Romantism literar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestânduse în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).

[modifică] Trăsături

• • • •

• •

• • • •

Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică. Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea. Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric. Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații. Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice. Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor artistice

Literatura română romantică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

[modifică] Încadrare

Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană Curente în literatura română Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură

v•d•m Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu, ale cărui scrieri oscilează între romantism și fascism

[modifică] Desfășurare
Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape: 1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al sciitorilor pașoptiști sau de tip Bidermaier) o caracterizează gustul omului mediu, al burghezului o domestic, ideizant, idilic, conservator o cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple o creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franța o reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt) o dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces o misticism, ocultism

pasiuni înflăcărate capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul românesc 3. romantismul posteminescian o reactualizează teme și mijloace clasice și romantice, conferindu-le o nouă forță expresivă o marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparținând simbolismului, semănătorismului etc. o reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea
o o o

Poeți romantici. Romantismul pașoptist
• • • • • • • • • • • • •

Dacia literară Iosif Vulcan Vasile Cârlova (1809-1831) Gheorghe Asachi Barbu Paris Mumuleanu Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) Grigore Alexandrescu (1810-1885) Andrei Mureșanu (1816-1863 Vasile Alecsandri (1821-1890) Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) Elisabeta de Neuwied Mite Kremnitz Elena Văcărescu

[modifică] Junimismul. Romantismul junimist
• • • • • • • • • •

Junimea și Convorbiri literare Titu Maiorescu Mihai Eminescu (1850-1889) Ion Creangă Ioan Slavici Gheorghe Panu George Coșbuc (1866-1918) Veronica Micle (1850-1889) Samson Bodnărescu Vasile Pogor

Dacia literară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare

Dacia literară, 1859 Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut următoarea rubricație, marcată prin supratitluri: Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”), Telegraful Daciei (știri culturale); Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei; Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie

(Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi românești („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei. Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după 1859, în ediția a doua.

[modifică] Programul Daciei literare
La Wikisursă există texte originale legate de Introducție la "Dacia literară"

În primul număr al revistei, sub titlul Introducție, M. Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști: 1. Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au încurajat o literatură mediocră, adesea imitată după creații siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Kogălniceanu avertizează asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimină criteriul estetic; 2. Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor. Preluată din estetica romantică europeană, această triplă recomandare se va regăsi în operele pașoptiștilor: o Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va deveni și sursă importantă de inspirație. Alecu Russo, în studiul Poezia poporală, definește folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru literatura cultă. El îl va ajuta pe Alecsandri să alcătuiască prima culegere de Poezii poporale ale românilor (1852), urmată de Balade (Cîntice bătrînești). Multe dintre poeziile volumului Doine și lăcrimioare, de V. Alecsandri sunt în metru popular. Gh. Asachi valorifică mitologia populară într-o suită de balade și legende. Expresia cea mai profundă à inspirației folclorice se regăsește însă în capodopera Zburătorul, de Ion Heliade–Rădulescu; o Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie, ca O primblare la munți sau Balta Albă, de Vasile Alecsandri, Memorial de călătorie, de Grigore Alexandrescu ș. a. Elogiul frumuseților patriei apare de asemenea în volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; o Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un întreg ciclu de Fragmente istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează ample poeme eroice, ca Dan, căpitan de plai, Dumbrava Roșie

Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și ca tot timpul o puternică personalitate îl domină.” Junimea De la Wikipedia. Fără îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. rezultatul însumării mai multor opere și figuri. în care combate scrierea etimologică și are păreri juste despre îmbogățirea limbii cu neologisme. istoricii descoperă filiații și afinități. Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori pentru publicul român. Multă vreme după ce oamenii și creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins. Ion Heliade–Rădulescu scrie Gramatica românească. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. Junimea a fost un curent cultural și literar. Foarte gustate în epocă sunt fiziologiile (echivalente în proză ale satirei sau ale fabulei). subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. dar și o asociație. grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. iar nu persoana. atribuite de cercetători acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. enciclopedia liberă Salt la: Navigare.sau drame istorice ca Despot-vodă. Alecu Russo. dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863. 4. Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică. În afară de aceasta. de Ion Heliade–Rădulescu sau Fiziologia provințialului. Eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști. respingînd exagerările latiniste și pledînd pentru introducerea alfabetului latin. cum ar fi Cuconița Drăgana. “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar. Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române. Vom critica cartea. sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. dar . căutare Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice. M. întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare. Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. într-o serie de Cugetări publicate în „România literară” respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse înstrăinează moștenirea națională. 3. de Constantin Negruzzi. care încearcă să formuleze normele limbii literare. Kogălniceanu introduce și conceptul de critică obiectivă.

Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de trăsături distincte ale junimismului: A. câstigă noi membri. unde revista a funcționat până în 1886. Spiritul filosofic B. Desigur. Ironia D. care "subpublică" majoritatea comediilor sale. Octavian Goga. . căutare Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. nu numai instinctul vieții menține unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. Ioan Slavici. la Iași. iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni. Dinu Zamfirescu. plutește duhul unei înțelegeri comune a societății. Negulescu. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor. cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. P. care predă apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu. Primul număr a apărut la 1 martie 1867. Vasile Alecsandri. Simion Mehedinți. Ion Creangă. care publică nuvele și povești. se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Spiritul oratoric C. P. produsul deliberat al voinței de a se organiza.acceptate ale tuturor corpurilor constituite. [modifică] Istoric Revista a fost organul de presă al Societății literare Junimea. ”Junimea” n-a fost atât o societate. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. Gustul pentru clasic și academic Convorbiri literare De la Wikipedia. Dar peste tot ce constituie în viață “Junimea”. Ion Luca Caragiale. rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine. care "subpublică" primele trei părți din "Amintiri" și o serie de povești. Panait Cerna. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii. a literaturii. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea. Spiritul critic E. Rădulescu-Motru. I. Între 1886 și 1944 apare la București. care publică aici majoritatea poeziilor sale. Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu. Al. a culturii. George Coșbuc. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitatile întemeietorilor.

Dramaturgi Poeți . politician și scriitor român. din care 8 în policromie. cu 48 de pagini. personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIXlea și începutului secolului XX. Craiova -. o direcție nouă. lunar. având ca editor Uniunea Scriitorilor din România. filosof.Realism Simbolism .Avangardism Suprarealism .Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri . enciclopedia liberă Salt la: Navigare.Contemporană Curente în literatura română Umanism . definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice. [modifică] Seria nouă Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din ianuarie 1996 la Iași. baza Junimismului politic și "piatra de Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 .Proletcultism Neomodernism .Publicația se va bucura de cel mai înalt prestigiu din literatura română. avocat. prim-ministru al României între 1912 și 1914. membru fondator al Academiei Române. pedagog. căutare Titu Maiorescu Titu Liviu Maiorescu (n.Tradiționalism Semănătorism.Clasicism Romantism . critic literar. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond.Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 .d. 15 februarie 1840. Redactor-șef este în prezent Cassian Maria Spiridon. la fiecare 20 ale lunii. București) a fost un academician. ministru de interne. în format tabloid (30x45 cm).Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură v•d•m . întregii noastre culturi.Eseiști Nuveliști . încă de la apariția. Titu Maiorescu De la Wikipedia. 18 iunie 1917. estetician. ea impunând. eseist. modernă.Naturalism Modernism .

Viena). Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și. Maria Popazu.1 Copilăria o 1. Revenit în țară după Unire.6 Implicarea în viața socială o 1. București. critic literar o 1. familia lui. de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite. a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii. Maria. Mama lui Titu Maiorescu. dar își luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. Cuprins [ascunde] • • • • • • • 1 Biografie o 1. de origine aromână. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia. director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București. În acest timp. Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. se pare. Sibiu și Blaj. este sora cărturarului episcop al Caransebeșului. și cei doi copii. profesor la „Sfântul Sava“. a călătorit la București.9 Misoginism 2 Note 3 Cronologie 4 Selecțiuni din opera literară 5 Operele publicate postum 6 Bibliografie 7 Legături externe [modifică] Biografie Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova. Craiova. Brașov. Iași. unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziului românesc. Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească.4 Doctorat o 1.5 Cariera universitară o 1. Emilia și Titu.fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu. constând din soția. Teolog prin formație (cu studii la Blaj. Pesta. rămânând mai mult timp la Brașov. Stabilit la Viena. .2 La Academia Tereziană o 1.8 Titu Maiorescu. la 15 februarie 1840. el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern. Profesor la Cernăuți.3 Studiile universitare o 1. profesor la Școala Centrală din Craiova. născută Popasu.7 Fondarea Junimii o 1. Ioan Popazu. se numea de fapt Trifu. Tatăl său. Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetător. fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă. n. Ioan Maiorescu.

licența în litere și filosofie la Sorbona și. [modifică] Studiile universitare Graba pe care o manifestă în obținerea diplomelor universitare (după numai un an de studii la Berlin obține la Giessen doctoratul „magna cum laude“. Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main. Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc din Schei-Brașov. În numărul următor intenționa să publice traducerea unei povestiri de Jean Paul. Titu Maiorescu continuă cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare. la 3 ianuarie 1857. bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaurează acum. În această perioadă începe redactarea Însemnărilor zilnice (ținut până în iulie 1917. Titu Maiorescu urmează cursurile Academiei Tereziene. pe atunci paroh al bisericii Sf. în 42 de caiete aflate astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române și la Biblioteca Centrală de Stat din București). În octombrie Titu Maiorescu este înscris în clasa I la Gimnaziul academic. Nicolae din Schei. apoi protopop al orașului. gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său. Brașov. după încă un an de studii universitare la Paris. unde tatăl său era salariat al Ministerului de justiție. Ioan Popazu. Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată. familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. Între 1850 . În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresie de neșters. Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracter puternic. . El face clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Brașov. pe care le trimite apoi revistei. pe care le va continua până la sfârșitul vieții și care constituie o prețioasă sursă de cunoaștere a omului Maiorescu. provenind adesea din familii aristocratice. Peste o lună i se echivalează anul de gimnaziu de la Brașov și este trecut în clasa a II-a.[modifică] Copilăria Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile sale intelectuale în fața colegilor austrieci. îl priveau de sus. Maria Maiorescu cu copiii pribegește la București. Trimite o lucrare.1851 – absolvind școala primară. licența în drept) nu afectează seriozitatea pregătirii sale academice. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă o încununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă. la Gazeta de Transilvania cu intenția de a servi ca prezentare a unor traduceri ale sale din Jean Paul. Sibiu. ambițios și iubitor de ordine. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu. În zilele revoluției. Din nou la Brașov. [modifică] La Academia Tereziană În septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilește la Viena. intitulată "Noapte de Anul Nou". În timpul șederii familiei sale la Viena. care. semnată Aureliu. anexă pentru externi a Academiei Tereziene. după încă un an.

pritnre care se numără și Ion Creangă. Helene. până la sfârșitul lui 1861. În 1858. În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate. Livia. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din același oraș. Întors în țară. W. Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. Mureșianu în Gazeta cărților. anuarul este precedat de disertația lui: „Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu. magna cum laude. În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: „La relation. [modifică] Cariera universitară În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov. în vederea doctoratului. La 8 . soțul lui Mite Kremnitz. publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isis sau natura. La 17 decembrie. moartă în 1946. vădit sub influența ideilor lui Herbart și Feuerbach. Bardeleben) și Hermann. Din luna februarie până în luna septembrie este Decan al Facultății de Filosofie a Universității din Iași. Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție). Clara Kremnitz. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz. Wilhelm (viitorul dr. ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. apoi procuror. Universitatea din Giessen îi considerase. 1. Kremnitz. [modifică] Doctorat În decembrie 1860 își ia Licența în litere și filosofie la Sorbona prin echivalarea doctoratului de la Giessen. și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale“. Titu Maiorescu își trece doctoratul în filozofie la Giessen. Predă aici pedagogia. Se căsătorește cu pupila sa. Maiorescu.scrisoarea editată de Aurel A. pe lângă activitatea universitară. căsătorită Dymsza. titlu sub care a și fost retipărită. cu tema „Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politică”. nr. când va părăsi Franța. psihologia și compunerea. 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. gramatica română. Pe 18 septembrie 1863 este ales rector al Universității din Iași pe o perioadă de patru ani. practica pedagogică a elevilor. Inițiază pentru prima oară în țara noastră. În octombrie este numit director al Școlii Normale „Vasile Lupu“ din Iași. In anul urmator ii apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”). n. în urma consultării lucrării Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Ceva filosofie pe înțelesul tuturor). În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie”. predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz.

cu teza "Du régime dotal". Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici scutită de grele încercări. înființarea. Titu Maiorescu va cunoaște la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă. [modifică] Implicarea în viața socială În ziua de 10 martie 1861. În vederea acestei misiuni. decan la 23 și rector la aceeași vârstă. din nou la Berlin. Maiorescu reprezintă noua generație.octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian din Iași. junimistă. V. condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Heliade Rădulescu. care atrăseseră și suspendarea lui din toate funcțiile în 1864. Deși perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste. Negruzzi. totuși unele accente se schimbaseră.Rosetti. În acel moment în care totul era de făcut și în care era nevoie de energii proaspete și de oameni de cultură formați în școlile înalte ale apusului. directoratul la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași. ministru la 34 de ani. până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzațiilor îndreptate împotriva lui. Pogor și Th. întorcându-se la Iași pe 4 ianuarie 1864. la „Cercle des sociétés savantes“ și reluată sub formă de comunicare. în 1867. Pe planul ideologiei politice. La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept. Titu Maiorescu ține la Berlin o conferință (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik — „Vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner”) în folosul monumentului lui Lessing la Kamenz. În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „Educațiunea în familie”. din însărcinarea ministrului instrucțiunii publice de atunci. el va pleca într-o călătorie documentară la Berlin. Petre P. care se cerea „fundamental reorganizat“. [modifică] Fondarea Junimii Anii 1860 au mai însemnat pentru Maiorescu „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variate probleme de cultură adresate unui public destul de larg). Alecsandri sau Bălcescu. cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. începerea activității de avocat. Carp. întemeierea Junimii împreună cu prietenii săi I. deputat la 30. Alexandru Odobescu. Întors în țară la sfârșitul lui 1861. Tot în decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București. repetată la 12 aprilie la Paris. Titu Maiorescu este dornic să contribuie din toate puterile la înscrierea statului recent format în urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice de nivel european. adept al . precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici. academician (membru al Societății Academice Române) la 27 de ani. Între 1863—1864 Titu Maiorescu predă filozofia la Facultatea de Litere din Iași. a revistei Convorbiri Literare. la Societatea de filozofie. greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iași) la 22 de ani. la 27 aprilie. Maiorescu este un conservator.

al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă sau negativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor. este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N.P. în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea. lipsa pasiunii. urmând ca modalitățile ei de realizare să se nuanțeze mai târziu. dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: . adversar al „formelor fără fond“. pe P. este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. [modifică] Titu Maiorescu. a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala. În privința comportării. implicit. dar. întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii. Dobrogeanu-Gherea. atitudinea olimpiană. În contra direcției de astăzi în cultura română. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav. ne relevă însă un om de o mare și. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură. Duiliu Zamfirescu și alții. într-un moment important din viața acestuia. universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui C. ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. Slavici. Negulescu. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. RădulescuMotru. critic literar Începuturile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. Această operă de îndrumător. într-o viață literară în care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic și. ci conțin mai mult sentințe asupra ei. dar și să piardă un prieten din tinerețe. care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling. creația și nivelul de cultură al poporului român. când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești.P. de luptător pentru impunerea valorilor avea s-o ducă Maiorescu întreaga viață. discretă generozitate. Caragiale. chiar adversarului său. un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori. al lui Maiorescu însuși. opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici.unei evoluții naturale. care părea să ascundă un suflet uscat. Pompiliu Eliade și alții). vor fi făcut să sporească exigența publicului. Rolul Junimii. în același timp. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“. împărțită între activitatea politică (în care avea să ajungă până la funcția de prim-ministru. P. atâta cât este. Creangă. organice și temeinic pregătite. Carp). de avocat și de critic literar.

el să conducă sau să susțină statul. suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact. nici îndoială. pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire. el trebuie să lărgească câmpul ideilor. diferența craniană“.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1. aduse în sfera practică a vieții. deși este mai tare). • Iosif Vulcan De la Wikipedia. enciclopedia liberă Salt la: Navigare.„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine.250 la femei“. domnule Eminescu. căutare .000 de căpățâni măsurate a rezultat 1. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic. cu atât rolul bărbatului devine mai greu. El trebuie să miște cultura. susținând că femeile își merită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic[1]: • „Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale. admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta. el să facă a înflori artele. „Cu cât înaintăm însă în civilizațiune. să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice. cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația. [modifică] Misoginism Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882. pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. cu atât el trebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. necum de un amic de valoarea d-tale“... Din 1. De aici. pentru poeziile d-tale.

Bustul lui Iosif Vulcan în Oradea Iosif Vulcan (n. cu numele Familia. 1882). Oradea) a fost un publicist și scriitor român. animator cultural. romanizarea numelui tânărului poet. Cariera de avocat nu-l satisface însă. Bihor . „De-aș avea”. „Mireasă pentru Mireasă”). În februarie 1866. Iosif Vulcan primește la sediul redacției. Nicolae Vulcan. Holod. se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta. 1869). 31 martie 1841. piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”. Fondatorul revistei Familia a scris poezii („Lira mea”. anume. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită. La sfatul tatălui său. nuvele.d. semnată de Mihail Eminovici. permițându-și însă o modificare. care azi îi poartă numele. Primele încercări sunt publicate în Federațiunea. Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste. 8 septembrie 1907. o scrisoare însoțită de o poezie. a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania. de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți. transformându-l din Eminovici în Eminescu. întemeietorul școlii de la Beiuș. unde se mută cu familia în 1844. membru al Academiei Române. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat "nașul literar" al celui mai important poet român. patronată de Alexandru Roman. La data de 8 septembrie . [modifică] Biografie S-a născut într-o veche familie greco-catolică. Tatăl său. „Gărgăunii Dragostei”. romane și traduceri. a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. deorece îndrăgea literatura. Din 1851 urmează liceul la Gimnaziul Premonstratens. o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”. Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare. În luna iunie a anului 1865.

Membru post mortem al Academiei Române Mihai Eminescu . Citiți politica de protejare și jurnalul protecțiilor pentru mai multe detalii. Mihai Eminescu De la Wikipedia. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. strada cu același nume. marele publicist se stinge din viață și este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea. Acest articol se referă la poet. căutare Modificarea acestui articol de utilizatorii noi sau anonimi este momentan dezactivată pentru a opri vandalismul. în care se află și statuia marelui cărturar român. puteți discuta pe pagina de discuții. vă puteți autentifica sau înregistra. Pentru alte sensuri. Este situat în centrul orașului. Clădirea a fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Dacă nu puteți modifica articolul și doriți să faceți o schimbare. de care îl desparte doar un mic parc. cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia. fără etaj. cere deprotejarea paginii. vezi Eminescu (dezambiguizare). doar cu un subsol boltit. în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan". [modifică] Muzeul memorial În anul 1965.1907. foarte aproape de malul Crișului Repede.

Budism. Schopenhauer. Poezia egipteană. la marii scriitori încadrați A influențat modernismului românesc. Cultura clasică. optzeciști) Semnătură – Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850. 15 iunie 1889. București) a fost un poet.Mihai Eminescu în 1869. Hegel. Lenau. jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie. socotit . Goethe. Influențe – Kant. Schiller.d. Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști. nuvelă Mișcare Romantism literară – Operă/e de „La mormântul lui Aron Pumnul” debut – Folclorul românesc. Botoșani sau Ipotești . ca și la cei pe – neomoderniști sau scriitorii postmoderni. Creștinism ortodox. prozator și jurnalist român. Vede. la Viena 15 ianuarie 1850 Naștere – Botoșani sau Ipotești 15 iunie 1889 (39 ani) Deces – București Profesiune – poet. Shakespeare.

000 de file.2 Jurnalistul o 14. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. Rătăciri o 1. Între 1947-2007. Cuprins [ascunde] • • • • • • • • • • • • • • 1 Biografie o 1. Între 1800-1947 13 Monografii.1 În muzică o 7. în jurul orei 4 dimineața. studii critice. În data de 15 iunie 1889. ziarul oficial al Partidului Conservator. poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.6 Student la Viena și Berlin o 1.1 Poezii și biografie o 14. 46 de volume. în ședinta din 25 ianuarie 1902. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7.7 Reîntoarcerea în țară.3 Teoria conspirației .2 Teatru și film o 7.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX.3 Copilăria o 1. creația sa aparținând unui romantism târziu. istorii literare.1 Data și locul nașterii o 1.4 Debut o 1. au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu. studii critice. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani. și a lucrat ca redactor la Timpul. Opere selective 14 Legături externe o 14.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. istorii literare. aproximativ 14. iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.5 Sufleor și copist o 1. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea.2 Familia Eminescu o 1.

6 Eminescu și Wikipedia Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849.[4] . în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. Titu Maiorescu. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. Totuși.4 Eminescu . iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună.o o o 14. D. Această dată rezultă din mai multe surse.un om singular 14.5 Craterul Eminescu 14. în Botoșani. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. Aglae Drogli.

Are o carieră de succes. Ruxandra se naște în 1845. tuberculoză. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. dar moare în copilărie. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. Vasile. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. Primul născut. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. 1852. pe Ioan și pe George. încercând să împiedice publicarea operei postume. Șerban (n. Niculae. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. Gheorghe. a fost căsătorită de două ori. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. Copilăria . sora mai mică a poetului. locuiește în Ipotești și are doi băieți. Ultimul copil. născut în 1843. S-a luptat cu Titu Maiorescu. A suferit de boala Basedow-Graves. Vasile și Ioana. hepatită erau frecvente. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Iorgu. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. primul băiat al lui Vasile. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. n. epidemiile de tifos. Aglae (n. studiază medicina la Viena. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. 1906). d. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. Matei. tatăl poetului.Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. n. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. și al Ralucăi Eminovici. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. Maria. în Ținutul Botoșanilor. 1856. nu departe de Suceava. este singurul care a lăsat urmași direcți.[necesită citare] Bunicii săi.1841). După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. a murit la un an și jumătate. descris în mai multe poeme. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. fiică de stolnic din Joldești. în 1884. și poetul. născută Jurașcu. (n. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Ilie. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. n. născut mult mai târziu.

Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Între 1858 și 1866. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. în casa părintească și prin împrejurimi. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Profesorii se recrutau. colț cu str. după care a făcut două clase de gimnaziu. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. destul de târziu. pe care a repetat-o. din Austria. În prezent. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. Tot aici a predat Aron Pumnul. școala generală nr. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. Se găsește pe str. după 1848. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. tipărit la Viena între 1862 și 1865. Franko. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. în patru tomuri. M. În clasa a II-a. Eminescu. de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. afectiv. fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. Cadre didactice cu experiență. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Strada Shkilna (Școlii) nr. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. I. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. rămâi). 4. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru.Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. Se înființează și o catedră de română. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. . unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. 1. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. iar director pe Vasile Ilasievici. cu precădere. Este ocupată de Aron Pumnul. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. Nu s-a simțit legat. Sbiera. probabil într-un pension particular. Cunoscut prin Lepturariu românesc. Nicolae. l-a avut ca profesor pe Ion G. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. Gheorghe și Ilie. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 186063. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. Șerban.

Aron Pumnul. deși avea o situație bună la învățătură. în ambele semestre.succesorul lui Aron Pumnul la catedră. Avea note foarte bune la toate materiile. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. a fost copist la comitetul permanent județean. apoi. Aron Pumnul l-a calificat. cu note maxime la română. prin adresa nr. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. însă. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. În 21 martie 1864. Situația lui școlară era de „privatist“. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. peste puțin timp. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. Ion G. Eminovici a demisionat. 9816 către gimnaziul din Botoșani. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. În medalion ar putea fi Eminescu În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. va îndeplini condițiunile concursului“. În 11 martie tânărul M. pe ambele semestre (la matematică). . Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. A fost refuzat. La 5 octombrie 1864. nu s-a mai întors la școală. după ce. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. La 5 martie 1865. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.

sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. În . În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. a obiceiurilor și a realităților românești. a participat la adunarea anuală a ASTREI. din Pesta. În perioada 27 . la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu.. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. cu poezia De-aș avea. 367) A intenționat să-și continue studiile. un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. a lui Iosif Vulcan. Elevii scot o broșură. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. privatist.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. cu strategie și tactică. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. a fost .” (Sânziana Pop în Formula AS nr. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. De fapt.în fond . Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. la Alba Iulia. „Cât de clar este. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. Eminoviciu. a limbii. «un imbold romantic al adolescenței». respectând adevărul istoric atât cât există în ele. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. respectând documentele epocii cernăuțene. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. departe de a fi o «împrejurare boemă».28 august 1866. dar nu și-a realizat proiectul..

Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). Eminescu a făcut cunoștință cu I. Densușianu. Giurgiu. L. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. fiind mulțumit de Eminescu. debutează ca publicist în ziarul Albina. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. rătăcitor în lume. Arad și alte orașe bănățene. drame (Mira). Galați. Pascaly. Timișoara. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Sibiu. de H. începe colaborarea la Convorbiri literare. Caragiale. neterminată. A continuat să publice în Familia. la recomandarea acestuia. dar nu s-a prezentat la examene. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. sufleor și copist la Teatrul Național. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. unde îl cunoaște pe I. Apar primele semne ale "bolii". Cu această trupă face turnee la Brăila. unde a fost prezentat lui N. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. Văzând aceste poezii în Familia. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. aceasta trupă a jucat la Brașov. însă. se împrietenește cu Ioan Slavici. Caragiale. Rötscher). Lugoj. Activează în rândul societății studențești (printre altele. De aici a trecut munții și a ajuns la București. L. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. Ploiești. În 29 septembrie. a scris poezii. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. în schimb. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). În timpul verii. se află printre manuscrisele rămase. pe Veronica Micle. A urmat cu regularitate două semestre. Stabilit în București. la Viena. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. Traducerea. scrisă pe mai multe sute de pagini. o cunoaște. din Pesta. Th. fragmente de roman (Geniu pustiu). . rămase în manuscris.toamnă.

În data de 29 iunie. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. se fixează comisiile de membri ale Orientului. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. setea lui de lectură era nepotolită. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. „poet în toată puterea cuvântului“. Eminescu era repartizat pentru Moldova. care urmau să viziteze diferitele provincii. ca simplu auditor deci. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. Printre tinerii de talent. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. ale lui . Împreună cu o delegație de studenți. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. care avea ca scop. În schimb. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. După aceasta. Sosit incognito la Viena. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. care apoi s-au contopit într-una singură . care la sfătuit să reia legăturile cu familia.România jună. Poetul a refuzat hotărât. În studiul său despre Direcția nouă. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. În toamna anului 1871. biblioteca Universității. ofițer. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. La 6 august 1871. cercul literar Orientul. când a urmat două semestre consecutive. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. Cu ocazia ultimului turneu. la Döbling. strângerea basmelor. sau remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. În vară. a înființat împreună cu alți tineri. între altele. În 2 octombrie. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. cu mult interes. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Frecventa. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. Eminescu se împacă cu familia. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. participanți activi la serbare. 1870.

Cursurile la care se înscrisese. istoriei. la cafenea. găzduit la Samson Bodnărescu. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. într-o scrisoare către părinți. În timpul verii i sa dat sarcina de a cerceta oficial. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. având datorii pentru chirie. La 16 decembrie 1871. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. agravată și de știrile triste primite de acasă. în provincie. În perioada 17/29 ianuarie . Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. . sau pe care și le notase să le urmeze. care se afla în țară. Din această cauză. intenționează să se mute la o altă universitate. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. documentele din Königsberg. pentru statul român. din partea Junimii.7 mai 1874. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. se plânge că a fost bolnav. citându-l imediat după Alecsandri. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. în fine. pretutindenea“. la Viena. apoi „la birt. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. într-o scrisoare către Șerban.Eminescu. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. economiei și dreptului. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. prin mărirea salariului. În 18 martie. În data de 10 februarie a aceluiași an.

În 19 septembrie. într-un raport adresat lui Maiorescu. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A făcut un drum la București. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. Rătăciri Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. unde. În 10 octombrie. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. Șerban. Rămas fără serviciu. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. fratele poetului. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. Reîntoarcerea în țară. iar în 14 martie. În 7 octombrie. prin Maiorescu. ministrul Învățământului. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. fratele poetului. În 6 martie. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. Veronica Micle a rămas. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. În 28 noiembrie. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. care dăduse semne de o alienație mintală. idolul său. în . însă.Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași.

Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. Raluca Eminovici. care-i trimisese invitație de nuntă. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. Petrino. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. În 20 septembrie 1877. A fost director al Bibliotecii Centrale. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. unde s-a dedicat gazetăriei. prin raportul său către Ministerul Învățământului. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. Nu a publicat decât o poezie. În 22 iunie. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. a murit Ștefan Micle. 2 din Păcurari. către același. trăind la Iași între 1874-1877. a declarat că „nu este loc de urmare“. că Iașii i-au devenit „nesuferiți“. S-a reîntors în țară. schimbându-se guvernul. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. A continuat să publice în Convorbiri literare. sora sa. fost bibliotecar. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. iar în 17 decembrie. Din partea familiei a primit numai imputări. În a doua jumătate a lunii octombrie. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. i-a murit și mama). Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. Nu a avut nici timp. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. Petrino. mama poetului. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. 1013. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. profesor suplinitor. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. iar în 12 octombrie a precizat. Situația lui materială era nesigură. . redactor la ziarul Curierul de Iași. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. Petrino a cerut ca Eminescu. În 6 august 1879. în special adresate de tatăl său. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. D. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. dar mai mult sufletește. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. Iași. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. În 3 iunie. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică.cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea.

Eminescu a dat semne de depresie. etc. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile.În 1877 s-a mutat la București. în 23 iunie. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. La București. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). care i-a ruinat însă sănătatea. care au cerut relații asupra bolnavului. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu.000 lei. . iar la 28 iunie. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling.). la gazetă. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Boala Poesii . „Luceafărul” în limba germană. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. în absența poetului. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. probabil. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. în două rânduri. În 13 septembrie. în valoare de 2. "boala" a izbucnit din plin. unde până în 1883 a fost redactor. Alexandru Chibici Revneanu. pe o căldură înăbușitoare. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În lipsa lui se citește la Maiorescu. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. nicidecum ceva incurabil. În luna ianuarie a anului 1883. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. În 1 ianuarie. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. Luceafărul. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul.

august 1885 a urmat o cură la Liman. Popazu. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. tatăl poetului. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. cu același însoțitor. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. În timpul acesta. Henrieta. din Viena. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. În 7 martie la Ipotești. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. si chiar binedispus. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. În 15 martie. în urma unui consult medical. În primăvara lui 1887. a dat în luna decembrie la Botoșani. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. exprimându-i aceeași dorință. adresele pentru înaintarea lor. cunoscuți poetului. Eminescu a sosit la București în 27 martie. Spiridon. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. un spectacol în beneficiul bolnavului. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. Eminescu a plecat la Botoșani. A plecat în 7 aprilie la Iași. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. primit la gară de mai mulți amici. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. C. lângă Odessa. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară.În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. Gheorghe Eminovici. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. însoțit de Chibici. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. Mormântul lui Mihai Eminescu . Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. la sora sa Henrieta. În perioada iulie . În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale.

În data de 15 iunie 1889. G. împreună cu dr. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Medicul Zaharia Petrescu. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. În 15 aprilie. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. București. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. Despre moartea poetului. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. poate. Alexandru Șuțu. de către stat. în jurul orei 4 dimineața. stare care reclamă șederea sa într-un institut”. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. la 20 martie 1889. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. pământul românesc. Aici a avut un modest început de activitate literară. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări. l-a examinat pe Mihai Eminescu.Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. o pensie viageră. poetul s-a stabilit definitiv la București. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. . Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București.

Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. blând și aspru. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. fugind de oameni și căutându-i. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I.L. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul . Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. aci de o abstinență de pustnic. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. comunicativ și ursuz. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. Ironie și Două note. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. aci apoi lacom de plăcerile vieții. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea.

[11] „Tu trebuie să știi. în străinătate. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. fără cuvânt. ca legătura cu Veronica. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. activitatea politică din timpul studenției. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. decât departe de lume. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. tot așa – uneori – te urăsc. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). te urăsc fără cauză. În aceeași proporție tot ce era caz individual.” . o altă admiratoare declarată a poetului. că pe cât te iubesc. refuzată totuși de poet din motive politice. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). care de altfel erau dominante. până la săptămâni sau luni. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. este vorba despre Venere și Madonă. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul.” În realitate. singura mea avere. Dar poate documentul cel mai uman. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. în funcție de importanța întâmplărilor. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. unde numai eu să am intrarea. unde să nam nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. într-un sanatoriu din Viena. Mortua Est. întâmplare externă. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ.tipăririi articolului. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". Veronică. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. se bucură de o bună recepție. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. editat de Socec în ediție princeps în 1883. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. și așa cum își amintește Caragiale. avere sau neavere. convenție socială. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. indiferent la ironiile și laudele semenilor. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine.

e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști.Ioan Slavici. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. un alt mare scriitor junimist. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. organul oficial al conservatorilor. unde a rămas în următorii șase ani. organizată la propunerea societății "României june". Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. Nu caut adepți la ideea cea întâi. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. cu orice mijloc și pe orice cale. Activitatea literară Pentru detalii. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. „Părerea mea individuală. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. așa cum își propusese.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul . Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. Titu Maiorescu. vezi: Eminescu jurnalist politic. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. în care nu oblig pe nimeni de-a crede.

Prin atitudinea sa. spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism. „Dar ceea ce credem. înființarea Băncii Naționale. convergenta a unor principii generale de natura complexa (artistica. naturalismul. expresionismul. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. postmodernismul.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. ideologica. Unul dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul. Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii. inamovibilitatea magistraților. de predispozițiile ei psihologice”. parnasianismul.Romantismul romanesc. dările. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. nu exclusiv. Particularitatile romantismului Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica) de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului.care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. Romantismul curent literar . realismul. a proclamării independenței. clasicismul.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. Aparut . iluminismul. simbolismul. etc. inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman.A. noua constituție și legea electorală. romantismul impune un suflu nou. Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului. care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci. bugetul. filozofica) exprimate in literatura. epoca revolutiilor burghezo-democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala. romantismul. In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul. Principalele caracteristici ale romantismului universal. în linia întâia. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. politica externă. Curentul literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata. Rosetti. caracterizat prin setea de libertate. liberalii aflându-se atunci la guvernare.

La scriitori ca Alexandrescu. la geniul universal al lui Eminescu. coexista alaturi de clasicism si realism. ca maniera de creatie si atitudine fata de viata. Kogalniceanu. cu toate ca predomina. dar si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime. Sadoveanu. pesimiste chiar. V.Dumas . patriotica si vizionara. duce la maturizarea estetica a romantismului. de refugiu in natura si mitologie. Negruzzi. militanta. Lamartine. O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele populare. Russo. care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor. romantismul apare ca un curent literar omogen. Kcats. Chamisso. cu un program bine definit. Heine in Germania. Macedonski. vizionar si revolutionar. gasim. de evocare istorica. Goga. Puskin. Intr-o prima etapa. cu trasaturi si o metoda de creatie proprie. In al doilea rand. momentul pasoptist propriu-zis. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale.Hugo. cu radacini adanci in bogatul filon folcloric. Al. o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului. Bolintineanu. un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri. O a doua etapa. la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. romantismul. fantasticul si meditatia primeaza.mai intai in Anglia. Alexandrescu.tatal. se pot distinge mai multe etape. Shelley. asa cum se manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu. distingem un romantism avantat. Romantismul romanesc prezinta caractere proprii. In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron. ea este o literatura angajata. apoi in Germania si Franta. aduce o poezie lirica. Heliade Radulescu sau Gh. Novalis. scriitori cum sunt Vasile Carlova. Hasdeu. Lermontov in Rusia. Cu toate aceste diversificari. Stendhal in Franta. Alecsandri. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul. Astfel. specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii. Shakespere– in Anglia. in tara noastra. In evolutia miscarii romantice din tara noastra. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu. preromantica. alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. asa cum apare la scriitori ca Balcescu. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara. romantismul. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi. in sfarsit. se prelungeste apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu. . Filonul romantic. pusa in slujba idealului national.

romantismul afirma primatul subiectivitatii. un vocabular comun si suculent. . in continua si. socotind unele cuvinte inestetice si vulgare. feericul sau fantasticul. Cantarea Romaniei (Alecu Russo). fata de suprematia legii si a unui rationalism rece. al sentimentului si fanteziei creatoare. ca uratul. ca si noi categorii estetice. considerate ca manifestari specifice ale genului popular. fie prin grandoare si noblete sufleteasca. ca si temele operei literare sunt mult largite. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: „Poezii populare ale romanilor”. nu exista decat legi generale. izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat. izvoarele de inspiratie.Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national. Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun. o inimoasa daruire si slujire a poporului. cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a sentimentelor. zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice. neasteptata transformare. natura. dandu-se o atentie deosebita traditiei populare. o constiinta militara cetateneasca. personajele sunt luate din toate categoriile sociale. istoriei si folclorului. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de inspiratie populara. „Coana Chirita la Iasi”(Vasile Alecsandri). in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil. drama. adeseori. meditatia si elegia. fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. cu precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. Principalele caracteristici ale romantismului universal: 51455kzm49hfh5i • • • • • romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism. Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste – un fizic frumos ascunde un suflet murdar si pervers. romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic. al spontaneitatii si sinceritatii emotionale. specifice artei literare in sine. zf455k1549hffh in timp ce clasicismul condamna limbajul popular. In toate cazurile personajele sunt atent individualizate. pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice. grotescul – in opozitie cu frumosul. legenda istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic.

pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor. intr-o actiune captivanta. romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. Dintre speciile literare care se afirma. fascinatia tenebrelor interioare. in aceiasi poezie lirica pot fi gasite elemente de oda. in Franta se remarca V. comicul este amestecat cu tragicul. Creatorul lui a fost Walter Scott. Pe parcursul acestei evolutii intalnim drama burgheza. predilectia pentru expresia simbolica. sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. iar actiunea se incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”. viziunea mitica. de peisaj pitoresc zugravit cu lirism. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner. Particularitatile romantismului Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala. Visul. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste. intamplarile supranaturale. viziunile. se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism.• genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic. in proza apar elemente de poem. atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica. Se afirma ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos. Hugo care are ca model pe Shakespere. Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. antrenate in actiuni obiectiv justificabile. . comedia lacrimogena si melodrama. adeseori aventuroasa. in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica. generatoare de conflicte sociale si psihologice. imn. meditatie. Heinrich von Kleist. Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala. satira sau pastel. sondajele in straturile profunde ale constiintei. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic. Romantismul apare ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie.

Cu toate acestea. codrul. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. Să luăm spre exemplu tema istoriei. reliefată prin procedeul predilect romantic al antitezei (. dar care poartă totuşi un timbru aparte. de data aceasta absolută. izvorul.Scrisoarea III'). la fel ca la ceilalţi romantici. plină de măreţie şi de siguranţă. La Eminescu avem de-a face de fapt cu două naturi. . fiind mereu numită eminesciană. mai mult ca natura. salcâmul. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe această temă. În opera sa. ale cărei elemente au fost evocate şi de alţi scriitori. iar drama celui care ar vrea să atingă o cunoaştere absolută este aceea de a avea sentimentul relativităţii. Poetul insistă mult pe atitudinea lor. propusă de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârstă ideală. Eminescu încearcă totuşi diferite modalităţi de scăpare de sub zodia acestui timp individual. În ansamblu. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanţi scriitori romantici şi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre viziunea lor şi cea a lui Eminescu. opera sa poate fi considerată o adâncă şi amplă meditaţie asupra vieţii şi a morţii. La Eminescu. pentru că. el a cultivat această temă. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. Dar există apoi şi un alt tip de natură. Elemente cum ar fi lacul. Se invocă des perspectiva timpului individual. natura exteriaoră preia o serie de elemente ale poeziei romantice. specifică romanticilor este reflectată în tema naturii. Poetul îşi simte întreaga existenţă sub semnul timpului. istoria reprezintă tot o modalitate de evaziune într-o vârstă ideală. Se preferă motivul selenar şi cel vegetal. la Eminescu putem spune că avem de-a face cu o supra temă. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. Avem de-a face cu o natură copleşitoare. cum ar fi peisajul selenar şi prezenţa astrelor. toate sunt articulate într-o nouă lume. O altă modalitate de evadare. Mai întâi una exterioară. reprezentat printr-o mare varietate florală. Astfel. eroii pe care îi evocă fiind într-o strânsă legătură cu spaţiul pe care îl reprezintă. peisajul cosmogonic. Cât despre tema timpului. mai mult ca iubirea. deaceea cele două teme nu pot fi tratate absolut separat. un suflet ce se oglindeşte în toate poeziile sale. vom arunca o privire asupra principalelor teme şi motive romantice.Pentru a ne forma o idee mai precisă despre romantismul operei eminesciene. deci o natură dezlănţuită. poetul român devine superior multor altor poeţi romantici prin multitudinea perspectivelor. De asemenea. teiul. ci în funcţie de felul în care ele interacţionează în opera scriitorului respectiv. care reprezintă trecerea spre o moarte inevitabilă. luxuriante. cu spaţii bogate. o natură interioară.

Odă (în metru antic)'. el vorbeşte despre arta de a muri. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri. . În . este cea a omului de geniu. . în sensul că a fost pentru prima dată introdusă în literatură de romantici. . şi atunci când găsesc cel mai apropiat echivalent pământesc al dorinţelor sale. şi cea în care se insinuează deja prezenţa lui Thanatos şi motivul femeii demon -lirica târzie.motivul visului şi cel acvatic sunt incluse în tema naturii. aşa cum am văzut. scopul vieţii este acela de a-i lega începutul şi sfârşitul. Dar ceea ce este cu adevărat inedit la Eminescu. Cu toate acestea. Poeţii romantici. artă ce trebuie învăţată pe parcursul vieţii. el nu receptează natura ca pe un singur cadru. căci caută mereu ceva ce nu poate fi găsit. pentru că îl întâlneam şi în vechime. aceasta fiind vizualizată ca o cale de cunoaştere. Dacă stăm să ne gândim. transformată apoi într-un întreg univers. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugrăveşte pur şi simplu natura ca pe un cadru. Pornind de la această concepţie. Dar probabil cea mai romantică temă. Aş spune că ei fac parte din ambele categoriI. ataşează acestei teme şi pe cea a naturii. Călinescu afirma chiar că poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri.Sărmanul Dionis'. Este greu de spus unde se încadrează oamenii de geniu. nemaiîntâlnită în nici o mitologie şi la nici un alt romantic. ci caută o natură anume. de a atinge absolutul. şi care este fără îndoială punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice . După Eminescu însă. regăsim două atitudini eminesciene: cea în care predomină Eros şi motivul femeii angelice -lirica de tinereţe. Dar în romantism. Este o temă care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. căruia romanticii îi datorează tot zbuciumul şi suferinţa vieţii lor. Există însă şi un miraj al atingerii idealului. Tipic romantică este însă concepţia despre iubire. insinuându-se subtil aici şi ideea că moartea este în fapt o a doua naştere. Natura eminesciană este un spectacol adevărat. în viziune romantică. dar şi despre necesitatea ca viaţa să se sfârşească prin regăsirea eu-lui pierdut la naştere. Deşi ar putea părea ciudat. viziune perfect originală. ajungem la concluzia că sunt foarte puţine poeziile ce nu conţin şi această temă profund romantică. surprins în înfăţişările sale primordiale şi eterne. îl dispreţuiesc. contemplat dinăuntru. asociat de obicei meditaţiei filosofice şi secesionat în două atitudini specifice: extazul şi dezastrul. Cu alte cuvinte. Specifică lui Eminescu este moartea voluptuoasă. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. alţii găsesc şi nu se mulţumesc'. este un sentiment profund. ca şi la ceilalţi scriitori romantici.Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc. natura devine un cadru în care se desfăşoară un ritual erotic. următoarea temă despre care vom discuta este moartea.Luceafărul' şi al celei mai celebre şi interesante nuvele eminesciene.

www. Iar opera lor. in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. înscrisă în destin.clipa cea repede" intr-un zbor uluitor Polita calatorie deasupra lumii si a veacului care i-a fost harazit. . care nu-şi poate găsi împlinirea pe pământ. eroii. Tenis Partener! Mai Romantismul a fost un curent literar si artistic. Shelley. În fapt. Estetica r. se intalnesc teme. Lfugo.8 benzina .POETUL NATIONAL k6q8716kx72poc PUBLICITATE La. toate ne vorbesc despre zbuciumul şi neajunsurile vieţii omului de geniu şi despre speranţa în izbăvirea morţii. Puskin. Pentru el genialitatea este o sublimă binecuvântare. iar atunci cand a Acopera risc insolatie AllianzDirect. integrat seriei de scriitori care au dat stralucire acestui Pasionat de curent: V. sortită unei vieţi de zbucium şi unui sfârşit dramatic.CEL MAI MARE REPREZENTANT AL ROMANTISMULUI ROMANESC . Lamartine si altii. aparut in Europa mult decat tenis.Mai am un singur dor'. cauzat de marea discrepanţă dintre propria lor lume interioară şi lumea exterioară. în urma căruia îşi doreşte cu ardoare să scape de povara genialităţii sale în schimbul unei . ar putea fi citită în totalitate ca şi cum ar fi opera unui singur autor! MIHAI EMINESCU .Floare albastră'.575 RON romanesc si ultimul mare poet romantic european (in linie croAllianzDirect.ore de iubire'. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. istoriei. . s-a contopit cu vecia si a LandRover devenit mit.ro romantismului se bazeaza pe mai multe norme printre care pot fi mentionate: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor. Ei sunt prin excelenţă. deşi întreaga sa viaţă este o neobosită fugă după ideal. visului. succesiunea epocilor ( inflorirea si decaderea lor). valorificarea miturilor.. Byron. dar şi aceeaşi nefastă încărcătură genetică. asa cum Luceafarul s-a ridicat din Edde.ro nologica). in opera sa.RCA / 1 an . toţi având aceleaşi trăsături definitorii. fantasticului.. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slăbiciune. prin însăşi structura lor interioară o rasă aparte. Mihai Eminescu (1850-1889) s-a intrupat din marea primordiala a geniului romanesc. . întreaga literatură romantică.bcr. Evenimentele neobisnuite.tenispartene apuseana. predilectia pentru confesiune. si-a trait . reprezentată prin societatea în care trăiau. Freelander Eminescu este cel mai mare reprezentant al romantismului 1. toţi scriitorii romantici pot fi priviţi ca o mare şi genială familie. Şi întotdeauna el se reîntoarce la poziţia iniţială prin revelarea dureroasă a efemerităţii şi nestatorniciei oamenilor de rând.ro ajuns la capatul vremii sale ca om. dar şi un imuabil blestem.Scrisoarea I'. aceleaşi concepţii şi aspiraţii. motive si atitudini romantice care tin tenis?circuitul BCR Vino in de marea literatura a lumii.

titanul. nici nefiinta") fiind echivalent cu „A fost odata. hiperbola. demonul etc). nefericirea celui care vede mizeria vietii. Episodul cosmogonic (versurile 39-86) cuprinde. un inadaptat sau un revoltat care actioneaza in imprejurari neobisnuite Stilul operelor romantice este incarcat de tropi. „Luceafarul". Teme si motive romantice in lirica eminesciana: Nasterea si prabusirea Universului2 („Scrisoarea I"." al basmelor. si el.peisajele nocturne sau fantastice instituie tot atatea surse de inspiratie ale romanticilor. tot la mitologie trimite si tabloul uriasului hau intunecat. a devenirii si a mortii universale strabate intreg poemul „Scrisoarea I". nascuta dintr-un vis al Neantului4. Efemera este si gloria: puternicul rege si umilul sarac (prezentati prin procedeul antitezei romantice) sunt uniti prin acelasi destin: „geniul mortii" (care aduna tot ceea ce se afla sub semnul timpului). sunt tot atatea implicatii ale acestui curent... exceptionala (geniul. Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este „Scrisoarea I" (1881).. dintre care se retin doua: „ Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac. in aceeasi viziune romantica se mai incadreaza devenirea Cosmosului (situata intre doi poli: geneza si stingerea). cu sugestii lichide. Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii". viziunea cosmogonica eminesciana este romantica prin proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului universal. un neinteles. in care Fiinta. „Rugaciunea unui dac" s. „caderea" lui din sfera inalta a ideilor. mai intai. Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic. peste „mii de veacuri") si nici Timpul (care se va transforma in vesnicie moarta): ideea romantica a succesiunii generatiilor. o viziune mitologica a Genezei6 (cum observa Calinescu). alcatuit dintr-o cosmogonie incadrata de doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe tema soartei geniului. In aceeasi viziune se incadreaza si momentul in care „punctul" care se misca in noaptea . Nimeni nu se va salva de la acest destin: nici geniul (care traieste tragedia unei minti uriase zagazuite de timpul prea scurt al unei vieti de om). muzica siderala3. In urmatoarea secventa (versurile 29-38) imaginea „batranului dascal" (reprezentand geniul) este si ea romantica: antiteza intre infatisarea umila si uriesismul gandirii savantului.. perspectiva mitologica. in antiteza cu fiinta umana derizorie si muritoare. pe cand fiinta nu era. Nefiinta si Nepatrunsul par a fi niste divinitati. insetatul de cunoastere. Privita de sus. Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii. in care lumina misterioasa a lunii se revarsa peste o lume vana. aceasta panorama scoate la iveala mai multe ipostaze ale existentei umane. Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac. antiteza fiind predilecte. Numita de Calinescu „Facere si desfacere". oamenii se transforma in „mii de coji" si in „nume trecatoare" duse de raul heraclitic5. simbolul. Personajul romantic este o natura deosebita.a. timpul anterior nasterii primei planete {„La-nceput. mai multe elemente romantice: Exista. nici Universul (care va pieri candva. „Umbre pe panza vremii" (cum ii numeste altundeva poetul).). in micimea lumii contemporane. iar pacea absoluta care stapanea Haosul? „pare a fi un dragon mitic" (Calinescu). damnatul.

„Lacul". Poezia eminesciana a naturii si iubirii.. a uriaselor galaxii stelare.". intre timpul intemeierii („veacul de aur") si cel al degradarii („noroiul greu al prozii").precosmica. nascute din vointa de a trai. „devine tatal". intreaga lui istorie (sintetizata in tabloul de sange si moarte din discursul lui Baiazid) nu constituie decat o implinire a visului initial. urmata de aparitia. cazand in imense abisuri. se va naste prima planeta. „Pe langa plopii fara sot. Iubirea ca aspiratie neimplinita („Dorinta". in vasta proiectie a istoriei lumii intitulata „Memento mori!". Mircea care „mana-n lupta vijelia-ngwzitoare" capata proportii uriase. ironia. Tot romantica este si antiteza ridicata la nivelul arhetipurilor8: intre Cuceritor (Baiazid) si Aparator (Mircea cel Batran).. sarcasmul. Peste uriesismul acestei viziuni (amintind de „Legenda se colelor" de V. „Floare albastra"." si altele). caci existenta nu este decat un vis al mortii („Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi"). oamenii sunt efemere (muste „de-o zi") traitoare pe o planeta minuscula (asemeni unui fir de praf in imensitatea stelara). portretul caricatural si invectiva. reprezentata de proiectele dramatice si de poemul „Scrisoarea III". Elementele naturii. vazute prin dilatare. se va suprapune tenta elegiaca a unei filozofii a zadarniciei (subtitlul poemului fiind chiar „Panorama desertaciunilor"). „De cate ori. Nasterea si surparea marilor civilizatii. chiar si in cea anterioara anului 1876. 61-74). In episodul final al primei parti a poemului (versurile 75-86). Hugo). iar timpul moare. din neguri. moartea Universului creeaza o acuta spaima a golului: planetele ingheata. intreaga evolutie a omenirii. autorul intentiona sa traverseze. iubito. printr-un gest gigantic. in care fiintele umane sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: proiectati pe fundalul eternitatii. ca un erou de epopee. devenind vesnicie. „Sara pe deal". uriasul stat otoman a crescut din visul celui dintai sultan. sunt tot atatea mijloace romantice folosite pentru a caracteriza carnavalul politic contemporan poetului. sunt zadarnice. iubirea este . Cea de a treia tema romantica eminesciana este istoria ca devenire si ca drama.. intre oastea transformata in „pleava" si cea devenita „potop ce prapadeste". intre episodul nasterii Universului si cel al extinctiei se afla un fragment de 14 randuri (vs.. Romantica este si viziunea gigantica a Cosmosului in care rotirea larga si lenta a planetelor creeaza impresia unei muzici siderale. codrul (de sub poala caruia ies miile de „ capete pletoase " ca niste imagini multiplicate ale lui Mircea) si „raul-ramul" reprezentand patria mereu vie. din antichitate si pana la Comuna din Paris (1871). Primul motiv romantic al acesteia este visul: asa cum Cosmosul s-a nascut dintr-un vis al Neantului. romantica este si imaginea aproape fabuloasa a voievodului roman: in episodul bataliei. Salvarea ar putea-o constitui intoarcerea la timpul mitic („vremile-aurite/Ce mitele albastre ni le soptesc ades") despre care vorbea tribunul-proletar in prima parte a poemului. In prima parte a poemului mentionat. devin si ele participante la acest iures: Dunarea („personaj" fabulos a carui manie ineaca „spumegand" pleava cuceritorilor). In partea a Ii-a a poemului „Scrisoarea III". Aceasta se adanceste in finalul poemului „imparat si proletar" (considerat de Calinescu drept o „derivatie" din „Memento mori!"): zbaterile umane. din unirea lui cu Haosul-muma.

dar cea care raspunde dorintei acestuia („Iar tu sa-mi fii mireasa") este doar fiica de crai („Calin. La randul ei. imi pare-o veche. iubirea neobisnuita dintre o pamanteanca si o fiinta eterna se consuma in vis si este proiectata in basm. In toate." . punand-o sub lumini de Geneza. in zborul lui printre astri. mitul mortii mioritice capata profunzimi metafizice. ca si cand prin eternitatea sa. daca mai ascult Nimicurile-aceste. se realizeaza nunta ca mijloc de integrare in armonia cosmica. fata isi cheama pe pamant iubitul. teiul (arbore sacru care le confera tinerilor aureola neprihanirii). dar poetul o salveaza in final... un ideal mereu neatins. pentru ca Demiurgul 1-a creat inainte de a crea lumea. si tot aici. Vedea. faptura de lut isi cauta un alt iubit (care sa-i semene). el va deveni un rece Hyperion („Si te privesc nepasator / C-un rece ochi de mort"). iarba care „pare de omat" si albastrul umed al florilor investesc nunta cu puritatea specifica inceputurilor. Rasare luna linistit Si tremurand din apa" O alta tema romantica a liricii eminesciene o constituie destinul geniului („Glossa". Numai aici. deosebirea dintre cele doua perioade de creatie consta in faptul ca. proiectand perechea umana pe fundalul nasterii Universului (cand apa primordiala naste luna): „Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa. JOda (in metru antic)". un eon. in prima. de demult Poveste" Inspiratia din folclor incadrandu-se si ea in recuzita romantica. „Scrisoarea I"). ar fi o fiinta divina. iubita este o alta fata de imparat. pe masura ce visul „bland din cale-afara" al dragostei piere. luna. multimea florala (dominata de floarea albastra). geniul este o fiinta fara de stea. seara. „Luceafarul". Daca insumam poeziile inchinate iubirii."). Luceafarul revede actul Genezei (la care mai asistase o data): „Si din a chaosului vai. natura este un spatiu feeric. in elegia filozofica „Mai am un singur dor". Cum izvorau lumine. ale carui elemente constituie tot atatea motive romantice: codrul (spatiu vrajit in care cei doi indragostiti se sustrag curgerii vremii). marea si somnul intorcand fiinta umana spre negurile nasterii Universului. Mitul Zburatorului (amintind de „Silful" lui V. ca-n ziua cea dentai. Dar. Eminescu ii confera o tenta proprie: in „Revedere".. Jur imprejur de sine. in ambele creatii. argintiul arborilor luminati de luna. Singuratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar.. In amandoua. In „Luceafarul". observam ca tanarul indragostit eminescian reface destinul Luceafarului: „cufundat in stele" sau in timpul intunecat al genezelor. el traieste nostalgia unei iubiri pamantene mereu refuzate: „Dar nu vine. lacul (spatiu lamartinean al visului de dragoste). iubita se indeparteaza in neguri de uitare. Hugo) sta la baza altor doua poeme: „Calin (file din poveste)" si „Luceafarul". codrul devine mit.un vis. pe care poetul o sustrage curgerii timpului. din aceasta cauza. " („Lacul") Neinteles de femeia careia ii oferise nimbul eternizarii („Ai fi trait in veci de veci / Si randuri de vieti") si suportand greaua povara a timpului. in basm si in mit: „Caci astazi.

e necesara o scurta prezentare a celor doua atitudini în general. („Glossa") Dar. ori de unde ar proveni el.. in interiorul conditiei sale de nemuritor. ca și un artist romantic. Tu ramai la toate rece". tentatia luciferica de a cobori in lumea comuna. ca valul trece. Clasicismul este. Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate în clasicism. caracterele prea excepționale. sa se poate recunoaște. a framantarilor ei vane si a timpului: „Nu spera si nu ai teama. fiind astfel dificil de prins în reguli. claritate. este o anumita perioada a artei greco-romane. impresionându-ne puternic sentimentul sau imaginația. excesele. Pan-in fund baui voluptatea mortii Neinduratoare " („Oda (in metru antic)") Dar. Ce e val. Romantismul. care nu tine decât câteva sute de ani. straniu. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece" Atitudinea clasica si romantica Pentru a înțelege mai bine cele doua curente rivale din secolul al XIX-lea.Originea sa deosebita situeaza geniul deasupra lumii. de te cheama. El prezintă manifestarea însușirilor celor mai particulare. ci va încerca sa câștige favoarea noastră uimindu-ne. în estetica. contrastele puternice. nu va face apel la rațiune. Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. cum oamenii obisnuiti sunt incapabili sa ajunga la inaltimea geniului. De te-ndeamna. clasicismul și romantismul. Suferinta tu. în tratarea unor teme cu un conținut general omenesc. „Nu credeam sa-nvat a muri vrodata. dar exista nenumărate chipuri de a fi romantic. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi. dureros de dulce. trebuie sa găsească în noi afinități cu creatorul operei. Pururi tanar infasurat in manta-mi. deoarece romantismul se trage tocmai din ceea ce este particular. Renașterea pare sa îndeplinească aceleași condiții. Într-o opera clasica sunt în general evitate complicațiile inutile. Totul pare sa se supună legilor stricte ale rațiunii. mult mai târziu. acela care răspunde logicii și rațiunii. în fiecare dintre noi. geniul este un nefericit: de aici. detaliile multiple. Deci nu exista decât un singur fel de a fi clasic. Un autor. . pentru a cauta ceea ce nu i s-a dat: iubirea. deci mai contrare acelui “general omenesc” esențial în clasicism.. acea tendința către simplicitate. logica și echilibru. Epoca cea mai strălucita în care stilul clasic s-a manifestat în toata splendoarea lui. cum lumea a fost alcatuita o singura data si nu mai poate fi schimbata („Batranul Demiurgos se opinteste-n van"). adică în care orice reprezentant al umanității. geniul nu are alta solutie decat contemplarea apolinica a celor care se afla sub semnul norocului: „ Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece. Dupa ea. ca sa fie prețuit.

Romanticilor li se potrivește foarte bine expresia “un peisaj este o stare de suflet”. natura este ceva haotic și fără limita.Clasicismul impune prin impresia de unitate. de liniște. tarile exotice. drama cu comedia. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale. o înțelege și o considera în totalitatea ei ceva armonios. contrar voinței sale și uneori fără sa își dea seama. La clasici. cele doua Americi. și încă mai puțin omul. din . aparut in Anglia. Ea se prezintă străbătuta de forte misterioase. genurile. imprevizibile. din pricina intervenției rațiunii și contururilor precise. ajungem la convingerea ca un artist clasic admira lumea exterioara. poezia cu proza. Africa. Deci. deci ii preocupa Orientul. Doctrina clasica se pretinde ieșita din studiul întregului neam omenesc și capabila sa fie aplicata la tot omul. De aceea idea naționalității. este în realitate un produs al romantismului. de echilibru intre părțile constitutive. cărora nimic nu le poate rezista. care favorizează și renașterea sentimentului religios. rezultat al unor legi cosmice mereu aceleași și neadmițând niciun fel de excepție. ca opozitie la clasicism. de zidurile colosale distruse de timp. Franta si Germania in prima parte a secolului trecut. decât obținerea expresivului cu orice preț. de măsura. nu putea interesa pe clasici. din traditii folclorice. apoi Asia. fiind centrul și măsura tuturor lucrurilor. din contra. este tarat de aceste forte. tema apăruta frecvent în literatura și în artele plastic. Pictura nu trebuie amestecata cu sculptura. Romantismul este un important curent literar si artistic. Romanticii își îndreaptă atenția și spre geografia ținuturilor mai puțin cunoscute sau mai stranii. ceea ce diferențiază națiile pământului. Pentru un romantic. devine jucăria lor. dorința de a amesteca diversele arte intre ele și genurile în cadrul aceleași arte este generala. care va juca în istoria politica a secolului al XIX-lea un rol important. Ei sunt de asemenea interesați de civilizațiile dispărute. Un clasic va ajunge neapărat la convingerea ca omul e tot ce e mai interesant și mai desăvârșit pe lume. din contra. o prețuiește. după atitudinea artistului fata de natura. “irațional” și “aconventional”. după epoca de ateism a marii Revoluții franceze. Romantismul. asistam la o tendința severa de a separa artele și. Analizând cele doua tendințe după criteriul care în arta are o semnificație deosebita. nu respecta nicio regula. La romantici. Acesta. în mijlocul fiecărei arte. opera devenind un mijloc curent de expresie lirica a sentimentelor. Sudul. ceea ce face din fiecare popor o entitate. din contra.

Visul si exotismul. sustineau valorile sensibilitatii. vis. in imbracaminte etc. Petrofi. in vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane. Marii reprezentanti internationali ai acestui curent. romantismul exalta sentimentul si fantezia. Shelley. Leopardi. ale individului. acest autor este Victor Hugo (1802- . l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice. interesul pentru folclor. incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice. J. complexitatea personalitatii umane. G. Personajele romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale. A. Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene. ale naturii. principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar pot fi rezumate prin:cultivarea sensibilitatii si fanteziei creatoare.A. G. Mickiewicz au realizat adevarate caodopere ale literaturii romantice. A. contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale. Hugo. E.B. Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor. E. in proza sau in versuri. Natura patrunde masiv in creaiile romantice. Tieck. A. cuprinzand toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale. V. M. A. prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale. de Vigny.G. Lermontov. Hoffmann. totul fiind intr-o libertate deplina de creatie. Byron. eroii extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa actioneze in imprejurari extraordinare.A. si determinad existenta unui stil romantic in mobilier. a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789. Astfel. Poe. curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent. Lamartine. Novalis. Puskin. In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii. A. P. Pentru romantism. interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale romantismului.L. evaziunea in trecut.istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare indepartate. dand totodata acces in paginile romanelor. istorie.T. construite adesea pe principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea ce priveste trasaturile lor de caracter. Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria nationala si din creatia folclorica specifica tarii lor.

Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice manifestate datorita aparitiei in tara noastra cu o intarzaiere cu un deceniu fata de Franta. Alecsandri. Grigore Alexandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul celui deal patrulea ale secolulului XIX. sau. care este si ea natura si adevar. care.poet si prozator francez). singura sursa adevarata de inspiratie fiind natura si doar legile ei fiind esenta operei romantice. nici modele. nu exista alte reguli decat legile generale ale naturii care domina arta in intregul ei si legile speciale care. adevaratul sentiement in inima cititorului. Carlova. la noi. . o norma sau o lege si dand frau liber imaginatiei si inspiratiei creatorului. romantismul echivaleaza cu o redesteptare a spiritului national in anii dintre 1829 si 1859.Hugo afirma ca tocmai aceste legi eclipseaza adevarata arta. In al doilea rand. romantismul se prelungeste la noi prin scriitorii pasoptisti (V. mai bine zis. lăsând locul unei ale societăți care nu avea caractere complet definite. Pentru noi. epoca romantica se afla. Balcescu. Fiecare subiect va avea o valoare unica si irepetabila ce nu va mai fi dictata de legile nescrise ale prozodiei ci de sufletul si mintea creatorului. Sfaturile naturii vor fi sursa de inspiratie primordiala. Sa dam cu ciocanul in teorii. curentul colorandu-se cu numeroase nuante patriotice si avand un caracter net militant decat in tari ca Germania si Franta. V. Originile romantismului Secolul al XVIII-lea e o perioada de trecere. cuprinzând în sine numeroase posibilități.nu are de primit sfaturi decat de la natura. considerat indeobste cel mai mare poet romantic european. Viziune clasica are si Alecsandri.H.1885. Specii literare clasice (fabula) coexista cu specii romantice (meditatia.Sa aruncam jos vechea tencuiala care ascunde fatada artei. N. rezulte din caracteristicile proprii fiecarui subiect. de la adevar si de la inspiratie. care este pura si neingradita. Alecu Russo si altii) pana la Eminescu. ca si in Italia. Niciodata estetica noua n-a fost in intregime degrevata de elemente ale esteticii clasice. Nu exista reguli. alaturi de numeroase influente clasice. in “poetici” si in sisteme. pentru fiecare compozitie in parte. iar fictiunea autorului este singura capabila de a crea adevarata arta. romantismul a inflorit in plina epoca a luptelor pentru eliberare nationala si sociala. pastelul) la Alexandrescu sau Heliade. Radulescu. In al treilea rand. […] Poetul -si trebuie sa staruim asupra acestui punct. Societatea vechiului regim se stingea pasiva. in prefata dramei “Cromwell” considera romantismul ca fiind o debarasare a limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu o schema. Regulile impuse de clasici nu mai sunt valabile.Prima generatie romantica (I.

simte nevoia de ceva nou. se ridica aceste tendințe romantice. sufletele sensibile. ci nordica. în fata tendințelor clasice. Iubirea începe sa fie conceputa nu ca un sentiment liniștit. Un astfel de sentiment.Cuvântul “romantism” nu este de origine franceza. poate mai stăpânit. cu coloane răsturnate. Romanticii se vor recruta mai ales printre cei născuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea si în deceniile următoare. Tinerii și tinerele par cu atât mai fericiți cu cât mai multe obstacole se vor ridica in calea realizării pasiunii lor. ci ca ceva vulcanic. chiar înainte de romantismul propriu-zis. de copaci rupți de furtuna. Rousseau. Expresia apare pentru prima oara în Anglia. evoluția genurilor literare. Dar aici sentimentul se complica. Tot atunci se traduce în Franța. Acest fel de a înțelege natura. prin faptul ca te predispune la tristețe. întrebuințându-se atunci când era vorba de un aspect sălbatic din natura. “Les ames sensibles”. care nenorocește. apar subiecte care dau satisfacție sufletelor sensibile. Societatea din secolul al VIII-lea. Pe cât posibil. strica echilibrul moral și intelectual al ființei. morminte închipuite. îl găsim și în Franța. încep sa devina tot mai numeroase. Vom întâlni în aceasta vreme romane sub forma de confidente și confesiuni. Deci. pentru subiectele din viata trubadurilor. cu arbori cu ramurile frânte. Aceasta stare de spirit va influenta. J. evident. In pictura. Vor apărea ruine. sub o forma modificata. duios. părăsit. se va da grădinii un aspect neglijat. ci merge mai departe: parcurile si grădinile se vor transforma la contactul ei. Shakespeare. in secolul al XVII-lea. caracterizat de “romantic”. îl întâlnim în scrierile lui J. ori peisaje pline de torente. care tulbura și distruge. marine cu naufragii. după domnia lui Ludovic al XIV-lea și după explozia de senzualitate din perioada lui Ludovic al XV-lea. apoi se va neglija cu totul vechea maniera franceza de a întreține o gradina cu alei și peluze în forme geometrice. impresionant prin caracterul lui tragic. cu pesteri a căror intrare va fi ascunsa de plante agățătoare. francizata. Influenta acestei mentalități nu se oprește la literatura și artele plastice. Motto . Apare și interesul oamenilor pentru Evul Mediu.

opera sa se detaseaza net de cea a celorlalti romantici. care erau la vremea aceea preocupati mai degraba de estetica macabra si stranie a simbolismului. de a da o expresie unica si totalizatoare a romantismului! Din acest motiv. Sa luam spre exemplu tema istoriei. vom arunca o privire asupra principalelor teme si motive romantice. Cât despre tema timpului. el a cultivat aceasta tema. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe aceasta tema. poetul român devine superior multor altor poeti romantici prin multitudinea perspectivelor. iar drama celui care ar vrea sa atinga o cunoastere absoluta este aceea de a avea sentimentul relativitatii. atât la nivel conceptual si stilistic. el se dezice astfel de clasicism si de regulile sale rigide. În opera sa. Cu toate acestea..] Eu ramân ce-am fost: romantic. Pentru a ne forma o idee mai precisa despre romantismul operei eminesciene. mai mult ca natura. la Eminescu putem spune ca avem de-a face cu o supra tema.„Nu ma-ncântati nici cu clasici.De fapt. toti romanticii alcatuiesc o adevarata comunitate de spirite si de destine.. reliefata prin procedeul predilect romantic al antitezei (‚Scrisoarea III’). deaceea cele doua teme nu pot fi tratate absolut separat. mai mult ca iubirea. Chiar mai mult. aceasta fiind de fapt una dintre trasaturile de baza ale curentului romantic. opera sa poate fi considerata o adânca si ampla meditatie asupra vietii si a mortii. plina de maretie si de siguranta. Eminescu încearca totusi diferite modalitati de scapare de sub zodia acestui timp individual. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. Astfel. eroii pe care îi evoca fiind într-o strânsa legatura cu spatiul pe care îl reprezinta. istoria reprezinta tot o modalitate de evaziune într-o vârsta ideala. cât si în ceea ce priveste destinul lor boem si tragic. Dintre ele. Dar mai presus de orice. existând la Eminescu chiar si unele însemne ale modernitatii. ca Byron sau Goethe de exemplu! Întâlnim în opera sa chiar si concepte profund clasice. Exista însa si nenumarate asemanari între Eminescu si ceilalti poeti romantici. care reprezinta trecerea spre o moarte inevitabila. Nici cu stil curat si antic. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. Poetul insista mult pe atitudinea lor. La Eminescu. propusa de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârsta ideala.” (Mihai Eminescu) Aceasta veritabila confesiune de credinta a scriitorului ne arata clar ca optiunea sa este pentru romantism. care aparuse ca o rebeliune a tinerei generatii împotriva vechiului regim. cum ar fi eterna cautarea adevarului. Poetul îsi simte întreaga existenta sub semnul timpului. . luciditatea actului creatiei. Se invoca des perspectiva timpului individual. el a avut marele privilegiu -datorat în cea mai mare masura neconcord 16216g616q antei temporale dintre majoritatea marilor romantici si dânsul-. scriitorul tradând poate din acest punct de vedere principiile romantismului. În ansamblu. tristetea apasatoare si pesimismul vor fi adoptate mai târziu si de poetii occidentali. Eminescu nu este un romantic pur. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanti scriitori romantici si asupra asemanarilor si deosebirilor dintre viziunea lor si cea a lui Eminescu. pentru ca. ci în functie de felul în care ele interactioneaza în opera scriitorului respectiv.[.

O alta modalitate de evadare. la fel ca la ceilalti romantici. Calinescu afirma chiar ca poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. viziune perfect originala. Se prefera motivul selenar si cel vegetal. aceasta fiind vizualizata ca o cale de cunoastere. deci o natura dezlantuita. transformata apoi într-un întreg univers. Tipic romantica este însa conceptia despre iubire. insinuându-se subtil aici si ideea ca moartea este în fapt o a doua nastere. Cu toate acestea. ‚Oamenii se împart în doua categorii: unii cauta si nu gasesc. natura exteriaora preia o serie de elemente ale poeziei romantice. el vorbeste despre arta de a muri. de a atinge absolutul. ci cauta o natura anume. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. cum ar fi peisajul selenar si prezenta astrelor. specifica romanticilor este reflectata în tema naturii. De asemenea. Mai întâi una exterioara. codrul. scopul vietii este acela de a-i lega începutul si sfârsitul. asociat de obicei meditatiei filosofice si secesionat în doua atitudini specifice: extazul si dezastrul. ca si la ceilalti scriitori romantici. Dar în romantism. surprins în înfatisarile sale primordiale si eterne. este un sentiment profund. dar si despre necesitatea ca viata sa se sfârseasca prin regasirea eu-lui pierdut la nastere. Cu alte cuvinte. În ‚Oda (în metru antic)’. natura devine un cadru în care se desfasoara un ritual erotic. Dar ceea ce este cu adevarat inedit la Eminescu. asa cum am vazut. Dar probabil cea mai romantica tema. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. Elemente cum ar fi lacul. o natura interioara. urmatoarea tema despre care vom discuta este moartea. Poetii romantici. regasim doua atitudini eminesciene: cea în care predomina Eros si motivul femeii angelice –lirica de tinerete. arta ce trebuie învatata pe parcursul vietii. în viziune romantica. caci cauta mereu ceva ce nu poate fi gasit. contemplat dinauntru. cu spatii bogate. luxuriante. toate sunt articulate într-o noua lume. pentru ca îl întâlneam si în vechime. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. La Eminescu avem de-a face de fapt cu doua naturi. fiind mereu numita eminesciana. un suflet ce se oglindeste în toate poeziile sale. peisajul cosmogonic. si cea în care se insinueaza deja prezenta lui Thanatos si motivul femeii demon –lirica târzie. teiul. reprezentat printr-o mare varietate florala. izvorul. Avem de-a face cu o natura coplesitoare. ale carei elemente au fost evocate si de alti scriitori. si atunci când gasesc cel mai apropiat echivalent pamântesc al dorintelor sale. el nu recepteaza natura ca pe un singur cadru. de data aceasta absoluta. în sensul ca a fost pentru prima data introdusa în literatura de romantici. îl . Este greu de spus unde se încadreaza oamenii de geniu. Desi ar putea parea ciudat. Pornind de la aceasta conceptie. altii gasesc si nu se multumesc’. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni înca din cele mai vechi timpuri. Specifica lui Eminescu este moartea voluptuoasa. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugraveste pur si simplu natura ca pe un cadru. motivul visului si cel acvatic sunt incluse în tema naturii. ataseaza acestei teme si pe cea a naturii. salcâmul. As spune ca ei fac parte din ambele categoriI. Cu toate acestea. dar care poarta totusi un timbru aparte. Natura eminesciana este un spectacol adevarat. Dar exista apoi si un alt tip de natura. este cea a omului de geniu. nemaiîntâlnita în nici o mitologie si la nici un alt romantic. Dupa Eminescu însa.

si care este fara îndoiala punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice ‚Luceafarul’ si al celei mai celebre si interesante nuvele eminesciene.Floare albastra’. Ei sunt prin excelenta. Pentru el genialitatea este o sublima binecuvântare.dispretuiesc. toti scriitorii romantici pot fi priviti ca o mare si geniala familie. cauzat de marea discrepanta dintre propria lor lume interioara si lumea exterioara. ar putea fi citita în totalitate ca si cum ar fi opera unui singur autor! . . caruia romanticii îi datoreaza tot zbuciumul si suferinta vietii lor. desi întreaga sa viata este o neobosita fuga dupa ideal. reprezentata prin societatea în care traiau. ‚Sarmanul Dionis’. toti având aceleasi trasaturi definitorii. ajungem la concluzia ca sunt foarte putine poeziile ce nu contin si aceasta tema profund romantica. Este o tema care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. dar si un imuabil blestem. întreaga literatura romantica. prin însasi structura lor interioara o rasa aparte. Iar opera lor. dar si aceeasi nefasta încarcatura genetica. în urma caruia îsi doreste cu ardoare sa scape de povara genialitatii sale în schimbul unei ‚ore de iubire’. În fapt. . Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general.Mai am un singur dor’. sortita unei vieti de zbucium si unui sfârsit dramatic. aceleasi conceptii si aspiratii. toate ne vorbesc despre zbuciumul si neajunsurile vietii omului de geniu si despre speranta în izbavirea mortii. ‚Scrisoarea I’. care nu-si poate gasi împlinirea pe pamânt. si întotdeauna el se reîntoarce la pozitia initiala prin revelarea dureroasa a efemeritatii si nestatorniciei oamenilor de rând. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slabiciune. înscrisa în destin. Daca stam sa ne gândim. Exista însa si un miraj al atingerii idealului.