia unei iubiri pamantene mereu refuzate: „Dar nu vine. se realizeaza nunta ca mijloc de integrare in armonia cosmica. codrul devine mit. seara. in ambele creatii. in zborul lui printre astri. In amandoua. pentru ca Demiurgul 1-a creat inainte de a crea lumea. iubita se indeparteaza in neguri de uitare. Cum izvorau lumine. Eminescu ii confera o tenta proprie: in „Revedere". dar cea care raspunde dorintei acestuia („Iar tu sa-mi fii mireasa") este doar fiica de crai („Calin. Singuratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar. JOda (in metru antic)". natura este un spatiu feeric. Jur imprejur de sine. ar fi o fiinta divina. Daca insumam poeziile inchinate iubirii.un vis. teiul (arbore sacru care le confera tinerilor aureola neprihanirii). un ideal mereu neatins. Luceafarul revede actul Genezei (la care mai asistase o data): „Si din a chaosului vai. din aceasta cauza. deosebirea dintre cele doua perioade de creatie consta in faptul ca. lacul (spatiu lamartinean al visului de dragoste). proiectand perechea umana pe fundalul nasterii Universului (cand apa primordiala naste luna): „Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa.. daca mai ascult Nimicurile-aceste. de demult Poveste" Inspiratia din folclor incadrandu-se si ea in recuzita romantica. pe care poetul o sustrage curgerii timpului. punand-o sub lumini de Geneza. pe masura ce visul „bland din cale-afara" al dragostei piere. ale carui elemente constituie tot atatea motive romantice: codrul (spatiu vrajit in care cei doi indragostiti se sustrag curgerii vremii). un eon. Rasare luna linistit Si tremurand din apa" O alta tema romantica a liricii eminesciene o constituie destinul geniului („Glossa".. observam ca tanarul indragostit eminescian reface destinul Luceafarului: „cufundat in stele" sau in timpul intunecat al genezelor. mitul mortii mioritice capata profunzimi metafizice. multimea florala (dominata de floarea albastra)."). dar poetul o salveaza in final. iarba care „pare de omat" si albastrul umed al florilor investesc nunta cu puritatea specifica inceputurilor. Hugo) sta la baza altor doua poeme: „Calin (file din poveste)" si „Luceafarul".. geniul este o fiinta fara de stea. in basm si in mit: „Caci astazi. in elegia filozofica „Mai am un singur dor". „Scrisoarea I"). iubita este o alta fata de imparat. In toate. Dar. luna. marea si somnul intorcand fiinta umana spre negurile nasterii Universului. si tot aici. ca si cand prin eternitatea sa. argintiul arborilor luminati de luna. Mitul Zburatorului (amintind de „Silful" lui V. " („Lacul") Neinteles de femeia careia ii oferise nimbul eternizarii („Ai fi trait in veci de veci / Si randuri de vieti") si suportand greaua povara a timpului. In „Luceafarul". „Luceafarul". La randul ei. imi pare-o veche.." . faptura de lut isi cauta un alt iubit (care sa-i semene). Numai aici. iubirea neobisnuita dintre o pamanteanca si o fiinta eterna se consuma in vis si este proiectata in basm. Vedea. in prima.

