Romantism literar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestânduse în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).

[modifică] Trăsături

• • • •

• •

• • • •

Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică. Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea. Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric. Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații. Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice. Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor artistice

Literatura română romantică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

[modifică] Încadrare

Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană Curente în literatura română Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură

v•d•m Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu, ale cărui scrieri oscilează între romantism și fascism

[modifică] Desfășurare
Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape: 1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al sciitorilor pașoptiști sau de tip Bidermaier) o caracterizează gustul omului mediu, al burghezului o domestic, ideizant, idilic, conservator o cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple o creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franța o reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt) o dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces o misticism, ocultism

pasiuni înflăcărate capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul românesc 3. romantismul posteminescian o reactualizează teme și mijloace clasice și romantice, conferindu-le o nouă forță expresivă o marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparținând simbolismului, semănătorismului etc. o reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea
o o o

Poeți romantici. Romantismul pașoptist
• • • • • • • • • • • • •

Dacia literară Iosif Vulcan Vasile Cârlova (1809-1831) Gheorghe Asachi Barbu Paris Mumuleanu Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) Grigore Alexandrescu (1810-1885) Andrei Mureșanu (1816-1863 Vasile Alecsandri (1821-1890) Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) Elisabeta de Neuwied Mite Kremnitz Elena Văcărescu

[modifică] Junimismul. Romantismul junimist
• • • • • • • • • •

Junimea și Convorbiri literare Titu Maiorescu Mihai Eminescu (1850-1889) Ion Creangă Ioan Slavici Gheorghe Panu George Coșbuc (1866-1918) Veronica Micle (1850-1889) Samson Bodnărescu Vasile Pogor

Dacia literară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare

Dacia literară, 1859 Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut următoarea rubricație, marcată prin supratitluri: Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”), Telegraful Daciei (știri culturale); Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei; Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie

(Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi românești („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei. Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după 1859, în ediția a doua.

[modifică] Programul Daciei literare
La Wikisursă există texte originale legate de Introducție la "Dacia literară"

În primul număr al revistei, sub titlul Introducție, M. Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști: 1. Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au încurajat o literatură mediocră, adesea imitată după creații siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Kogălniceanu avertizează asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimină criteriul estetic; 2. Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor. Preluată din estetica romantică europeană, această triplă recomandare se va regăsi în operele pașoptiștilor: o Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va deveni și sursă importantă de inspirație. Alecu Russo, în studiul Poezia poporală, definește folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru literatura cultă. El îl va ajuta pe Alecsandri să alcătuiască prima culegere de Poezii poporale ale românilor (1852), urmată de Balade (Cîntice bătrînești). Multe dintre poeziile volumului Doine și lăcrimioare, de V. Alecsandri sunt în metru popular. Gh. Asachi valorifică mitologia populară într-o suită de balade și legende. Expresia cea mai profundă à inspirației folclorice se regăsește însă în capodopera Zburătorul, de Ion Heliade–Rădulescu; o Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie, ca O primblare la munți sau Balta Albă, de Vasile Alecsandri, Memorial de călătorie, de Grigore Alexandrescu ș. a. Elogiul frumuseților patriei apare de asemenea în volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; o Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un întreg ciclu de Fragmente istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează ample poeme eroice, ca Dan, căpitan de plai, Dumbrava Roșie

atribuite de cercetători acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică. În afară de aceasta. grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. M. Alecu Russo. într-o serie de Cugetări publicate în „România literară” respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse înstrăinează moștenirea națională. care încearcă să formuleze normele limbii literare. rezultatul însumării mai multor opere și figuri. Vom critica cartea. Eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști. Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române. dar și o asociație. Foarte gustate în epocă sunt fiziologiile (echivalente în proză ale satirei sau ale fabulei). Fără îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. Kogălniceanu introduce și conceptul de critică obiectivă. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și ca tot timpul o puternică personalitate îl domină. 4. cum ar fi Cuconița Drăgana. istoricii descoperă filiații și afinități. de Ion Heliade–Rădulescu sau Fiziologia provințialului.” Junimea De la Wikipedia. 3. respingînd exagerările latiniste și pledînd pentru introducerea alfabetului latin. sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.sau drame istorice ca Despot-vodă. dar . dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863. căutare Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice. Ion Heliade–Rădulescu scrie Gramatica românească. iar nu persoana. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori pentru publicul român. Multă vreme după ce oamenii și creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins. “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar. în care combate scrierea etimologică și are păreri juste despre îmbogățirea limbii cu neologisme. de Constantin Negruzzi. întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare. Junimea a fost un curent cultural și literar. subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare.

cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. care publică aici majoritatea poeziilor sale. Dinu Zamfirescu. care predă apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu. [modifică] Istoric Revista a fost organul de presă al Societății literare Junimea. Panait Cerna. a culturii. Gustul pentru clasic și academic Convorbiri literare De la Wikipedia. Spiritul critic E. care "subpublică" primele trei părți din "Amintiri" și o serie de povești. Rădulescu-Motru. care "subpublică" majoritatea comediilor sale. Ironia D. P. care publică nuvele și povești. se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni. la Iași. avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. Spiritul filosofic B. Între 1886 și 1944 apare la București. plutește duhul unei înțelegeri comune a societății. Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu. Spiritul oratoric C. Vasile Alecsandri. Primul număr a apărut la 1 martie 1867. Ioan Slavici. Negulescu. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitatile întemeietorilor. căutare Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine. I. George Coșbuc. Ion Creangă. unde revista a funcționat până în 1886. Simion Mehedinți. nu numai instinctul vieții menține unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. ”Junimea” n-a fost atât o societate. câstigă noi membri. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea. Al. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii. a literaturii. produsul deliberat al voinței de a se organiza. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor. Dar peste tot ce constituie în viață “Junimea”. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. P. Octavian Goga. Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de trăsături distincte ale junimismului: A. Ion Luca Caragiale. Desigur. .acceptate ale tuturor corpurilor constituite.

lunar.Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură v•d•m .Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri . personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIXlea și începutului secolului XX.Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 . la fiecare 20 ale lunii. având ca editor Uniunea Scriitorilor din România. întregii noastre culturi. [modifică] Seria nouă Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din ianuarie 1996 la Iași.Dramaturgi Poeți .Contemporană Curente în literatura română Umanism . ministru de interne.Realism Simbolism . 15 februarie 1840. baza Junimismului politic și "piatra de Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 . filosof.Avangardism Suprarealism .Publicația se va bucura de cel mai înalt prestigiu din literatura română. avocat.Eseiști Nuveliști .Naturalism Modernism .d. București) a fost un academician. definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice. modernă. ea impunând. politician și scriitor român. încă de la apariția. eseist. în format tabloid (30x45 cm). estetician. critic literar. cu 48 de pagini. 18 iunie 1917.Clasicism Romantism . Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. membru fondator al Academiei Române. o direcție nouă. pedagog. Craiova -. căutare Titu Maiorescu Titu Liviu Maiorescu (n. Redactor-șef este în prezent Cassian Maria Spiridon. din care 8 în policromie. prim-ministru al României între 1912 și 1914.Tradiționalism Semănătorism. Titu Maiorescu De la Wikipedia.Proletcultism Neomodernism .

Stabilit la Viena.5 Cariera universitară o 1.9 Misoginism 2 Note 3 Cronologie 4 Selecțiuni din opera literară 5 Operele publicate postum 6 Bibliografie 7 Legături externe [modifică] Biografie Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova. Teolog prin formație (cu studii la Blaj. la 15 februarie 1840.8 Titu Maiorescu. Brașov.4 Doctorat o 1. de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite. Sibiu și Blaj. el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern. Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Viena). este sora cărturarului episcop al Caransebeșului. Mama lui Titu Maiorescu. se numea de fapt Trifu. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și. Craiova. Revenit în țară după Unire. Maria.fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu. a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii. Cuprins [ascunde] • • • • • • • 1 Biografie o 1. a călătorit la București. București. profesor la Școala Centrală din Craiova. Ioan Maiorescu. Ioan Popazu. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia. . fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă.1 Copilăria o 1. Iași. Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetător.6 Implicarea în viața socială o 1. născută Popasu. rămânând mai mult timp la Brașov.7 Fondarea Junimii o 1. Pesta. dar își luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. se pare. director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București. unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziului românesc. Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. profesor la „Sfântul Sava“.2 La Academia Tereziană o 1. n. În acest timp. de origine aromână. Maria Popazu. Profesor la Cernăuți. Tatăl său. și cei doi copii. Emilia și Titu. familia lui.3 Studiile universitare o 1. constând din soția. critic literar o 1.

. În această perioadă începe redactarea Însemnărilor zilnice (ținut până în iulie 1917. Titu Maiorescu continuă cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare. Din nou la Brașov. pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile sale intelectuale în fața colegilor austrieci. [modifică] Studiile universitare Graba pe care o manifestă în obținerea diplomelor universitare (după numai un an de studii la Berlin obține la Giessen doctoratul „magna cum laude“. În numărul următor intenționa să publice traducerea unei povestiri de Jean Paul. îl priveau de sus.1851 – absolvind școala primară. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresie de neșters. [modifică] La Academia Tereziană În septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilește la Viena. unde tatăl său era salariat al Ministerului de justiție. după încă un an. Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracter puternic. Titu Maiorescu urmează cursurile Academiei Tereziene. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă o încununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă. în 42 de caiete aflate astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române și la Biblioteca Centrală de Stat din București). gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său. pe care le va continua până la sfârșitul vieții și care constituie o prețioasă sursă de cunoaștere a omului Maiorescu. licența în drept) nu afectează seriozitatea pregătirii sale academice. anexă pentru externi a Academiei Tereziene. la Gazeta de Transilvania cu intenția de a servi ca prezentare a unor traduceri ale sale din Jean Paul. Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main. În timpul șederii familiei sale la Viena. Maria Maiorescu cu copiii pribegește la București. intitulată "Noapte de Anul Nou". pe atunci paroh al bisericii Sf. familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. după încă un an de studii universitare la Paris. licența în litere și filosofie la Sorbona și. bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaurează acum. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu. În octombrie Titu Maiorescu este înscris în clasa I la Gimnaziul academic. care. provenind adesea din familii aristocratice. semnată Aureliu. Peste o lună i se echivalează anul de gimnaziu de la Brașov și este trecut în clasa a II-a. Brașov. apoi protopop al orașului. Ioan Popazu. Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc din Schei-Brașov. Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată. În zilele revoluției. Între 1850 . Nicolae din Schei.[modifică] Copilăria Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. Trimite o lucrare. la 3 ianuarie 1857. Sibiu. pe care le trimite apoi revistei. El face clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Brașov. ambițios și iubitor de ordine.

soțul lui Mite Kremnitz. pritnre care se numără și Ion Creangă. Predă aici pedagogia. 1. moartă în 1946. gramatica română. în vederea doctoratului. Helene. până la sfârșitul lui 1861. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din același oraș. W.scrisoarea editată de Aurel A. cu tema „Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politică”. ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. n. Se căsătorește cu pupila sa. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz. în urma consultării lucrării Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Ceva filosofie pe înțelesul tuturor). titlu sub care a și fost retipărită. Titu Maiorescu își trece doctoratul în filozofie la Giessen. și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale“. La 17 decembrie. Întors în țară. Din luna februarie până în luna septembrie este Decan al Facultății de Filosofie a Universității din Iași. În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”. Universitatea din Giessen îi considerase. predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. când va părăsi Franța. În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate. Mureșianu în Gazeta cărților. psihologia și compunerea. Wilhelm (viitorul dr. În octombrie este numit director al Școlii Normale „Vasile Lupu“ din Iași. In anul urmator ii apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”). [modifică] Doctorat În decembrie 1860 își ia Licența în litere și filosofie la Sorbona prin echivalarea doctoratului de la Giessen. În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: „La relation. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie”. Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție). nr. Bardeleben) și Hermann. Maiorescu. Livia. practica pedagogică a elevilor. Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. apoi procuror. publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isis sau natura. 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. Inițiază pentru prima oară în țara noastră. pe lângă activitatea universitară. [modifică] Cariera universitară În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov. anuarul este precedat de disertația lui: „Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu. Clara Kremnitz. magna cum laude. În 1858. căsătorită Dymsza. Pe 18 septembrie 1863 este ales rector al Universității din Iași pe o perioadă de patru ani. La 8 . vădit sub influența ideilor lui Herbart și Feuerbach. Kremnitz.

academician (membru al Societății Academice Române) la 27 de ani. ministru la 34 de ani. Tot în decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București. deputat la 30. înființarea. cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici. din însărcinarea ministrului instrucțiunii publice de atunci. directoratul la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași. [modifică] Implicarea în viața socială În ziua de 10 martie 1861. decan la 23 și rector la aceeași vârstă. Maiorescu reprezintă noua generație. adept al . Maiorescu este un conservator. totuși unele accente se schimbaseră. Titu Maiorescu va cunoaște la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă. care se cerea „fundamental reorganizat“. În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „Educațiunea în familie”. În acel moment în care totul era de făcut și în care era nevoie de energii proaspete și de oameni de cultură formați în școlile înalte ale apusului. până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzațiilor îndreptate împotriva lui. Titu Maiorescu ține la Berlin o conferință (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik — „Vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner”) în folosul monumentului lui Lessing la Kamenz. el va pleca într-o călătorie documentară la Berlin.octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian din Iași. Pogor și Th. din nou la Berlin. Carp. Între 1863—1864 Titu Maiorescu predă filozofia la Facultatea de Litere din Iași. la Societatea de filozofie. Deși perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste. începerea activității de avocat. Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici scutită de grele încercări. Întors în țară la sfârșitul lui 1861. la 27 aprilie. greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iași) la 22 de ani. repetată la 12 aprilie la Paris. Titu Maiorescu este dornic să contribuie din toate puterile la înscrierea statului recent format în urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice de nivel european. La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept. cu teza "Du régime dotal". V. a revistei Convorbiri Literare. Alexandru Odobescu. [modifică] Fondarea Junimii Anii 1860 au mai însemnat pentru Maiorescu „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variate probleme de cultură adresate unui public destul de larg). la „Cercle des sociétés savantes“ și reluată sub formă de comunicare. care atrăseseră și suspendarea lui din toate funcțiile în 1864. condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Heliade Rădulescu. întemeierea Junimii împreună cu prietenii săi I. Negruzzi. Pe planul ideologiei politice. În vederea acestei misiuni. în 1867.Rosetti. junimistă. întorcându-se la Iași pe 4 ianuarie 1864. Petre P. Alecsandri sau Bălcescu.

când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești. atâta cât este. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav. de avocat și de critic literar. atitudinea olimpiană. RădulescuMotru. ne relevă însă un om de o mare și. deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori. în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. organice și temeinic pregătite. este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. într-un moment important din viața acestuia. P. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură. [modifică] Titu Maiorescu. este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu. ci conțin mai mult sentințe asupra ei. adversar al „formelor fără fond“. Carp). ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. care părea să ascundă un suflet uscat. dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: . Această operă de îndrumător. discretă generozitate. dar. Slavici. vor fi făcut să sporească exigența publicului. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii.unei evoluții naturale. chiar adversarului său.P. Pompiliu Eliade și alții). întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată. În privința comportării. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848. pe P. a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala. Dobrogeanu-Gherea. al lui Maiorescu însuși. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă sau negativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor. dar și să piardă un prieten din tinerețe. critic literar Începuturile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“. opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. Creangă. lipsa pasiunii. Duiliu Zamfirescu și alții. într-o viață literară în care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic și. creația și nivelul de cultură al poporului român. implicit. Rolul Junimii. universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui C. împărțită între activitatea politică (în care avea să ajungă până la funcția de prim-ministru. În contra direcției de astăzi în cultura română. un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. în același timp.P. urmând ca modalitățile ei de realizare să se nuanțeze mai târziu. Caragiale. de luptător pentru impunerea valorilor avea s-o ducă Maiorescu întreaga viață. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Negulescu. al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868.

să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice. nici îndoială. El trebuie să miște cultura. domnule Eminescu. el trebuie să lărgească câmpul ideilor. diferența craniană“. • Iosif Vulcan De la Wikipedia. pentru poeziile d-tale. pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. cu atât rolul bărbatului devine mai greu. admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta. el să facă a înflori artele. necum de un amic de valoarea d-tale“. pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire..410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1.250 la femei“. el să conducă sau să susțină statul. [modifică] Misoginism Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882. Din 1. deși este mai tare). susținând că femeile își merită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic[1]: • „Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale. cu atât el trebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. De aici. cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația. enciclopedia liberă Salt la: Navigare.000 de căpățâni măsurate a rezultat 1.. aduse în sfera practică a vieții. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic.„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine. căutare . „Cu cât înaintăm însă în civilizațiune. suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact.

Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste. transformându-l din Eminovici în Eminescu. o scrisoare însoțită de o poezie. „Gărgăunii Dragostei”. a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta. 31 martie 1841. Oradea) a fost un publicist și scriitor român. Bihor . Holod. Iosif Vulcan primește la sediul redacției. În luna iunie a anului 1865. unde se mută cu familia în 1844. permițându-și însă o modificare. nuvele. deorece îndrăgea literatura. 8 septembrie 1907. cu numele Familia. de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți. În februarie 1866. piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”. La sfatul tatălui său. o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat "nașul literar" al celui mai important poet român. „De-aș avea”. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită. „Mireasă pentru Mireasă”). Nicolae Vulcan. care azi îi poartă numele. semnată de Mihail Eminovici. romanizarea numelui tânărului poet. Tatăl său. 1882). La data de 8 septembrie . Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare. întemeietorul școlii de la Beiuș. a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania. membru al Academiei Române. 1869). Cariera de avocat nu-l satisface însă. [modifică] Biografie S-a născut într-o veche familie greco-catolică. romane și traduceri. Primele încercări sunt publicate în Federațiunea. animator cultural. anume.Bustul lui Iosif Vulcan în Oradea Iosif Vulcan (n.d. Din 1851 urmează liceul la Gimnaziul Premonstratens. Fondatorul revistei Familia a scris poezii („Lira mea”. patronată de Alexandru Roman.

de care îl desparte doar un mic parc. doar cu un subsol boltit. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. vezi Eminescu (dezambiguizare). Dacă nu puteți modifica articolul și doriți să faceți o schimbare. Citiți politica de protejare și jurnalul protecțiilor pentru mai multe detalii. Mihai Eminescu De la Wikipedia. strada cu același nume.1907. Membru post mortem al Academiei Române Mihai Eminescu . fără etaj. vă puteți autentifica sau înregistra. căutare Modificarea acestui articol de utilizatorii noi sau anonimi este momentan dezactivată pentru a opri vandalismul. marele publicist se stinge din viață și este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea. Pentru alte sensuri. cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia. în care se află și statuia marelui cărturar român. Este situat în centrul orașului. puteți discuta pe pagina de discuții. [modifică] Muzeul memorial În anul 1965. foarte aproape de malul Crișului Repede. Acest articol se referă la poet. Clădirea a fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. cere deprotejarea paginii. în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan".

Poezia egipteană. București) a fost un poet. la Viena 15 ianuarie 1850 Naștere – Botoșani sau Ipotești 15 iunie 1889 (39 ani) Deces – București Profesiune – poet. jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie. la marii scriitori încadrați A influențat modernismului românesc. Shakespeare. Schiller. Hegel. nuvelă Mișcare Romantism literară – Operă/e de „La mormântul lui Aron Pumnul” debut – Folclorul românesc. Lenau.d. Cultura clasică. Schopenhauer. Influențe – Kant. prozator și jurnalist român. Vede. Botoșani sau Ipotești .Mihai Eminescu în 1869. Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști. Creștinism ortodox. socotit . 15 iunie 1889. ca și la cei pe – neomoderniști sau scriitorii postmoderni. Goethe. Budism. 15 ianuarie 1850. optzeciști) Semnătură – Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n.

3 Copilăria o 1.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii. Opere selective 14 Legături externe o 14. studii critice.6 Student la Viena și Berlin o 1. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. În data de 15 iunie 1889. au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu. ziarul oficial al Partidului Conservator. Între 1947-2007.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.1 Poezii și biografie o 14. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea. în jurul orei 4 dimineața.1 În muzică o 7. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. istorii literare.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani.2 Teatru și film o 7.1 Data și locul nașterii o 1.4 Debut o 1. 46 de volume. iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu. aproximativ 14. și a lucrat ca redactor la Timpul. în ședinta din 25 ianuarie 1902. Rătăciri o 1.2 Jurnalistul o 14.2 Familia Eminescu o 1. creația sa aparținând unui romantism târziu.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX. istorii literare.5 Sufleor și copist o 1. poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.000 de file.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu.3 Teoria conspirației .7 Reîntoarcerea în țară. Între 1800-1947 13 Monografii. Cuprins [ascunde] • • • • • • • • • • • • • • 1 Biografie o 1.de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. studii critice.

Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850.4 Eminescu . printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. în Botoșani. D. Totuși. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. Titu Maiorescu. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N.un om singular 14. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.6 Eminescu și Wikipedia Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849.5 Craterul Eminescu 14. Aglae Drogli.o o o 14. Această dată rezultă din mai multe surse. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”.[4] .

boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. (n. Aglae (n. Iorgu. sora mai mică a poetului. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. d. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. încercând să împiedice publicarea operei postume. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. Ilie. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. și poetul. 1906). dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. în 1884. nu departe de Suceava. epidemiile de tifos. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Primul născut. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Copilăria . născut mult mai târziu.1841). este singurul care a lăsat urmași direcți. S-a luptat cu Titu Maiorescu. născută Jurașcu. n. pe Ioan și pe George. Ultimul copil. n. 1852. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. tuberculoză. n. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Ruxandra se naște în 1845. hepatită erau frecvente.[necesită citare] Bunicii săi. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. Vasile. A suferit de boala Basedow-Graves. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Gheorghe. și al Ralucăi Eminovici. fiică de stolnic din Joldești. dar moare în copilărie. locuiește în Ipotești și are doi băieți.Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. Matei. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. a murit la un an și jumătate. Niculae. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. descris în mai multe poeme. a fost căsătorită de două ori. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. 1856. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. Vasile și Ioana. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. Șerban (n. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. născut în 1843. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. tatăl poetului. Maria. Are o carieră de succes. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. în Ținutul Botoșanilor. primul băiat al lui Vasile. studiază medicina la Viena.

Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. Se găsește pe str. Franko. Cunoscut prin Lepturariu românesc. probabil într-un pension particular. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. Este ocupată de Aron Pumnul. . Strada Shkilna (Școlii) nr. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. școala generală nr. după 1848. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 186063. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. 4. în casa părintească și prin împrejurimi.Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. Cadre didactice cu experiență. I. Eminescu. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. afectiv. tipărit la Viena între 1862 și 1865. Profesorii se recrutau. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. l-a avut ca profesor pe Ion G. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. pe care a repetat-o. Șerban. cu precădere. în patru tomuri. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. colț cu str. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. M. iar director pe Vasile Ilasievici. de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. Sbiera. În prezent. Gheorghe și Ilie. destul de târziu. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. după care a făcut două clase de gimnaziu. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. Nu s-a simțit legat. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. 1. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. din Austria. fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. În clasa a II-a. Nicolae. rămâi). Se înființează și o catedră de română. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. Tot aici a predat Aron Pumnul. Între 1858 și 1866.

Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). În medalion ar putea fi Eminescu În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. Situația lui școlară era de „privatist“. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. pe ambele semestre (la matematică). A fost refuzat. deși avea o situație bună la învățătură. nu s-a mai întors la școală. . Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. prin adresa nr. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. La 5 martie 1865. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. în ambele semestre. după ce. a fost copist la comitetul permanent județean. apoi. însă. cu note maxime la română. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. Eminovici a demisionat. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. Ion G. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. peste puțin timp. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. 9816 către gimnaziul din Botoșani. Aron Pumnul l-a calificat.succesorul lui Aron Pumnul la catedră. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. Avea note foarte bune la toate materiile. În 21 martie 1864. Aron Pumnul. va îndeplini condițiunile concursului“. În 11 martie tânărul M. La 5 octombrie 1864.

Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. Eminoviciu. la Alba Iulia. respectând documentele epocii cernăuțene. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. din Pesta. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. privatist. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. «un imbold romantic al adolescenței». a lui Iosif Vulcan. a participat la adunarea anuală a ASTREI. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare.28 august 1866. De fapt. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul.. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. „Cât de clar este. cu strategie și tactică. a fost . dar nu și-a realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. a limbii. cu poezia De-aș avea. departe de a fi o «împrejurare boemă». la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. a obiceiurilor și a realităților românești.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. În . În perioada 27 . Elevii scot o broșură. 367) A intenționat să-și continue studiile. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania..în fond .

În timpul verii. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. dar nu s-a prezentat la examene.toamnă. rămase în manuscris. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. L. A continuat să publice în Familia. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). fiind mulțumit de Eminescu. Stabilit în București. Th. Galați. În 29 septembrie. Giurgiu. Văzând aceste poezii în Familia. Timișoara. fragmente de roman (Geniu pustiu). începe colaborarea la Convorbiri literare. drame (Mira). Pascaly. Densușianu. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. sufleor și copist la Teatrul Național. unde a fost prezentat lui N. Apar primele semne ale "bolii". Caragiale. debutează ca publicist în ziarul Albina. în schimb. neterminată. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. Cu această trupă face turnee la Brăila. . rătăcitor în lume. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. la recomandarea acestuia. a scris poezii. Eminescu a făcut cunoștință cu I. din Pesta. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. Lugoj. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. scrisă pe mai multe sute de pagini. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. aceasta trupă a jucat la Brașov. L. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. Rötscher). Traducerea. la Viena. Caragiale. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. A urmat cu regularitate două semestre. se împrietenește cu Ioan Slavici. se află printre manuscrisele rămase. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Ploiești. de H. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. Arad și alte orașe bănățene. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. însă. Sibiu. Activează în rândul societății studențești (printre altele. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). unde îl cunoaște pe I. De aici a trecut munții și a ajuns la București. pe Veronica Micle. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). o cunoaște. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. Obține de la Pascaly o cameră de locuit.

La 6 august 1871. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. Eminescu se împacă cu familia. a înființat împreună cu alți tineri. biblioteca Universității. setea lui de lectură era nepotolită. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. Printre tinerii de talent. ofițer. În studiul său despre Direcția nouă. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. În toamna anului 1871. Poetul a refuzat hotărât. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. cu mult interes. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. care avea ca scop. ca simplu auditor deci. Frecventa.România jună. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. Împreună cu o delegație de studenți. 1870. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. În data de 29 iunie. Cu ocazia ultimului turneu. După aceasta. ale lui . cercul literar Orientul. În 2 octombrie. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. strângerea basmelor. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. participanți activi la serbare. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. între altele. care apoi s-au contopit într-una singură . care la sfătuit să reia legăturile cu familia. În schimb. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. Eminescu era repartizat pentru Moldova. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. sau remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. Sosit incognito la Viena. se fixează comisiile de membri ale Orientului. În vară. care urmau să viziteze diferitele provincii. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. când a urmat două semestre consecutive. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. la Döbling. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. „poet în toată puterea cuvântului“. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile.

intenționează să se mute la o altă universitate. care se afla în țară.7 mai 1874. istoriei. citându-l imediat după Alecsandri. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. găzduit la Samson Bodnărescu. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. documentele din Königsberg. sau pe care și le notase să le urmeze. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. apoi „la birt. la cafenea. Cursurile la care se înscrisese. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani.Eminescu. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. pentru statul român. pretutindenea“. . Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. În perioada 17/29 ianuarie . În timpul verii i sa dat sarcina de a cerceta oficial. într-o scrisoare către părinți. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. se plânge că a fost bolnav. din partea Junimii. la Viena. în fine. La 16 decembrie 1871. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. În 18 martie. având datorii pentru chirie. agravată și de știrile triste primite de acasă. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. În data de 10 februarie a aceluiași an. Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. economiei și dreptului. în provincie. prin mărirea salariului. într-o scrisoare către Șerban. Din această cauză.

În 7 octombrie. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia.Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. Șerban. În 19 septembrie. Rămas fără serviciu. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. ministrul Învățământului. A făcut un drum la București. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. idolul său. fratele poetului. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. prin Maiorescu. în . unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. Rătăciri Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. într-un raport adresat lui Maiorescu. fratele poetului. În 28 noiembrie. Veronica Micle a rămas. care dăduse semne de o alienație mintală. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. însă. Reîntoarcerea în țară. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. iar în 14 martie. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. În 10 octombrie. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. În 6 martie. unde.

nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. În 3 iunie. În 20 septembrie 1877. Raluca Eminovici. Petrino. în special adresate de tatăl său. În 6 august 1879. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. A fost director al Bibliotecii Centrale. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. care-i trimisese invitație de nuntă. către același. În 22 iunie. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. S-a reîntors în țară. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. dar mai mult sufletește. iar în 12 octombrie a precizat. 1013. fost bibliotecar.cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. a declarat că „nu este loc de urmare“. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. Iași. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. profesor suplinitor. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. i-a murit și mama). În a doua jumătate a lunii octombrie. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. iar în 17 decembrie. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. redactor la ziarul Curierul de Iași. trăind la Iași între 1874-1877. unde s-a dedicat gazetăriei. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. Petrino. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. Situația lui materială era nesigură. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. . În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. prin raportul său către Ministerul Învățământului. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. a murit Ștefan Micle. Nu a publicat decât o poezie. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. Petrino a cerut ca Eminescu. schimbându-se guvernul. că Iașii i-au devenit „nesuferiți“. D. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. 2 din Păcurari. Nu a avut nici timp. A continuat să publice în Convorbiri literare. sora sa. Din partea familiei a primit numai imputări. mama poetului.

Eminescu a dat semne de depresie. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. "boala" a izbucnit din plin. în 23 iunie. la gazetă. În 1 ianuarie. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. care i-a ruinat însă sănătatea. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. Boala Poesii . iar la 28 iunie. În 13 septembrie. care au cerut relații asupra bolnavului. probabil. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). nicidecum ceva incurabil. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. Alexandru Chibici Revneanu. pe o căldură înăbușitoare. În lipsa lui se citește la Maiorescu.). etc. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. În luna ianuarie a anului 1883. în absența poetului. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. în două rânduri.000 lei. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. La București. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. Luceafărul.În 1877 s-a mutat la București. „Luceafărul” în limba germană. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. în valoare de 2. unde până în 1883 a fost redactor. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. .

În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. cunoscuți poetului. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. În primăvara lui 1887. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. cu același însoțitor. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. În 15 martie. la sora sa Henrieta. lângă Odessa. adresele pentru înaintarea lor. Eminescu a plecat la Botoșani. A plecat în 7 aprilie la Iași. În timpul acesta. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. C. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. Eminescu a sosit la București în 27 martie. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. Mormântul lui Mihai Eminescu . primit la gară de mai mulți amici. Gheorghe Eminovici.august 1885 a urmat o cură la Liman. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată.În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. Henrieta. tatăl poetului. exprimându-i aceeași dorință. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. un spectacol în beneficiul bolnavului. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. În perioada iulie . Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. Spiridon. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. a dat în luna decembrie la Botoșani. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. în urma unui consult medical. Popazu. si chiar binedispus. însoțit de Chibici. În 7 martie la Ipotești. din Viena. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară.

poate. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. În data de 15 iunie 1889. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. . În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. poetul s-a stabilit definitiv la București. Despre moartea poetului.Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. împreună cu dr. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. o pensie viageră. de către stat. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. Aici a avut un modest început de activitate literară. Medicul Zaharia Petrescu. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. În 15 aprilie.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. în jurul orei 4 dimineața. G. stare care reclamă șederea sa într-un institut”. pământul românesc. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. Alexandru Șuțu. l-a examinat pe Mihai Eminescu. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări. la 20 martie 1889. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. București. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei.

comunicativ și ursuz. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul . blând și aspru.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872).L. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. aci de o abstinență de pustnic. aci apoi lacom de plăcerile vieții. fugind de oameni și căutându-i. Ironie și Două note.

până la săptămâni sau luni. care de altfel erau dominante. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. decât departe de lume. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. în funcție de importanța întâmplărilor. unde să nam nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. în străinătate. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. refuzată totuși de poet din motive politice. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. o altă admiratoare declarată a poetului. pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. În aceeași proporție tot ce era caz individual. că pe cât te iubesc. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. este vorba despre Venere și Madonă. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. se bucură de o bună recepție. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). Dar poate documentul cel mai uman.[11] „Tu trebuie să știi. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură.” . În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. editat de Socec în ediție princeps în 1883. unde numai eu să am intrarea. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu.tipăririi articolului.” În realitate. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. indiferent la ironiile și laudele semenilor. te urăsc fără cauză. și așa cum își amintește Caragiale. fără cuvânt. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. activitatea politică din timpul studenției. ca legătura cu Veronica. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. într-un sanatoriu din Viena. întâmplare externă. convenție socială. Veronică. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. avere sau neavere. Mortua Est. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. singura mea avere. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. tot așa – uneori – te urăsc.

chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul . Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. Activitatea literară Pentru detalii.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. organizată la propunerea societății "României june".Ioan Slavici. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. organul oficial al conservatorilor. Titu Maiorescu. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. „Părerea mea individuală. cu orice mijloc și pe orice cale. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. unde a rămas în următorii șase ani. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. așa cum își propusese. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. un alt mare scriitor junimist. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. vezi: Eminescu jurnalist politic.

clasicismul. caracterizat prin setea de libertate. Principalele caracteristici ale romantismului universal. etc. spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului. Unul dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul. filozofica) exprimate in literatura.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. de predispozițiile ei psihologice”. simbolismul. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate.A. expresionismul. noua constituție și legea electorală. Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului. dările. realismul. a proclamării independenței. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. bugetul. inamovibilitatea magistraților. inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman. Curentul literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata. iluminismul. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. naturalismul. nu exclusiv. Aparut . elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul.Romantismul romanesc.care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. Rosetti. romantismul. liberalii aflându-se atunci la guvernare. romantismul impune un suflu nou. ideologica. aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci. parnasianismul. Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii. „Dar ceea ce credem. postmodernismul. epoca revolutiilor burghezo-democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala. Romantismul curent literar . înființarea Băncii Naționale. politica externă. Particularitatile romantismului Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica) de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. convergenta a unor principii generale de natura complexa (artistica. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. în linia întâia. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. Prin atitudinea sa.

Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara. Stendhal in Franta. romantismul. V. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Russo. Shakespere– in Anglia. La scriitori ca Alexandrescu. In evolutia miscarii romantice din tara noastra. apoi in Germania si Franta. patriotica si vizionara. pusa in slujba idealului national. la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Intr-o prima etapa. aduce o poezie lirica. specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele populare. Astfel. de evocare istorica. Chamisso. la geniul universal al lui Eminescu. se prelungeste apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu. ca maniera de creatie si atitudine fata de viata.Hugo. distingem un romantism avantat. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul. In al doilea rand. scriitori cum sunt Vasile Carlova. cu radacini adanci in bogatul filon folcloric. Heliade Radulescu sau Gh. Alexandrescu. Macedonski. o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului. fantasticul si meditatia primeaza. Lermontov in Rusia. Alecsandri. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi. asa cum apare la scriitori ca Balcescu. Al. romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii. Shelley. Filonul romantic. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime. pesimiste chiar. cu toate ca predomina.Dumas . Lamartine.tatal. Romantismul romanesc prezinta caractere proprii. Novalis.mai intai in Anglia. Bolintineanu. Kcats. cu trasaturi si o metoda de creatie proprie. se pot distinge mai multe etape. gasim. care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor. Negruzzi. duce la maturizarea estetica a romantismului. . preromantica. Kogalniceanu. un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri. vizionar si revolutionar. de refugiu in natura si mitologie. Goga. cu un program bine definit. romantismul. romantismul apare ca un curent literar omogen. Hasdeu. ea este o literatura angajata. dar si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace. Heine in Germania. in tara noastra. Sadoveanu. momentul pasoptist propriu-zis. O a doua etapa. asa cum se manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu. alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. Cu toate aceste diversificari. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu. coexista alaturi de clasicism si realism. in sfarsit. Puskin. In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron. militanta.

socotind unele cuvinte inestetice si vulgare. neasteptata transformare. izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat. meditatia si elegia. In toate cazurile personajele sunt atent individualizate. dandu-se o atentie deosebita traditiei populare. specifice artei literare in sine. o inimoasa daruire si slujire a poporului. . considerate ca manifestari specifice ale genului popular. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de inspiratie populara. feericul sau fantasticul. romantismul afirma primatul subiectivitatii. zf455k1549hffh in timp ce clasicismul condamna limbajul popular. o constiinta militara cetateneasca. fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. al spontaneitatii si sinceritatii emotionale. cu precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. un vocabular comun si suculent. fata de suprematia legii si a unui rationalism rece. cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a sentimentelor. Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun. Cantarea Romaniei (Alecu Russo). pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice.Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national. ca uratul. Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste – un fizic frumos ascunde un suflet murdar si pervers. zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice. in continua si. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: „Poezii populare ale romanilor”. in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil. al sentimentului si fanteziei creatoare. drama. „Coana Chirita la Iasi”(Vasile Alecsandri). fie prin grandoare si noblete sufleteasca. romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic. istoriei si folclorului. personajele sunt luate din toate categoriile sociale. grotescul – in opozitie cu frumosul. adeseori. natura. izvoarele de inspiratie. ca si noi categorii estetice. nu exista decat legi generale. ca si temele operei literare sunt mult largite. legenda istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic. Principalele caracteristici ale romantismului universal: 51455kzm49hfh5i • • • • • romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism.

Creatorul lui a fost Walter Scott. atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica. Visul. pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. Heinrich von Kleist. Romantismul apare ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului. in aceiasi poezie lirica pot fi gasite elemente de oda. in proza apar elemente de poem. viziunile. Particularitatile romantismului Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala. comicul este amestecat cu tragicul. in Franta se remarca V. sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. iar actiunea se incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”. fascinatia tenebrelor interioare. Se afirma ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste.• genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic. . viziunea mitica. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor. antrenate in actiuni obiectiv justificabile. predilectia pentru expresia simbolica. meditatie. sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic. Pe parcursul acestei evolutii intalnim drama burgheza. Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala. adeseori aventuroasa. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. generatoare de conflicte sociale si psihologice. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner. intamplarile supranaturale. de peisaj pitoresc zugravit cu lirism. Hugo care are ca model pe Shakespere. Dintre speciile literare care se afirma. intr-o actiune captivanta. Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. sondajele in straturile profunde ale constiintei. imn. in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica. satira sau pastel. comedia lacrimogena si melodrama. se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism.

iar drama celui care ar vrea să atingă o cunoaştere absolută este aceea de a avea sentimentul relativităţii. Avem de-a face cu o natură copleşitoare. poetul român devine superior multor altor poeţi romantici prin multitudinea perspectivelor. specifică romanticilor este reflectată în tema naturii. cu spaţii bogate. plină de măreţie şi de siguranţă. Mai întâi una exterioară. o natură interioară. mai mult ca natura. peisajul cosmogonic. luxuriante. vom arunca o privire asupra principalelor teme şi motive romantice. Cu toate acestea. la Eminescu putem spune că avem de-a face cu o supra temă. el a cultivat această temă. natura exteriaoră preia o serie de elemente ale poeziei romantice. de data aceasta absolută. deaceea cele două teme nu pot fi tratate absolut separat. Poetul îşi simte întreaga existenţă sub semnul timpului. În ansamblu. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanţi scriitori romantici şi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre viziunea lor şi cea a lui Eminescu. ci în funcţie de felul în care ele interacţionează în opera scriitorului respectiv. De asemenea. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. reliefată prin procedeul predilect romantic al antitezei (. propusă de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârstă ideală. dar care poartă totuşi un timbru aparte. codrul. fiind mereu numită eminesciană. Eminescu încearcă totuşi diferite modalităţi de scăpare de sub zodia acestui timp individual. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. Astfel. salcâmul. mai mult ca iubirea. deci o natură dezlănţuită. Poetul insistă mult pe atitudinea lor. istoria reprezintă tot o modalitate de evaziune într-o vârstă ideală. Să luăm spre exemplu tema istoriei. la fel ca la ceilalţi romantici. Dar există apoi şi un alt tip de natură. . La Eminescu avem de-a face de fapt cu două naturi. opera sa poate fi considerată o adâncă şi amplă meditaţie asupra vieţii şi a morţii. teiul. pentru că. La Eminescu. Se preferă motivul selenar şi cel vegetal. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe această temă. izvorul. eroii pe care îi evocă fiind într-o strânsă legătură cu spaţiul pe care îl reprezintă. un suflet ce se oglindeşte în toate poeziile sale. ale cărei elemente au fost evocate şi de alţi scriitori. În opera sa. Se invocă des perspectiva timpului individual. Elemente cum ar fi lacul. reprezentat printr-o mare varietate florală.Pentru a ne forma o idee mai precisă despre romantismul operei eminesciene. Cât despre tema timpului. care reprezintă trecerea spre o moarte inevitabilă. cum ar fi peisajul selenar şi prezenţa astrelor.Scrisoarea III'). O altă modalitate de evadare. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. toate sunt articulate într-o nouă lume.

regăsim două atitudini eminesciene: cea în care predomină Eros şi motivul femeii angelice -lirica de tinereţe. scopul vieţii este acela de a-i lega începutul şi sfârşitul. . este cea a omului de geniu. nemaiîntâlnită în nici o mitologie şi la nici un alt romantic. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri. căruia romanticii îi datorează tot zbuciumul şi suferinţa vieţii lor. Natura eminesciană este un spectacol adevărat. Pornind de la această concepţie. Există însă şi un miraj al atingerii idealului.Sărmanul Dionis'. dar şi despre necesitatea ca viaţa să se sfârşească prin regăsirea eu-lui pierdut la naştere. ci caută o natură anume. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugrăveşte pur şi simplu natura ca pe un cadru. . ataşează acestei teme şi pe cea a naturii. contemplat dinăuntru. Dar probabil cea mai romantică temă.motivul visului şi cel acvatic sunt incluse în tema naturii. Cu alte cuvinte. insinuându-se subtil aici şi ideea că moartea este în fapt o a doua naştere. Dacă stăm să ne gândim. de a atinge absolutul. ca şi la ceilalţi scriitori romantici. transformată apoi într-un întreg univers. el vorbeşte despre arta de a muri. este un sentiment profund.Luceafărul' şi al celei mai celebre şi interesante nuvele eminesciene. viziune perfect originală. natura devine un cadru în care se desfăşoară un ritual erotic. artă ce trebuie învăţată pe parcursul vieţii. îl dispreţuiesc. Tipic romantică este însă concepţia despre iubire. Deşi ar putea părea ciudat.Odă (în metru antic)'. După Eminescu însă. Dar în romantism.Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc. aşa cum am văzut. următoarea temă despre care vom discuta este moartea. Dar ceea ce este cu adevărat inedit la Eminescu. Călinescu afirma chiar că poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. pentru că îl întâlneam şi în vechime. în sensul că a fost pentru prima dată introdusă în literatură de romantici. şi care este fără îndoială punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice . Aş spune că ei fac parte din ambele categoriI. Este greu de spus unde se încadrează oamenii de geniu. el nu receptează natura ca pe un singur cadru. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. şi cea în care se insinuează deja prezenţa lui Thanatos şi motivul femeii demon -lirica târzie. În . Specifică lui Eminescu este moartea voluptuoasă. ajungem la concluzia că sunt foarte puţine poeziile ce nu conţin şi această temă profund romantică. surprins în înfăţişările sale primordiale şi eterne. alţii găsesc şi nu se mulţumesc'. căci caută mereu ceva ce nu poate fi găsit. aceasta fiind vizualizată ca o cale de cunoaştere. Cu toate acestea. asociat de obicei meditaţiei filosofice şi secesionat în două atitudini specifice: extazul şi dezastrul. Este o temă care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. . şi atunci când găsesc cel mai apropiat echivalent pământesc al dorinţelor sale. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. în viziune romantică. Poeţii romantici.

integrat seriei de scriitori care au dat stralucire acestui Pasionat de curent: V. istoriei.ro nologica). Şi întotdeauna el se reîntoarce la poziţia iniţială prin revelarea dureroasă a efemerităţii şi nestatorniciei oamenilor de rând.ro romantismului se bazeaza pe mai multe norme printre care pot fi mentionate: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor. Lamartine si altii. aceleaşi concepţii şi aspiraţii.575 RON romanesc si ultimul mare poet romantic european (in linie croAllianzDirect. . s-a contopit cu vecia si a LandRover devenit mit. reprezentată prin societatea în care trăiau. Shelley.CEL MAI MARE REPREZENTANT AL ROMANTISMULUI ROMANESC .Scrisoarea I'. in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. iar atunci cand a Acopera risc insolatie AllianzDirect. se intalnesc teme. Estetica r. În fapt. in opera sa. .POETUL NATIONAL k6q8716kx72poc PUBLICITATE La.RCA / 1 an . ar putea fi citită în totalitate ca şi cum ar fi opera unui singur autor! MIHAI EMINESCU . Pentru el genialitatea este o sublimă binecuvântare. toţi scriitorii romantici pot fi priviţi ca o mare şi genială familie. Iar opera lor. în urma căruia îşi doreşte cu ardoare să scape de povara genialităţii sale în schimbul unei . Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. înscrisă în destin. si-a trait . eroii.Mai am un singur dor'. aparut in Europa mult decat tenis. sortită unei vieţi de zbucium şi unui sfârşit dramatic. toate ne vorbesc despre zbuciumul şi neajunsurile vieţii omului de geniu şi despre speranţa în izbăvirea morţii. Freelander Eminescu este cel mai mare reprezentant al romantismului 1. motive si atitudini romantice care tin tenis?circuitul BCR Vino in de marea literatura a lumii. asa cum Luceafarul s-a ridicat din Edde. cauzat de marea discrepanţă dintre propria lor lume interioară şi lumea exterioară. deşi întreaga sa viaţă este o neobosită fugă după ideal.bcr. valorificarea miturilor. dar şi aceeaşi nefastă încărcătură genetică. Lfugo.clipa cea repede" intr-un zbor uluitor Polita calatorie deasupra lumii si a veacului care i-a fost harazit. . prin însăşi structura lor interioară o rasă aparte. Ei sunt prin excelenţă. Mihai Eminescu (1850-1889) s-a intrupat din marea primordiala a geniului romanesc. toţi având aceleaşi trăsături definitorii. Evenimentele neobisnuite. întreaga literatură romantică. www. dar şi un imuabil blestem.tenispartene apuseana. succesiunea epocilor ( inflorirea si decaderea lor).8 benzina .. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slăbiciune.ore de iubire'.Floare albastră'.ro ajuns la capatul vremii sale ca om. Tenis Partener! Mai Romantismul a fost un curent literar si artistic. visului. Byron. care nu-şi poate găsi împlinirea pe pământ. fantasticului. Puskin. predilectia pentru confesiune..

titanul. oamenii se transforma in „mii de coji" si in „nume trecatoare" duse de raul heraclitic5. in care lumina misterioasa a lunii se revarsa peste o lume vana. exceptionala (geniul. un neinteles.. un inadaptat sau un revoltat care actioneaza in imprejurari neobisnuite Stilul operelor romantice este incarcat de tropi. hiperbola.peisajele nocturne sau fantastice instituie tot atatea surse de inspiratie ale romanticilor.. Episodul cosmogonic (versurile 39-86) cuprinde. „caderea" lui din sfera inalta a ideilor. si el. pe cand fiinta nu era. Nimeni nu se va salva de la acest destin: nici geniul (care traieste tragedia unei minti uriase zagazuite de timpul prea scurt al unei vieti de om). o viziune mitologica a Genezei6 (cum observa Calinescu). perspectiva mitologica.). Privita de sus. Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic. in care Fiinta. sunt tot atatea implicatii ale acestui curent. dintre care se retin doua: „ Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac. mai multe elemente romantice: Exista. mai intai. In urmatoarea secventa (versurile 29-38) imaginea „batranului dascal" (reprezentand geniul) este si ea romantica: antiteza intre infatisarea umila si uriesismul gandirii savantului. in antiteza cu fiinta umana derizorie si muritoare. simbolul. cu sugestii lichide. Efemera este si gloria: puternicul rege si umilul sarac (prezentati prin procedeul antitezei romantice) sunt uniti prin acelasi destin: „geniul mortii" (care aduna tot ceea ce se afla sub semnul timpului). iar pacea absoluta care stapanea Haosul? „pare a fi un dragon mitic" (Calinescu). Nefiinta si Nepatrunsul par a fi niste divinitati. peste „mii de veacuri") si nici Timpul (care se va transforma in vesnicie moarta): ideea romantica a succesiunii generatiilor. demonul etc). tot la mitologie trimite si tabloul uriasului hau intunecat. „Rugaciunea unui dac" s. „Umbre pe panza vremii" (cum ii numeste altundeva poetul).a. antiteza fiind predilecte. insetatul de cunoastere. muzica siderala3. nascuta dintr-un vis al Neantului4. Teme si motive romantice in lirica eminesciana: Nasterea si prabusirea Universului2 („Scrisoarea I". „Luceafarul". Numita de Calinescu „Facere si desfacere". Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii". nici nefiinta") fiind echivalent cu „A fost odata. in aceeasi viziune romantica se mai incadreaza devenirea Cosmosului (situata intre doi poli: geneza si stingerea). viziunea cosmogonica eminesciana este romantica prin proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului universal. In aceeasi viziune se incadreaza si momentul in care „punctul" care se misca in noaptea . Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este „Scrisoarea I" (1881). nefericirea celui care vede mizeria vietii. Personajul romantic este o natura deosebita. Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac... aceasta panorama scoate la iveala mai multe ipostaze ale existentei umane. a devenirii si a mortii universale strabate intreg poemul „Scrisoarea I". timpul anterior nasterii primei planete {„La-nceput. alcatuit dintr-o cosmogonie incadrata de doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe tema soartei geniului. in micimea lumii contemporane. Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii. nici Universul (care va pieri candva. damnatul." al basmelor.

Hugo).. Elementele naturii. „Pe langa plopii fara sot. sunt zadarnice. in care fiintele umane sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: proiectati pe fundalul eternitatii. uriasul stat otoman a crescut din visul celui dintai sultan. Mircea care „mana-n lupta vijelia-ngwzitoare" capata proportii uriase. autorul intentiona sa traverseze. chiar si in cea anterioara anului 1876. Romantica este si viziunea gigantica a Cosmosului in care rotirea larga si lenta a planetelor creeaza impresia unei muzici siderale. ironia. se va naste prima planeta. din unirea lui cu Haosul-muma.precosmica. Aceasta se adanceste in finalul poemului „imparat si proletar" (considerat de Calinescu drept o „derivatie" din „Memento mori!"): zbaterile umane. „De cate ori. iubito. din antichitate si pana la Comuna din Paris (1871). portretul caricatural si invectiva.. „Floare albastra". In prima parte a poemului mentionat." si altele). Nasterea si surparea marilor civilizatii. se va suprapune tenta elegiaca a unei filozofii a zadarniciei (subtitlul poemului fiind chiar „Panorama desertaciunilor"). nascute din vointa de a trai.". Iubirea ca aspiratie neimplinita („Dorinta". devin si ele participante la acest iures: Dunarea („personaj" fabulos a carui manie ineaca „spumegand" pleava cuceritorilor). 61-74). iar timpul moare. oamenii sunt efemere (muste „de-o zi") traitoare pe o planeta minuscula (asemeni unui fir de praf in imensitatea stelara). intre episodul nasterii Universului si cel al extinctiei se afla un fragment de 14 randuri (vs. a uriaselor galaxii stelare. intre timpul intemeierii („veacul de aur") si cel al degradarii („noroiul greu al prozii"). caci existenta nu este decat un vis al mortii („Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi"). intreaga evolutie a omenirii. vazute prin dilatare. sunt tot atatea mijloace romantice folosite pentru a caracteriza carnavalul politic contemporan poetului. „devine tatal". Cea de a treia tema romantica eminesciana este istoria ca devenire si ca drama. reprezentata de proiectele dramatice si de poemul „Scrisoarea III". in vasta proiectie a istoriei lumii intitulata „Memento mori!". In partea a Ii-a a poemului „Scrisoarea III". romantica este si imaginea aproape fabuloasa a voievodului roman: in episodul bataliei. cazand in imense abisuri. codrul (de sub poala caruia ies miile de „ capete pletoase " ca niste imagini multiplicate ale lui Mircea) si „raul-ramul" reprezentand patria mereu vie.. Primul motiv romantic al acesteia este visul: asa cum Cosmosul s-a nascut dintr-un vis al Neantului. iubirea este . intre oastea transformata in „pleava" si cea devenita „potop ce prapadeste". moartea Universului creeaza o acuta spaima a golului: planetele ingheata. In episodul final al primei parti a poemului (versurile 75-86). sarcasmul. Tot romantica este si antiteza ridicata la nivelul arhetipurilor8: intre Cuceritor (Baiazid) si Aparator (Mircea cel Batran). ca un erou de epopee. Peste uriesismul acestei viziuni (amintind de „Legenda se colelor" de V. „Lacul". intreaga lui istorie (sintetizata in tabloul de sange si moarte din discursul lui Baiazid) nu constituie decat o implinire a visului initial. devenind vesnicie. „Sara pe deal".. printr-un gest gigantic. Salvarea ar putea-o constitui intoarcerea la timpul mitic („vremile-aurite/Ce mitele albastre ni le soptesc ades") despre care vorbea tribunul-proletar in prima parte a poemului. Poezia eminesciana a naturii si iubirii. din neguri. urmata de aparitia.

lacul (spatiu lamartinean al visului de dragoste). Mitul Zburatorului (amintind de „Silful" lui V. el traieste nostalgia unei iubiri pamantene mereu refuzate: „Dar nu vine. multimea florala (dominata de floarea albastra). iarba care „pare de omat" si albastrul umed al florilor investesc nunta cu puritatea specifica inceputurilor. ca-n ziua cea dentai. ar fi o fiinta divina. in ambele creatii. el va deveni un rece Hyperion („Si te privesc nepasator / C-un rece ochi de mort"). imi pare-o veche. daca mai ascult Nimicurile-aceste. ca si cand prin eternitatea sa.. In „Luceafarul". Singuratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar. un ideal mereu neatins. luna. marea si somnul intorcand fiinta umana spre negurile nasterii Universului. iubita este o alta fata de imparat. dar cea care raspunde dorintei acestuia („Iar tu sa-mi fii mireasa") este doar fiica de crai („Calin. natura este un spatiu feeric. ale carui elemente constituie tot atatea motive romantice: codrul (spatiu vrajit in care cei doi indragostiti se sustrag curgerii vremii). Cum izvorau lumine. JOda (in metru antic)". observam ca tanarul indragostit eminescian reface destinul Luceafarului: „cufundat in stele" sau in timpul intunecat al genezelor. In amandoua. din aceasta cauza. „Scrisoarea I"). pentru ca Demiurgul 1-a creat inainte de a crea lumea. Luceafarul revede actul Genezei (la care mai asistase o data): „Si din a chaosului vai. fata isi cheama pe pamant iubitul. si tot aici. geniul este o fiinta fara de stea. " („Lacul") Neinteles de femeia careia ii oferise nimbul eternizarii („Ai fi trait in veci de veci / Si randuri de vieti") si suportand greaua povara a timpului. un eon. dar poetul o salveaza in final. teiul (arbore sacru care le confera tinerilor aureola neprihanirii). pe masura ce visul „bland din cale-afara" al dragostei piere. in zborul lui printre astri.. pe care poetul o sustrage curgerii timpului." . seara.. se realizeaza nunta ca mijloc de integrare in armonia cosmica. La randul ei. Dar. deosebirea dintre cele doua perioade de creatie consta in faptul ca. „Luceafarul". iubirea neobisnuita dintre o pamanteanca si o fiinta eterna se consuma in vis si este proiectata in basm. iubita se indeparteaza in neguri de uitare. In toate. in basm si in mit: „Caci astazi. Vedea."). faptura de lut isi cauta un alt iubit (care sa-i semene). codrul devine mit. Rasare luna linistit Si tremurand din apa" O alta tema romantica a liricii eminesciene o constituie destinul geniului („Glossa".. Hugo) sta la baza altor doua poeme: „Calin (file din poveste)" si „Luceafarul". Numai aici. argintiul arborilor luminati de luna. Eminescu ii confera o tenta proprie: in „Revedere". in prima. de demult Poveste" Inspiratia din folclor incadrandu-se si ea in recuzita romantica. mitul mortii mioritice capata profunzimi metafizice. proiectand perechea umana pe fundalul nasterii Universului (cand apa primordiala naste luna): „Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa. Jur imprejur de sine.un vis. punand-o sub lumini de Geneza. Daca insumam poeziile inchinate iubirii. in elegia filozofica „Mai am un singur dor".

contrastele puternice. Clasicismul este. Într-o opera clasica sunt în general evitate complicațiile inutile. clasicismul și romantismul. Deci nu exista decât un singur fel de a fi clasic. dureros de dulce.. Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate în clasicism. Pururi tanar infasurat in manta-mi. Un autor. Pan-in fund baui voluptatea mortii Neinduratoare " („Oda (in metru antic)") Dar. nu va face apel la rațiune. sa se poate recunoaște. acela care răspunde logicii și rațiunii. în tratarea unor teme cu un conținut general omenesc. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece" Atitudinea clasica si romantica Pentru a înțelege mai bine cele doua curente rivale din secolul al XIX-lea. caracterele prea excepționale. fiind astfel dificil de prins în reguli.. ori de unde ar proveni el. pentru a cauta ceea ce nu i s-a dat: iubirea. cum oamenii obisnuiti sunt incapabili sa ajunga la inaltimea geniului. e necesara o scurta prezentare a celor doua atitudini în general. a framantarilor ei vane si a timpului: „Nu spera si nu ai teama. . deci mai contrare acelui “general omenesc” esențial în clasicism. deoarece romantismul se trage tocmai din ceea ce este particular. („Glossa") Dar. care nu tine decât câteva sute de ani. trebuie sa găsească în noi afinități cu creatorul operei. Renașterea pare sa îndeplinească aceleași condiții. Romantismul. este o anumita perioada a artei greco-romane. excesele. claritate. Dupa ea. ci va încerca sa câștige favoarea noastră uimindu-ne. ca și un artist romantic. ca valul trece. „Nu credeam sa-nvat a muri vrodata. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi. straniu. De te-ndeamna. geniul nu are alta solutie decat contemplarea apolinica a celor care se afla sub semnul norocului: „ Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece. Suferinta tu. dar exista nenumărate chipuri de a fi romantic. Tu ramai la toate rece". cum lumea a fost alcatuita o singura data si nu mai poate fi schimbata („Batranul Demiurgos se opinteste-n van"). tentatia luciferica de a cobori in lumea comuna. in interiorul conditiei sale de nemuritor. adică în care orice reprezentant al umanității. în estetica.Originea sa deosebita situeaza geniul deasupra lumii. detaliile multiple. El prezintă manifestarea însușirilor celor mai particulare. Epoca cea mai strălucita în care stilul clasic s-a manifestat în toata splendoarea lui. Totul pare sa se supună legilor stricte ale rațiunii. Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. logica și echilibru. geniul este un nefericit: de aici. mult mai târziu. de te cheama. acea tendința către simplicitate. impresionându-ne puternic sentimentul sau imaginația. ca sa fie prețuit. în fiecare dintre noi. Ce e val.

opera devenind un mijloc curent de expresie lirica a sentimentelor. din traditii folclorice. Deci. imprevizibile. poezia cu proza. dorința de a amesteca diversele arte intre ele și genurile în cadrul aceleași arte este generala. ceea ce diferențiază națiile pământului. apoi Asia. fiind centrul și măsura tuturor lucrurilor. devine jucăria lor. din contra. genurile. De aceea idea naționalității. de echilibru intre părțile constitutive. în mijlocul fiecărei arte. o înțelege și o considera în totalitatea ei ceva armonios. Pentru un romantic. tarile exotice. din . Acesta. este în realitate un produs al romantismului. de măsura. cărora nimic nu le poate rezista. tema apăruta frecvent în literatura și în artele plastic. cele doua Americi. La romantici. ajungem la convingerea ca un artist clasic admira lumea exterioara. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale. din contra. Franta si Germania in prima parte a secolului trecut. este tarat de aceste forte. contrar voinței sale și uneori fără sa își dea seama. Analizând cele doua tendințe după criteriul care în arta are o semnificație deosebita. care favorizează și renașterea sentimentului religios. rezultat al unor legi cosmice mereu aceleași și neadmițând niciun fel de excepție. după atitudinea artistului fata de natura. de zidurile colosale distruse de timp. Romanticilor li se potrivește foarte bine expresia “un peisaj este o stare de suflet”. din pricina intervenției rațiunii și contururilor precise. drama cu comedia. Romantismul. de liniște. și încă mai puțin omul. nu respecta nicio regula. care va juca în istoria politica a secolului al XIX-lea un rol important. Un clasic va ajunge neapărat la convingerea ca omul e tot ce e mai interesant și mai desăvârșit pe lume. nu putea interesa pe clasici. din contra. deci ii preocupa Orientul. asistam la o tendința severa de a separa artele și. Doctrina clasica se pretinde ieșita din studiul întregului neam omenesc și capabila sa fie aplicata la tot omul. Sudul. Africa. decât obținerea expresivului cu orice preț. o prețuiește. ceea ce face din fiecare popor o entitate. Ei sunt de asemenea interesați de civilizațiile dispărute. natura este ceva haotic și fără limita. La clasici. aparut in Anglia. Romantismul este un important curent literar si artistic. ca opozitie la clasicism. “irațional” și “aconventional”.Clasicismul impune prin impresia de unitate. Pictura nu trebuie amestecata cu sculptura. Ea se prezintă străbătuta de forte misterioase. după epoca de ateism a marii Revoluții franceze. Romanticii își îndreaptă atenția și spre geografia ținuturilor mai puțin cunoscute sau mai stranii.

sustineau valorile sensibilitatii. Byron. Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor. Shelley. acest autor este Victor Hugo (1802- . A. Puskin. cuprinzand toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale. A. evaziunea in trecut. curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent.istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare indepartate. Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria nationala si din creatia folclorica specifica tarii lor.G. Mickiewicz au realizat adevarate caodopere ale literaturii romantice. si determinad existenta unui stil romantic in mobilier. contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale. A. in imbracaminte etc. Lermontov. istorie. prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale. Novalis. Leopardi. romantismul exalta sentimentul si fantezia. eroii extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa actioneze in imprejurari extraordinare. E. l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice. vis. Astfel. G. M. complexitatea personalitatii umane. ale naturii. Visul si exotismul. J. G. incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice. totul fiind intr-o libertate deplina de creatie.B.T. de Vigny. Natura patrunde masiv in creaiile romantice. A. interesul pentru folclor. construite adesea pe principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea ce priveste trasaturile lor de caracter. Hugo. Lamartine. Petrofi. P.A. dand totodata acces in paginile romanelor. In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii. Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene. in vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane.L. ale individului. A.A. a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789. Pentru romantism. Personajele romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale. Poe. Tieck. V. Marii reprezentanti internationali ai acestui curent. Hoffmann. E. in proza sau in versuri. principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar pot fi rezumate prin:cultivarea sensibilitatii si fanteziei creatoare. interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale romantismului.

1885. o norma sau o lege si dand frau liber imaginatiei si inspiratiei creatorului. la noi. care. romantismul a inflorit in plina epoca a luptelor pentru eliberare nationala si sociala. in “poetici” si in sisteme. Fiecare subiect va avea o valoare unica si irepetabila ce nu va mai fi dictata de legile nescrise ale prozodiei ci de sufletul si mintea creatorului.H. care este pura si neingradita. ca si in Italia. nu exista alte reguli decat legile generale ale naturii care domina arta in intregul ei si legile speciale care. Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice manifestate datorita aparitiei in tara noastra cu o intarzaiere cu un deceniu fata de Franta. pentru fiecare compozitie in parte. Nu exista reguli. Specii literare clasice (fabula) coexista cu specii romantice (meditatia. Originile romantismului Secolul al XVIII-lea e o perioada de trecere. lăsând locul unei ale societăți care nu avea caractere complet definite.nu are de primit sfaturi decat de la natura. Regulile impuse de clasici nu mai sunt valabile. Balcescu. romantismul echivaleaza cu o redesteptare a spiritului national in anii dintre 1829 si 1859. cuprinzând în sine numeroase posibilități. iar fictiunea autorului este singura capabila de a crea adevarata arta. In al doilea rand.Prima generatie romantica (I. Alecsandri. pastelul) la Alexandrescu sau Heliade. nici modele. V. romantismul se prelungeste la noi prin scriitorii pasoptisti (V. in prefata dramei “Cromwell” considera romantismul ca fiind o debarasare a limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu o schema. […] Poetul -si trebuie sa staruim asupra acestui punct. considerat indeobste cel mai mare poet romantic european. Carlova. Alecu Russo si altii) pana la Eminescu. Sfaturile naturii vor fi sursa de inspiratie primordiala. Sa dam cu ciocanul in teorii. Radulescu. rezulte din caracteristicile proprii fiecarui subiect. Viziune clasica are si Alecsandri. epoca romantica se afla. Niciodata estetica noua n-a fost in intregime degrevata de elemente ale esteticii clasice. singura sursa adevarata de inspiratie fiind natura si doar legile ei fiind esenta operei romantice. sau.Hugo afirma ca tocmai aceste legi eclipseaza adevarata arta. In al treilea rand. de la adevar si de la inspiratie. mai bine zis. .Sa aruncam jos vechea tencuiala care ascunde fatada artei. adevaratul sentiement in inima cititorului. curentul colorandu-se cu numeroase nuante patriotice si avand un caracter net militant decat in tari ca Germania si Franta. N.poet si prozator francez). care este si ea natura si adevar. alaturi de numeroase influente clasice. Societatea vechiului regim se stingea pasiva. Pentru noi. Grigore Alexandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul celui deal patrulea ale secolulului XIX.

care nenorocește. se va da grădinii un aspect neglijat. apar subiecte care dau satisfacție sufletelor sensibile. Iubirea începe sa fie conceputa nu ca un sentiment liniștit. ori peisaje pline de torente. Tinerii și tinerele par cu atât mai fericiți cu cât mai multe obstacole se vor ridica in calea realizării pasiunii lor. marine cu naufragii. îl găsim și în Franța. părăsit. francizata. după domnia lui Ludovic al XIV-lea și după explozia de senzualitate din perioada lui Ludovic al XV-lea. evident. simte nevoia de ceva nou. Vor apărea ruine. în fata tendințelor clasice. impresionant prin caracterul lui tragic. Un astfel de sentiment. Pe cât posibil. îl întâlnim în scrierile lui J.Cuvântul “romantism” nu este de origine franceza. “Les ames sensibles”. duios. pentru subiectele din viata trubadurilor. cu pesteri a căror intrare va fi ascunsa de plante agățătoare. care tulbura și distruge. ci merge mai departe: parcurile si grădinile se vor transforma la contactul ei. Expresia apare pentru prima oara în Anglia. Acest fel de a înțelege natura. Romanticii se vor recruta mai ales printre cei născuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea si în deceniile următoare. încep sa devina tot mai numeroase. in secolul al XVII-lea. Aceasta stare de spirit va influenta. Influenta acestei mentalități nu se oprește la literatura și artele plastice. sufletele sensibile. ci nordica. Apare și interesul oamenilor pentru Evul Mediu. de copaci rupți de furtuna. Tot atunci se traduce în Franța. Deci. Societatea din secolul al VIII-lea. se ridica aceste tendințe romantice. Motto . strica echilibrul moral și intelectual al ființei. Rousseau. întrebuințându-se atunci când era vorba de un aspect sălbatic din natura. evoluția genurilor literare. sub o forma modificata. In pictura. poate mai stăpânit. Vom întâlni în aceasta vreme romane sub forma de confidente și confesiuni. apoi se va neglija cu totul vechea maniera franceza de a întreține o gradina cu alei și peluze în forme geometrice. prin faptul ca te predispune la tristețe. chiar înainte de romantismul propriu-zis. ci ca ceva vulcanic. caracterizat de “romantic”. cu arbori cu ramurile frânte. Shakespeare. cu coloane răsturnate. morminte închipuite. Dar aici sentimentul se complica. J.

Dar mai presus de orice. Chiar mai mult. Cu toate acestea. care aparuse ca o rebeliune a tinerei generatii împotriva vechiului regim.De fapt. Astfel. În ansamblu. eroii pe care îi evoca fiind într-o strânsa legatura cu spatiul pe care îl reprezinta. Eminescu încearca totusi diferite modalitati de scapare de sub zodia acestui timp individual. plina de maretie si de siguranta. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe aceasta tema. cum ar fi eterna cautarea adevarului. toti romanticii alcatuiesc o adevarata comunitate de spirite si de destine. propusa de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârsta ideala. aceasta fiind de fapt una dintre trasaturile de baza ale curentului romantic.. care reprezinta trecerea spre o moarte inevitabila. Poetul îsi simte întreaga existenta sub semnul timpului. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. iar drama celui care ar vrea sa atinga o cunoastere absoluta este aceea de a avea sentimentul relativitatii.] Eu ramân ce-am fost: romantic. La Eminescu. Nici cu stil curat si antic. tristetea apasatoare si pesimismul vor fi adoptate mai târziu si de poetii occidentali. el se dezice astfel de clasicism si de regulile sale rigide.. Sa luam spre exemplu tema istoriei. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanti scriitori romantici si asupra asemanarilor si deosebirilor dintre viziunea lor si cea a lui Eminescu. Cât despre tema timpului.” (Mihai Eminescu) Aceasta veritabila confesiune de credinta a scriitorului ne arata clar ca optiunea sa este pentru romantism. luciditatea actului creatiei. opera sa se detaseaza net de cea a celorlalti romantici.[. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. . cât si în ceea ce priveste destinul lor boem si tragic. pentru ca. care erau la vremea aceea preocupati mai degraba de estetica macabra si stranie a simbolismului. el a cultivat aceasta tema. În opera sa. de a da o expresie unica si totalizatoare a romantismului! Din acest motiv. atât la nivel conceptual si stilistic. opera sa poate fi considerata o adânca si ampla meditatie asupra vietii si a mortii. vom arunca o privire asupra principalelor teme si motive romantice. istoria reprezinta tot o modalitate de evaziune într-o vârsta ideala. el a avut marele privilegiu -datorat în cea mai mare masura neconcord 16216g616q antei temporale dintre majoritatea marilor romantici si dânsul-. ci în functie de felul în care ele interactioneaza în opera scriitorului respectiv.„Nu ma-ncântati nici cu clasici. poetul român devine superior multor altor poeti romantici prin multitudinea perspectivelor. deaceea cele doua teme nu pot fi tratate absolut separat. existând la Eminescu chiar si unele însemne ale modernitatii. ca Byron sau Goethe de exemplu! Întâlnim în opera sa chiar si concepte profund clasice. mai mult ca natura. Eminescu nu este un romantic pur. scriitorul tradând poate din acest punct de vedere principiile romantismului. mai mult ca iubirea. la Eminescu putem spune ca avem de-a face cu o supra tema. Se invoca des perspectiva timpului individual. Dintre ele. Poetul insista mult pe atitudinea lor. Exista însa si nenumarate asemanari între Eminescu si ceilalti poeti romantici. Pentru a ne forma o idee mai precisa despre romantismul operei eminesciene. reliefata prin procedeul predilect romantic al antitezei (‚Scrisoarea III’).

teiul. în viziune romantica. ci cauta o natura anume. în sensul ca a fost pentru prima data introdusa în literatura de romantici. ‚Oamenii se împart în doua categorii: unii cauta si nu gasesc. el nu recepteaza natura ca pe un singur cadru. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugraveste pur si simplu natura ca pe un cadru. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. deci o natura dezlantuita. aceasta fiind vizualizata ca o cale de cunoastere. Dar exista apoi si un alt tip de natura. cum ar fi peisajul selenar si prezenta astrelor. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni înca din cele mai vechi timpuri. este cea a omului de geniu. scopul vietii este acela de a-i lega începutul si sfârsitul. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. si cea în care se insinueaza deja prezenta lui Thanatos si motivul femeii demon –lirica târzie. îl . Dar probabil cea mai romantica tema. urmatoarea tema despre care vom discuta este moartea. nemaiîntâlnita în nici o mitologie si la nici un alt romantic. viziune perfect originala. este un sentiment profund. Calinescu afirma chiar ca poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. de a atinge absolutul. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. ca si la ceilalti scriitori romantici. Dar ceea ce este cu adevarat inedit la Eminescu. Desi ar putea parea ciudat. toate sunt articulate într-o noua lume. Avem de-a face cu o natura coplesitoare. Dar în romantism. salcâmul. ataseaza acestei teme si pe cea a naturii. Mai întâi una exterioara. natura exteriaora preia o serie de elemente ale poeziei romantice. Natura eminesciana este un spectacol adevarat. La Eminescu avem de-a face de fapt cu doua naturi. dar si despre necesitatea ca viata sa se sfârseasca prin regasirea eu-lui pierdut la nastere. Pornind de la aceasta conceptie. surprins în înfatisarile sale primordiale si eterne. insinuându-se subtil aici si ideea ca moartea este în fapt o a doua nastere. regasim doua atitudini eminesciene: cea în care predomina Eros si motivul femeii angelice –lirica de tinerete. luxuriante. reprezentat printr-o mare varietate florala. În ‚Oda (în metru antic)’. natura devine un cadru în care se desfasoara un ritual erotic. Tipic romantica este însa conceptia despre iubire. Poetii romantici. Specifica lui Eminescu este moartea voluptuoasa. altii gasesc si nu se multumesc’. codrul. motivul visului si cel acvatic sunt incluse în tema naturii. fiind mereu numita eminesciana. Este greu de spus unde se încadreaza oamenii de geniu. caci cauta mereu ceva ce nu poate fi gasit. Se prefera motivul selenar si cel vegetal. o natura interioara. pentru ca îl întâlneam si în vechime. el vorbeste despre arta de a muri. ale carei elemente au fost evocate si de alti scriitori. si atunci când gasesc cel mai apropiat echivalent pamântesc al dorintelor sale. izvorul. transformata apoi într-un întreg univers. specifica romanticilor este reflectata în tema naturii. As spune ca ei fac parte din ambele categoriI.O alta modalitate de evadare. Elemente cum ar fi lacul. contemplat dinauntru. Dupa Eminescu însa. Cu alte cuvinte. dar care poarta totusi un timbru aparte. de data aceasta absoluta. De asemenea. asociat de obicei meditatiei filosofice si secesionat în doua atitudini specifice: extazul si dezastrul. asa cum am vazut. cu spatii bogate. un suflet ce se oglindeste în toate poeziile sale. Cu toate acestea. peisajul cosmogonic. Cu toate acestea. la fel ca la ceilalti romantici. arta ce trebuie învatata pe parcursul vietii.

ajungem la concluzia ca sunt foarte putine poeziile ce nu contin si aceasta tema profund romantica. Iar opera lor. prin însasi structura lor interioara o rasa aparte. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. În fapt. caruia romanticii îi datoreaza tot zbuciumul si suferinta vietii lor. Ei sunt prin excelenta. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slabiciune. Exista însa si un miraj al atingerii idealului.Floare albastra’. cauzat de marea discrepanta dintre propria lor lume interioara si lumea exterioara. reprezentata prin societatea în care traiau. sortita unei vieti de zbucium si unui sfârsit dramatic.Mai am un singur dor’. Pentru el genialitatea este o sublima binecuvântare. toti având aceleasi trasaturi definitorii. înscrisa în destin. toti scriitorii romantici pot fi priviti ca o mare si geniala familie. desi întreaga sa viata este o neobosita fuga dupa ideal. .dispretuiesc. dar si aceeasi nefasta încarcatura genetica. ‚Sarmanul Dionis’. si care este fara îndoiala punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice ‚Luceafarul’ si al celei mai celebre si interesante nuvele eminesciene. Este o tema care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. ‚Scrisoarea I’. toate ne vorbesc despre zbuciumul si neajunsurile vietii omului de geniu si despre speranta în izbavirea mortii. întreaga literatura romantica. dar si un imuabil blestem. ar putea fi citita în totalitate ca si cum ar fi opera unui singur autor! . Daca stam sa ne gândim. aceleasi conceptii si aspiratii. si întotdeauna el se reîntoarce la pozitia initiala prin revelarea dureroasa a efemeritatii si nestatorniciei oamenilor de rând. . care nu-si poate gasi împlinirea pe pamânt. în urma caruia îsi doreste cu ardoare sa scape de povara genialitatii sale în schimbul unei ‚ore de iubire’.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful