P. 1
romantismul romanesc

romantismul romanesc

|Views: 7,229|Likes:
Published by Gogea Gabriela

More info:

Published by: Gogea Gabriela on Nov 01, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/11/2015

pdf

text

original

Romantism literar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestânduse în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).

[modifică] Trăsături

• • • •

• •

• • • •

Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică. Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea. Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric. Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații. Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice. Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor artistice

Literatura română romantică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

[modifică] Încadrare

Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană Curente în literatura română Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură

v•d•m Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu, ale cărui scrieri oscilează între romantism și fascism

[modifică] Desfășurare
Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape: 1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al sciitorilor pașoptiști sau de tip Bidermaier) o caracterizează gustul omului mediu, al burghezului o domestic, ideizant, idilic, conservator o cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple o creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franța o reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt) o dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces o misticism, ocultism

pasiuni înflăcărate capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul românesc 3. romantismul posteminescian o reactualizează teme și mijloace clasice și romantice, conferindu-le o nouă forță expresivă o marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparținând simbolismului, semănătorismului etc. o reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea
o o o

Poeți romantici. Romantismul pașoptist
• • • • • • • • • • • • •

Dacia literară Iosif Vulcan Vasile Cârlova (1809-1831) Gheorghe Asachi Barbu Paris Mumuleanu Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) Grigore Alexandrescu (1810-1885) Andrei Mureșanu (1816-1863 Vasile Alecsandri (1821-1890) Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) Elisabeta de Neuwied Mite Kremnitz Elena Văcărescu

[modifică] Junimismul. Romantismul junimist
• • • • • • • • • •

Junimea și Convorbiri literare Titu Maiorescu Mihai Eminescu (1850-1889) Ion Creangă Ioan Slavici Gheorghe Panu George Coșbuc (1866-1918) Veronica Micle (1850-1889) Samson Bodnărescu Vasile Pogor

Dacia literară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare

Dacia literară, 1859 Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut următoarea rubricație, marcată prin supratitluri: Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”), Telegraful Daciei (știri culturale); Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei; Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie

(Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi românești („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei. Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după 1859, în ediția a doua.

[modifică] Programul Daciei literare
La Wikisursă există texte originale legate de Introducție la "Dacia literară"

În primul număr al revistei, sub titlul Introducție, M. Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști: 1. Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au încurajat o literatură mediocră, adesea imitată după creații siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Kogălniceanu avertizează asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimină criteriul estetic; 2. Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor. Preluată din estetica romantică europeană, această triplă recomandare se va regăsi în operele pașoptiștilor: o Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va deveni și sursă importantă de inspirație. Alecu Russo, în studiul Poezia poporală, definește folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru literatura cultă. El îl va ajuta pe Alecsandri să alcătuiască prima culegere de Poezii poporale ale românilor (1852), urmată de Balade (Cîntice bătrînești). Multe dintre poeziile volumului Doine și lăcrimioare, de V. Alecsandri sunt în metru popular. Gh. Asachi valorifică mitologia populară într-o suită de balade și legende. Expresia cea mai profundă à inspirației folclorice se regăsește însă în capodopera Zburătorul, de Ion Heliade–Rădulescu; o Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie, ca O primblare la munți sau Balta Albă, de Vasile Alecsandri, Memorial de călătorie, de Grigore Alexandrescu ș. a. Elogiul frumuseților patriei apare de asemenea în volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; o Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un întreg ciclu de Fragmente istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează ample poeme eroice, ca Dan, căpitan de plai, Dumbrava Roșie

respingînd exagerările latiniste și pledînd pentru introducerea alfabetului latin. “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar. subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare.sau drame istorice ca Despot-vodă. Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române. care încearcă să formuleze normele limbii literare. căutare Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice. Eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști. 3. de Ion Heliade–Rădulescu sau Fiziologia provințialului. Alecu Russo. sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Ion Heliade–Rădulescu scrie Gramatica românească. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică.” Junimea De la Wikipedia. rezultatul însumării mai multor opere și figuri. într-o serie de Cugetări publicate în „România literară” respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse înstrăinează moștenirea națională. M. întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. dar și o asociație. În afară de aceasta. Multă vreme după ce oamenii și creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins. cum ar fi Cuconița Drăgana. atribuite de cercetători acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. iar nu persoana. Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori pentru publicul român. dar . de Constantin Negruzzi. Kogălniceanu introduce și conceptul de critică obiectivă. Vom critica cartea. în care combate scrierea etimologică și are păreri juste despre îmbogățirea limbii cu neologisme. Foarte gustate în epocă sunt fiziologiile (echivalente în proză ale satirei sau ale fabulei). Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și ca tot timpul o puternică personalitate îl domină. dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863. Junimea a fost un curent cultural și literar. 4. Fără îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. istoricii descoperă filiații și afinități. grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Ion Creangă. Ironia D. Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de trăsături distincte ale junimismului: A. Spiritul critic E. rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine. Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu. care "subpublică" primele trei părți din "Amintiri" și o serie de povești. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor. câstigă noi membri.acceptate ale tuturor corpurilor constituite. Vasile Alecsandri. Primul număr a apărut la 1 martie 1867. căutare Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea. Dar peste tot ce constituie în viață “Junimea”. Desigur. [modifică] Istoric Revista a fost organul de presă al Societății literare Junimea. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitatile întemeietorilor. avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi. care publică nuvele și povești. Octavian Goga. iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni. George Coșbuc. Panait Cerna. Negulescu. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii. Dinu Zamfirescu. I. a culturii. a literaturii. la Iași. P. nu numai instinctul vieții menține unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. produsul deliberat al voinței de a se organiza. Ion Luca Caragiale. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. care predă apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu. unde revista a funcționat până în 1886. Spiritul oratoric C. Simion Mehedinți. Ioan Slavici. Spiritul filosofic B. P. Între 1886 și 1944 apare la București. cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. . Al. care publică aici majoritatea poeziilor sale. ”Junimea” n-a fost atât o societate. plutește duhul unei înțelegeri comune a societății. Rădulescu-Motru. Gustul pentru clasic și academic Convorbiri literare De la Wikipedia. care "subpublică" majoritatea comediilor sale.

avocat. din care 8 în policromie. membru fondator al Academiei Române.Dramaturgi Poeți .Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri . critic literar.Eseiști Nuveliști . estetician. încă de la apariția. modernă. personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIXlea și începutului secolului XX. Craiova -.Clasicism Romantism .Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 .Avangardism Suprarealism . având ca editor Uniunea Scriitorilor din România. 15 februarie 1840. politician și scriitor român. eseist.Tradiționalism Semănătorism. întregii noastre culturi. baza Junimismului politic și "piatra de Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 . căutare Titu Maiorescu Titu Liviu Maiorescu (n. la fiecare 20 ale lunii. ministru de interne. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. prim-ministru al României între 1912 și 1914. pedagog. 18 iunie 1917.Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură v•d•m .Publicația se va bucura de cel mai înalt prestigiu din literatura română.Naturalism Modernism . definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice. lunar.Realism Simbolism . Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond. o direcție nouă. Redactor-șef este în prezent Cassian Maria Spiridon. în format tabloid (30x45 cm).Proletcultism Neomodernism . ea impunând. cu 48 de pagini. Titu Maiorescu De la Wikipedia.d. [modifică] Seria nouă Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din ianuarie 1996 la Iași.Contemporană Curente în literatura română Umanism . București) a fost un academician. filosof.

Cuprins [ascunde] • • • • • • • 1 Biografie o 1. Viena).8 Titu Maiorescu. constând din soția. de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite. . Profesor la Cernăuți. Maria Popazu. Ioan Popazu. familia lui. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și. Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetător. se numea de fapt Trifu. a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii.fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu. Iași.9 Misoginism 2 Note 3 Cronologie 4 Selecțiuni din opera literară 5 Operele publicate postum 6 Bibliografie 7 Legături externe [modifică] Biografie Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova. rămânând mai mult timp la Brașov. București.1 Copilăria o 1. Emilia și Titu. Stabilit la Viena. dar își luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă. În acest timp. unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziului românesc.3 Studiile universitare o 1. de origine aromână. Ioan Maiorescu. Teolog prin formație (cu studii la Blaj.7 Fondarea Junimii o 1. Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București. Brașov.6 Implicarea în viața socială o 1. critic literar o 1. Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. născută Popasu. se pare.5 Cariera universitară o 1. Tatăl său. Sibiu și Blaj. Craiova. Revenit în țară după Unire. Mama lui Titu Maiorescu. și cei doi copii. Pesta. profesor la Școala Centrală din Craiova. este sora cărturarului episcop al Caransebeșului. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia. n.4 Doctorat o 1.2 La Academia Tereziană o 1. a călătorit la București. la 15 februarie 1840. profesor la „Sfântul Sava“. el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern. Maria.

la Gazeta de Transilvania cu intenția de a servi ca prezentare a unor traduceri ale sale din Jean Paul.[modifică] Copilăria Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. pe care le va continua până la sfârșitul vieții și care constituie o prețioasă sursă de cunoaștere a omului Maiorescu. licența în drept) nu afectează seriozitatea pregătirii sale academice. [modifică] Studiile universitare Graba pe care o manifestă în obținerea diplomelor universitare (după numai un an de studii la Berlin obține la Giessen doctoratul „magna cum laude“. Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracter puternic. Din nou la Brașov. Maria Maiorescu cu copiii pribegește la București. familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. ambițios și iubitor de ordine. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu.1851 – absolvind școala primară. Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc din Schei-Brașov. pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile sale intelectuale în fața colegilor austrieci. În această perioadă începe redactarea Însemnărilor zilnice (ținut până în iulie 1917. anexă pentru externi a Academiei Tereziene. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă o încununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă. Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main. care. la 3 ianuarie 1857. pe care le trimite apoi revistei. În timpul șederii familiei sale la Viena. Peste o lună i se echivalează anul de gimnaziu de la Brașov și este trecut în clasa a II-a. unde tatăl său era salariat al Ministerului de justiție. El face clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Brașov. pe atunci paroh al bisericii Sf. . În octombrie Titu Maiorescu este înscris în clasa I la Gimnaziul academic. intitulată "Noapte de Anul Nou". Ioan Popazu. după încă un an de studii universitare la Paris. Între 1850 . Nicolae din Schei. semnată Aureliu. Trimite o lucrare. după încă un an. [modifică] La Academia Tereziană În septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilește la Viena. gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său. provenind adesea din familii aristocratice. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresie de neșters. Sibiu. licența în litere și filosofie la Sorbona și. Titu Maiorescu urmează cursurile Academiei Tereziene. apoi protopop al orașului. în 42 de caiete aflate astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române și la Biblioteca Centrală de Stat din București). În zilele revoluției. bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaurează acum. În numărul următor intenționa să publice traducerea unei povestiri de Jean Paul. Brașov. Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată. Titu Maiorescu continuă cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare. îl priveau de sus.

Inițiază pentru prima oară în țara noastră. În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate. până la sfârșitul lui 1861. ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz. vădit sub influența ideilor lui Herbart și Feuerbach. apoi procuror. magna cum laude. căsătorită Dymsza. In anul urmator ii apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”). 1. Din luna februarie până în luna septembrie este Decan al Facultății de Filosofie a Universității din Iași. [modifică] Doctorat În decembrie 1860 își ia Licența în litere și filosofie la Sorbona prin echivalarea doctoratului de la Giessen. moartă în 1946. În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: „La relation. Helene. Wilhelm (viitorul dr.scrisoarea editată de Aurel A. Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție). și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale“. 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. Se căsătorește cu pupila sa. Pe 18 septembrie 1863 este ales rector al Universității din Iași pe o perioadă de patru ani. anuarul este precedat de disertația lui: „Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu. n. Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”. Livia. titlu sub care a și fost retipărită. pritnre care se numără și Ion Creangă. Clara Kremnitz. psihologia și compunerea. pe lângă activitatea universitară. Mureșianu în Gazeta cărților. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din același oraș. soțul lui Mite Kremnitz. predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. în urma consultării lucrării Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Ceva filosofie pe înțelesul tuturor). În octombrie este numit director al Școlii Normale „Vasile Lupu“ din Iași. Întors în țară. În 1858. cu tema „Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politică”. Predă aici pedagogia. Kremnitz. în vederea doctoratului. publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isis sau natura. La 17 decembrie. practica pedagogică a elevilor. Titu Maiorescu își trece doctoratul în filozofie la Giessen. Bardeleben) și Hermann. W. La 8 . Essai d’un nouveau fondement de la philosophie”. nr. gramatica română. Universitatea din Giessen îi considerase. [modifică] Cariera universitară În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov. când va părăsi Franța. Maiorescu.

ministru la 34 de ani. întorcându-se la Iași pe 4 ianuarie 1864. până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzațiilor îndreptate împotriva lui. Deși perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste. la 27 aprilie. începerea activității de avocat. a revistei Convorbiri Literare.Rosetti. [modifică] Implicarea în viața socială În ziua de 10 martie 1861. Petre P. Titu Maiorescu este dornic să contribuie din toate puterile la înscrierea statului recent format în urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice de nivel european. adept al . din nou la Berlin. Carp. deputat la 30. el va pleca într-o călătorie documentară la Berlin. Alexandru Odobescu. Maiorescu este un conservator. condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Heliade Rădulescu. În vederea acestei misiuni. din însărcinarea ministrului instrucțiunii publice de atunci. În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „Educațiunea în familie”. Tot în decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București. Titu Maiorescu ține la Berlin o conferință (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik — „Vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner”) în folosul monumentului lui Lessing la Kamenz. totuși unele accente se schimbaseră. decan la 23 și rector la aceeași vârstă. junimistă. Între 1863—1864 Titu Maiorescu predă filozofia la Facultatea de Litere din Iași. academician (membru al Societății Academice Române) la 27 de ani. Pogor și Th. în 1867. Maiorescu reprezintă noua generație. repetată la 12 aprilie la Paris. care se cerea „fundamental reorganizat“. directoratul la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași. Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici scutită de grele încercări. greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iași) la 22 de ani. întemeierea Junimii împreună cu prietenii săi I. [modifică] Fondarea Junimii Anii 1860 au mai însemnat pentru Maiorescu „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variate probleme de cultură adresate unui public destul de larg). înființarea. În acel moment în care totul era de făcut și în care era nevoie de energii proaspete și de oameni de cultură formați în școlile înalte ale apusului. precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici. La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept. Pe planul ideologiei politice. care atrăseseră și suspendarea lui din toate funcțiile în 1864. cu teza "Du régime dotal". V. cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. la „Cercle des sociétés savantes“ și reluată sub formă de comunicare. Negruzzi. la Societatea de filozofie. Titu Maiorescu va cunoaște la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă.octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian din Iași. Întors în țară la sfârșitul lui 1861. Alecsandri sau Bălcescu.

organice și temeinic pregătite. întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată. P. este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. creația și nivelul de cultură al poporului român. chiar adversarului său. Pompiliu Eliade și alții). [modifică] Titu Maiorescu. lipsa pasiunii. de avocat și de critic literar. dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: . ci conțin mai mult sentințe asupra ei. pe P. a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala. un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848. implicit. Negulescu.P. în același timp.P. de luptător pentru impunerea valorilor avea s-o ducă Maiorescu întreaga viață. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav. când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești. critic literar Începuturile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură. vor fi făcut să sporească exigența publicului. Slavici. Această operă de îndrumător. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“. în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea. atâta cât este. opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. În contra direcției de astăzi în cultura română. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. Duiliu Zamfirescu și alții. În privința comportării. urmând ca modalitățile ei de realizare să se nuanțeze mai târziu. împărțită între activitatea politică (în care avea să ajungă până la funcția de prim-ministru. ne relevă însă un om de o mare și. Rolul Junimii. adversar al „formelor fără fond“. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă sau negativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor. într-o viață literară în care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic și. discretă generozitate. care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling. este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu. atitudinea olimpiană. într-un moment important din viața acestuia. dar.unei evoluții naturale. Dobrogeanu-Gherea. care părea să ascundă un suflet uscat. al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868. ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii. Caragiale. universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui C. dar și să piardă un prieten din tinerețe. RădulescuMotru. al lui Maiorescu însuși. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Creangă. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său. Carp).

El trebuie să miște cultura. să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice. el să conducă sau să susțină statul.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1. pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire. admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta. el să facă a înflori artele. deși este mai tare).. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. pentru poeziile d-tale. nici îndoială. cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația. cu atât rolul bărbatului devine mai greu. „Cu cât înaintăm însă în civilizațiune.. Din 1. [modifică] Misoginism Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882. De aici. aduse în sfera practică a vieții. • Iosif Vulcan De la Wikipedia.„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine. susținând că femeile își merită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic[1]: • „Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale. căutare .250 la femei“. suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact. necum de un amic de valoarea d-tale“. el trebuie să lărgească câmpul ideilor. diferența craniană“. domnule Eminescu. cu atât el trebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic. pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte.000 de căpățâni măsurate a rezultat 1.

1869). romane și traduceri. se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta. Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare. Tatăl său. 1882). Din 1851 urmează liceul la Gimnaziul Premonstratens. semnată de Mihail Eminovici. întemeietorul școlii de la Beiuș. În februarie 1866.Bustul lui Iosif Vulcan în Oradea Iosif Vulcan (n. anume. 8 septembrie 1907. Fondatorul revistei Familia a scris poezii („Lira mea”. La sfatul tatălui său. deorece îndrăgea literatura. transformându-l din Eminovici în Eminescu. În luna iunie a anului 1865. nuvele. [modifică] Biografie S-a născut într-o veche familie greco-catolică. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat "nașul literar" al celui mai important poet român. Oradea) a fost un publicist și scriitor român. „Gărgăunii Dragostei”. Cariera de avocat nu-l satisface însă. o scrisoare însoțită de o poezie. de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți. Iosif Vulcan primește la sediul redacției. Bihor . Redactorul Familiei este încântat de poezia primită. membru al Academiei Române. Nicolae Vulcan.d. a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. cu numele Familia. a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania. „De-aș avea”. care azi îi poartă numele. Primele încercări sunt publicate în Federațiunea. patronată de Alexandru Roman. piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”. „Mireasă pentru Mireasă”). Holod. animator cultural. romanizarea numelui tânărului poet. Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste. La data de 8 septembrie . 31 martie 1841. o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”. permițându-și însă o modificare. unde se mută cu familia în 1844.

Pentru alte sensuri. cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia. Membru post mortem al Academiei Române Mihai Eminescu . puteți discuta pe pagina de discuții. vezi Eminescu (dezambiguizare). Clădirea a fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. căutare Modificarea acestui articol de utilizatorii noi sau anonimi este momentan dezactivată pentru a opri vandalismul. Dacă nu puteți modifica articolul și doriți să faceți o schimbare. Mihai Eminescu De la Wikipedia.1907. doar cu un subsol boltit. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. vă puteți autentifica sau înregistra. Acest articol se referă la poet. cere deprotejarea paginii. marele publicist se stinge din viață și este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea. de care îl desparte doar un mic parc. în care se află și statuia marelui cărturar român. Este situat în centrul orașului. Citiți politica de protejare și jurnalul protecțiilor pentru mai multe detalii. fără etaj. în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan". foarte aproape de malul Crișului Repede. strada cu același nume. [modifică] Muzeul memorial În anul 1965.

Poezia egipteană. nuvelă Mișcare Romantism literară – Operă/e de „La mormântul lui Aron Pumnul” debut – Folclorul românesc. Influențe – Kant. prozator și jurnalist român. Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști. București) a fost un poet. Botoșani sau Ipotești . Shakespeare. la marii scriitori încadrați A influențat modernismului românesc. Goethe. Schopenhauer. Budism. 15 ianuarie 1850. ca și la cei pe – neomoderniști sau scriitorii postmoderni. Schiller. Hegel. optzeciști) Semnătură – Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 iunie 1889. Cultura clasică. Vede. Lenau. socotit . Creștinism ortodox.Mihai Eminescu în 1869. la Viena 15 ianuarie 1850 Naștere – Botoșani sau Ipotești 15 iunie 1889 (39 ani) Deces – București Profesiune – poet. jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie.d.

Între 1947-2007. Rătăciri o 1. studii critice.3 Teoria conspirației .000 de file. Între 1800-1947 13 Monografii.1 Data și locul nașterii o 1. iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale. în ședinta din 25 ianuarie 1902.2 Jurnalistul o 14. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. în jurul orei 4 dimineața. studii critice. Cuprins [ascunde] • • • • • • • • • • • • • • 1 Biografie o 1.1 Poezii și biografie o 14. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu. creația sa aparținând unui romantism târziu.7 Reîntoarcerea în țară. 46 de volume.2 Teatru și film o 7.3 Copilăria o 1. aproximativ 14.4 Debut o 1. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. istorii literare. istorii literare. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. Opere selective 14 Legături externe o 14.5 Sufleor și copist o 1. ziarul oficial al Partidului Conservator.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX. În data de 15 iunie 1889.2 Familia Eminescu o 1.1 În muzică o 7.6 Student la Viena și Berlin o 1. și a lucrat ca redactor la Timpul.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii.de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani. au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu.

Aglae Drogli.un om singular 14.6 Eminescu și Wikipedia Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849.[4] . printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. în Botoșani. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești. D.o o o 14. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. Totuși.4 Eminescu . Titu Maiorescu. Această dată rezultă din mai multe surse.5 Craterul Eminescu 14.

1841). obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. epidemiile de tifos. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. primul băiat al lui Vasile. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. pe Ioan și pe George. a murit la un an și jumătate.[necesită citare] Bunicii săi. născută Jurașcu. tatăl poetului. 1852. Șerban (n. Vasile și Ioana. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. A suferit de boala Basedow-Graves. descris în mai multe poeme. 1906). încercând să împiedice publicarea operei postume. n. (n. studiază medicina la Viena. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. tuberculoză. d. Matei. și poetul. Are o carieră de succes.Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. Gheorghe. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. Ilie. și al Ralucăi Eminovici. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. în 1884. Ultimul copil. Maria. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. 1856. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. hepatită erau frecvente. Niculae. născut mult mai târziu. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. sora mai mică a poetului. Primul născut. a fost căsătorită de două ori. Aglae (n. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. nu departe de Suceava. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. este singurul care a lăsat urmași direcți. în Ținutul Botoșanilor. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. locuiește în Ipotești și are doi băieți. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Iorgu. Ruxandra se naște în 1845. dar moare în copilărie. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. S-a luptat cu Titu Maiorescu. n. n. Copilăria . născut în 1843. Vasile. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. fiică de stolnic din Joldești.

În prezent. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. Gheorghe și Ilie. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. I. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. în patru tomuri. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. Nicolae. tipărit la Viena între 1862 și 1865. din Austria.Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. l-a avut ca profesor pe Ion G. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. după 1848. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. Tot aici a predat Aron Pumnul. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. în casa părintească și prin împrejurimi. probabil într-un pension particular. Se înființează și o catedră de română. Strada Shkilna (Școlii) nr. Nu s-a simțit legat. cu precădere. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Cunoscut prin Lepturariu românesc. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. destul de târziu. afectiv. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Se găsește pe str. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Între 1858 și 1866. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. Eminescu. Este ocupată de Aron Pumnul. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. Cadre didactice cu experiență. 1. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. școala generală nr. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. iar director pe Vasile Ilasievici. pe care a repetat-o. colț cu str. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 186063. . A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. Șerban. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Profesorii se recrutau. În clasa a II-a. rămâi). Franko. fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. M. după care a făcut două clase de gimnaziu. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. Sbiera. 4.

cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. cu note maxime la română. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. În 21 martie 1864. Aron Pumnul l-a calificat. Eminovici a demisionat. deși avea o situație bună la învățătură. Ion G. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. nu s-a mai întors la școală. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică.succesorul lui Aron Pumnul la catedră. pe ambele semestre (la matematică). Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. va îndeplini condițiunile concursului“. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). În medalion ar putea fi Eminescu În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat. în ambele semestre. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. Avea note foarte bune la toate materiile. peste puțin timp. însă. Situația lui școlară era de „privatist“. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. . Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. Aron Pumnul. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. În 11 martie tânărul M. La 5 martie 1865. 9816 către gimnaziul din Botoșani. apoi. a fost copist la comitetul permanent județean. după ce. prin adresa nr. La 5 octombrie 1864. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina.

un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. «un imbold romantic al adolescenței».28 august 1866.Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. cu poezia De-aș avea. cu strategie și tactică. a lui Iosif Vulcan. a fost . 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. departe de a fi o «împrejurare boemă». a limbii. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. a participat la adunarea anuală a ASTREI. Elevii scot o broșură. „Cât de clar este.în fond . Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. dar nu și-a realizat proiectul. la Alba Iulia. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. privatist. din Pesta. De fapt. a obiceiurilor și a realităților românești. Eminoviciu. În .. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869.” (Sânziana Pop în Formula AS nr.. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). În perioada 27 . În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. respectând documentele epocii cernăuțene. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. 367) A intenționat să-și continue studiile.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic.

Obține de la Pascaly o cameră de locuit. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. o cunoaște. rătăcitor în lume. A continuat să publice în Familia. L. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. Activează în rândul societății studențești (printre altele. aceasta trupă a jucat la Brașov. Caragiale. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). Stabilit în București. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. Arad și alte orașe bănățene. sufleor și copist la Teatrul Național. Eminescu a făcut cunoștință cu I. . începe colaborarea la Convorbiri literare. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Lugoj. L. pe Veronica Micle. unde a fost prezentat lui N. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). debutează ca publicist în ziarul Albina. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. Apar primele semne ale "bolii". În timpul verii. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. fiind mulțumit de Eminescu. se află printre manuscrisele rămase. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. dar nu s-a prezentat la examene. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. neterminată. Pascaly. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. se împrietenește cu Ioan Slavici. Văzând aceste poezii în Familia. din Pesta. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. la recomandarea acestuia. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. scrisă pe mai multe sute de pagini. rămase în manuscris. în schimb. a scris poezii. Densușianu. fragmente de roman (Geniu pustiu). unde îl cunoaște pe I. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. A urmat cu regularitate două semestre. Giurgiu. Caragiale. De aici a trecut munții și a ajuns la București. Cu această trupă face turnee la Brăila. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. însă. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național.toamnă. Sibiu. Ploiești. de H. În 29 septembrie. Th. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). Rötscher). drame (Mira). la Viena. Traducerea. Timișoara. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. Galați.

Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. setea lui de lectură era nepotolită. se fixează comisiile de membri ale Orientului. sau remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. În vară. În 2 octombrie. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. În studiul său despre Direcția nouă. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. când a urmat două semestre consecutive. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. „poet în toată puterea cuvântului“. care la sfătuit să reia legăturile cu familia. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. care urmau să viziteze diferitele provincii. ofițer. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. care avea ca scop. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. Cu ocazia ultimului turneu. La 6 august 1871. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. strângerea basmelor. 1870. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. la Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. După aceasta. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. între altele. ca simplu auditor deci. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere.România jună. În data de 29 iunie. cercul literar Orientul. ale lui . a înființat împreună cu alți tineri. care apoi s-au contopit într-una singură . Eminescu se împacă cu familia. participanți activi la serbare. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. Frecventa. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. În schimb. cu mult interes. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. Poetul a refuzat hotărât. biblioteca Universității. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. Împreună cu o delegație de studenți. Sosit incognito la Viena. În toamna anului 1871. Printre tinerii de talent. Eminescu era repartizat pentru Moldova.

a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. În perioada 17/29 ianuarie . găzduit la Samson Bodnărescu. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. agravată și de știrile triste primite de acasă. sau pe care și le notase să le urmeze. în provincie.7 mai 1874. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. . apoi „la birt. În timpul verii i sa dat sarcina de a cerceta oficial. Cursurile la care se înscrisese. documentele din Königsberg. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. În 18 martie. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. La 16 decembrie 1871. se plânge că a fost bolnav. pentru statul român. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. la cafenea. economiei și dreptului. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. pretutindenea“. având datorii pentru chirie. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. în fine. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului.Eminescu. din partea Junimii. într-o scrisoare către Șerban. Din această cauză. Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. într-o scrisoare către părinți. citându-l imediat după Alecsandri. care se afla în țară. prin mărirea salariului. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. În data de 10 februarie a aceluiași an. istoriei. intenționează să se mute la o altă universitate. la Viena.

În 7 octombrie. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. idolul său. ministrul Învățământului. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. însă. fratele poetului. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. În 10 octombrie. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. Șerban. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. Rătăciri Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. unde. în . fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. iar în 14 martie.Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. prin Maiorescu. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. Reîntoarcerea în țară. într-un raport adresat lui Maiorescu. Rămas fără serviciu. În 28 noiembrie. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. Veronica Micle a rămas. În 19 septembrie. fratele poetului. care dăduse semne de o alienație mintală. A făcut un drum la București. În 6 martie.

sora sa. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. Situația lui materială era nesigură. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. Din partea familiei a primit numai imputări. care-i trimisese invitație de nuntă. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. că Iașii i-au devenit „nesuferiți“. În 20 septembrie 1877. A fost director al Bibliotecii Centrale. Nu a publicat decât o poezie. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. S-a reîntors în țară. 1013. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. Petrino. schimbându-se guvernul. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. dar mai mult sufletește. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. fost bibliotecar. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. Raluca Eminovici. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. prin raportul său către Ministerul Învățământului. În 3 iunie. către același. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. i-a murit și mama). În a doua jumătate a lunii octombrie. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. trăind la Iași între 1874-1877. Petrino. Petrino a cerut ca Eminescu. mama poetului. a murit Ștefan Micle. unde s-a dedicat gazetăriei. în special adresate de tatăl său. redactor la ziarul Curierul de Iași. . iar în 12 octombrie a precizat.cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. profesor suplinitor. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. a declarat că „nu este loc de urmare“. D. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. A continuat să publice în Convorbiri literare. 2 din Păcurari. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. În 22 iunie. Iași. Nu a avut nici timp. iar în 17 decembrie. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. În 6 august 1879. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile.

fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. în absența poetului. La București. Alexandru Chibici Revneanu.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. pe o căldură înăbușitoare. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. unde până în 1883 a fost redactor. în două rânduri.În 1877 s-a mutat la București. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. . „Luceafărul” în limba germană. În 13 septembrie. iar la 28 iunie. la gazetă. care i-a ruinat însă sănătatea. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă.000 lei. care au cerut relații asupra bolnavului. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. probabil. nicidecum ceva incurabil. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. în valoare de 2. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul).). Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. Luceafărul. Eminescu a dat semne de depresie. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. În lipsa lui se citește la Maiorescu. Boala Poesii . "boala" a izbucnit din plin. În 1 ianuarie. în 23 iunie. În luna ianuarie a anului 1883. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. etc. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu.

exprimându-i aceeași dorință. în urma unui consult medical. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. În timpul acesta. În 15 martie. a dat în luna decembrie la Botoșani. un spectacol în beneficiul bolnavului. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. C. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare.august 1885 a urmat o cură la Liman. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. cu același însoțitor. Henrieta. Spiridon. În perioada iulie . care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. Eminescu a plecat la Botoșani. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. Popazu. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. la sora sa Henrieta. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. adresele pentru înaintarea lor. din Viena. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. cunoscuți poetului. A plecat în 7 aprilie la Iași. Gheorghe Eminovici. tatăl poetului. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. Eminescu a sosit la București în 27 martie. În 7 martie la Ipotești. primit la gară de mai mulți amici. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. si chiar binedispus. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. În 8 ianuarie a murit la Ipotești.În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. lângă Odessa. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. însoțit de Chibici. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. Mormântul lui Mihai Eminescu . În primăvara lui 1887. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii.

stare care reclamă șederea sa într-un institut”. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. pământul românesc. Alexandru Șuțu. În data de 15 iunie 1889. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. București. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. . În 15 aprilie. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului.Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. Despre moartea poetului. Medicul Zaharia Petrescu. de către stat. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. la 20 martie 1889. Aici a avut un modest început de activitate literară. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. în jurul orei 4 dimineața. o pensie viageră.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. l-a examinat pe Mihai Eminescu. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. împreună cu dr. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. poate. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. G. poetul s-a stabilit definitiv la București. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate.

mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul . aci de o abstinență de pustnic. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. aci apoi lacom de plăcerile vieții. Ironie și Două note.L. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. fugind de oameni și căutându-i. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. blând și aspru. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. comunicativ și ursuz. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana.

și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. în funcție de importanța întâmplărilor. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. În aceeași proporție tot ce era caz individual.tipăririi articolului. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". avere sau neavere. singura mea avere. în străinătate. editat de Socec în ediție princeps în 1883. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. unde să nam nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. Dar poate documentul cel mai uman. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. este vorba despre Venere și Madonă. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. decât departe de lume. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. până la săptămâni sau luni.” În realitate. pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. ca legătura cu Veronica. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. te urăsc fără cauză. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. fără cuvânt. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. o altă admiratoare declarată a poetului. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate.” . se bucură de o bună recepție. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). unde numai eu să am intrarea. Veronică. întâmplare externă. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. și așa cum își amintește Caragiale. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. Mortua Est. indiferent la ironiile și laudele semenilor. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. care de altfel erau dominante. că pe cât te iubesc. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. refuzată totuși de poet din motive politice. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. activitatea politică din timpul studenției. într-un sanatoriu din Viena.[11] „Tu trebuie să știi. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. tot așa – uneori – te urăsc. convenție socială.

unde a rămas în următorii șase ani. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. Titu Maiorescu. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876.Ioan Slavici. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. Nu caut adepți la ideea cea întâi. organul oficial al conservatorilor. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. așa cum își propusese. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. cu orice mijloc și pe orice cale. vezi: Eminescu jurnalist politic. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. organizată la propunerea societății "României june". căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Activitatea literară Pentru detalii. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. un alt mare scriitor junimist. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. „Părerea mea individuală. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul .[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu.

Prin atitudinea sa. In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul. a proclamării independenței. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. „Dar ceea ce credem. Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului. clasicismul. Rosetti. dările. în linia întâia. Curentul literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata.A. Unul dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul. Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii. iluminismul.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism. postmodernismul. înființarea Băncii Naționale.Romantismul romanesc. de predispozițiile ei psihologice”.care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. politica externă. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. liberalii aflându-se atunci la guvernare. etc. care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. expresionismul. noua constituție și legea electorală. Aparut . întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului. inamovibilitatea magistraților. Romantismul curent literar . Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. epoca revolutiilor burghezo-democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala. filozofica) exprimate in literatura. Principalele caracteristici ale romantismului universal. convergenta a unor principii generale de natura complexa (artistica. nu exclusiv. naturalismul. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. romantismul impune un suflu nou. bugetul. simbolismul. caracterizat prin setea de libertate. Particularitatile romantismului Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica) de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman. ideologica. romantismul. parnasianismul. realismul.

momentul pasoptist propriu-zis. Goga. Astfel. romantismul. Sadoveanu. gasim. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul. pusa in slujba idealului national. preromantica. de refugiu in natura si mitologie. Al.Hugo. specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. Kcats. dar si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace. apoi in Germania si Franta. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu. ca maniera de creatie si atitudine fata de viata.Dumas . distingem un romantism avantat. Macedonski. la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Kogalniceanu. alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. Lamartine. Lermontov in Rusia. O a doua etapa. In evolutia miscarii romantice din tara noastra. care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor. se prelungeste apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu.tatal. cu toate ca predomina. Intr-o prima etapa. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara. se pot distinge mai multe etape. Cu toate aceste diversificari. militanta. Stendhal in Franta.mai intai in Anglia. asa cum se manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu. . O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele populare. Bolintineanu. Novalis. asa cum apare la scriitori ca Balcescu. Hasdeu. coexista alaturi de clasicism si realism. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi. cu radacini adanci in bogatul filon folcloric. Shelley. Shakespere– in Anglia. Filonul romantic. patriotica si vizionara. un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri. Heliade Radulescu sau Gh. la geniul universal al lui Eminescu. romantismul apare ca un curent literar omogen. In al doilea rand. pesimiste chiar. Puskin. fantasticul si meditatia primeaza. Romantismul romanesc prezinta caractere proprii. romantismul. aduce o poezie lirica. V. o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului. ea este o literatura angajata. cu trasaturi si o metoda de creatie proprie. romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii. de evocare istorica. Negruzzi. duce la maturizarea estetica a romantismului. Chamisso. Heine in Germania. vizionar si revolutionar. La scriitori ca Alexandrescu. In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron. Alexandrescu. in sfarsit. Russo. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime. scriitori cum sunt Vasile Carlova. Alecsandri. cu un program bine definit. in tara noastra.

ca uratul. ca si temele operei literare sunt mult largite. specifice artei literare in sine. al sentimentului si fanteziei creatoare. „Coana Chirita la Iasi”(Vasile Alecsandri). Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun. personajele sunt luate din toate categoriile sociale. o constiinta militara cetateneasca. pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice. In toate cazurile personajele sunt atent individualizate. fie prin grandoare si noblete sufleteasca. adeseori. considerate ca manifestari specifice ale genului popular. Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste – un fizic frumos ascunde un suflet murdar si pervers. . neasteptata transformare. Principalele caracteristici ale romantismului universal: 51455kzm49hfh5i • • • • • romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism. romantismul afirma primatul subiectivitatii. in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil.Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national. feericul sau fantasticul. ca si noi categorii estetice. fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. meditatia si elegia. fata de suprematia legii si a unui rationalism rece. grotescul – in opozitie cu frumosul. un vocabular comun si suculent. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: „Poezii populare ale romanilor”. al spontaneitatii si sinceritatii emotionale. in continua si. cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a sentimentelor. zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice. dandu-se o atentie deosebita traditiei populare. cu precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. legenda istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic. natura. istoriei si folclorului. nu exista decat legi generale. izvoarele de inspiratie. drama. Cantarea Romaniei (Alecu Russo). zf455k1549hffh in timp ce clasicismul condamna limbajul popular. o inimoasa daruire si slujire a poporului. izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat. romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic. socotind unele cuvinte inestetice si vulgare. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de inspiratie populara.

iar actiunea se incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”. imn. in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica. in proza apar elemente de poem. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic.• genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic. fascinatia tenebrelor interioare. Romantismul apare ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului. satira sau pastel. Pe parcursul acestei evolutii intalnim drama burgheza. in aceiasi poezie lirica pot fi gasite elemente de oda. . Visul. sondajele in straturile profunde ale constiintei. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner. Hugo care are ca model pe Shakespere. meditatie. Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor. Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala. Heinrich von Kleist. sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta. in Franta se remarca V. Particularitatile romantismului Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. viziunea mitica. comedia lacrimogena si melodrama. sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie. comicul este amestecat cu tragicul. se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism. romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. predilectia pentru expresia simbolica. Creatorul lui a fost Walter Scott. viziunile. Dintre speciile literare care se afirma. atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica. intamplarile supranaturale. adeseori aventuroasa. de peisaj pitoresc zugravit cu lirism. generatoare de conflicte sociale si psihologice. antrenate in actiuni obiectiv justificabile. intr-o actiune captivanta. Se afirma ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos.

eroii pe care îi evocă fiind într-o strânsă legătură cu spaţiul pe care îl reprezintă. Să luăm spre exemplu tema istoriei. fiind mereu numită eminesciană. Mai întâi una exterioară. reprezentat printr-o mare varietate florală.Pentru a ne forma o idee mai precisă despre romantismul operei eminesciene. peisajul cosmogonic. iar drama celui care ar vrea să atingă o cunoaştere absolută este aceea de a avea sentimentul relativităţii. el a cultivat această temă. reliefată prin procedeul predilect romantic al antitezei (. o natură interioară. de data aceasta absolută. plină de măreţie şi de siguranţă. opera sa poate fi considerată o adâncă şi amplă meditaţie asupra vieţii şi a morţii. teiul. Cât despre tema timpului. cu spaţii bogate. natura exteriaoră preia o serie de elemente ale poeziei romantice. specifică romanticilor este reflectată în tema naturii. În ansamblu. cum ar fi peisajul selenar şi prezenţa astrelor. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. Elemente cum ar fi lacul. vom arunca o privire asupra principalelor teme şi motive romantice. De asemenea. propusă de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârstă ideală. Se invocă des perspectiva timpului individual. pentru că. La Eminescu. dar care poartă totuşi un timbru aparte. Poetul insistă mult pe atitudinea lor. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. Poetul îşi simte întreaga existenţă sub semnul timpului. O altă modalitate de evadare. mai mult ca natura.Scrisoarea III'). Eminescu încearcă totuşi diferite modalităţi de scăpare de sub zodia acestui timp individual. Dar există apoi şi un alt tip de natură. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. . Cu toate acestea. mai mult ca iubirea. Se preferă motivul selenar şi cel vegetal. istoria reprezintă tot o modalitate de evaziune într-o vârstă ideală. deci o natură dezlănţuită. ale cărei elemente au fost evocate şi de alţi scriitori. Avem de-a face cu o natură copleşitoare. codrul. În opera sa. luxuriante. poetul român devine superior multor altor poeţi romantici prin multitudinea perspectivelor. La Eminescu avem de-a face de fapt cu două naturi. la Eminescu putem spune că avem de-a face cu o supra temă. salcâmul. care reprezintă trecerea spre o moarte inevitabilă. la fel ca la ceilalţi romantici. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe această temă. ci în funcţie de felul în care ele interacţionează în opera scriitorului respectiv. deaceea cele două teme nu pot fi tratate absolut separat. Astfel. toate sunt articulate într-o nouă lume. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanţi scriitori romantici şi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre viziunea lor şi cea a lui Eminescu. izvorul. un suflet ce se oglindeşte în toate poeziile sale.

viziune perfect originală. Specifică lui Eminescu este moartea voluptuoasă.Odă (în metru antic)'. Este greu de spus unde se încadrează oamenii de geniu. următoarea temă despre care vom discuta este moartea. Dar probabil cea mai romantică temă. şi cea în care se insinuează deja prezenţa lui Thanatos şi motivul femeii demon -lirica târzie. în viziune romantică. În . dar şi despre necesitatea ca viaţa să se sfârşească prin regăsirea eu-lui pierdut la naştere. ci caută o natură anume. în sensul că a fost pentru prima dată introdusă în literatură de romantici. îl dispreţuiesc. aceasta fiind vizualizată ca o cale de cunoaştere. surprins în înfăţişările sale primordiale şi eterne.Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc. Natura eminesciană este un spectacol adevărat. insinuându-se subtil aici şi ideea că moartea este în fapt o a doua naştere. Dar ceea ce este cu adevărat inedit la Eminescu. el nu receptează natura ca pe un singur cadru. contemplat dinăuntru. Există însă şi un miraj al atingerii idealului. alţii găsesc şi nu se mulţumesc'. Cu toate acestea. regăsim două atitudini eminesciene: cea în care predomină Eros şi motivul femeii angelice -lirica de tinereţe. natura devine un cadru în care se desfăşoară un ritual erotic. . de a atinge absolutul. Deşi ar putea părea ciudat. ataşează acestei teme şi pe cea a naturii. căci caută mereu ceva ce nu poate fi găsit. Este o temă care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. . şi atunci când găsesc cel mai apropiat echivalent pământesc al dorinţelor sale. scopul vieţii este acela de a-i lega începutul şi sfârşitul. artă ce trebuie învăţată pe parcursul vieţii. Aş spune că ei fac parte din ambele categoriI. Pornind de la această concepţie. aşa cum am văzut. şi care este fără îndoială punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice . este cea a omului de geniu. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. transformată apoi într-un întreg univers. . căruia romanticii îi datorează tot zbuciumul şi suferinţa vieţii lor.motivul visului şi cel acvatic sunt incluse în tema naturii. nemaiîntâlnită în nici o mitologie şi la nici un alt romantic. Călinescu afirma chiar că poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. asociat de obicei meditaţiei filosofice şi secesionat în două atitudini specifice: extazul şi dezastrul. ajungem la concluzia că sunt foarte puţine poeziile ce nu conţin şi această temă profund romantică. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugrăveşte pur şi simplu natura ca pe un cadru. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. Poeţii romantici. este un sentiment profund. După Eminescu însă. Cu alte cuvinte. Dacă stăm să ne gândim. Tipic romantică este însă concepţia despre iubire.Sărmanul Dionis'. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri. el vorbeşte despre arta de a muri. pentru că îl întâlneam şi în vechime.Luceafărul' şi al celei mai celebre şi interesante nuvele eminesciene. Dar în romantism. ca şi la ceilalţi scriitori romantici.

Şi întotdeauna el se reîntoarce la poziţia iniţială prin revelarea dureroasă a efemerităţii şi nestatorniciei oamenilor de rând..CEL MAI MARE REPREZENTANT AL ROMANTISMULUI ROMANESC . in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. toate ne vorbesc despre zbuciumul şi neajunsurile vieţii omului de geniu şi despre speranţa în izbăvirea morţii. Pentru el genialitatea este o sublimă binecuvântare.. se intalnesc teme.bcr. Lfugo. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. visului. Puskin. În fapt. in opera sa.575 RON romanesc si ultimul mare poet romantic european (in linie croAllianzDirect.Scrisoarea I'.Floare albastră'. Mihai Eminescu (1850-1889) s-a intrupat din marea primordiala a geniului romanesc.ore de iubire'.tenispartene apuseana. ar putea fi citită în totalitate ca şi cum ar fi opera unui singur autor! MIHAI EMINESCU . Shelley.8 benzina . aparut in Europa mult decat tenis.Mai am un singur dor'. istoriei. iar atunci cand a Acopera risc insolatie AllianzDirect.ro romantismului se bazeaza pe mai multe norme printre care pot fi mentionate: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor. eroii. predilectia pentru confesiune. înscrisă în destin. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slăbiciune. întreaga literatură romantică. aceleaşi concepţii şi aspiraţii.ro nologica).clipa cea repede" intr-un zbor uluitor Polita calatorie deasupra lumii si a veacului care i-a fost harazit. toţi având aceleaşi trăsături definitorii. prin însăşi structura lor interioară o rasă aparte. reprezentată prin societatea în care trăiau. în urma căruia îşi doreşte cu ardoare să scape de povara genialităţii sale în schimbul unei . sortită unei vieţi de zbucium şi unui sfârşit dramatic. si-a trait . Ei sunt prin excelenţă. . cauzat de marea discrepanţă dintre propria lor lume interioară şi lumea exterioară. integrat seriei de scriitori care au dat stralucire acestui Pasionat de curent: V. Estetica r.RCA / 1 an . Lamartine si altii. . motive si atitudini romantice care tin tenis?circuitul BCR Vino in de marea literatura a lumii. fantasticului. succesiunea epocilor ( inflorirea si decaderea lor). Byron. toţi scriitorii romantici pot fi priviţi ca o mare şi genială familie. Evenimentele neobisnuite. www. Iar opera lor.ro ajuns la capatul vremii sale ca om. . Freelander Eminescu este cel mai mare reprezentant al romantismului 1. valorificarea miturilor. deşi întreaga sa viaţă este o neobosită fugă după ideal. Tenis Partener! Mai Romantismul a fost un curent literar si artistic. asa cum Luceafarul s-a ridicat din Edde. dar şi un imuabil blestem. s-a contopit cu vecia si a LandRover devenit mit. dar şi aceeaşi nefastă încărcătură genetică.POETUL NATIONAL k6q8716kx72poc PUBLICITATE La. care nu-şi poate găsi împlinirea pe pământ.

. a devenirii si a mortii universale strabate intreg poemul „Scrisoarea I".). viziunea cosmogonica eminesciana este romantica prin proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului universal. oamenii se transforma in „mii de coji" si in „nume trecatoare" duse de raul heraclitic5. Numita de Calinescu „Facere si desfacere". alcatuit dintr-o cosmogonie incadrata de doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe tema soartei geniului. nici Universul (care va pieri candva. Episodul cosmogonic (versurile 39-86) cuprinde. in care lumina misterioasa a lunii se revarsa peste o lume vana. Nimeni nu se va salva de la acest destin: nici geniul (care traieste tragedia unei minti uriase zagazuite de timpul prea scurt al unei vieti de om). Efemera este si gloria: puternicul rege si umilul sarac (prezentati prin procedeul antitezei romantice) sunt uniti prin acelasi destin: „geniul mortii" (care aduna tot ceea ce se afla sub semnul timpului). in antiteza cu fiinta umana derizorie si muritoare. mai multe elemente romantice: Exista. Privita de sus. un neinteles. In urmatoarea secventa (versurile 29-38) imaginea „batranului dascal" (reprezentand geniul) este si ea romantica: antiteza intre infatisarea umila si uriesismul gandirii savantului. Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii". simbolul." al basmelor. nici nefiinta") fiind echivalent cu „A fost odata. si el. hiperbola. in care Fiinta.a. in micimea lumii contemporane. iar pacea absoluta care stapanea Haosul? „pare a fi un dragon mitic" (Calinescu). o viziune mitologica a Genezei6 (cum observa Calinescu). Teme si motive romantice in lirica eminesciana: Nasterea si prabusirea Universului2 („Scrisoarea I". demonul etc).. sunt tot atatea implicatii ale acestui curent. antiteza fiind predilecte. „Umbre pe panza vremii" (cum ii numeste altundeva poetul). titanul. Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac. „caderea" lui din sfera inalta a ideilor. perspectiva mitologica.. tot la mitologie trimite si tabloul uriasului hau intunecat. Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii. pe cand fiinta nu era. aceasta panorama scoate la iveala mai multe ipostaze ale existentei umane. Personajul romantic este o natura deosebita. nefericirea celui care vede mizeria vietii. „Rugaciunea unui dac" s. in aceeasi viziune romantica se mai incadreaza devenirea Cosmosului (situata intre doi poli: geneza si stingerea). Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic. Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este „Scrisoarea I" (1881). Nefiinta si Nepatrunsul par a fi niste divinitati. In aceeasi viziune se incadreaza si momentul in care „punctul" care se misca in noaptea .. un inadaptat sau un revoltat care actioneaza in imprejurari neobisnuite Stilul operelor romantice este incarcat de tropi. muzica siderala3. dintre care se retin doua: „ Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac. timpul anterior nasterii primei planete {„La-nceput. damnatul. insetatul de cunoastere. exceptionala (geniul. nascuta dintr-un vis al Neantului4. peste „mii de veacuri") si nici Timpul (care se va transforma in vesnicie moarta): ideea romantica a succesiunii generatiilor. „Luceafarul". mai intai.peisajele nocturne sau fantastice instituie tot atatea surse de inspiratie ale romanticilor. cu sugestii lichide.

„devine tatal".precosmica.. reprezentata de proiectele dramatice si de poemul „Scrisoarea III". vazute prin dilatare. Primul motiv romantic al acesteia este visul: asa cum Cosmosul s-a nascut dintr-un vis al Neantului. Nasterea si surparea marilor civilizatii. intre timpul intemeierii („veacul de aur") si cel al degradarii („noroiul greu al prozii"). in care fiintele umane sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: proiectati pe fundalul eternitatii. portretul caricatural si invectiva.. Tot romantica este si antiteza ridicata la nivelul arhetipurilor8: intre Cuceritor (Baiazid) si Aparator (Mircea cel Batran). In prima parte a poemului mentionat. Aceasta se adanceste in finalul poemului „imparat si proletar" (considerat de Calinescu drept o „derivatie" din „Memento mori!"): zbaterile umane. in vasta proiectie a istoriei lumii intitulata „Memento mori!". „Floare albastra". iar timpul moare. caci existenta nu este decat un vis al mortii („Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi"). oamenii sunt efemere (muste „de-o zi") traitoare pe o planeta minuscula (asemeni unui fir de praf in imensitatea stelara).". printr-un gest gigantic.. devenind vesnicie. intre episodul nasterii Universului si cel al extinctiei se afla un fragment de 14 randuri (vs. intreaga lui istorie (sintetizata in tabloul de sange si moarte din discursul lui Baiazid) nu constituie decat o implinire a visului initial. se va suprapune tenta elegiaca a unei filozofii a zadarniciei (subtitlul poemului fiind chiar „Panorama desertaciunilor"). ca un erou de epopee. Poezia eminesciana a naturii si iubirii. urmata de aparitia. din antichitate si pana la Comuna din Paris (1871). 61-74). ironia. sunt tot atatea mijloace romantice folosite pentru a caracteriza carnavalul politic contemporan poetului. devin si ele participante la acest iures: Dunarea („personaj" fabulos a carui manie ineaca „spumegand" pleava cuceritorilor). Cea de a treia tema romantica eminesciana este istoria ca devenire si ca drama." si altele). In episodul final al primei parti a poemului (versurile 75-86). intre oastea transformata in „pleava" si cea devenita „potop ce prapadeste". moartea Universului creeaza o acuta spaima a golului: planetele ingheata. chiar si in cea anterioara anului 1876. uriasul stat otoman a crescut din visul celui dintai sultan. Peste uriesismul acestei viziuni (amintind de „Legenda se colelor" de V. iubirea este . In partea a Ii-a a poemului „Scrisoarea III". Elementele naturii. Hugo). iubito.. cazand in imense abisuri. „Lacul". se va naste prima planeta. autorul intentiona sa traverseze. nascute din vointa de a trai. Romantica este si viziunea gigantica a Cosmosului in care rotirea larga si lenta a planetelor creeaza impresia unei muzici siderale. codrul (de sub poala caruia ies miile de „ capete pletoase " ca niste imagini multiplicate ale lui Mircea) si „raul-ramul" reprezentand patria mereu vie. sarcasmul. sunt zadarnice. Mircea care „mana-n lupta vijelia-ngwzitoare" capata proportii uriase. a uriaselor galaxii stelare. intreaga evolutie a omenirii. „Pe langa plopii fara sot. din neguri. „Sara pe deal". din unirea lui cu Haosul-muma. Iubirea ca aspiratie neimplinita („Dorinta". „De cate ori. Salvarea ar putea-o constitui intoarcerea la timpul mitic („vremile-aurite/Ce mitele albastre ni le soptesc ades") despre care vorbea tribunul-proletar in prima parte a poemului. romantica este si imaginea aproape fabuloasa a voievodului roman: in episodul bataliei.

Hugo) sta la baza altor doua poeme: „Calin (file din poveste)" si „Luceafarul". „Luceafarul". In „Luceafarul". pentru ca Demiurgul 1-a creat inainte de a crea lumea. ca-n ziua cea dentai. un eon. dar cea care raspunde dorintei acestuia („Iar tu sa-mi fii mireasa") este doar fiica de crai („Calin. in prima. el va deveni un rece Hyperion („Si te privesc nepasator / C-un rece ochi de mort"). JOda (in metru antic)". Daca insumam poeziile inchinate iubirii. " („Lacul") Neinteles de femeia careia ii oferise nimbul eternizarii („Ai fi trait in veci de veci / Si randuri de vieti") si suportand greaua povara a timpului.un vis. faptura de lut isi cauta un alt iubit (care sa-i semene). ar fi o fiinta divina. Numai aici. „Scrisoarea I"). in ambele creatii. Eminescu ii confera o tenta proprie: in „Revedere". de demult Poveste" Inspiratia din folclor incadrandu-se si ea in recuzita romantica. Dar. lacul (spatiu lamartinean al visului de dragoste). teiul (arbore sacru care le confera tinerilor aureola neprihanirii). dar poetul o salveaza in final. argintiul arborilor luminati de luna. In amandoua. in zborul lui printre astri. in basm si in mit: „Caci astazi. pe masura ce visul „bland din cale-afara" al dragostei piere. iubita se indeparteaza in neguri de uitare. imi pare-o veche. Vedea. un ideal mereu neatins.. proiectand perechea umana pe fundalul nasterii Universului (cand apa primordiala naste luna): „Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa. daca mai ascult Nimicurile-aceste. observam ca tanarul indragostit eminescian reface destinul Luceafarului: „cufundat in stele" sau in timpul intunecat al genezelor. Luceafarul revede actul Genezei (la care mai asistase o data): „Si din a chaosului vai. iubirea neobisnuita dintre o pamanteanca si o fiinta eterna se consuma in vis si este proiectata in basm." ."). marea si somnul intorcand fiinta umana spre negurile nasterii Universului. Rasare luna linistit Si tremurand din apa" O alta tema romantica a liricii eminesciene o constituie destinul geniului („Glossa". iarba care „pare de omat" si albastrul umed al florilor investesc nunta cu puritatea specifica inceputurilor. Mitul Zburatorului (amintind de „Silful" lui V. Cum izvorau lumine. fata isi cheama pe pamant iubitul. in elegia filozofica „Mai am un singur dor". se realizeaza nunta ca mijloc de integrare in armonia cosmica. iubita este o alta fata de imparat. Singuratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar.. natura este un spatiu feeric.. el traieste nostalgia unei iubiri pamantene mereu refuzate: „Dar nu vine. ca si cand prin eternitatea sa.. In toate. La randul ei. ale carui elemente constituie tot atatea motive romantice: codrul (spatiu vrajit in care cei doi indragostiti se sustrag curgerii vremii). luna. din aceasta cauza. geniul este o fiinta fara de stea. deosebirea dintre cele doua perioade de creatie consta in faptul ca. Jur imprejur de sine. si tot aici. mitul mortii mioritice capata profunzimi metafizice. multimea florala (dominata de floarea albastra). punand-o sub lumini de Geneza. seara. pe care poetul o sustrage curgerii timpului. codrul devine mit.

în fiecare dintre noi. ca valul trece. pentru a cauta ceea ce nu i s-a dat: iubirea. adică în care orice reprezentant al umanității. Totul pare sa se supună legilor stricte ale rațiunii. acela care răspunde logicii și rațiunii. deci mai contrare acelui “general omenesc” esențial în clasicism. ca sa fie prețuit. Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate în clasicism. Într-o opera clasica sunt în general evitate complicațiile inutile. deoarece romantismul se trage tocmai din ceea ce este particular. geniul este un nefericit: de aici. Un autor. fiind astfel dificil de prins în reguli. Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. straniu. Romantismul. („Glossa") Dar. acea tendința către simplicitate. in interiorul conditiei sale de nemuritor. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece" Atitudinea clasica si romantica Pentru a înțelege mai bine cele doua curente rivale din secolul al XIX-lea. Tu ramai la toate rece". Ce e val. Deci nu exista decât un singur fel de a fi clasic. Suferinta tu. clasicismul și romantismul. detaliile multiple. ci va încerca sa câștige favoarea noastră uimindu-ne. El prezintă manifestarea însușirilor celor mai particulare. „Nu credeam sa-nvat a muri vrodata. Clasicismul este. trebuie sa găsească în noi afinități cu creatorul operei. De te-ndeamna. contrastele puternice. Renașterea pare sa îndeplinească aceleași condiții. este o anumita perioada a artei greco-romane. caracterele prea excepționale. impresionându-ne puternic sentimentul sau imaginația. geniul nu are alta solutie decat contemplarea apolinica a celor care se afla sub semnul norocului: „ Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece. care nu tine decât câteva sute de ani. mult mai târziu. dureros de dulce. cum lumea a fost alcatuita o singura data si nu mai poate fi schimbata („Batranul Demiurgos se opinteste-n van"). Pururi tanar infasurat in manta-mi. tentatia luciferica de a cobori in lumea comuna. nu va face apel la rațiune. e necesara o scurta prezentare a celor doua atitudini în general. sa se poate recunoaște. Dupa ea. de te cheama. ca și un artist romantic.Originea sa deosebita situeaza geniul deasupra lumii. în estetica. Epoca cea mai strălucita în care stilul clasic s-a manifestat în toata splendoarea lui. ori de unde ar proveni el. Pan-in fund baui voluptatea mortii Neinduratoare " („Oda (in metru antic)") Dar. excesele. logica și echilibru. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi. a framantarilor ei vane si a timpului: „Nu spera si nu ai teama. în tratarea unor teme cu un conținut general omenesc. dar exista nenumărate chipuri de a fi romantic. claritate. .. cum oamenii obisnuiti sunt incapabili sa ajunga la inaltimea geniului..

o prețuiește. din contra. genurile. Ea se prezintă străbătuta de forte misterioase. ceea ce diferențiază națiile pământului. fiind centrul și măsura tuturor lucrurilor. contrar voinței sale și uneori fără sa își dea seama. devine jucăria lor. din traditii folclorice. Romantismul este un important curent literar si artistic. Pictura nu trebuie amestecata cu sculptura. Franta si Germania in prima parte a secolului trecut. Romantismul. după atitudinea artistului fata de natura. asistam la o tendința severa de a separa artele și. Un clasic va ajunge neapărat la convingerea ca omul e tot ce e mai interesant și mai desăvârșit pe lume. ceea ce face din fiecare popor o entitate. de zidurile colosale distruse de timp. care va juca în istoria politica a secolului al XIX-lea un rol important. este tarat de aceste forte. Doctrina clasica se pretinde ieșita din studiul întregului neam omenesc și capabila sa fie aplicata la tot omul. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale. La romantici. drama cu comedia. de liniște. Ei sunt de asemenea interesați de civilizațiile dispărute. nu putea interesa pe clasici. cărora nimic nu le poate rezista. de echilibru intre părțile constitutive. cele doua Americi. De aceea idea naționalității. tema apăruta frecvent în literatura și în artele plastic. natura este ceva haotic și fără limita. Acesta. Pentru un romantic. aparut in Anglia. Africa. poezia cu proza. rezultat al unor legi cosmice mereu aceleași și neadmițând niciun fel de excepție. și încă mai puțin omul. “irațional” și “aconventional”. nu respecta nicio regula. care favorizează și renașterea sentimentului religios. din contra. în mijlocul fiecărei arte. Sudul. din . deci ii preocupa Orientul. după epoca de ateism a marii Revoluții franceze. tarile exotice. opera devenind un mijloc curent de expresie lirica a sentimentelor. de măsura. o înțelege și o considera în totalitatea ei ceva armonios. din pricina intervenției rațiunii și contururilor precise. decât obținerea expresivului cu orice preț. din contra. ca opozitie la clasicism. Analizând cele doua tendințe după criteriul care în arta are o semnificație deosebita. Romanticilor li se potrivește foarte bine expresia “un peisaj este o stare de suflet”. ajungem la convingerea ca un artist clasic admira lumea exterioara. dorința de a amesteca diversele arte intre ele și genurile în cadrul aceleași arte este generala. Deci. Romanticii își îndreaptă atenția și spre geografia ținuturilor mai puțin cunoscute sau mai stranii. imprevizibile.Clasicismul impune prin impresia de unitate. La clasici. apoi Asia. este în realitate un produs al romantismului.

In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii. istorie. Hugo. interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale romantismului. G. in vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane.T. cuprinzand toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale. E. V. Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene. A. Petrofi.B. principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar pot fi rezumate prin:cultivarea sensibilitatii si fanteziei creatoare. Byron. totul fiind intr-o libertate deplina de creatie. Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor. eroii extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa actioneze in imprejurari extraordinare. Tieck. dand totodata acces in paginile romanelor. A. Puskin. Astfel. l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice. Pentru romantism. si determinad existenta unui stil romantic in mobilier. Visul si exotismul. complexitatea personalitatii umane. Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria nationala si din creatia folclorica specifica tarii lor. a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789. Novalis. Personajele romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale. de Vigny. contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale. E. interesul pentru folclor. evaziunea in trecut.A.A. A. A. A. construite adesea pe principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea ce priveste trasaturile lor de caracter. incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice. ale naturii. Leopardi. Marii reprezentanti internationali ai acestui curent. Lamartine. acest autor este Victor Hugo (1802- . Natura patrunde masiv in creaiile romantice. sustineau valorile sensibilitatii. curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent. Mickiewicz au realizat adevarate caodopere ale literaturii romantice.L. M. in proza sau in versuri. romantismul exalta sentimentul si fantezia. vis. Shelley. Lermontov.G.istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare indepartate. Hoffmann. prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale. P. J. G. ale individului. Poe. in imbracaminte etc.

romantismul se prelungeste la noi prin scriitorii pasoptisti (V. Grigore Alexandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul celui deal patrulea ale secolulului XIX. Originile romantismului Secolul al XVIII-lea e o perioada de trecere. […] Poetul -si trebuie sa staruim asupra acestui punct. cuprinzând în sine numeroase posibilități. Balcescu. epoca romantica se afla. adevaratul sentiement in inima cititorului. curentul colorandu-se cu numeroase nuante patriotice si avand un caracter net militant decat in tari ca Germania si Franta. Carlova.1885. Sfaturile naturii vor fi sursa de inspiratie primordiala.Hugo afirma ca tocmai aceste legi eclipseaza adevarata arta. In al treilea rand. sau. considerat indeobste cel mai mare poet romantic european. Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice manifestate datorita aparitiei in tara noastra cu o intarzaiere cu un deceniu fata de Franta. Niciodata estetica noua n-a fost in intregime degrevata de elemente ale esteticii clasice.Prima generatie romantica (I. In al doilea rand. Radulescu. in prefata dramei “Cromwell” considera romantismul ca fiind o debarasare a limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu o schema. romantismul a inflorit in plina epoca a luptelor pentru eliberare nationala si sociala. Viziune clasica are si Alecsandri. Pentru noi. care este si ea natura si adevar.H. care este pura si neingradita. Societatea vechiului regim se stingea pasiva. lăsând locul unei ale societăți care nu avea caractere complet definite. N.Sa aruncam jos vechea tencuiala care ascunde fatada artei. ca si in Italia. Fiecare subiect va avea o valoare unica si irepetabila ce nu va mai fi dictata de legile nescrise ale prozodiei ci de sufletul si mintea creatorului. alaturi de numeroase influente clasice. Specii literare clasice (fabula) coexista cu specii romantice (meditatia. Nu exista reguli. pentru fiecare compozitie in parte. care. de la adevar si de la inspiratie. mai bine zis. . in “poetici” si in sisteme. rezulte din caracteristicile proprii fiecarui subiect. Alecsandri. Regulile impuse de clasici nu mai sunt valabile. nu exista alte reguli decat legile generale ale naturii care domina arta in intregul ei si legile speciale care. pastelul) la Alexandrescu sau Heliade. iar fictiunea autorului este singura capabila de a crea adevarata arta.poet si prozator francez). o norma sau o lege si dand frau liber imaginatiei si inspiratiei creatorului. Sa dam cu ciocanul in teorii. V.nu are de primit sfaturi decat de la natura. romantismul echivaleaza cu o redesteptare a spiritului national in anii dintre 1829 si 1859. nici modele. la noi. singura sursa adevarata de inspiratie fiind natura si doar legile ei fiind esenta operei romantice. Alecu Russo si altii) pana la Eminescu.

“Les ames sensibles”. ori peisaje pline de torente. Rousseau. se va da grădinii un aspect neglijat. francizata. Vor apărea ruine. Expresia apare pentru prima oara în Anglia. cu coloane răsturnate. Influenta acestei mentalități nu se oprește la literatura și artele plastice. apar subiecte care dau satisfacție sufletelor sensibile. Acest fel de a înțelege natura. Shakespeare. îl găsim și în Franța. Deci. evoluția genurilor literare. sufletele sensibile. care nenorocește. se ridica aceste tendințe romantice. cu pesteri a căror intrare va fi ascunsa de plante agățătoare. Apare și interesul oamenilor pentru Evul Mediu. Romanticii se vor recruta mai ales printre cei născuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea si în deceniile următoare. J. duios. ci merge mai departe: parcurile si grădinile se vor transforma la contactul ei. apoi se va neglija cu totul vechea maniera franceza de a întreține o gradina cu alei și peluze în forme geometrice. Pe cât posibil. chiar înainte de romantismul propriu-zis. Un astfel de sentiment. îl întâlnim în scrierile lui J. sub o forma modificata. ci nordica.Cuvântul “romantism” nu este de origine franceza. prin faptul ca te predispune la tristețe. evident. marine cu naufragii. de copaci rupți de furtuna. Societatea din secolul al VIII-lea. caracterizat de “romantic”. impresionant prin caracterul lui tragic. Iubirea începe sa fie conceputa nu ca un sentiment liniștit. ci ca ceva vulcanic. morminte închipuite. In pictura. încep sa devina tot mai numeroase. Dar aici sentimentul se complica. Tinerii și tinerele par cu atât mai fericiți cu cât mai multe obstacole se vor ridica in calea realizării pasiunii lor. Aceasta stare de spirit va influenta. in secolul al XVII-lea. după domnia lui Ludovic al XIV-lea și după explozia de senzualitate din perioada lui Ludovic al XV-lea. Tot atunci se traduce în Franța. poate mai stăpânit. pentru subiectele din viata trubadurilor. simte nevoia de ceva nou. părăsit. care tulbura și distruge. întrebuințându-se atunci când era vorba de un aspect sălbatic din natura. Vom întâlni în aceasta vreme romane sub forma de confidente și confesiuni. strica echilibrul moral și intelectual al ființei. cu arbori cu ramurile frânte. în fata tendințelor clasice. Motto .

atât la nivel conceptual si stilistic.„Nu ma-ncântati nici cu clasici..De fapt. care erau la vremea aceea preocupati mai degraba de estetica macabra si stranie a simbolismului. care reprezinta trecerea spre o moarte inevitabila. Chiar mai mult. Dintre ele. Se invoca des perspectiva timpului individual. În ansamblu. ci în functie de felul în care ele interactioneaza în opera scriitorului respectiv. toti romanticii alcatuiesc o adevarata comunitate de spirite si de destine. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe aceasta tema. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. mai mult ca natura.” (Mihai Eminescu) Aceasta veritabila confesiune de credinta a scriitorului ne arata clar ca optiunea sa este pentru romantism. iar drama celui care ar vrea sa atinga o cunoastere absoluta este aceea de a avea sentimentul relativitatii. Exista însa si nenumarate asemanari între Eminescu si ceilalti poeti romantici. tristetea apasatoare si pesimismul vor fi adoptate mai târziu si de poetii occidentali. ca Byron sau Goethe de exemplu! Întâlnim în opera sa chiar si concepte profund clasice. pentru ca. vom arunca o privire asupra principalelor teme si motive romantice. care aparuse ca o rebeliune a tinerei generatii împotriva vechiului regim. aceasta fiind de fapt una dintre trasaturile de baza ale curentului romantic. Cât despre tema timpului. deaceea cele doua teme nu pot fi tratate absolut separat. opera sa poate fi considerata o adânca si ampla meditatie asupra vietii si a mortii. Nici cu stil curat si antic. propusa de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârsta ideala. cum ar fi eterna cautarea adevarului. Poetul îsi simte întreaga existenta sub semnul timpului.[. scriitorul tradând poate din acest punct de vedere principiile romantismului. . existând la Eminescu chiar si unele însemne ale modernitatii. Pentru a ne forma o idee mai precisa despre romantismul operei eminesciene. poetul român devine superior multor altor poeti romantici prin multitudinea perspectivelor. Sa luam spre exemplu tema istoriei. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanti scriitori romantici si asupra asemanarilor si deosebirilor dintre viziunea lor si cea a lui Eminescu. opera sa se detaseaza net de cea a celorlalti romantici. Dar mai presus de orice. el a cultivat aceasta tema. istoria reprezinta tot o modalitate de evaziune într-o vârsta ideala. de a da o expresie unica si totalizatoare a romantismului! Din acest motiv. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. Eminescu încearca totusi diferite modalitati de scapare de sub zodia acestui timp individual. La Eminescu. luciditatea actului creatiei. el a avut marele privilegiu -datorat în cea mai mare masura neconcord 16216g616q antei temporale dintre majoritatea marilor romantici si dânsul-. mai mult ca iubirea. la Eminescu putem spune ca avem de-a face cu o supra tema. Cu toate acestea. reliefata prin procedeul predilect romantic al antitezei (‚Scrisoarea III’). Eminescu nu este un romantic pur. eroii pe care îi evoca fiind într-o strânsa legatura cu spatiul pe care îl reprezinta. plina de maretie si de siguranta. Poetul insista mult pe atitudinea lor. Astfel. În opera sa..] Eu ramân ce-am fost: romantic. cât si în ceea ce priveste destinul lor boem si tragic. el se dezice astfel de clasicism si de regulile sale rigide.

toate sunt articulate într-o noua lume. nemaiîntâlnita în nici o mitologie si la nici un alt romantic. fiind mereu numita eminesciana. Dupa Eminescu însa. Tipic romantica este însa conceptia despre iubire. peisajul cosmogonic. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. Specifica lui Eminescu este moartea voluptuoasa. el vorbeste despre arta de a muri. codrul. ci cauta o natura anume. dar si despre necesitatea ca viata sa se sfârseasca prin regasirea eu-lui pierdut la nastere. viziune perfect originala. La Eminescu avem de-a face de fapt cu doua naturi. surprins în înfatisarile sale primordiale si eterne. de data aceasta absoluta. insinuându-se subtil aici si ideea ca moartea este în fapt o a doua nastere. As spune ca ei fac parte din ambele categoriI. aceasta fiind vizualizata ca o cale de cunoastere. deci o natura dezlantuita. Dar probabil cea mai romantica tema. Poetii romantici. urmatoarea tema despre care vom discuta este moartea.O alta modalitate de evadare. Este greu de spus unde se încadreaza oamenii de geniu. la fel ca la ceilalti romantici. dar care poarta totusi un timbru aparte. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugraveste pur si simplu natura ca pe un cadru. motivul visului si cel acvatic sunt incluse în tema naturii. Cu toate acestea. salcâmul. În ‚Oda (în metru antic)’. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni înca din cele mai vechi timpuri. scopul vietii este acela de a-i lega începutul si sfârsitul. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. caci cauta mereu ceva ce nu poate fi gasit. De asemenea. Mai întâi una exterioara. ‚Oamenii se împart în doua categorii: unii cauta si nu gasesc. Cu alte cuvinte. Dar în romantism. cu spatii bogate. specifica romanticilor este reflectata în tema naturii. si cea în care se insinueaza deja prezenta lui Thanatos si motivul femeii demon –lirica târzie. Calinescu afirma chiar ca poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. ale carei elemente au fost evocate si de alti scriitori. luxuriante. izvorul. Desi ar putea parea ciudat. este cea a omului de geniu. o natura interioara. contemplat dinauntru. altii gasesc si nu se multumesc’. un suflet ce se oglindeste în toate poeziile sale. cum ar fi peisajul selenar si prezenta astrelor. Pornind de la aceasta conceptie. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. natura devine un cadru în care se desfasoara un ritual erotic. ca si la ceilalti scriitori romantici. si atunci când gasesc cel mai apropiat echivalent pamântesc al dorintelor sale. reprezentat printr-o mare varietate florala. în viziune romantica. Cu toate acestea. îl . arta ce trebuie învatata pe parcursul vietii. teiul. ataseaza acestei teme si pe cea a naturii. pentru ca îl întâlneam si în vechime. Se prefera motivul selenar si cel vegetal. Dar exista apoi si un alt tip de natura. Dar ceea ce este cu adevarat inedit la Eminescu. de a atinge absolutul. el nu recepteaza natura ca pe un singur cadru. transformata apoi într-un întreg univers. Elemente cum ar fi lacul. asa cum am vazut. asociat de obicei meditatiei filosofice si secesionat în doua atitudini specifice: extazul si dezastrul. în sensul ca a fost pentru prima data introdusa în literatura de romantici. Natura eminesciana este un spectacol adevarat. natura exteriaora preia o serie de elemente ale poeziei romantice. este un sentiment profund. Avem de-a face cu o natura coplesitoare. regasim doua atitudini eminesciene: cea în care predomina Eros si motivul femeii angelice –lirica de tinerete.

sortita unei vieti de zbucium si unui sfârsit dramatic. dar si aceeasi nefasta încarcatura genetica. Exista însa si un miraj al atingerii idealului. caruia romanticii îi datoreaza tot zbuciumul si suferinta vietii lor. reprezentata prin societatea în care traiau. dar si un imuabil blestem. si întotdeauna el se reîntoarce la pozitia initiala prin revelarea dureroasa a efemeritatii si nestatorniciei oamenilor de rând. În fapt. care nu-si poate gasi împlinirea pe pamânt. ajungem la concluzia ca sunt foarte putine poeziile ce nu contin si aceasta tema profund romantica. desi întreaga sa viata este o neobosita fuga dupa ideal. în urma caruia îsi doreste cu ardoare sa scape de povara genialitatii sale în schimbul unei ‚ore de iubire’. ar putea fi citita în totalitate ca si cum ar fi opera unui singur autor! . toti scriitorii romantici pot fi priviti ca o mare si geniala familie.dispretuiesc. prin însasi structura lor interioara o rasa aparte. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. cauzat de marea discrepanta dintre propria lor lume interioara si lumea exterioara. Pentru el genialitatea este o sublima binecuvântare. Este o tema care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. toate ne vorbesc despre zbuciumul si neajunsurile vietii omului de geniu si despre speranta în izbavirea mortii. înscrisa în destin. ‚Scrisoarea I’. Iar opera lor. . Ei sunt prin excelenta. Daca stam sa ne gândim. întreaga literatura romantica. si care este fara îndoiala punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice ‚Luceafarul’ si al celei mai celebre si interesante nuvele eminesciene. aceleasi conceptii si aspiratii.Floare albastra’. toti având aceleasi trasaturi definitorii. ‚Sarmanul Dionis’. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slabiciune. .Mai am un singur dor’.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->