Într-o opera clasica sunt în general evitate complicațiile inutile.Originea sa deosebita situeaza geniul deasupra lumii. Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate în clasicism. în estetica. adică în care orice reprezentant al umanității. cum oamenii obisnuiti sunt incapabili sa ajunga la inaltimea geniului. dar exista nenumărate chipuri de a fi romantic. De te-ndeamna. in interiorul conditiei sale de nemuritor. Pan-in fund baui voluptatea mortii Neinduratoare " („Oda (in metru antic)") Dar. caracterele prea excepționale. Romantismul.. acela care răspunde logicii și rațiunii. Renașterea pare sa îndeplinească aceleași condiții. fiind astfel dificil de prins în reguli. mult mai târziu. deoarece romantismul se trage tocmai din ceea ce este particular. straniu. „Nu credeam sa-nvat a muri vrodata. Pururi tanar infasurat in manta-mi. tentatia luciferica de a cobori in lumea comuna. în fiecare dintre noi. nu va face apel la rațiune. în tratarea unor teme cu un conținut general omenesc. Deci nu exista decât un singur fel de a fi clasic. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece" Atitudinea clasica si romantica Pentru a înțelege mai bine cele doua curente rivale din secolul al XIX-lea. dureros de dulce. care nu tine decât câteva sute de ani. Clasicismul este. Un autor. logica și echilibru. de te cheama. El prezintă manifestarea însușirilor celor mai particulare. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi. geniul este un nefericit: de aici. Tu ramai la toate rece". geniul nu are alta solutie decat contemplarea apolinica a celor care se afla sub semnul norocului: „ Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece. trebuie sa găsească în noi afinități cu creatorul operei. este o anumita perioada a artei greco-romane. ca sa fie prețuit. ci va încerca sa câștige favoarea noastră uimindu-ne. claritate. cum lumea a fost alcatuita o singura data si nu mai poate fi schimbata („Batranul Demiurgos se opinteste-n van"). impresionându-ne puternic sentimentul sau imaginația. („Glossa") Dar.. pentru a cauta ceea ce nu i s-a dat: iubirea. Epoca cea mai strălucita în care stilul clasic s-a manifestat în toata splendoarea lui. Ce e val. e necesara o scurta prezentare a celor doua atitudini în general. sa se poate recunoaște. ori de unde ar proveni el. Dupa ea. acea tendința către simplicitate. detaliile multiple. Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. Totul pare sa se supună legilor stricte ale rațiunii. ca și un artist romantic. . ca valul trece. clasicismul și romantismul. excesele. contrastele puternice. a framantarilor ei vane si a timpului: „Nu spera si nu ai teama. Suferinta tu. deci mai contrare acelui “general omenesc” esențial în clasicism.

cele doua Americi. o prețuiește. opera devenind un mijloc curent de expresie lirica a sentimentelor. aparut in Anglia. devine jucăria lor. Doctrina clasica se pretinde ieșita din studiul întregului neam omenesc și capabila sa fie aplicata la tot omul. apoi Asia. genurile. din . tema apăruta frecvent în literatura și în artele plastic. dorința de a amesteca diversele arte intre ele și genurile în cadrul aceleași arte este generala. de echilibru intre părțile constitutive. contrar voinței sale și uneori fără sa își dea seama. Romanticii își îndreaptă atenția și spre geografia ținuturilor mai puțin cunoscute sau mai stranii. din contra. ceea ce face din fiecare popor o entitate. imprevizibile. rezultat al unor legi cosmice mereu aceleași și neadmițând niciun fel de excepție. Africa. din pricina intervenției rațiunii și contururilor precise. din contra. este tarat de aceste forte. Franta si Germania in prima parte a secolului trecut. de liniște. și încă mai puțin omul. fiind centrul și măsura tuturor lucrurilor. din traditii folclorice. nu respecta nicio regula. ca opozitie la clasicism. nu putea interesa pe clasici. Ea se prezintă străbătuta de forte misterioase. care va juca în istoria politica a secolului al XIX-lea un rol important. din contra. asistam la o tendința severa de a separa artele și. tarile exotice. Analizând cele doua tendințe după criteriul care în arta are o semnificație deosebita. care favorizează și renașterea sentimentului religios. cărora nimic nu le poate rezista.Clasicismul impune prin impresia de unitate. deci ii preocupa Orientul. o înțelege și o considera în totalitatea ei ceva armonios. ajungem la convingerea ca un artist clasic admira lumea exterioara. după atitudinea artistului fata de natura. natura este ceva haotic și fără limita. decât obținerea expresivului cu orice preț. drama cu comedia. de zidurile colosale distruse de timp. La romantici. De aceea idea naționalității. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale. La clasici. ceea ce diferențiază națiile pământului. poezia cu proza. Sudul. Pictura nu trebuie amestecata cu sculptura. Romantismul. Acesta. Romantismul este un important curent literar si artistic. de măsura. Pentru un romantic. Un clasic va ajunge neapărat la convingerea ca omul e tot ce e mai interesant și mai desăvârșit pe lume. după epoca de ateism a marii Revoluții franceze. Deci. Romanticilor li se potrivește foarte bine expresia “un peisaj este o stare de suflet”. în mijlocul fiecărei arte. este în realitate un produs al romantismului. Ei sunt de asemenea interesați de civilizațiile dispărute. “irațional” și “aconventional”.

evaziunea in trecut. P.A. Puskin. in proza sau in versuri. Hoffmann. interesul pentru folclor. incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice. Tieck. l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice. A. Shelley. sustineau valorile sensibilitatii.T. Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria nationala si din creatia folclorica specifica tarii lor. Natura patrunde masiv in creaiile romantice. romantismul exalta sentimentul si fantezia. Mickiewicz au realizat adevarate caodopere ale literaturii romantice. E.G. cuprinzand toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale. Personajele romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale. vis. Byron. Astfel. de Vigny.istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare indepartate. M. In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii. G. Novalis. totul fiind intr-o libertate deplina de creatie. Petrofi. Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor. acest autor este Victor Hugo (1802- . Visul si exotismul. J. E. si determinad existenta unui stil romantic in mobilier.B. V. Lamartine. A. Hugo. contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale. istorie. A. interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale romantismului. Marii reprezentanti internationali ai acestui curent. construite adesea pe principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea ce priveste trasaturile lor de caracter. G. A. Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene. a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789. complexitatea personalitatii umane. dand totodata acces in paginile romanelor. in vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane. Poe. Lermontov. ale naturii. Leopardi. eroii extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa actioneze in imprejurari extraordinare. curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent. prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale. ale individului. Pentru romantism. A.A. principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar pot fi rezumate prin:cultivarea sensibilitatii si fanteziei creatoare. in imbracaminte etc.L.

lăsând locul unei ale societăți care nu avea caractere complet definite.Hugo afirma ca tocmai aceste legi eclipseaza adevarata arta. N. Niciodata estetica noua n-a fost in intregime degrevata de elemente ale esteticii clasice. romantismul echivaleaza cu o redesteptare a spiritului national in anii dintre 1829 si 1859. romantismul se prelungeste la noi prin scriitorii pasoptisti (V. la noi. alaturi de numeroase influente clasice. nici modele. pentru fiecare compozitie in parte.H. singura sursa adevarata de inspiratie fiind natura si doar legile ei fiind esenta operei romantice. romantismul a inflorit in plina epoca a luptelor pentru eliberare nationala si sociala. pastelul) la Alexandrescu sau Heliade. care.nu are de primit sfaturi decat de la natura. in “poetici” si in sisteme. In al treilea rand. care este si ea natura si adevar. o norma sau o lege si dand frau liber imaginatiei si inspiratiei creatorului. mai bine zis.poet si prozator francez). care este pura si neingradita. V. curentul colorandu-se cu numeroase nuante patriotice si avand un caracter net militant decat in tari ca Germania si Franta. Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice manifestate datorita aparitiei in tara noastra cu o intarzaiere cu un deceniu fata de Franta. […] Poetul -si trebuie sa staruim asupra acestui punct. nu exista alte reguli decat legile generale ale naturii care domina arta in intregul ei si legile speciale care. epoca romantica se afla. Radulescu. Fiecare subiect va avea o valoare unica si irepetabila ce nu va mai fi dictata de legile nescrise ale prozodiei ci de sufletul si mintea creatorului. Alecu Russo si altii) pana la Eminescu. cuprinzând în sine numeroase posibilități.1885. Sfaturile naturii vor fi sursa de inspiratie primordiala. In al doilea rand. Societatea vechiului regim se stingea pasiva. ca si in Italia. sau. Specii literare clasice (fabula) coexista cu specii romantice (meditatia. rezulte din caracteristicile proprii fiecarui subiect. Nu exista reguli. adevaratul sentiement in inima cititorului. Alecsandri. Balcescu. Viziune clasica are si Alecsandri. Sa dam cu ciocanul in teorii. Carlova. iar fictiunea autorului este singura capabila de a crea adevarata arta. . considerat indeobste cel mai mare poet romantic european.Prima generatie romantica (I. Originile romantismului Secolul al XVIII-lea e o perioada de trecere. in prefata dramei “Cromwell” considera romantismul ca fiind o debarasare a limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu o schema. Regulile impuse de clasici nu mai sunt valabile. Pentru noi.Sa aruncam jos vechea tencuiala care ascunde fatada artei. Grigore Alexandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul celui deal patrulea ale secolulului XIX. de la adevar si de la inspiratie.

care nenorocește. evoluția genurilor literare. “Les ames sensibles”.Cuvântul “romantism” nu este de origine franceza. J. impresionant prin caracterul lui tragic. Un astfel de sentiment. simte nevoia de ceva nou. se ridica aceste tendințe romantice. cu coloane răsturnate. Pe cât posibil. Tinerii și tinerele par cu atât mai fericiți cu cât mai multe obstacole se vor ridica in calea realizării pasiunii lor. ci merge mai departe: parcurile si grădinile se vor transforma la contactul ei. după domnia lui Ludovic al XIV-lea și după explozia de senzualitate din perioada lui Ludovic al XV-lea. Apare și interesul oamenilor pentru Evul Mediu. Dar aici sentimentul se complica. caracterizat de “romantic”. îl găsim și în Franța. in secolul al XVII-lea. sufletele sensibile. ci nordica. morminte închipuite. Influenta acestei mentalități nu se oprește la literatura și artele plastice. părăsit. Shakespeare. Acest fel de a înțelege natura. cu pesteri a căror intrare va fi ascunsa de plante agățătoare. în fata tendințelor clasice. Motto . Vor apărea ruine. ci ca ceva vulcanic. cu arbori cu ramurile frânte. se va da grădinii un aspect neglijat. Aceasta stare de spirit va influenta. Deci. francizata. Iubirea începe sa fie conceputa nu ca un sentiment liniștit. Vom întâlni în aceasta vreme romane sub forma de confidente și confesiuni. marine cu naufragii. sub o forma modificata. pentru subiectele din viata trubadurilor. In pictura. strica echilibrul moral și intelectual al ființei. apoi se va neglija cu totul vechea maniera franceza de a întreține o gradina cu alei și peluze în forme geometrice. îl întâlnim în scrierile lui J. ori peisaje pline de torente. Expresia apare pentru prima oara în Anglia. Rousseau. prin faptul ca te predispune la tristețe. poate mai stăpânit. de copaci rupți de furtuna. apar subiecte care dau satisfacție sufletelor sensibile. Romanticii se vor recruta mai ales printre cei născuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea si în deceniile următoare. întrebuințându-se atunci când era vorba de un aspect sălbatic din natura. care tulbura și distruge. Tot atunci se traduce în Franța. duios. chiar înainte de romantismul propriu-zis. încep sa devina tot mai numeroase. Societatea din secolul al VIII-lea. evident.

Pentru a ne forma o idee mai precisa despre romantismul operei eminesciene. la Eminescu putem spune ca avem de-a face cu o supra tema. toti romanticii alcatuiesc o adevarata comunitate de spirite si de destine. Se invoca des perspectiva timpului individual. poetul român devine superior multor altor poeti romantici prin multitudinea perspectivelor. propusa de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârsta ideala. scriitorul tradând poate din acest punct de vedere principiile romantismului. mai mult ca natura. el se dezice astfel de clasicism si de regulile sale rigide. mai mult ca iubirea. Nici cu stil curat si antic. cât si în ceea ce priveste destinul lor boem si tragic. Eminescu încearca totusi diferite modalitati de scapare de sub zodia acestui timp individual. Cât despre tema timpului. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanti scriitori romantici si asupra asemanarilor si deosebirilor dintre viziunea lor si cea a lui Eminescu. aceasta fiind de fapt una dintre trasaturile de baza ale curentului romantic. Dintre ele. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. luciditatea actului creatiei. Dar mai presus de orice. Poetul insista mult pe atitudinea lor. plina de maretie si de siguranta. Cu toate acestea. Chiar mai mult. care reprezinta trecerea spre o moarte inevitabila. În opera sa. opera sa se detaseaza net de cea a celorlalti romantici. existând la Eminescu chiar si unele însemne ale modernitatii. ca Byron sau Goethe de exemplu! Întâlnim în opera sa chiar si concepte profund clasice. atât la nivel conceptual si stilistic. care aparuse ca o rebeliune a tinerei generatii împotriva vechiului regim. Sa luam spre exemplu tema istoriei.De fapt. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe aceasta tema. deaceea cele doua teme nu pot fi tratate absolut separat. ci în functie de felul în care ele interactioneaza în opera scriitorului respectiv. istoria reprezinta tot o modalitate de evaziune într-o vârsta ideala. care erau la vremea aceea preocupati mai degraba de estetica macabra si stranie a simbolismului. Exista însa si nenumarate asemanari între Eminescu si ceilalti poeti romantici.[. cum ar fi eterna cautarea adevarului. reliefata prin procedeul predilect romantic al antitezei (‚Scrisoarea III’). Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian.„Nu ma-ncântati nici cu clasici. Poetul îsi simte întreaga existenta sub semnul timpului. iar drama celui care ar vrea sa atinga o cunoastere absoluta este aceea de a avea sentimentul relativitatii. În ansamblu. La Eminescu. opera sa poate fi considerata o adânca si ampla meditatie asupra vietii si a mortii.” (Mihai Eminescu) Aceasta veritabila confesiune de credinta a scriitorului ne arata clar ca optiunea sa este pentru romantism. Astfel.] Eu ramân ce-am fost: romantic. pentru ca.. tristetea apasatoare si pesimismul vor fi adoptate mai târziu si de poetii occidentali. el a avut marele privilegiu -datorat în cea mai mare masura neconcord 16216g616q antei temporale dintre majoritatea marilor romantici si dânsul-. vom arunca o privire asupra principalelor teme si motive romantice. . eroii pe care îi evoca fiind într-o strânsa legatura cu spatiul pe care îl reprezinta. Eminescu nu este un romantic pur.. el a cultivat aceasta tema. de a da o expresie unica si totalizatoare a romantismului! Din acest motiv.

Pornind de la aceasta conceptie. aceasta fiind vizualizata ca o cale de cunoastere. arta ce trebuie învatata pe parcursul vietii. urmatoarea tema despre care vom discuta este moartea. dar care poarta totusi un timbru aparte. Cu toate acestea. Tipic romantica este însa conceptia despre iubire. de a atinge absolutul. si cea în care se insinueaza deja prezenta lui Thanatos si motivul femeii demon –lirica târzie. fiind mereu numita eminesciana. dar si despre necesitatea ca viata sa se sfârseasca prin regasirea eu-lui pierdut la nastere. motivul visului si cel acvatic sunt incluse în tema naturii. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. Mai întâi una exterioara. Avem de-a face cu o natura coplesitoare. Elemente cum ar fi lacul. insinuându-se subtil aici si ideea ca moartea este în fapt o a doua nastere. este un sentiment profund. De asemenea. Cu toate acestea. el nu recepteaza natura ca pe un singur cadru. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. si atunci când gasesc cel mai apropiat echivalent pamântesc al dorintelor sale. un suflet ce se oglindeste în toate poeziile sale. deci o natura dezlantuita. Desi ar putea parea ciudat. îl . ‚Oamenii se împart în doua categorii: unii cauta si nu gasesc. natura devine un cadru în care se desfasoara un ritual erotic. ale carei elemente au fost evocate si de alti scriitori. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni înca din cele mai vechi timpuri. Dar în romantism. ci cauta o natura anume. Natura eminesciana este un spectacol adevarat. izvorul. Dar ceea ce este cu adevarat inedit la Eminescu. caci cauta mereu ceva ce nu poate fi gasit. teiul. pentru ca îl întâlneam si în vechime. Cu alte cuvinte. specifica romanticilor este reflectata în tema naturii. asociat de obicei meditatiei filosofice si secesionat în doua atitudini specifice: extazul si dezastrul. surprins în înfatisarile sale primordiale si eterne. Este greu de spus unde se încadreaza oamenii de geniu. toate sunt articulate într-o noua lume. Poetii romantici. regasim doua atitudini eminesciene: cea în care predomina Eros si motivul femeii angelice –lirica de tinerete. reprezentat printr-o mare varietate florala. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. ca si la ceilalti scriitori romantici. codrul. natura exteriaora preia o serie de elemente ale poeziei romantice. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugraveste pur si simplu natura ca pe un cadru. viziune perfect originala. nemaiîntâlnita în nici o mitologie si la nici un alt romantic. Dar exista apoi si un alt tip de natura. salcâmul. Se prefera motivul selenar si cel vegetal. la fel ca la ceilalti romantici. La Eminescu avem de-a face de fapt cu doua naturi. Dupa Eminescu însa.O alta modalitate de evadare. scopul vietii este acela de a-i lega începutul si sfârsitul. Specifica lui Eminescu este moartea voluptuoasa. în viziune romantica. cu spatii bogate. peisajul cosmogonic. în sensul ca a fost pentru prima data introdusa în literatura de romantici. luxuriante. contemplat dinauntru. el vorbeste despre arta de a muri. Dar probabil cea mai romantica tema. de data aceasta absoluta. As spune ca ei fac parte din ambele categoriI. transformata apoi într-un întreg univers. asa cum am vazut. cum ar fi peisajul selenar si prezenta astrelor. ataseaza acestei teme si pe cea a naturii. În ‚Oda (în metru antic)’. o natura interioara. altii gasesc si nu se multumesc’. este cea a omului de geniu. Calinescu afirma chiar ca poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea.

aceleasi conceptii si aspiratii. . Ei sunt prin excelenta. Iar opera lor. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. toti având aceleasi trasaturi definitorii. în urma caruia îsi doreste cu ardoare sa scape de povara genialitatii sale în schimbul unei ‚ore de iubire’.Mai am un singur dor’. toti scriitorii romantici pot fi priviti ca o mare si geniala familie.Floare albastra’. Exista însa si un miraj al atingerii idealului. care nu-si poate gasi împlinirea pe pamânt. desi întreaga sa viata este o neobosita fuga dupa ideal. dar si un imuabil blestem. întreaga literatura romantica. înscrisa în destin. sortita unei vieti de zbucium si unui sfârsit dramatic. Pentru el genialitatea este o sublima binecuvântare. Daca stam sa ne gândim. toate ne vorbesc despre zbuciumul si neajunsurile vietii omului de geniu si despre speranta în izbavirea mortii. ajungem la concluzia ca sunt foarte putine poeziile ce nu contin si aceasta tema profund romantica. reprezentata prin societatea în care traiau. caruia romanticii îi datoreaza tot zbuciumul si suferinta vietii lor. cauzat de marea discrepanta dintre propria lor lume interioara si lumea exterioara. si întotdeauna el se reîntoarce la pozitia initiala prin revelarea dureroasa a efemeritatii si nestatorniciei oamenilor de rând. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slabiciune. ar putea fi citita în totalitate ca si cum ar fi opera unui singur autor! .dispretuiesc. si care este fara îndoiala punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice ‚Luceafarul’ si al celei mai celebre si interesante nuvele eminesciene. dar si aceeasi nefasta încarcatura genetica. În fapt. . ‚Scrisoarea I’. ‚Sarmanul Dionis’. Este o tema care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. prin însasi structura lor interioara o rasa aparte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful