romantismul romanesc

Romantism literar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestânduse în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).

[modifică] Trăsături

• • • •

• •

• • • •

Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică. Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea. Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric. Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații. Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice. Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor artistice

Literatura română romantică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

[modifică] Încadrare

Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană Curente în literatura română Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură

v•d•m Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu, ale cărui scrieri oscilează între romantism și fascism

[modifică] Desfășurare
Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape: 1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al sciitorilor pașoptiști sau de tip Bidermaier) o caracterizează gustul omului mediu, al burghezului o domestic, ideizant, idilic, conservator o cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple o creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franța o reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt) o dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces o misticism, ocultism

pasiuni înflăcărate capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul românesc 3. romantismul posteminescian o reactualizează teme și mijloace clasice și romantice, conferindu-le o nouă forță expresivă o marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparținând simbolismului, semănătorismului etc. o reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea
o o o

Poeți romantici. Romantismul pașoptist
• • • • • • • • • • • • •

Dacia literară Iosif Vulcan Vasile Cârlova (1809-1831) Gheorghe Asachi Barbu Paris Mumuleanu Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) Grigore Alexandrescu (1810-1885) Andrei Mureșanu (1816-1863 Vasile Alecsandri (1821-1890) Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) Elisabeta de Neuwied Mite Kremnitz Elena Văcărescu

[modifică] Junimismul. Romantismul junimist
• • • • • • • • • •

Junimea și Convorbiri literare Titu Maiorescu Mihai Eminescu (1850-1889) Ion Creangă Ioan Slavici Gheorghe Panu George Coșbuc (1866-1918) Veronica Micle (1850-1889) Samson Bodnărescu Vasile Pogor

Dacia literară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare

Dacia literară, 1859 Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut următoarea rubricație, marcată prin supratitluri: Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”), Telegraful Daciei (știri culturale); Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei; Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie

(Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi românești („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei. Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după 1859, în ediția a doua.

[modifică] Programul Daciei literare
La Wikisursă există texte originale legate de Introducție la "Dacia literară"

În primul număr al revistei, sub titlul Introducție, M. Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști: 1. Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au încurajat o literatură mediocră, adesea imitată după creații siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Kogălniceanu avertizează asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimină criteriul estetic; 2. Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor. Preluată din estetica romantică europeană, această triplă recomandare se va regăsi în operele pașoptiștilor: o Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va deveni și sursă importantă de inspirație. Alecu Russo, în studiul Poezia poporală, definește folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru literatura cultă. El îl va ajuta pe Alecsandri să alcătuiască prima culegere de Poezii poporale ale românilor (1852), urmată de Balade (Cîntice bătrînești). Multe dintre poeziile volumului Doine și lăcrimioare, de V. Alecsandri sunt în metru popular. Gh. Asachi valorifică mitologia populară într-o suită de balade și legende. Expresia cea mai profundă à inspirației folclorice se regăsește însă în capodopera Zburătorul, de Ion Heliade–Rădulescu; o Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie, ca O primblare la munți sau Balta Albă, de Vasile Alecsandri, Memorial de călătorie, de Grigore Alexandrescu ș. a. Elogiul frumuseților patriei apare de asemenea în volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; o Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un întreg ciclu de Fragmente istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează ample poeme eroice, ca Dan, căpitan de plai, Dumbrava Roșie

întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare. Kogălniceanu introduce și conceptul de critică obiectivă. dar . care încearcă să formuleze normele limbii literare.” Junimea De la Wikipedia. subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. căutare Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice. M. cum ar fi Cuconița Drăgana. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. Eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști. Multă vreme după ce oamenii și creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins. dar și o asociație. În afară de aceasta. grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. într-o serie de Cugetări publicate în „România literară” respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse înstrăinează moștenirea națională. Alecu Russo. Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori pentru publicul român. 4. Fără îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. respingînd exagerările latiniste și pledînd pentru introducerea alfabetului latin. 3. Foarte gustate în epocă sunt fiziologiile (echivalente în proză ale satirei sau ale fabulei). în care combate scrierea etimologică și are păreri juste despre îmbogățirea limbii cu neologisme. atribuite de cercetători acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. iar nu persoana.sau drame istorice ca Despot-vodă. Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. istoricii descoperă filiații și afinități. de Constantin Negruzzi. Vom critica cartea. sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică. rezultatul însumării mai multor opere și figuri. dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863. Ion Heliade–Rădulescu scrie Gramatica românească. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române. Junimea a fost un curent cultural și literar. de Ion Heliade–Rădulescu sau Fiziologia provințialului. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și ca tot timpul o puternică personalitate îl domină. “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar.

Ironia D. a literaturii. care predă apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu. Spiritul oratoric C. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea. Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de trăsături distincte ale junimismului: A. nu numai instinctul vieții menține unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Gustul pentru clasic și academic Convorbiri literare De la Wikipedia. a culturii. Spiritul filosofic B. Ion Creangă. câstigă noi membri. Primul număr a apărut la 1 martie 1867. Ioan Slavici. iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni. Între 1886 și 1944 apare la București. I. cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Ion Luca Caragiale. Spiritul critic E. Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu. produsul deliberat al voinței de a se organiza. George Coșbuc. P. Octavian Goga. Al. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii. Rădulescu-Motru. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitatile întemeietorilor. Desigur. unde revista a funcționat până în 1886. [modifică] Istoric Revista a fost organul de presă al Societății literare Junimea. P. plutește duhul unei înțelegeri comune a societății. Panait Cerna. care publică aici majoritatea poeziilor sale. căutare Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. Dar peste tot ce constituie în viață “Junimea”. care "subpublică" majoritatea comediilor sale. la Iași. Dinu Zamfirescu. Vasile Alecsandri. avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi. Negulescu. care publică nuvele și povești. se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. . Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor. ”Junimea” n-a fost atât o societate. care "subpublică" primele trei părți din "Amintiri" și o serie de povești.acceptate ale tuturor corpurilor constituite. Simion Mehedinți. rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

15 februarie 1840. critic literar. din care 8 în policromie. eseist. pedagog. membru fondator al Academiei Române. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. București) a fost un academician.Contemporană Curente în literatura română Umanism . cu 48 de pagini. căutare Titu Maiorescu Titu Liviu Maiorescu (n.Naturalism Modernism . lunar. estetician.Tradiționalism Semănătorism. personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIXlea și începutului secolului XX.Dramaturgi Poeți . Craiova -. ea impunând. baza Junimismului politic și "piatra de Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 . ministru de interne. politician și scriitor român. avocat. modernă.Eseiști Nuveliști .Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură v•d•m . 18 iunie 1917.d.Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri .Realism Simbolism . la fiecare 20 ale lunii. [modifică] Seria nouă Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din ianuarie 1996 la Iași. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond. având ca editor Uniunea Scriitorilor din România.Avangardism Suprarealism . filosof. Titu Maiorescu De la Wikipedia. încă de la apariția. Redactor-șef este în prezent Cassian Maria Spiridon.Clasicism Romantism . o direcție nouă. în format tabloid (30x45 cm).Proletcultism Neomodernism . definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice. prim-ministru al României între 1912 și 1914.Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 .Publicația se va bucura de cel mai înalt prestigiu din literatura română. întregii noastre culturi.

fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu. este sora cărturarului episcop al Caransebeșului. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și.6 Implicarea în viața socială o 1. În acest timp. Viena).2 La Academia Tereziană o 1. profesor la „Sfântul Sava“. Revenit în țară după Unire. Profesor la Cernăuți. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia. critic literar o 1. se pare. Cuprins [ascunde] • • • • • • • 1 Biografie o 1. Mama lui Titu Maiorescu. rămânând mai mult timp la Brașov. Tatăl său. născută Popasu.3 Studiile universitare o 1. constând din soția. la 15 februarie 1840. Craiova.5 Cariera universitară o 1. unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziului românesc.1 Copilăria o 1. București. el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern. Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetător. Maria Popazu.8 Titu Maiorescu.9 Misoginism 2 Note 3 Cronologie 4 Selecțiuni din opera literară 5 Operele publicate postum 6 Bibliografie 7 Legături externe [modifică] Biografie Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova. . Teolog prin formație (cu studii la Blaj. a călătorit la București. director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București.4 Doctorat o 1. și cei doi copii. Maria. fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă. Iași. profesor la Școala Centrală din Craiova. Pesta. n. Sibiu și Blaj. Ioan Popazu. familia lui. a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii. Ioan Maiorescu. se numea de fapt Trifu.7 Fondarea Junimii o 1. Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Brașov. de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite. Emilia și Titu. Stabilit la Viena. de origine aromână. Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. dar își luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior.

ambițios și iubitor de ordine. licența în drept) nu afectează seriozitatea pregătirii sale academice.[modifică] Copilăria Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main. [modifică] Studiile universitare Graba pe care o manifestă în obținerea diplomelor universitare (după numai un an de studii la Berlin obține la Giessen doctoratul „magna cum laude“. îl priveau de sus. Peste o lună i se echivalează anul de gimnaziu de la Brașov și este trecut în clasa a II-a. intitulată "Noapte de Anul Nou". Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracter puternic. Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată. Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc din Schei-Brașov. familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. El face clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Brașov. Sibiu. unde tatăl său era salariat al Ministerului de justiție. Brașov. pe care le trimite apoi revistei. . pe care le va continua până la sfârșitul vieții și care constituie o prețioasă sursă de cunoaștere a omului Maiorescu. care. apoi protopop al orașului. licența în litere și filosofie la Sorbona și. Din nou la Brașov. în 42 de caiete aflate astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române și la Biblioteca Centrală de Stat din București). pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile sale intelectuale în fața colegilor austrieci. [modifică] La Academia Tereziană În septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilește la Viena. În numărul următor intenționa să publice traducerea unei povestiri de Jean Paul. Ioan Popazu. anexă pentru externi a Academiei Tereziene. Titu Maiorescu continuă cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare. Nicolae din Schei. În această perioadă începe redactarea Însemnărilor zilnice (ținut până în iulie 1917. Între 1850 . În zilele revoluției. semnată Aureliu. pe atunci paroh al bisericii Sf. bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaurează acum. Titu Maiorescu urmează cursurile Academiei Tereziene. În timpul șederii familiei sale la Viena. provenind adesea din familii aristocratice. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresie de neșters. În octombrie Titu Maiorescu este înscris în clasa I la Gimnaziul academic. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu.1851 – absolvind școala primară. Maria Maiorescu cu copiii pribegește la București. Trimite o lucrare. la 3 ianuarie 1857. la Gazeta de Transilvania cu intenția de a servi ca prezentare a unor traduceri ale sale din Jean Paul. gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă o încununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă. după încă un an. după încă un an de studii universitare la Paris.

[modifică] Doctorat În decembrie 1860 își ia Licența în litere și filosofie la Sorbona prin echivalarea doctoratului de la Giessen.scrisoarea editată de Aurel A. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz. pe lângă activitatea universitară. publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isis sau natura. Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie”. când va părăsi Franța. magna cum laude. W. Titu Maiorescu își trece doctoratul în filozofie la Giessen. în vederea doctoratului. Helene. anuarul este precedat de disertația lui: „Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu. practica pedagogică a elevilor. Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție). Wilhelm (viitorul dr. Livia. Din luna februarie până în luna septembrie este Decan al Facultății de Filosofie a Universității din Iași. Întors în țară. 1. Mureșianu în Gazeta cărților. Clara Kremnitz. vădit sub influența ideilor lui Herbart și Feuerbach. La 17 decembrie. În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate. cu tema „Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politică”. În 1858. apoi procuror. În octombrie este numit director al Școlii Normale „Vasile Lupu“ din Iași. predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. Se căsătorește cu pupila sa. Universitatea din Giessen îi considerase. 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. In anul urmator ii apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”). titlu sub care a și fost retipărită. psihologia și compunerea. căsătorită Dymsza. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din același oraș. În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”. [modifică] Cariera universitară În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov. până la sfârșitul lui 1861. Pe 18 septembrie 1863 este ales rector al Universității din Iași pe o perioadă de patru ani. soțul lui Mite Kremnitz. n. Kremnitz. Bardeleben) și Hermann. în urma consultării lucrării Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Ceva filosofie pe înțelesul tuturor). nr. moartă în 1946. La 8 . și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale“. Predă aici pedagogia. Maiorescu. Inițiază pentru prima oară în țara noastră. gramatica română. pritnre care se numără și Ion Creangă. În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: „La relation.

junimistă. Petre P. directoratul la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași. repetată la 12 aprilie la Paris. Titu Maiorescu ține la Berlin o conferință (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik — „Vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner”) în folosul monumentului lui Lessing la Kamenz. Titu Maiorescu este dornic să contribuie din toate puterile la înscrierea statului recent format în urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice de nivel european. condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Heliade Rădulescu. [modifică] Implicarea în viața socială În ziua de 10 martie 1861. din nou la Berlin. decan la 23 și rector la aceeași vârstă. precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici. în 1867. Alexandru Odobescu. la Societatea de filozofie. Tot în decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București. Întors în țară la sfârșitul lui 1861. În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „Educațiunea în familie”. Maiorescu reprezintă noua generație. ministru la 34 de ani. Alecsandri sau Bălcescu. Pogor și Th. greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iași) la 22 de ani. întorcându-se la Iași pe 4 ianuarie 1864. Carp. Pe planul ideologiei politice.octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian din Iași. totuși unele accente se schimbaseră. V. Deși perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste. la „Cercle des sociétés savantes“ și reluată sub formă de comunicare. Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici scutită de grele încercări. Titu Maiorescu va cunoaște la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă. care se cerea „fundamental reorganizat“. a revistei Convorbiri Literare. academician (membru al Societății Academice Române) la 27 de ani. înființarea. la 27 aprilie. care atrăseseră și suspendarea lui din toate funcțiile în 1864. până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzațiilor îndreptate împotriva lui. Între 1863—1864 Titu Maiorescu predă filozofia la Facultatea de Litere din Iași. întemeierea Junimii împreună cu prietenii săi I. În acel moment în care totul era de făcut și în care era nevoie de energii proaspete și de oameni de cultură formați în școlile înalte ale apusului. cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești.Rosetti. din însărcinarea ministrului instrucțiunii publice de atunci. el va pleca într-o călătorie documentară la Berlin. cu teza "Du régime dotal". În vederea acestei misiuni. [modifică] Fondarea Junimii Anii 1860 au mai însemnat pentru Maiorescu „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variate probleme de cultură adresate unui public destul de larg). La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept. Maiorescu este un conservator. adept al . Negruzzi. deputat la 30. începerea activității de avocat.

al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868. Rolul Junimii.P. ci conțin mai mult sentințe asupra ei. care părea să ascundă un suflet uscat. întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată. care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă sau negativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“. urmând ca modalitățile ei de realizare să se nuanțeze mai târziu. în același timp. într-o viață literară în care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic și. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav. ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. Caragiale. [modifică] Titu Maiorescu. critic literar Începuturile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. adversar al „formelor fără fond“. un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. pe P. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. creația și nivelul de cultură al poporului român. organice și temeinic pregătite. chiar adversarului său. Pompiliu Eliade și alții). opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură. în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea. într-un moment important din viața acestuia. de avocat și de critic literar.unei evoluții naturale. a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala. atitudinea olimpiană. universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui C. Carp). I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii. dar și să piardă un prieten din tinerețe. deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori. de luptător pentru impunerea valorilor avea s-o ducă Maiorescu întreaga viață. Creangă. vor fi făcut să sporească exigența publicului. P. al lui Maiorescu însuși. RădulescuMotru. dar. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu.P. dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: . când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești. ne relevă însă un om de o mare și. implicit. Această operă de îndrumător. Dobrogeanu-Gherea. este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu. împărțită între activitatea politică (în care avea să ajungă până la funcția de prim-ministru. Slavici. discretă generozitate. În contra direcției de astăzi în cultura română. Duiliu Zamfirescu și alții. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său. atâta cât este. Negulescu. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848. În privința comportării. lipsa pasiunii.

. susținând că femeile își merită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic[1]: • „Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale. De aici. [modifică] Misoginism Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882.000 de căpățâni măsurate a rezultat 1. Din 1. aduse în sfera practică a vieții.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1. cu atât rolul bărbatului devine mai greu. „Cu cât înaintăm însă în civilizațiune.250 la femei“. el să facă a înflori artele. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. nici îndoială. cu atât el trebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic. el trebuie să lărgească câmpul ideilor. • Iosif Vulcan De la Wikipedia. el să conducă sau să susțină statul. pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire. căutare . pentru poeziile d-tale. deși este mai tare). admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta. El trebuie să miște cultura. suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact. domnule Eminescu. necum de un amic de valoarea d-tale“.„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine. diferența craniană“. să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice. cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația..

31 martie 1841. romanizarea numelui tânărului poet. „Mireasă pentru Mireasă”). Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste. La data de 8 septembrie . Tatăl său. „Gărgăunii Dragostei”. transformându-l din Eminovici în Eminescu. de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți. Iosif Vulcan primește la sediul redacției. se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta. nuvele. [modifică] Biografie S-a născut într-o veche familie greco-catolică. 1869). Bihor . patronată de Alexandru Roman. În februarie 1866. care azi îi poartă numele. membru al Academiei Române. „De-aș avea”. animator cultural. 8 septembrie 1907. cu numele Familia. Fondatorul revistei Familia a scris poezii („Lira mea”. Nicolae Vulcan. romane și traduceri. o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”. unde se mută cu familia în 1844.d. a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. deorece îndrăgea literatura. a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat "nașul literar" al celui mai important poet român. piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”. permițându-și însă o modificare. Oradea) a fost un publicist și scriitor român. Cariera de avocat nu-l satisface însă. Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare. Primele încercări sunt publicate în Federațiunea. În luna iunie a anului 1865. semnată de Mihail Eminovici. o scrisoare însoțită de o poezie. întemeietorul școlii de la Beiuș. La sfatul tatălui său. 1882). anume. Din 1851 urmează liceul la Gimnaziul Premonstratens. Holod. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită.Bustul lui Iosif Vulcan în Oradea Iosif Vulcan (n.

foarte aproape de malul Crișului Repede. cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia. Mihai Eminescu De la Wikipedia. în care se află și statuia marelui cărturar român. marele publicist se stinge din viață și este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea. vă puteți autentifica sau înregistra. Citiți politica de protejare și jurnalul protecțiilor pentru mai multe detalii. Membru post mortem al Academiei Române Mihai Eminescu . vezi Eminescu (dezambiguizare). cere deprotejarea paginii. căutare Modificarea acestui articol de utilizatorii noi sau anonimi este momentan dezactivată pentru a opri vandalismul. Pentru alte sensuri. de care îl desparte doar un mic parc. doar cu un subsol boltit. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. Acest articol se referă la poet. fără etaj. Este situat în centrul orașului. în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan". Dacă nu puteți modifica articolul și doriți să faceți o schimbare. puteți discuta pe pagina de discuții. Clădirea a fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea.1907. strada cu același nume. [modifică] Muzeul memorial În anul 1965.

București) a fost un poet. Shakespeare. Lenau.Mihai Eminescu în 1869. Goethe. Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști. Botoșani sau Ipotești . Influențe – Kant. la marii scriitori încadrați A influențat modernismului românesc. Schiller.d. Schopenhauer. socotit . ca și la cei pe – neomoderniști sau scriitorii postmoderni. 15 ianuarie 1850. Creștinism ortodox. 15 iunie 1889. Budism. Hegel. optzeciști) Semnătură – Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. nuvelă Mișcare Romantism literară – Operă/e de „La mormântul lui Aron Pumnul” debut – Folclorul românesc. prozator și jurnalist român. Cultura clasică. jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie. Vede. la Viena 15 ianuarie 1850 Naștere – Botoșani sau Ipotești 15 iunie 1889 (39 ani) Deces – București Profesiune – poet. Poezia egipteană.

2 Familia Eminescu o 1. istorii literare.3 Copilăria o 1.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. și a lucrat ca redactor la Timpul. istorii literare.1 Poezii și biografie o 14. În data de 15 iunie 1889. creația sa aparținând unui romantism târziu.1 În muzică o 7. în ședinta din 25 ianuarie 1902. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.1 Data și locul nașterii o 1. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.7 Reîntoarcerea în țară.6 Student la Viena și Berlin o 1.de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.5 Sufleor și copist o 1.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani. poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale. studii critice. Rătăciri o 1. iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.3 Teoria conspirației .2 Teatru și film o 7.4 Debut o 1. au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu.000 de file.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX. Cuprins [ascunde] • • • • • • • • • • • • • • 1 Biografie o 1. ziarul oficial al Partidului Conservator. în jurul orei 4 dimineața. Între 1800-1947 13 Monografii. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7. studii critice. Între 1947-2007.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii. aproximativ 14. 46 de volume.2 Jurnalistul o 14. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu. Opere selective 14 Legături externe o 14.

Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. Totuși. în Botoșani. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani.un om singular 14. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”. Aglae Drogli.[4] .6 Eminescu și Wikipedia Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849. Această dată rezultă din mai multe surse. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.4 Eminescu .5 Craterul Eminescu 14. Titu Maiorescu. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.o o o 14.

Matei. Copilăria . Ruxandra se naște în 1845. născut în 1843. Gheorghe. 1852. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. în 1884. Maria. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. Primul născut. 1906). tuberculoză. este singurul care a lăsat urmași direcți. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. epidemiile de tifos. tatăl poetului. A suferit de boala Basedow-Graves. Ultimul copil. în Ținutul Botoșanilor. Ilie. Vasile. încercând să împiedice publicarea operei postume.[necesită citare] Bunicii săi. Iorgu. Șerban (n. hepatită erau frecvente. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. și poetul. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. a fost căsătorită de două ori. fiică de stolnic din Joldești. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. (n. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. dar moare în copilărie. și al Ralucăi Eminovici. pe Ioan și pe George. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. a murit la un an și jumătate. n. primul băiat al lui Vasile. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Are o carieră de succes.1841). născut mult mai târziu. Aglae (n. d. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. sora mai mică a poetului. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. 1856. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. n. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. n.Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. nu departe de Suceava. născută Jurașcu. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. studiază medicina la Viena. S-a luptat cu Titu Maiorescu. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Vasile și Ioana. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. Niculae. locuiește în Ipotești și are doi băieți. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. descris în mai multe poeme. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie.

l-a avut ca profesor pe Ion G. Nicolae. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. pe care a repetat-o. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. 4. Cunoscut prin Lepturariu românesc. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. în casa părintească și prin împrejurimi. de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. școala generală nr. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Eminescu. Strada Shkilna (Școlii) nr. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. 1. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. Se găsește pe str. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. Tot aici a predat Aron Pumnul. Gheorghe și Ilie. cu precădere. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. după 1848. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. Șerban. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Nu s-a simțit legat. . Sbiera. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. În clasa a II-a. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. colț cu str. în patru tomuri. probabil într-un pension particular. iar director pe Vasile Ilasievici. rămâi). Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 186063.Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. Profesorii se recrutau. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. Franko. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. după care a făcut două clase de gimnaziu. M. În prezent. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. afectiv. Este ocupată de Aron Pumnul. tipărit la Viena între 1862 și 1865. destul de târziu. Se înființează și o catedră de română. I. din Austria. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. Între 1858 și 1866. Cadre didactice cu experiență. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură.

nu s-a mai întors la școală. în ambele semestre. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Eminovici a demisionat. Ion G. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. Aron Pumnul. În 21 martie 1864. . Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. În 11 martie tânărul M. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. va îndeplini condițiunile concursului“. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. La 5 martie 1865. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). peste puțin timp. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. În medalion ar putea fi Eminescu În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. după ce. deși avea o situație bună la învățătură. a fost copist la comitetul permanent județean. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. Aron Pumnul l-a calificat. La 5 octombrie 1864. însă. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. Avea note foarte bune la toate materiile. Situația lui școlară era de „privatist“. A fost refuzat. pe ambele semestre (la matematică).succesorul lui Aron Pumnul la catedră. prin adresa nr. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. cu note maxime la română. apoi. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. 9816 către gimnaziul din Botoșani.

” (Sânziana Pop în Formula AS nr. a fost . respectând documentele epocii cernăuțene.. un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). departe de a fi o «împrejurare boemă». a limbii. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. cu poezia De-aș avea. Eminoviciu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. În . dar nu și-a realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania.. privatist. De fapt. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. la Alba Iulia.în fond . cu strategie și tactică. 367) A intenționat să-și continue studiile.Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. În perioada 27 . Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. «un imbold romantic al adolescenței». Elevii scot o broșură.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. a lui Iosif Vulcan. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr.28 august 1866. din Pesta. a participat la adunarea anuală a ASTREI. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. „Cât de clar este. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. a obiceiurilor și a realităților românești.

în schimb. Activează în rândul societății studențești (printre altele. unde a fost prezentat lui N. aceasta trupă a jucat la Brașov. a scris poezii. Ploiești. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. L. dar nu s-a prezentat la examene. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. Pascaly. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. A continuat să publice în Familia. Văzând aceste poezii în Familia. fragmente de roman (Geniu pustiu). Galați. din Pesta. . care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. neterminată. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. Giurgiu. la Viena. Densușianu. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. Eminescu a făcut cunoștință cu I. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). unde îl cunoaște pe I. drame (Mira). Sibiu. debutează ca publicist în ziarul Albina. Apar primele semne ale "bolii". o cunoaște. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. se află printre manuscrisele rămase. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Th. se împrietenește cu Ioan Slavici. la recomandarea acestuia. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. rămase în manuscris. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). scrisă pe mai multe sute de pagini. Stabilit în București. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. În timpul verii. sufleor și copist la Teatrul Național. Traducerea. de H. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. însă. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. A urmat cu regularitate două semestre. De aici a trecut munții și a ajuns la București.toamnă. rătăcitor în lume. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Arad și alte orașe bănățene. L. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. începe colaborarea la Convorbiri literare. În 29 septembrie. Lugoj. Caragiale. pe Veronica Micle. Caragiale. Timișoara. Cu această trupă face turnee la Brăila. fiind mulțumit de Eminescu. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. Rötscher). Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale.

care avea ca scop. ofițer. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. ca simplu auditor deci. biblioteca Universității. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. Printre tinerii de talent. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. În data de 29 iunie. strângerea basmelor. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. După aceasta. Sosit incognito la Viena. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. Frecventa. cercul literar Orientul.România jună. când a urmat două semestre consecutive. ale lui . În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. a înființat împreună cu alți tineri. care la sfătuit să reia legăturile cu familia. În vară. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. cu mult interes. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. Eminescu se împacă cu familia. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. setea lui de lectură era nepotolită. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. „poet în toată puterea cuvântului“. care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. În 2 octombrie. care apoi s-au contopit într-una singură . participanți activi la serbare. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. între altele. La 6 august 1871. Împreună cu o delegație de studenți. Poetul a refuzat hotărât. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. se fixează comisiile de membri ale Orientului. 1870. sau remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. Cu ocazia ultimului turneu. În toamna anului 1871. În studiul său despre Direcția nouă. În schimb. la Döbling.

la Viena. În perioada 17/29 ianuarie . apoi „la birt. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Cursurile la care se înscrisese. într-o scrisoare către Șerban. se plânge că a fost bolnav. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. În 18 martie. într-o scrisoare către părinți. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul.Eminescu. pentru statul român.7 mai 1874. . documentele din Königsberg. sau pe care și le notase să le urmeze. La 16 decembrie 1871. la cafenea. citându-l imediat după Alecsandri. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. care se afla în țară. economiei și dreptului. Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. prin mărirea salariului. intenționează să se mute la o altă universitate. având datorii pentru chirie. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. în provincie. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. pretutindenea“. istoriei. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. găzduit la Samson Bodnărescu. agravată și de știrile triste primite de acasă. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. Din această cauză. În data de 10 februarie a aceluiași an. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. În timpul verii i sa dat sarcina de a cerceta oficial. din partea Junimii. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. în fine. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă.

Maiorescu a luat cunoștință prin Al. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. Șerban. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. ministrul Învățământului. idolul său. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. iar în 14 martie. fratele poetului. În 19 septembrie. În 10 octombrie. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. În 6 martie. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. care dăduse semne de o alienație mintală. fratele poetului. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. în . Rămas fără serviciu. În 7 octombrie.Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. Reîntoarcerea în țară. Rătăciri Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. prin Maiorescu. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. Veronica Micle a rămas. unde. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. A făcut un drum la București. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. În 28 noiembrie. însă. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. într-un raport adresat lui Maiorescu. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură.

a murit Ștefan Micle. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. S-a reîntors în țară. redactor la ziarul Curierul de Iași. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. profesor suplinitor. D. Nu a avut nici timp. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. În 6 august 1879. mama poetului. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. iar în 17 decembrie. către același. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală.cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. Petrino. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. Petrino. Din partea familiei a primit numai imputări. 2 din Păcurari. Petrino a cerut ca Eminescu. sora sa. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. Raluca Eminovici. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. trăind la Iași între 1874-1877. Nu a publicat decât o poezie. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. În 3 iunie. schimbându-se guvernul. 1013. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. Iași. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. În a doua jumătate a lunii octombrie. a declarat că „nu este loc de urmare“. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. dar mai mult sufletește. prin raportul său către Ministerul Învățământului. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. A fost director al Bibliotecii Centrale. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. În 22 iunie. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. iar în 12 octombrie a precizat. fost bibliotecar. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. În 20 septembrie 1877. că Iașii i-au devenit „nesuferiți“. . Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. Situația lui materială era nesigură. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. i-a murit și mama). în special adresate de tatăl său. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. A continuat să publice în Convorbiri literare. unde s-a dedicat gazetăriei. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. care-i trimisese invitație de nuntă.

iar la 28 iunie. la gazetă. etc. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). în absența poetului. La București. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. probabil. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. "boala" a izbucnit din plin. În luna ianuarie a anului 1883. nicidecum ceva incurabil.000 lei. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În 1 ianuarie. Eminescu a dat semne de depresie. care i-a ruinat însă sănătatea. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. în 23 iunie.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882.În 1877 s-a mutat la București. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu.). au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. Boala Poesii . . pe o căldură înăbușitoare. în două rânduri. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. unde până în 1883 a fost redactor. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. care au cerut relații asupra bolnavului. Luceafărul. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. în valoare de 2. Alexandru Chibici Revneanu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. În 13 septembrie. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. În lipsa lui se citește la Maiorescu. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. „Luceafărul” în limba germană. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic.

adresele pentru înaintarea lor. la sora sa Henrieta. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. În 7 martie la Ipotești. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. si chiar binedispus. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. C. În timpul acesta. lângă Odessa. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. din Viena. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. a dat în luna decembrie la Botoșani. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. A plecat în 7 aprilie la Iași. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. Gheorghe Eminovici. un spectacol în beneficiul bolnavului. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. însoțit de Chibici. cu același însoțitor. cunoscuți poetului.În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. exprimându-i aceeași dorință. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. Popazu. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. Mormântul lui Mihai Eminescu . unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. în urma unui consult medical. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. În 15 martie. Spiridon. În perioada iulie . Eminescu a plecat la Botoșani. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. Eminescu a sosit la București în 27 martie. tatăl poetului. Henrieta. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. primit la gară de mai mulți amici.august 1885 a urmat o cură la Liman. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. În primăvara lui 1887.

Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. stare care reclamă șederea sa într-un institut”. Aici a avut un modest început de activitate literară. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În data de 15 iunie 1889. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. G. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. Medicul Zaharia Petrescu. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. poate. în jurul orei 4 dimineața. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. l-a examinat pe Mihai Eminescu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. Despre moartea poetului. pământul românesc. de către stat. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. În 15 aprilie. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări.Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. o pensie viageră. București. . Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. poetul s-a stabilit definitiv la București. împreună cu dr. Alexandru Șuțu. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. la 20 martie 1889. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate.

așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. fugind de oameni și căutându-i. aci apoi lacom de plăcerile vieții. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul . Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. blând și aspru. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). Ironie și Două note. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8].Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. aci de o abstinență de pustnic. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. comunicativ și ursuz. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana.L. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I.

pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul.” În realitate. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. singura mea avere. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. în funcție de importanța întâmplărilor. unde numai eu să am intrarea. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.” . fără cuvânt. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. până la săptămâni sau luni. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). care de altfel erau dominante. În aceeași proporție tot ce era caz individual. indiferent la ironiile și laudele semenilor.[11] „Tu trebuie să știi. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. convenție socială. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. întâmplare externă. este vorba despre Venere și Madonă. decât departe de lume. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". în străinătate. unde să nam nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). Veronică. într-un sanatoriu din Viena. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. ca legătura cu Veronica. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. se bucură de o bună recepție. o altă admiratoare declarată a poetului. activitatea politică din timpul studenției. te urăsc fără cauză. Mortua Est. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. refuzată totuși de poet din motive politice.tipăririi articolului. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. tot așa – uneori – te urăsc. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. Dar poate documentul cel mai uman. că pe cât te iubesc. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. și așa cum își amintește Caragiale. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. avere sau neavere. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. editat de Socec în ediție princeps în 1883.

vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. organizată la propunerea societății "României june". Titu Maiorescu. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul .[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. așa cum își propusese. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. vezi: Eminescu jurnalist politic. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări.Ioan Slavici. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. Activitatea literară Pentru detalii. cu orice mijloc și pe orice cale. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. organul oficial al conservatorilor. Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. Nu caut adepți la ideea cea întâi. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. unde a rămas în următorii șase ani. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. „Părerea mea individuală. un alt mare scriitor junimist. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența.

„Dar ceea ce credem. In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul. Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii. filozofica) exprimate in literatura. epoca revolutiilor burghezo-democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. Unul dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul. etc. care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci. expresionismul.care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. simbolismul. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. Curentul literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Principalele caracteristici ale romantismului universal. noua constituție și legea electorală. politica externă. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. ideologica. bugetul. spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului. în linia întâia. inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman. Rosetti. Particularitatile romantismului Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica) de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. de predispozițiile ei psihologice”. înființarea Băncii Naționale. Aparut .Romantismul romanesc.A. a proclamării independenței. dările. inamovibilitatea magistraților. romantismul impune un suflu nou. naturalismul. convergenta a unor principii generale de natura complexa (artistica. parnasianismul. caracterizat prin setea de libertate. clasicismul. realismul. romantismul. liberalii aflându-se atunci la guvernare. Romantismul curent literar . Prin atitudinea sa. postmodernismul. nu exclusiv.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. iluminismul. aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență.

gasim. Astfel. specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. romantismul. Puskin. distingem un romantism avantat. pusa in slujba idealului national. asa cum se manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu. romantismul apare ca un curent literar omogen. asa cum apare la scriitori ca Balcescu. . Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Lermontov in Rusia. Macedonski. Novalis. apoi in Germania si Franta. O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele populare. Filonul romantic. In al doilea rand. Goga. Shelley. alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. aduce o poezie lirica.Hugo. In evolutia miscarii romantice din tara noastra. vizionar si revolutionar. in sfarsit. Romantismul romanesc prezinta caractere proprii.Dumas . cu toate ca predomina. militanta. fantasticul si meditatia primeaza. la geniul universal al lui Eminescu. Negruzzi. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi. La scriitori ca Alexandrescu. se prelungeste apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu. Kogalniceanu. Al. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime. duce la maturizarea estetica a romantismului. Heliade Radulescu sau Gh. preromantica. In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron. momentul pasoptist propriu-zis.tatal. Heine in Germania. Alecsandri. ea este o literatura angajata. Alexandrescu. patriotica si vizionara. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul. pesimiste chiar. de evocare istorica. scriitori cum sunt Vasile Carlova. Bolintineanu. o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului. coexista alaturi de clasicism si realism. romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii. cu trasaturi si o metoda de creatie proprie. Kcats. romantismul. care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor. V. ca maniera de creatie si atitudine fata de viata. un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri. O a doua etapa. Lamartine. Chamisso. in tara noastra. Sadoveanu. Stendhal in Franta. Shakespere– in Anglia. cu un program bine definit. de refugiu in natura si mitologie. Intr-o prima etapa. Cu toate aceste diversificari. se pot distinge mai multe etape.mai intai in Anglia. dar si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace. cu radacini adanci in bogatul filon folcloric. la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Russo. Hasdeu. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu.

. cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a sentimentelor. in continua si. fata de suprematia legii si a unui rationalism rece. fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. fie prin grandoare si noblete sufleteasca. un vocabular comun si suculent. o inimoasa daruire si slujire a poporului. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de inspiratie populara. legenda istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic. ca si temele operei literare sunt mult largite. zf455k1549hffh in timp ce clasicismul condamna limbajul popular. izvoarele de inspiratie. „Coana Chirita la Iasi”(Vasile Alecsandri). nu exista decat legi generale. Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun. Principalele caracteristici ale romantismului universal: 51455kzm49hfh5i • • • • • romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism. romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic. meditatia si elegia. grotescul – in opozitie cu frumosul. ca uratul. neasteptata transformare. izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat. Cantarea Romaniei (Alecu Russo). drama. feericul sau fantasticul. considerate ca manifestari specifice ale genului popular. adeseori. cu precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. personajele sunt luate din toate categoriile sociale. socotind unele cuvinte inestetice si vulgare. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: „Poezii populare ale romanilor”. dandu-se o atentie deosebita traditiei populare. zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice. Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste – un fizic frumos ascunde un suflet murdar si pervers. istoriei si folclorului. In toate cazurile personajele sunt atent individualizate. in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil. o constiinta militara cetateneasca. ca si noi categorii estetice.Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national. natura. romantismul afirma primatul subiectivitatii. al spontaneitatii si sinceritatii emotionale. al sentimentului si fanteziei creatoare. specifice artei literare in sine. pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice.

Heinrich von Kleist. se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism. atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica. comicul este amestecat cu tragicul. intamplarile supranaturale. generatoare de conflicte sociale si psihologice. in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica. de peisaj pitoresc zugravit cu lirism. sondajele in straturile profunde ale constiintei. sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta. in aceiasi poezie lirica pot fi gasite elemente de oda. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor. romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. Se afirma ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos. meditatie. viziunile. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. intr-o actiune captivanta. Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. fascinatia tenebrelor interioare. Visul. Creatorul lui a fost Walter Scott. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic. Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. Hugo care are ca model pe Shakespere. pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. antrenate in actiuni obiectiv justificabile. Romantismul apare ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului. Dintre speciile literare care se afirma. predilectia pentru expresia simbolica. . Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala.• genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic. Pe parcursul acestei evolutii intalnim drama burgheza. Particularitatile romantismului Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. comedia lacrimogena si melodrama. imn. in proza apar elemente de poem. in Franta se remarca V. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner. viziunea mitica. adeseori aventuroasa. iar actiunea se incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”. satira sau pastel. sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie.

asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanţi scriitori romantici şi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre viziunea lor şi cea a lui Eminescu.Pentru a ne forma o idee mai precisă despre romantismul operei eminesciene.Scrisoarea III'). La Eminescu. pentru că. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. Cu toate acestea. vom arunca o privire asupra principalelor teme şi motive romantice. ci în funcţie de felul în care ele interacţionează în opera scriitorului respectiv. Eminescu încearcă totuşi diferite modalităţi de scăpare de sub zodia acestui timp individual. Cât despre tema timpului. un suflet ce se oglindeşte în toate poeziile sale. reprezentat printr-o mare varietate florală. teiul. deaceea cele două teme nu pot fi tratate absolut separat. dar care poartă totuşi un timbru aparte. la fel ca la ceilalţi romantici. opera sa poate fi considerată o adâncă şi amplă meditaţie asupra vieţii şi a morţii. izvorul. o natură interioară. propusă de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârstă ideală. istoria reprezintă tot o modalitate de evaziune într-o vârstă ideală. mai mult ca iubirea. În opera sa. Mai întâi una exterioară. O altă modalitate de evadare. fiind mereu numită eminesciană. Se invocă des perspectiva timpului individual. luxuriante. Elemente cum ar fi lacul. La Eminescu avem de-a face de fapt cu două naturi. Poetul insistă mult pe atitudinea lor. natura exteriaoră preia o serie de elemente ale poeziei romantice. specifică romanticilor este reflectată în tema naturii. salcâmul. În ansamblu. Poetul îşi simte întreaga existenţă sub semnul timpului. la Eminescu putem spune că avem de-a face cu o supra temă. toate sunt articulate într-o nouă lume. mai mult ca natura. cu spaţii bogate. ale cărei elemente au fost evocate şi de alţi scriitori. plină de măreţie şi de siguranţă. deci o natură dezlănţuită. iar drama celui care ar vrea să atingă o cunoaştere absolută este aceea de a avea sentimentul relativităţii. Se preferă motivul selenar şi cel vegetal. poetul român devine superior multor altor poeţi romantici prin multitudinea perspectivelor. . el a cultivat această temă. Astfel. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe această temă. eroii pe care îi evocă fiind într-o strânsă legătură cu spaţiul pe care îl reprezintă. codrul. cum ar fi peisajul selenar şi prezenţa astrelor. Să luăm spre exemplu tema istoriei. Dar există apoi şi un alt tip de natură. reliefată prin procedeul predilect romantic al antitezei (. Avem de-a face cu o natură copleşitoare. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. de data aceasta absolută. peisajul cosmogonic. care reprezintă trecerea spre o moarte inevitabilă. De asemenea.

surprins în înfăţişările sale primordiale şi eterne. de a atinge absolutul. pentru că îl întâlneam şi în vechime. ca şi la ceilalţi scriitori romantici. căci caută mereu ceva ce nu poate fi găsit. Dar în romantism. insinuându-se subtil aici şi ideea că moartea este în fapt o a doua naştere. . scopul vieţii este acela de a-i lega începutul şi sfârşitul. ajungem la concluzia că sunt foarte puţine poeziile ce nu conţin şi această temă profund romantică. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. şi cea în care se insinuează deja prezenţa lui Thanatos şi motivul femeii demon -lirica târzie. Călinescu afirma chiar că poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri. următoarea temă despre care vom discuta este moartea. natura devine un cadru în care se desfăşoară un ritual erotic. . dar şi despre necesitatea ca viaţa să se sfârşească prin regăsirea eu-lui pierdut la naştere. ataşează acestei teme şi pe cea a naturii. este cea a omului de geniu. în sensul că a fost pentru prima dată introdusă în literatură de romantici.Sărmanul Dionis'. contemplat dinăuntru. aceasta fiind vizualizată ca o cale de cunoaştere. Este o temă care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. el nu receptează natura ca pe un singur cadru. şi atunci când găsesc cel mai apropiat echivalent pământesc al dorinţelor sale.Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc. Pornind de la această concepţie. aşa cum am văzut. îl dispreţuiesc. Cu toate acestea. În . Dar probabil cea mai romantică temă. şi care este fără îndoială punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice . ci caută o natură anume. transformată apoi într-un întreg univers. . Există însă şi un miraj al atingerii idealului. este un sentiment profund. După Eminescu însă. în viziune romantică. Deşi ar putea părea ciudat. Poeţii romantici. Natura eminesciană este un spectacol adevărat. viziune perfect originală. nemaiîntâlnită în nici o mitologie şi la nici un alt romantic.Odă (în metru antic)'. Este greu de spus unde se încadrează oamenii de geniu. Aş spune că ei fac parte din ambele categoriI. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugrăveşte pur şi simplu natura ca pe un cadru. Tipic romantică este însă concepţia despre iubire. Dar ceea ce este cu adevărat inedit la Eminescu. asociat de obicei meditaţiei filosofice şi secesionat în două atitudini specifice: extazul şi dezastrul.Luceafărul' şi al celei mai celebre şi interesante nuvele eminesciene. artă ce trebuie învăţată pe parcursul vieţii. el vorbeşte despre arta de a muri. Cu alte cuvinte. alţii găsesc şi nu se mulţumesc'. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. Dacă stăm să ne gândim. regăsim două atitudini eminesciene: cea în care predomină Eros şi motivul femeii angelice -lirica de tinereţe. căruia romanticii îi datorează tot zbuciumul şi suferinţa vieţii lor. Specifică lui Eminescu este moartea voluptuoasă.motivul visului şi cel acvatic sunt incluse în tema naturii.

fantasticului. asa cum Luceafarul s-a ridicat din Edde.ro nologica).575 RON romanesc si ultimul mare poet romantic european (in linie croAllianzDirect. înscrisă în destin.Scrisoarea I'.ro romantismului se bazeaza pe mai multe norme printre care pot fi mentionate: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor. Shelley.RCA / 1 an . dar şi aceeaşi nefastă încărcătură genetică. Estetica r. Lamartine si altii. www.ore de iubire'.bcr. s-a contopit cu vecia si a LandRover devenit mit. toate ne vorbesc despre zbuciumul şi neajunsurile vieţii omului de geniu şi despre speranţa în izbăvirea morţii. visului. deşi întreaga sa viaţă este o neobosită fugă după ideal. toţi având aceleaşi trăsături definitorii. Tenis Partener! Mai Romantismul a fost un curent literar si artistic. Evenimentele neobisnuite. iar atunci cand a Acopera risc insolatie AllianzDirect. Iar opera lor. valorificarea miturilor. care nu-şi poate găsi împlinirea pe pământ.ro ajuns la capatul vremii sale ca om.tenispartene apuseana. cauzat de marea discrepanţă dintre propria lor lume interioară şi lumea exterioară. toţi scriitorii romantici pot fi priviţi ca o mare şi genială familie. Ei sunt prin excelenţă. se intalnesc teme. Pentru el genialitatea este o sublimă binecuvântare.CEL MAI MARE REPREZENTANT AL ROMANTISMULUI ROMANESC . succesiunea epocilor ( inflorirea si decaderea lor). reprezentată prin societatea în care trăiau. eroii. ar putea fi citită în totalitate ca şi cum ar fi opera unui singur autor! MIHAI EMINESCU . .Mai am un singur dor'. Mihai Eminescu (1850-1889) s-a intrupat din marea primordiala a geniului romanesc. integrat seriei de scriitori care au dat stralucire acestui Pasionat de curent: V. Byron. întreaga literatură romantică..8 benzina . Puskin. si-a trait . sortită unei vieţi de zbucium şi unui sfârşit dramatic. . Lfugo.Floare albastră'. prin însăşi structura lor interioară o rasă aparte. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. in opera sa. Freelander Eminescu este cel mai mare reprezentant al romantismului 1. dar şi un imuabil blestem. În fapt.. istoriei. in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. aparut in Europa mult decat tenis. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slăbiciune.POETUL NATIONAL k6q8716kx72poc PUBLICITATE La. Şi întotdeauna el se reîntoarce la poziţia iniţială prin revelarea dureroasă a efemerităţii şi nestatorniciei oamenilor de rând. motive si atitudini romantice care tin tenis?circuitul BCR Vino in de marea literatura a lumii. predilectia pentru confesiune.clipa cea repede" intr-un zbor uluitor Polita calatorie deasupra lumii si a veacului care i-a fost harazit. . aceleaşi concepţii şi aspiraţii. în urma căruia îşi doreşte cu ardoare să scape de povara genialităţii sale în schimbul unei .

peste „mii de veacuri") si nici Timpul (care se va transforma in vesnicie moarta): ideea romantica a succesiunii generatiilor. insetatul de cunoastere. nefericirea celui care vede mizeria vietii. „Rugaciunea unui dac" s. nici nefiinta") fiind echivalent cu „A fost odata..). si el. Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic. Numita de Calinescu „Facere si desfacere". in aceeasi viziune romantica se mai incadreaza devenirea Cosmosului (situata intre doi poli: geneza si stingerea). Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii". alcatuit dintr-o cosmogonie incadrata de doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe tema soartei geniului. viziunea cosmogonica eminesciana este romantica prin proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului universal. Episodul cosmogonic (versurile 39-86) cuprinde. „caderea" lui din sfera inalta a ideilor. Nefiinta si Nepatrunsul par a fi niste divinitati. un neinteles. timpul anterior nasterii primei planete {„La-nceput.. pe cand fiinta nu era. in micimea lumii contemporane. tot la mitologie trimite si tabloul uriasului hau intunecat. in care lumina misterioasa a lunii se revarsa peste o lume vana. dintre care se retin doua: „ Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac. un inadaptat sau un revoltat care actioneaza in imprejurari neobisnuite Stilul operelor romantice este incarcat de tropi. titanul." al basmelor. nici Universul (care va pieri candva.. perspectiva mitologica. nascuta dintr-un vis al Neantului4. Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii. damnatul. simbolul.a. sunt tot atatea implicatii ale acestui curent. Efemera este si gloria: puternicul rege si umilul sarac (prezentati prin procedeul antitezei romantice) sunt uniti prin acelasi destin: „geniul mortii" (care aduna tot ceea ce se afla sub semnul timpului). Nimeni nu se va salva de la acest destin: nici geniul (care traieste tragedia unei minti uriase zagazuite de timpul prea scurt al unei vieti de om). iar pacea absoluta care stapanea Haosul? „pare a fi un dragon mitic" (Calinescu). Privita de sus.peisajele nocturne sau fantastice instituie tot atatea surse de inspiratie ale romanticilor.. antiteza fiind predilecte. „Luceafarul". „Umbre pe panza vremii" (cum ii numeste altundeva poetul). oamenii se transforma in „mii de coji" si in „nume trecatoare" duse de raul heraclitic5. a devenirii si a mortii universale strabate intreg poemul „Scrisoarea I". cu sugestii lichide. Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac. In aceeasi viziune se incadreaza si momentul in care „punctul" care se misca in noaptea . o viziune mitologica a Genezei6 (cum observa Calinescu). aceasta panorama scoate la iveala mai multe ipostaze ale existentei umane. muzica siderala3. in antiteza cu fiinta umana derizorie si muritoare. In urmatoarea secventa (versurile 29-38) imaginea „batranului dascal" (reprezentand geniul) este si ea romantica: antiteza intre infatisarea umila si uriesismul gandirii savantului. mai intai. mai multe elemente romantice: Exista. exceptionala (geniul. Teme si motive romantice in lirica eminesciana: Nasterea si prabusirea Universului2 („Scrisoarea I". in care Fiinta. hiperbola. Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este „Scrisoarea I" (1881). demonul etc). Personajul romantic este o natura deosebita.

uriasul stat otoman a crescut din visul celui dintai sultan. portretul caricatural si invectiva. Romantica este si viziunea gigantica a Cosmosului in care rotirea larga si lenta a planetelor creeaza impresia unei muzici siderale.. din antichitate si pana la Comuna din Paris (1871). vazute prin dilatare. „Pe langa plopii fara sot. moartea Universului creeaza o acuta spaima a golului: planetele ingheata. din unirea lui cu Haosul-muma. in care fiintele umane sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: proiectati pe fundalul eternitatii. intre episodul nasterii Universului si cel al extinctiei se afla un fragment de 14 randuri (vs. se va suprapune tenta elegiaca a unei filozofii a zadarniciei (subtitlul poemului fiind chiar „Panorama desertaciunilor"). „Lacul".". Salvarea ar putea-o constitui intoarcerea la timpul mitic („vremile-aurite/Ce mitele albastre ni le soptesc ades") despre care vorbea tribunul-proletar in prima parte a poemului.precosmica.. Mircea care „mana-n lupta vijelia-ngwzitoare" capata proportii uriase. „De cate ori." si altele). Tot romantica este si antiteza ridicata la nivelul arhetipurilor8: intre Cuceritor (Baiazid) si Aparator (Mircea cel Batran). In prima parte a poemului mentionat. a uriaselor galaxii stelare. 61-74). caci existenta nu este decat un vis al mortii („Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi"). oamenii sunt efemere (muste „de-o zi") traitoare pe o planeta minuscula (asemeni unui fir de praf in imensitatea stelara). Primul motiv romantic al acesteia este visul: asa cum Cosmosul s-a nascut dintr-un vis al Neantului. iubirea este . ca un erou de epopee. „Sara pe deal". cazand in imense abisuri. intre oastea transformata in „pleava" si cea devenita „potop ce prapadeste". devenind vesnicie. intreaga lui istorie (sintetizata in tabloul de sange si moarte din discursul lui Baiazid) nu constituie decat o implinire a visului initial. Hugo). autorul intentiona sa traverseze. chiar si in cea anterioara anului 1876. printr-un gest gigantic.. „devine tatal". Nasterea si surparea marilor civilizatii. Aceasta se adanceste in finalul poemului „imparat si proletar" (considerat de Calinescu drept o „derivatie" din „Memento mori!"): zbaterile umane. romantica este si imaginea aproape fabuloasa a voievodului roman: in episodul bataliei. ironia. sarcasmul. urmata de aparitia. Cea de a treia tema romantica eminesciana este istoria ca devenire si ca drama.. sunt tot atatea mijloace romantice folosite pentru a caracteriza carnavalul politic contemporan poetului. Poezia eminesciana a naturii si iubirii. Iubirea ca aspiratie neimplinita („Dorinta". se va naste prima planeta. reprezentata de proiectele dramatice si de poemul „Scrisoarea III". In episodul final al primei parti a poemului (versurile 75-86). intreaga evolutie a omenirii. In partea a Ii-a a poemului „Scrisoarea III". devin si ele participante la acest iures: Dunarea („personaj" fabulos a carui manie ineaca „spumegand" pleava cuceritorilor). intre timpul intemeierii („veacul de aur") si cel al degradarii („noroiul greu al prozii"). iar timpul moare. „Floare albastra". codrul (de sub poala caruia ies miile de „ capete pletoase " ca niste imagini multiplicate ale lui Mircea) si „raul-ramul" reprezentand patria mereu vie. din neguri. sunt zadarnice. Peste uriesismul acestei viziuni (amintind de „Legenda se colelor" de V. iubito. Elementele naturii. in vasta proiectie a istoriei lumii intitulata „Memento mori!". nascute din vointa de a trai.

JOda (in metru antic)". pentru ca Demiurgul 1-a creat inainte de a crea lumea. punand-o sub lumini de Geneza. geniul este o fiinta fara de stea. Eminescu ii confera o tenta proprie: in „Revedere". In „Luceafarul". In toate. Jur imprejur de sine. ca si cand prin eternitatea sa. natura este un spatiu feeric. iubita se indeparteaza in neguri de uitare. pe masura ce visul „bland din cale-afara" al dragostei piere. Rasare luna linistit Si tremurand din apa" O alta tema romantica a liricii eminesciene o constituie destinul geniului („Glossa". se realizeaza nunta ca mijloc de integrare in armonia cosmica. codrul devine mit. deosebirea dintre cele doua perioade de creatie consta in faptul ca. in zborul lui printre astri. argintiul arborilor luminati de luna. dar poetul o salveaza in final. proiectand perechea umana pe fundalul nasterii Universului (cand apa primordiala naste luna): „Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa.un vis. iubita este o alta fata de imparat. faptura de lut isi cauta un alt iubit (care sa-i semene).. „Luceafarul". luna. mitul mortii mioritice capata profunzimi metafizice. in ambele creatii. din aceasta cauza. Mitul Zburatorului (amintind de „Silful" lui V. dar cea care raspunde dorintei acestuia („Iar tu sa-mi fii mireasa") este doar fiica de crai („Calin.. seara. iubirea neobisnuita dintre o pamanteanca si o fiinta eterna se consuma in vis si este proiectata in basm.. marea si somnul intorcand fiinta umana spre negurile nasterii Universului. Hugo) sta la baza altor doua poeme: „Calin (file din poveste)" si „Luceafarul". In amandoua. pe care poetul o sustrage curgerii timpului. iarba care „pare de omat" si albastrul umed al florilor investesc nunta cu puritatea specifica inceputurilor. ale carui elemente constituie tot atatea motive romantice: codrul (spatiu vrajit in care cei doi indragostiti se sustrag curgerii vremii). in prima. Dar. daca mai ascult Nimicurile-aceste." . „Scrisoarea I"). " („Lacul") Neinteles de femeia careia ii oferise nimbul eternizarii („Ai fi trait in veci de veci / Si randuri de vieti") si suportand greaua povara a timpului. ca-n ziua cea dentai. fata isi cheama pe pamant iubitul. teiul (arbore sacru care le confera tinerilor aureola neprihanirii). Numai aici. observam ca tanarul indragostit eminescian reface destinul Luceafarului: „cufundat in stele" sau in timpul intunecat al genezelor. de demult Poveste" Inspiratia din folclor incadrandu-se si ea in recuzita romantica.. La randul ei. Cum izvorau lumine. un eon. Singuratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar. el va deveni un rece Hyperion („Si te privesc nepasator / C-un rece ochi de mort"). el traieste nostalgia unei iubiri pamantene mereu refuzate: „Dar nu vine. in elegia filozofica „Mai am un singur dor". Vedea. Daca insumam poeziile inchinate iubirii. si tot aici."). un ideal mereu neatins. multimea florala (dominata de floarea albastra). Luceafarul revede actul Genezei (la care mai asistase o data): „Si din a chaosului vai. lacul (spatiu lamartinean al visului de dragoste). ar fi o fiinta divina. imi pare-o veche. in basm si in mit: „Caci astazi.

ci va încerca sa câștige favoarea noastră uimindu-ne.. acea tendința către simplicitate. fiind astfel dificil de prins în reguli. cum lumea a fost alcatuita o singura data si nu mai poate fi schimbata („Batranul Demiurgos se opinteste-n van"). Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. cum oamenii obisnuiti sunt incapabili sa ajunga la inaltimea geniului. a framantarilor ei vane si a timpului: „Nu spera si nu ai teama. . nu va face apel la rațiune. în tratarea unor teme cu un conținut general omenesc. El prezintă manifestarea însușirilor celor mai particulare. dar exista nenumărate chipuri de a fi romantic. Totul pare sa se supună legilor stricte ale rațiunii. logica și echilibru. Renașterea pare sa îndeplinească aceleași condiții. în fiecare dintre noi. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi. impresionându-ne puternic sentimentul sau imaginația. adică în care orice reprezentant al umanității. Deci nu exista decât un singur fel de a fi clasic. sa se poate recunoaște. clasicismul și romantismul. de te cheama. este o anumita perioada a artei greco-romane. Pururi tanar infasurat in manta-mi. Într-o opera clasica sunt în general evitate complicațiile inutile. Romantismul. Tu ramai la toate rece".Originea sa deosebita situeaza geniul deasupra lumii. caracterele prea excepționale. pentru a cauta ceea ce nu i s-a dat: iubirea. tentatia luciferica de a cobori in lumea comuna. dureros de dulce. geniul este un nefericit: de aici. claritate. Epoca cea mai strălucita în care stilul clasic s-a manifestat în toata splendoarea lui. mult mai târziu. contrastele puternice. e necesara o scurta prezentare a celor doua atitudini în general. deoarece romantismul se trage tocmai din ceea ce este particular.. detaliile multiple. ca și un artist romantic. acela care răspunde logicii și rațiunii. „Nu credeam sa-nvat a muri vrodata. în estetica. in interiorul conditiei sale de nemuritor. („Glossa") Dar. ori de unde ar proveni el. Clasicismul este. ca valul trece. care nu tine decât câteva sute de ani. Ce e val. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece" Atitudinea clasica si romantica Pentru a înțelege mai bine cele doua curente rivale din secolul al XIX-lea. Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate în clasicism. deci mai contrare acelui “general omenesc” esențial în clasicism. Dupa ea. De te-ndeamna. ca sa fie prețuit. Un autor. Pan-in fund baui voluptatea mortii Neinduratoare " („Oda (in metru antic)") Dar. trebuie sa găsească în noi afinități cu creatorul operei. Suferinta tu. straniu. geniul nu are alta solutie decat contemplarea apolinica a celor care se afla sub semnul norocului: „ Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece. excesele.

din traditii folclorice. “irațional” și “aconventional”. Sudul. rezultat al unor legi cosmice mereu aceleași și neadmițând niciun fel de excepție. este tarat de aceste forte. o înțelege și o considera în totalitatea ei ceva armonios. Doctrina clasica se pretinde ieșita din studiul întregului neam omenesc și capabila sa fie aplicata la tot omul. aparut in Anglia. Deci. drama cu comedia. dorința de a amesteca diversele arte intre ele și genurile în cadrul aceleași arte este generala. Romanticii își îndreaptă atenția și spre geografia ținuturilor mai puțin cunoscute sau mai stranii. din pricina intervenției rațiunii și contururilor precise. devine jucăria lor. de liniște. natura este ceva haotic și fără limita.Clasicismul impune prin impresia de unitate. după atitudinea artistului fata de natura. genurile. după epoca de ateism a marii Revoluții franceze. fiind centrul și măsura tuturor lucrurilor. ca opozitie la clasicism. tema apăruta frecvent în literatura și în artele plastic. de măsura. în mijlocul fiecărei arte. Analizând cele doua tendințe după criteriul care în arta are o semnificație deosebita. din contra. nu putea interesa pe clasici. Romantismul. tarile exotice. Africa. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale. din contra. ceea ce diferențiază națiile pământului. Acesta. La romantici. ceea ce face din fiecare popor o entitate. cărora nimic nu le poate rezista. De aceea idea naționalității. din . de zidurile colosale distruse de timp. Pentru un romantic. opera devenind un mijloc curent de expresie lirica a sentimentelor. apoi Asia. ajungem la convingerea ca un artist clasic admira lumea exterioara. nu respecta nicio regula. Ea se prezintă străbătuta de forte misterioase. Pictura nu trebuie amestecata cu sculptura. care va juca în istoria politica a secolului al XIX-lea un rol important. Romantismul este un important curent literar si artistic. din contra. care favorizează și renașterea sentimentului religios. Un clasic va ajunge neapărat la convingerea ca omul e tot ce e mai interesant și mai desăvârșit pe lume. Franta si Germania in prima parte a secolului trecut. o prețuiește. Ei sunt de asemenea interesați de civilizațiile dispărute. contrar voinței sale și uneori fără sa își dea seama. de echilibru intre părțile constitutive. decât obținerea expresivului cu orice preț. poezia cu proza. cele doua Americi. deci ii preocupa Orientul. asistam la o tendința severa de a separa artele și. La clasici. imprevizibile. este în realitate un produs al romantismului. Romanticilor li se potrivește foarte bine expresia “un peisaj este o stare de suflet”. și încă mai puțin omul.

de Vigny. Lamartine. M. a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789. incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice.istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare indepartate. istorie. l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice.B. in vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane. Puskin. Poe. dand totodata acces in paginile romanelor. E. P. contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale. Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene. In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii. ale individului. E. Byron. J.L. acest autor este Victor Hugo (1802- . Lermontov. sustineau valorile sensibilitatii. complexitatea personalitatii umane. Mickiewicz au realizat adevarate caodopere ale literaturii romantice. Visul si exotismul. evaziunea in trecut. vis. Petrofi.T. principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar pot fi rezumate prin:cultivarea sensibilitatii si fanteziei creatoare. si determinad existenta unui stil romantic in mobilier. cuprinzand toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale. romantismul exalta sentimentul si fantezia. ale naturii. Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor.A. Astfel. A. prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale.A. Pentru romantism. Tieck. Novalis. Leopardi. curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent. A. Shelley. in proza sau in versuri. in imbracaminte etc. totul fiind intr-o libertate deplina de creatie. V.G. Personajele romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale. Hugo. interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale romantismului. Hoffmann. Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria nationala si din creatia folclorica specifica tarii lor. interesul pentru folclor. Marii reprezentanti internationali ai acestui curent. G. construite adesea pe principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea ce priveste trasaturile lor de caracter. eroii extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa actioneze in imprejurari extraordinare. A. A. Natura patrunde masiv in creaiile romantice. G. A.

singura sursa adevarata de inspiratie fiind natura si doar legile ei fiind esenta operei romantice. In al treilea rand. lăsând locul unei ale societăți care nu avea caractere complet definite. Balcescu. Societatea vechiului regim se stingea pasiva. in prefata dramei “Cromwell” considera romantismul ca fiind o debarasare a limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu o schema. . V. Pentru noi. In al doilea rand. iar fictiunea autorului este singura capabila de a crea adevarata arta. pentru fiecare compozitie in parte.poet si prozator francez). pastelul) la Alexandrescu sau Heliade. Alecu Russo si altii) pana la Eminescu. sau. Niciodata estetica noua n-a fost in intregime degrevata de elemente ale esteticii clasice. nu exista alte reguli decat legile generale ale naturii care domina arta in intregul ei si legile speciale care. Grigore Alexandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul celui deal patrulea ale secolulului XIX. la noi. considerat indeobste cel mai mare poet romantic european. Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice manifestate datorita aparitiei in tara noastra cu o intarzaiere cu un deceniu fata de Franta. Fiecare subiect va avea o valoare unica si irepetabila ce nu va mai fi dictata de legile nescrise ale prozodiei ci de sufletul si mintea creatorului. Sa dam cu ciocanul in teorii. care. mai bine zis. Nu exista reguli. in “poetici” si in sisteme. Viziune clasica are si Alecsandri. romantismul echivaleaza cu o redesteptare a spiritului national in anii dintre 1829 si 1859. Regulile impuse de clasici nu mai sunt valabile. cuprinzând în sine numeroase posibilități. o norma sau o lege si dand frau liber imaginatiei si inspiratiei creatorului. romantismul se prelungeste la noi prin scriitorii pasoptisti (V. […] Poetul -si trebuie sa staruim asupra acestui punct. Carlova. Alecsandri. alaturi de numeroase influente clasice.H. curentul colorandu-se cu numeroase nuante patriotice si avand un caracter net militant decat in tari ca Germania si Franta.nu are de primit sfaturi decat de la natura.Sa aruncam jos vechea tencuiala care ascunde fatada artei. adevaratul sentiement in inima cititorului. ca si in Italia.Prima generatie romantica (I. rezulte din caracteristicile proprii fiecarui subiect. Radulescu. Originile romantismului Secolul al XVIII-lea e o perioada de trecere. epoca romantica se afla. romantismul a inflorit in plina epoca a luptelor pentru eliberare nationala si sociala. de la adevar si de la inspiratie.Hugo afirma ca tocmai aceste legi eclipseaza adevarata arta. Sfaturile naturii vor fi sursa de inspiratie primordiala. Specii literare clasice (fabula) coexista cu specii romantice (meditatia. N. care este si ea natura si adevar.1885. care este pura si neingradita. nici modele.

Romanticii se vor recruta mai ales printre cei născuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea si în deceniile următoare. Motto . Shakespeare. Deci. Societatea din secolul al VIII-lea. “Les ames sensibles”. Pe cât posibil. care tulbura și distruge. Aceasta stare de spirit va influenta. se ridica aceste tendințe romantice. morminte închipuite. impresionant prin caracterul lui tragic. evident. ori peisaje pline de torente. sufletele sensibile. Vor apărea ruine. de copaci rupți de furtuna. evoluția genurilor literare. Tot atunci se traduce în Franța.Cuvântul “romantism” nu este de origine franceza. îl găsim și în Franța. îl întâlnim în scrierile lui J. prin faptul ca te predispune la tristețe. Iubirea începe sa fie conceputa nu ca un sentiment liniștit. sub o forma modificata. Tinerii și tinerele par cu atât mai fericiți cu cât mai multe obstacole se vor ridica in calea realizării pasiunii lor. francizata. se va da grădinii un aspect neglijat. apar subiecte care dau satisfacție sufletelor sensibile. în fata tendințelor clasice. duios. caracterizat de “romantic”. Vom întâlni în aceasta vreme romane sub forma de confidente și confesiuni. Rousseau. întrebuințându-se atunci când era vorba de un aspect sălbatic din natura. după domnia lui Ludovic al XIV-lea și după explozia de senzualitate din perioada lui Ludovic al XV-lea. cu arbori cu ramurile frânte. poate mai stăpânit. Apare și interesul oamenilor pentru Evul Mediu. ci nordica. simte nevoia de ceva nou. in secolul al XVII-lea. marine cu naufragii. Acest fel de a înțelege natura. încep sa devina tot mai numeroase. strica echilibrul moral și intelectual al ființei. părăsit. Dar aici sentimentul se complica. Un astfel de sentiment. chiar înainte de romantismul propriu-zis. pentru subiectele din viata trubadurilor. J. apoi se va neglija cu totul vechea maniera franceza de a întreține o gradina cu alei și peluze în forme geometrice. ci merge mai departe: parcurile si grădinile se vor transforma la contactul ei. ci ca ceva vulcanic. Influenta acestei mentalități nu se oprește la literatura și artele plastice. cu pesteri a căror intrare va fi ascunsa de plante agățătoare. cu coloane răsturnate. care nenorocește. Expresia apare pentru prima oara în Anglia. In pictura.

Astfel. istoria reprezinta tot o modalitate de evaziune într-o vârsta ideala. Dar mai presus de orice. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe aceasta tema. pentru ca.” (Mihai Eminescu) Aceasta veritabila confesiune de credinta a scriitorului ne arata clar ca optiunea sa este pentru romantism. iar drama celui care ar vrea sa atinga o cunoastere absoluta este aceea de a avea sentimentul relativitatii. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. tristetea apasatoare si pesimismul vor fi adoptate mai târziu si de poetii occidentali. Poetul îsi simte întreaga existenta sub semnul timpului. Cu toate acestea. scriitorul tradând poate din acest punct de vedere principiile romantismului. opera sa poate fi considerata o adânca si ampla meditatie asupra vietii si a mortii.De fapt. ca Byron sau Goethe de exemplu! Întâlnim în opera sa chiar si concepte profund clasice. eroii pe care îi evoca fiind într-o strânsa legatura cu spatiul pe care îl reprezinta. opera sa se detaseaza net de cea a celorlalti romantici. cât si în ceea ce priveste destinul lor boem si tragic. Eminescu nu este un romantic pur. el se dezice astfel de clasicism si de regulile sale rigide. el a avut marele privilegiu -datorat în cea mai mare masura neconcord 16216g616q antei temporale dintre majoritatea marilor romantici si dânsul-. Nici cu stil curat si antic. el a cultivat aceasta tema. mai mult ca natura. reliefata prin procedeul predilect romantic al antitezei (‚Scrisoarea III’). deaceea cele doua teme nu pot fi tratate absolut separat. de a da o expresie unica si totalizatoare a romantismului! Din acest motiv. . poetul român devine superior multor altor poeti romantici prin multitudinea perspectivelor. care aparuse ca o rebeliune a tinerei generatii împotriva vechiului regim. La Eminescu. cum ar fi eterna cautarea adevarului. plina de maretie si de siguranta. mai mult ca iubirea. Chiar mai mult.„Nu ma-ncântati nici cu clasici. Poetul insista mult pe atitudinea lor. Cât despre tema timpului. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. Pentru a ne forma o idee mai precisa despre romantismul operei eminesciene.. În opera sa. Se invoca des perspectiva timpului individual. care reprezinta trecerea spre o moarte inevitabila. existând la Eminescu chiar si unele însemne ale modernitatii. Dintre ele. Eminescu încearca totusi diferite modalitati de scapare de sub zodia acestui timp individual. Sa luam spre exemplu tema istoriei. care erau la vremea aceea preocupati mai degraba de estetica macabra si stranie a simbolismului.[. toti romanticii alcatuiesc o adevarata comunitate de spirite si de destine. În ansamblu. propusa de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârsta ideala. Exista însa si nenumarate asemanari între Eminescu si ceilalti poeti romantici. aceasta fiind de fapt una dintre trasaturile de baza ale curentului romantic..] Eu ramân ce-am fost: romantic. ci în functie de felul în care ele interactioneaza în opera scriitorului respectiv. la Eminescu putem spune ca avem de-a face cu o supra tema. atât la nivel conceptual si stilistic. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanti scriitori romantici si asupra asemanarilor si deosebirilor dintre viziunea lor si cea a lui Eminescu. vom arunca o privire asupra principalelor teme si motive romantice. luciditatea actului creatiei.

Natura eminesciana este un spectacol adevarat. codrul. izvorul. un suflet ce se oglindeste în toate poeziile sale. luxuriante. Cu alte cuvinte. Specifica lui Eminescu este moartea voluptuoasa. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. arta ce trebuie învatata pe parcursul vietii. Dar probabil cea mai romantica tema. As spune ca ei fac parte din ambele categoriI. o natura interioara. caci cauta mereu ceva ce nu poate fi gasit. el vorbeste despre arta de a muri. de data aceasta absoluta. la fel ca la ceilalti romantici. peisajul cosmogonic. motivul visului si cel acvatic sunt incluse în tema naturii. scopul vietii este acela de a-i lega începutul si sfârsitul. regasim doua atitudini eminesciene: cea în care predomina Eros si motivul femeii angelice –lirica de tinerete. natura exteriaora preia o serie de elemente ale poeziei romantice. Se prefera motivul selenar si cel vegetal. toate sunt articulate într-o noua lume. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugraveste pur si simplu natura ca pe un cadru. teiul. pentru ca îl întâlneam si în vechime. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. urmatoarea tema despre care vom discuta este moartea. Mai întâi una exterioara. nemaiîntâlnita în nici o mitologie si la nici un alt romantic. De asemenea. ‚Oamenii se împart în doua categorii: unii cauta si nu gasesc. dar care poarta totusi un timbru aparte. deci o natura dezlantuita. cum ar fi peisajul selenar si prezenta astrelor. în sensul ca a fost pentru prima data introdusa în literatura de romantici.O alta modalitate de evadare. cu spatii bogate. în viziune romantica. Dar exista apoi si un alt tip de natura. Dar în romantism. este cea a omului de geniu. contemplat dinauntru. salcâmul. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni înca din cele mai vechi timpuri. viziune perfect originala. Poetii romantici. dar si despre necesitatea ca viata sa se sfârseasca prin regasirea eu-lui pierdut la nastere. Avem de-a face cu o natura coplesitoare. Elemente cum ar fi lacul. Cu toate acestea. asa cum am vazut. aceasta fiind vizualizata ca o cale de cunoastere. fiind mereu numita eminesciana. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. de a atinge absolutul. si cea în care se insinueaza deja prezenta lui Thanatos si motivul femeii demon –lirica târzie. Este greu de spus unde se încadreaza oamenii de geniu. transformata apoi într-un întreg univers. Cu toate acestea. insinuându-se subtil aici si ideea ca moartea este în fapt o a doua nastere. Calinescu afirma chiar ca poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. Tipic romantica este însa conceptia despre iubire. În ‚Oda (în metru antic)’. îl . este un sentiment profund. Dar ceea ce este cu adevarat inedit la Eminescu. ca si la ceilalti scriitori romantici. surprins în înfatisarile sale primordiale si eterne. altii gasesc si nu se multumesc’. natura devine un cadru în care se desfasoara un ritual erotic. ale carei elemente au fost evocate si de alti scriitori. ci cauta o natura anume. Desi ar putea parea ciudat. asociat de obicei meditatiei filosofice si secesionat în doua atitudini specifice: extazul si dezastrul. el nu recepteaza natura ca pe un singur cadru. La Eminescu avem de-a face de fapt cu doua naturi. Dupa Eminescu însa. Pornind de la aceasta conceptie. specifica romanticilor este reflectata în tema naturii. ataseaza acestei teme si pe cea a naturii. si atunci când gasesc cel mai apropiat echivalent pamântesc al dorintelor sale. reprezentat printr-o mare varietate florala.

Mai am un singur dor’. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slabiciune. cauzat de marea discrepanta dintre propria lor lume interioara si lumea exterioara.dispretuiesc. . dar si un imuabil blestem. si care este fara îndoiala punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice ‚Luceafarul’ si al celei mai celebre si interesante nuvele eminesciene. toti scriitorii romantici pot fi priviti ca o mare si geniala familie. Ei sunt prin excelenta. reprezentata prin societatea în care traiau. toate ne vorbesc despre zbuciumul si neajunsurile vietii omului de geniu si despre speranta în izbavirea mortii. ajungem la concluzia ca sunt foarte putine poeziile ce nu contin si aceasta tema profund romantica. toti având aceleasi trasaturi definitorii. ‚Scrisoarea I’. prin însasi structura lor interioara o rasa aparte. dar si aceeasi nefasta încarcatura genetica. în urma caruia îsi doreste cu ardoare sa scape de povara genialitatii sale în schimbul unei ‚ore de iubire’. întreaga literatura romantica.Floare albastra’. Pentru el genialitatea este o sublima binecuvântare. Este o tema care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. Exista însa si un miraj al atingerii idealului. si întotdeauna el se reîntoarce la pozitia initiala prin revelarea dureroasa a efemeritatii si nestatorniciei oamenilor de rând. Daca stam sa ne gândim. înscrisa în destin. ar putea fi citita în totalitate ca si cum ar fi opera unui singur autor! . desi întreaga sa viata este o neobosita fuga dupa ideal. ‚Sarmanul Dionis’. Iar opera lor. caruia romanticii îi datoreaza tot zbuciumul si suferinta vietii lor. . Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. care nu-si poate gasi împlinirea pe pamânt. sortita unei vieti de zbucium si unui sfârsit dramatic. aceleasi conceptii si aspiratii. În fapt.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful