Romantism literar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestânduse în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).

[modifică] Trăsături

• • • •

• •

• • • •

Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică. Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea. Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric. Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații. Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice. Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor artistice

Literatura română romantică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

[modifică] Încadrare

Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană Curente în literatura română Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură

v•d•m Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu, ale cărui scrieri oscilează între romantism și fascism

[modifică] Desfășurare
Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape: 1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al sciitorilor pașoptiști sau de tip Bidermaier) o caracterizează gustul omului mediu, al burghezului o domestic, ideizant, idilic, conservator o cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple o creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franța o reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt) o dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces o misticism, ocultism

pasiuni înflăcărate capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul românesc 3. romantismul posteminescian o reactualizează teme și mijloace clasice și romantice, conferindu-le o nouă forță expresivă o marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparținând simbolismului, semănătorismului etc. o reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ștefănescu Delavrancea
o o o

Poeți romantici. Romantismul pașoptist
• • • • • • • • • • • • •

Dacia literară Iosif Vulcan Vasile Cârlova (1809-1831) Gheorghe Asachi Barbu Paris Mumuleanu Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) Grigore Alexandrescu (1810-1885) Andrei Mureșanu (1816-1863 Vasile Alecsandri (1821-1890) Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) Elisabeta de Neuwied Mite Kremnitz Elena Văcărescu

[modifică] Junimismul. Romantismul junimist
• • • • • • • • • •

Junimea și Convorbiri literare Titu Maiorescu Mihai Eminescu (1850-1889) Ion Creangă Ioan Slavici Gheorghe Panu George Coșbuc (1866-1918) Veronica Micle (1850-1889) Samson Bodnărescu Vasile Pogor

Dacia literară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare

Dacia literară, 1859 Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut următoarea rubricație, marcată prin supratitluri: Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”), Telegraful Daciei (știri culturale); Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei; Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie

(Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi românești („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei. Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după 1859, în ediția a doua.

[modifică] Programul Daciei literare
La Wikisursă există texte originale legate de Introducție la "Dacia literară"

În primul număr al revistei, sub titlul Introducție, M. Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști: 1. Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii au încurajat o literatură mediocră, adesea imitată după creații siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Kogălniceanu avertizează asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimină criteriul estetic; 2. Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură și folclor. Preluată din estetica romantică europeană, această triplă recomandare se va regăsi în operele pașoptiștilor: o Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va deveni și sursă importantă de inspirație. Alecu Russo, în studiul Poezia poporală, definește folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru literatura cultă. El îl va ajuta pe Alecsandri să alcătuiască prima culegere de Poezii poporale ale românilor (1852), urmată de Balade (Cîntice bătrînești). Multe dintre poeziile volumului Doine și lăcrimioare, de V. Alecsandri sunt în metru popular. Gh. Asachi valorifică mitologia populară într-o suită de balade și legende. Expresia cea mai profundă à inspirației folclorice se regăsește însă în capodopera Zburătorul, de Ion Heliade–Rădulescu; o Natura va face obiectul unor ample relatări de călătorie, ca O primblare la munți sau Balta Albă, de Vasile Alecsandri, Memorial de călătorie, de Grigore Alexandrescu ș. a. Elogiul frumuseților patriei apare de asemenea în volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; o Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un întreg ciclu de Fragmente istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează ample poeme eroice, ca Dan, căpitan de plai, Dumbrava Roșie

cum ar fi Cuconița Drăgana. istoricii descoperă filiații și afinități. iar nu persoana. într-o serie de Cugetări publicate în „România literară” respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse înstrăinează moștenirea națională. Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică. 4. dar . de Constantin Negruzzi. sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române. enciclopedia liberă Salt la: Navigare.” Junimea De la Wikipedia. Vom critica cartea. căutare Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice. 3. atribuite de cercetători acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. respingînd exagerările latiniste și pledînd pentru introducerea alfabetului latin. Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin impunerea acestor reguli să creeze un sistem de valori pentru publicul român. care încearcă să formuleze normele limbii literare. Junimea a fost un curent cultural și literar. “Junimea” nu este numai un curent cultural si literar. dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863.sau drame istorice ca Despot-vodă. Ion Heliade–Rădulescu scrie Gramatica românească. Foarte gustate în epocă sunt fiziologiile (echivalente în proză ale satirei sau ale fabulei). Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este usurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și ca tot timpul o puternică personalitate îl domină. M. Fără îndoială că nu acesta este cazul “Junimii”. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. în care combate scrierea etimologică și are păreri juste despre îmbogățirea limbii cu neologisme. Lupta pentru unitatea limbii: „Țălul nostru este realizația dorinței ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți”. Kogălniceanu introduce și conceptul de critică obiectivă. În afară de aceasta. dar și o asociație. grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. rezultatul însumării mai multor opere și figuri. Multă vreme după ce oamenii și creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins. întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare. Eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști. Alecu Russo. de Ion Heliade–Rădulescu sau Fiziologia provințialului.

P. . Desigur. [modifică] Istoric Revista a fost organul de presă al Societății literare Junimea. Spiritul oratoric C. Panait Cerna. Gustul pentru clasic și academic Convorbiri literare De la Wikipedia. iar dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni. Ironia D. Spiritul filosofic B. produsul deliberat al voinței de a se organiza.acceptate ale tuturor corpurilor constituite. George Coșbuc. a literaturii. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. nu numai instinctul vieții menține unitatea “Junimii” în decursul existentei ei. Ion Luca Caragiale. Rădulescu-Motru. a culturii. Spiritul critic E. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii. Vasile Alecsandri. cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. la Iași. care "subpublică" majoritatea comediilor sale. Ion Creangă. plutește duhul unei înțelegeri comune a societății. I. se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Între 1886 și 1944 apare la București. Primul număr a apărut la 1 martie 1867. Printre colaboratori s-au numărat Mihai Eminescu. Ioan Slavici. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor. Al. Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine vrea. câstigă noi membri. Dinu Zamfirescu. care publică aici majoritatea poeziilor sale. căutare Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. care publică nuvele și povești. avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi. P. Octavian Goga. Dar peste tot ce constituie în viață “Junimea”. Tudor Vianu punea în evidență cinci serii de trăsături distincte ale junimismului: A. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitatile întemeietorilor. ”Junimea” n-a fost atât o societate. Simion Mehedinți. care predă apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu. unde revista a funcționat până în 1886. Negulescu. rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine. care "subpublică" primele trei părți din "Amintiri" și o serie de povești.

18 iunie 1917.Publicația se va bucura de cel mai înalt prestigiu din literatura română.Realism Simbolism .Avangardism Suprarealism .Tradiționalism Semănătorism. din care 8 în policromie.Dramaturgi Poeți . enciclopedia liberă Salt la: Navigare.Proză scurtă Literatură pentru copii Portal România Portal Literatură Proiectul literatură v•d•m .Clasicism Romantism . la fiecare 20 ale lunii.Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 .Eseiști Nuveliști . filosof. o direcție nouă. având ca editor Uniunea Scriitorilor din România. ministru de interne. Titu Maiorescu De la Wikipedia. membru fondator al Academiei Române. modernă. ea impunând. critic literar. Redactor-șef este în prezent Cassian Maria Spiridon. încă de la apariția. pedagog.Naturalism Modernism .Proletcultism Neomodernism . în format tabloid (30x45 cm). Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond. estetician. lunar. căutare Titu Maiorescu Titu Liviu Maiorescu (n. politician și scriitor român. București) a fost un academician. cu 48 de pagini.d. baza Junimismului politic și "piatra de Literatura română Pe categorii Istoria literaturii române Evul mediu Secolul 16 . personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIXlea și începutului secolului XX. [modifică] Seria nouă Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din ianuarie 1996 la Iași. eseist. prim-ministru al României între 1912 și 1914. avocat.Postmodernism Scriitori români Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri . 15 februarie 1840. întregii noastre culturi.Contemporană Curente în literatura română Umanism . Craiova -. definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice.

Iași. Cuprins [ascunde] • • • • • • • 1 Biografie o 1. de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite. Tatăl său. Emilia și Titu. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia. Craiova. Teolog prin formație (cu studii la Blaj. familia lui.8 Titu Maiorescu. se numea de fapt Trifu. Revenit în țară după Unire. director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București. Viena). dar își luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. critic literar o 1.fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu. Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. Stabilit la Viena.3 Studiile universitare o 1.1 Copilăria o 1.2 La Academia Tereziană o 1. a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii. București. profesor la „Sfântul Sava“. unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziului românesc. este sora cărturarului episcop al Caransebeșului. Sibiu și Blaj.4 Doctorat o 1. fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă.6 Implicarea în viața socială o 1. la 15 februarie 1840. Brașov. Ioan Popazu. rămânând mai mult timp la Brașov. și cei doi copii. profesor la Școala Centrală din Craiova.7 Fondarea Junimii o 1. Mama lui Titu Maiorescu. n. constând din soția.5 Cariera universitară o 1. Ioan Maiorescu. Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. se pare. el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern. . Maria Popazu.9 Misoginism 2 Note 3 Cronologie 4 Selecțiuni din opera literară 5 Operele publicate postum 6 Bibliografie 7 Legături externe [modifică] Biografie Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova. Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetător. Maria. născută Popasu. a călătorit la București. Pesta. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și. Profesor la Cernăuți. de origine aromână. În acest timp.

Brașov. unde tatăl său era salariat al Ministerului de justiție. pe atunci paroh al bisericii Sf. Între 1850 . pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile sale intelectuale în fața colegilor austrieci. Ioan Popazu. pe care le trimite apoi revistei. Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc din Schei-Brașov. provenind adesea din familii aristocratice.[modifică] Copilăria Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. apoi protopop al orașului. Titu Maiorescu urmează cursurile Academiei Tereziene. licența în drept) nu afectează seriozitatea pregătirii sale academice. la 3 ianuarie 1857. Titu Maiorescu continuă cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare. În această perioadă începe redactarea Însemnărilor zilnice (ținut până în iulie 1917. Sibiu. În timpul șederii familiei sale la Viena. Trimite o lucrare. semnată Aureliu. după încă un an de studii universitare la Paris. anexă pentru externi a Academiei Tereziene. Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main. Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracter puternic. În zilele revoluției. El face clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Brașov. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă o încununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă. ambițios și iubitor de ordine. Nicolae din Schei. îl priveau de sus. [modifică] La Academia Tereziană În septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilește la Viena. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresie de neșters. după încă un an. Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată.1851 – absolvind școala primară. intitulată "Noapte de Anul Nou". [modifică] Studiile universitare Graba pe care o manifestă în obținerea diplomelor universitare (după numai un an de studii la Berlin obține la Giessen doctoratul „magna cum laude“. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu. . gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său. Din nou la Brașov. bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaurează acum. care. în 42 de caiete aflate astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române și la Biblioteca Centrală de Stat din București). Peste o lună i se echivalează anul de gimnaziu de la Brașov și este trecut în clasa a II-a. la Gazeta de Transilvania cu intenția de a servi ca prezentare a unor traduceri ale sale din Jean Paul. pe care le va continua până la sfârșitul vieții și care constituie o prețioasă sursă de cunoaștere a omului Maiorescu. Maria Maiorescu cu copiii pribegește la București. licența în litere și filosofie la Sorbona și. În octombrie Titu Maiorescu este înscris în clasa I la Gimnaziul academic. familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. În numărul următor intenționa să publice traducerea unei povestiri de Jean Paul.

Mureșianu în Gazeta cărților. până la sfârșitul lui 1861. publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isis sau natura. în urma consultării lucrării Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Ceva filosofie pe înțelesul tuturor). Maiorescu. căsătorită Dymsza. Universitatea din Giessen îi considerase. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie”. titlu sub care a și fost retipărită. Helene. În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”. Kremnitz. vădit sub influența ideilor lui Herbart și Feuerbach. În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate. pritnre care se numără și Ion Creangă. gramatica română. Din luna februarie până în luna septembrie este Decan al Facultății de Filosofie a Universității din Iași. Pe 18 septembrie 1863 este ales rector al Universității din Iași pe o perioadă de patru ani. când va părăsi Franța. 1. Inițiază pentru prima oară în țara noastră. Predă aici pedagogia.scrisoarea editată de Aurel A. [modifică] Doctorat În decembrie 1860 își ia Licența în litere și filosofie la Sorbona prin echivalarea doctoratului de la Giessen. Titu Maiorescu își trece doctoratul în filozofie la Giessen. Livia. La 17 decembrie. W. apoi procuror. Wilhelm (viitorul dr. In anul urmator ii apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”). În 1858. Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. Se căsătorește cu pupila sa. cu tema „Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politică”. 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. În octombrie este numit director al Școlii Normale „Vasile Lupu“ din Iași. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz. Bardeleben) și Hermann. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director al Gimnaziului central din același oraș. Clara Kremnitz. La 8 . practica pedagogică a elevilor. moartă în 1946. soțul lui Mite Kremnitz. Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție). [modifică] Cariera universitară În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov. În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: „La relation. n. Întors în țară. anuarul este precedat de disertația lui: „Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu. și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale“. psihologia și compunerea. ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. în vederea doctoratului. pe lângă activitatea universitară. magna cum laude. nr.

repetată la 12 aprilie la Paris. din nou la Berlin. În acel moment în care totul era de făcut și în care era nevoie de energii proaspete și de oameni de cultură formați în școlile înalte ale apusului. [modifică] Implicarea în viața socială În ziua de 10 martie 1861. directoratul la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași. decan la 23 și rector la aceeași vârstă. V. adept al .Rosetti. la 27 aprilie. care atrăseseră și suspendarea lui din toate funcțiile în 1864. Pe planul ideologiei politice. cu teza "Du régime dotal". Petre P. Maiorescu este un conservator. care se cerea „fundamental reorganizat“. Tot în decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București. în 1867. totuși unele accente se schimbaseră. Maiorescu reprezintă noua generație. Carp. junimistă. înființarea. În vederea acestei misiuni. Între 1863—1864 Titu Maiorescu predă filozofia la Facultatea de Litere din Iași. Titu Maiorescu ține la Berlin o conferință (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik — „Vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner”) în folosul monumentului lui Lessing la Kamenz. începerea activității de avocat. la Societatea de filozofie. academician (membru al Societății Academice Române) la 27 de ani. cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. Alecsandri sau Bălcescu. Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici scutită de grele încercări. întemeierea Junimii împreună cu prietenii săi I. [modifică] Fondarea Junimii Anii 1860 au mai însemnat pentru Maiorescu „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variate probleme de cultură adresate unui public destul de larg). Întors în țară la sfârșitul lui 1861. Negruzzi. până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzațiilor îndreptate împotriva lui. ministru la 34 de ani. întorcându-se la Iași pe 4 ianuarie 1864. În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „Educațiunea în familie”. a revistei Convorbiri Literare. el va pleca într-o călătorie documentară la Berlin. Titu Maiorescu va cunoaște la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă. din însărcinarea ministrului instrucțiunii publice de atunci. la „Cercle des sociétés savantes“ și reluată sub formă de comunicare. Deși perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste. condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice a lui Heliade Rădulescu. Alexandru Odobescu. Titu Maiorescu este dornic să contribuie din toate puterile la înscrierea statului recent format în urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice de nivel european. La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept.octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian din Iași. precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici. greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iași) la 22 de ani. Pogor și Th. deputat la 30.

Negulescu. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă sau negativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii. Carp). RădulescuMotru. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav. pe P. critic literar Începuturile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea „critică judecătorească“. care părea să ascundă un suflet uscat. un gust artistic sigur și pe impresionante intuiții. dar. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. dar și să piardă un prieten din tinerețe. Rolul Junimii. dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: . Pompiliu Eliade și alții). universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui C. opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848. de avocat și de critic literar. în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea. Caragiale. chiar adversarului său. în același timp. discretă generozitate. întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată. ci conțin mai mult sentințe asupra ei. lipsa pasiunii. În contra direcției de astăzi în cultura română. împărțită între activitatea politică (în care avea să ajungă până la funcția de prim-ministru. atitudinea olimpiană. adversar al „formelor fără fond“. vor fi făcut să sporească exigența publicului. este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. Această operă de îndrumător. al lui Maiorescu însuși. creația și nivelul de cultură al poporului român. organice și temeinic pregătite. al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868. atâta cât este. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său. Creangă. Slavici.unei evoluții naturale. este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură. ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. implicit. P. ne relevă însă un om de o mare și. de luptător pentru impunerea valorilor avea s-o ducă Maiorescu întreaga viață. [modifică] Titu Maiorescu.P. într-o viață literară în care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic și. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criterii estetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala. Dobrogeanu-Gherea. Duiliu Zamfirescu și alții. urmând ca modalitățile ei de realizare să se nuanțeze mai târziu. care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling. În privința comportării.P. într-un moment important din viața acestuia. deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori.

pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire. el să conducă sau să susțină statul. pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. [modifică] Misoginism Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882. el trebuie să lărgească câmpul ideilor. „Cu cât înaintăm însă în civilizațiune. cu atât el trebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. nici îndoială. pentru poeziile d-tale. cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația. să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice. deși este mai tare).. admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta. El trebuie să miște cultura. necum de un amic de valoarea d-tale“.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. susținând că femeile își merită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic[1]: • „Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale.„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine. el să facă a înflori artele. • Iosif Vulcan De la Wikipedia. suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact. diferența craniană“. domnule Eminescu. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic. căutare .000 de căpățâni măsurate a rezultat 1. Din 1. aduse în sfera practică a vieții. cu atât rolul bărbatului devine mai greu.. De aici.250 la femei“.

Holod. Cariera de avocat nu-l satisface însă. La sfatul tatălui său. cu numele Familia.Bustul lui Iosif Vulcan în Oradea Iosif Vulcan (n. care azi îi poartă numele. semnată de Mihail Eminovici. 1882). anume. 1869). patronată de Alexandru Roman. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită. „Gărgăunii Dragostei”. permițându-și însă o modificare. se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta. Oradea) a fost un publicist și scriitor român. 8 septembrie 1907. „Mireasă pentru Mireasă”). În februarie 1866. Din 1851 urmează liceul la Gimnaziul Premonstratens. La data de 8 septembrie . În luna iunie a anului 1865. Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste. piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”. o scrisoare însoțită de o poezie. unde se mută cu familia în 1844. Iosif Vulcan primește la sediul redacției. romanizarea numelui tânărului poet. nuvele. deorece îndrăgea literatura. a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania. Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare.d. Primele încercări sunt publicate în Federațiunea. 31 martie 1841. a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. „De-aș avea”. Nicolae Vulcan. animator cultural. de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți. membru al Academiei Române. o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”. Tatăl său. întemeietorul școlii de la Beiuș. Fondatorul revistei Familia a scris poezii („Lira mea”. [modifică] Biografie S-a născut într-o veche familie greco-catolică. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat "nașul literar" al celui mai important poet român. Bihor . transformându-l din Eminovici în Eminescu. romane și traduceri.

Membru post mortem al Academiei Române Mihai Eminescu . cere deprotejarea paginii. în care se află și statuia marelui cărturar român. vezi Eminescu (dezambiguizare). vă puteți autentifica sau înregistra. cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia.1907. Dacă nu puteți modifica articolul și doriți să faceți o schimbare. marele publicist se stinge din viață și este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea. Mihai Eminescu De la Wikipedia. Acest articol se referă la poet. foarte aproape de malul Crișului Repede. [modifică] Muzeul memorial În anul 1965. de care îl desparte doar un mic parc. doar cu un subsol boltit. Este situat în centrul orașului. Citiți politica de protejare și jurnalul protecțiilor pentru mai multe detalii. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan". căutare Modificarea acestui articol de utilizatorii noi sau anonimi este momentan dezactivată pentru a opri vandalismul. Clădirea a fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. puteți discuta pe pagina de discuții. strada cu același nume. Pentru alte sensuri. fără etaj.

Poezia egipteană. Creștinism ortodox. ca și la cei pe – neomoderniști sau scriitorii postmoderni. Cultura clasică. Shakespeare. nuvelă Mișcare Romantism literară – Operă/e de „La mormântul lui Aron Pumnul” debut – Folclorul românesc. la marii scriitori încadrați A influențat modernismului românesc. Budism. Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști. Goethe.Mihai Eminescu în 1869. Schiller. la Viena 15 ianuarie 1850 Naștere – Botoșani sau Ipotești 15 iunie 1889 (39 ani) Deces – București Profesiune – poet. Vede. București) a fost un poet. 15 ianuarie 1850. socotit . optzeciști) Semnătură – Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. Botoșani sau Ipotești . jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie.d. prozator și jurnalist român. Hegel. Influențe – Kant. Schopenhauer. Lenau. 15 iunie 1889.

În data de 15 iunie 1889. și a lucrat ca redactor la Timpul.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani. iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu. istorii literare. studii critice.6 Student la Viena și Berlin o 1. în jurul orei 4 dimineața. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. Rătăciri o 1. Cuprins [ascunde] • • • • • • • • • • • • • • 1 Biografie o 1. studii critice.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX.5 Sufleor și copist o 1. poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale.4 Debut o 1.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii. ziarul oficial al Partidului Conservator. aproximativ 14.1 Data și locul nașterii o 1.7 Reîntoarcerea în țară. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7. Între 1947-2007. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. 46 de volume.2 Jurnalistul o 14. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. istorii literare.2 Familia Eminescu o 1.de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.1 Poezii și biografie o 14.000 de file. Între 1800-1947 13 Monografii. Opere selective 14 Legături externe o 14.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. creația sa aparținând unui romantism târziu.3 Teoria conspirației . în ședinta din 25 ianuarie 1902.2 Teatru și film o 7. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu.3 Copilăria o 1.1 În muzică o 7.

iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N.5 Craterul Eminescu 14.6 Eminescu și Wikipedia Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849. Titu Maiorescu. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani.o o o 14. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.4 Eminescu . în Botoșani.[4] .un om singular 14. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Această dată rezultă din mai multe surse. Totuși. D. Aglae Drogli. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”.

1906). provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. tuberculoză. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. Niculae. (n. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. pe Ioan și pe George. născută Jurașcu.1841). trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. fiică de stolnic din Joldești. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. a fost căsătorită de două ori. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. Matei. studiază medicina la Viena. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni.[necesită citare] Bunicii săi. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. sora mai mică a poetului. n. Primul născut. Ilie. d. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. în 1884.Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. încercând să împiedice publicarea operei postume. descris în mai multe poeme. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. și al Ralucăi Eminovici. locuiește în Ipotești și are doi băieți. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. hepatită erau frecvente. n. este singurul care a lăsat urmași direcți. născut mult mai târziu. Are o carieră de succes. Aglae (n. Gheorghe. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. în Ținutul Botoșanilor. 1856. epidemiile de tifos. născut în 1843. a murit la un an și jumătate. 1852. S-a luptat cu Titu Maiorescu. Șerban (n. n. Vasile. dar moare în copilărie. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. nu departe de Suceava. tatăl poetului. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. primul băiat al lui Vasile. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. Iorgu. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. și poetul. Vasile și Ioana. Copilăria . cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Maria. A suferit de boala Basedow-Graves. Ultimul copil. Ruxandra se naște în 1845.

Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. pe care a repetat-o. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. Gheorghe și Ilie. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. În prezent. destul de târziu. Cunoscut prin Lepturariu românesc. Nu s-a simțit legat. 1. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. . Între 1858 și 1866. Sbiera. Strada Shkilna (Școlii) nr. În clasa a II-a. după care a făcut două clase de gimnaziu. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. probabil într-un pension particular. Cadre didactice cu experiență. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. iar director pe Vasile Ilasievici. afectiv. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. Se înființează și o catedră de română. în casa părintească și prin împrejurimi. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. I. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi.Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. Nicolae. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. 4. M. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. rămâi). în patru tomuri. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 186063. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. Șerban. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. Este ocupată de Aron Pumnul. colț cu str. de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. după 1848. fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. tipărit la Viena între 1862 și 1865. Profesorii se recrutau. l-a avut ca profesor pe Ion G. Eminescu. Se găsește pe str. școala generală nr. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Franko. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. Tot aici a predat Aron Pumnul. din Austria. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. cu precădere.

cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. A fost refuzat. apoi. deși avea o situație bună la învățătură. în ambele semestre. va îndeplini condițiunile concursului“. Eminovici a demisionat. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). . Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său.succesorul lui Aron Pumnul la catedră. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. prin adresa nr. a fost copist la comitetul permanent județean. după ce. În 21 martie 1864. În 11 martie tânărul M. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. 9816 către gimnaziul din Botoșani. nu s-a mai întors la școală. Aron Pumnul. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. însă. Aron Pumnul l-a calificat. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. cu note maxime la română. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. Situația lui școlară era de „privatist“. Ion G. La 5 martie 1865. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. peste puțin timp. În medalion ar putea fi Eminescu În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. Avea note foarte bune la toate materiile. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. La 5 octombrie 1864. pe ambele semestre (la matematică). culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică.

. «un imbold romantic al adolescenței». un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. a limbii. „Cât de clar este. respectând documentele epocii cernăuțene.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. din Pesta. Eminoviciu. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia.28 august 1866. Elevii scot o broșură. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania.în fond . respectând adevărul istoric atât cât există în ele. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice.. 367) A intenționat să-și continue studiile. a fost . În perioada 27 . În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. dar nu și-a realizat proiectul. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. a participat la adunarea anuală a ASTREI.Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. privatist. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). a lui Iosif Vulcan. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. cu poezia De-aș avea. De fapt. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. În . a obiceiurilor și a realităților românești. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. cu strategie și tactică. departe de a fi o «împrejurare boemă». la Alba Iulia.” (Sânziana Pop în Formula AS nr.

În timpul verii. drame (Mira). Pascaly. unde îl cunoaște pe I. L. În 29 septembrie. Galați. însă. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. Traducerea. A urmat cu regularitate două semestre. a scris poezii.toamnă. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. De aici a trecut munții și a ajuns la București. Th. Lugoj. unde a fost prezentat lui N. debutează ca publicist în ziarul Albina. la Viena. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. L. se află printre manuscrisele rămase. la recomandarea acestuia. Cu această trupă face turnee la Brăila. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. Eminescu a făcut cunoștință cu I. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. Densușianu. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. . A continuat să publice în Familia. începe colaborarea la Convorbiri literare. rătăcitor în lume. neterminată. Caragiale. rămase în manuscris. de H. aceasta trupă a jucat la Brașov. Timișoara. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. Stabilit în București. Caragiale. Apar primele semne ale "bolii". Văzând aceste poezii în Familia. în schimb. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. fragmente de roman (Geniu pustiu). sufleor și copist la Teatrul Național. Ploiești. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). Sibiu. Arad și alte orașe bănățene. Activează în rândul societății studențești (printre altele. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. o cunoaște. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. Rötscher). Giurgiu. se împrietenește cu Ioan Slavici. fiind mulțumit de Eminescu. dar nu s-a prezentat la examene. scrisă pe mai multe sute de pagini. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. pe Veronica Micle. din Pesta. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena.

Eminescu îl vizitează de Anul Nou. În studiul său despre Direcția nouă. ale lui . Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică.România jună. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. la Döbling. În toamna anului 1871. În 2 octombrie. „poet în toată puterea cuvântului“. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. cercul literar Orientul. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. În schimb. setea lui de lectură era nepotolită. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. Împreună cu o delegație de studenți. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. După aceasta. În vară. care urmau să viziteze diferitele provincii. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. La 6 august 1871. când a urmat două semestre consecutive. sau remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. se fixează comisiile de membri ale Orientului. Eminescu era repartizat pentru Moldova. Frecventa. biblioteca Universității. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. a înființat împreună cu alți tineri. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. Poetul a refuzat hotărât. Sosit incognito la Viena. În data de 29 iunie. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. care avea ca scop. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. care apoi s-au contopit într-una singură . ca simplu auditor deci. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. strângerea basmelor. 1870. Cu ocazia ultimului turneu. participanți activi la serbare. între altele. care la sfătuit să reia legăturile cu familia. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Printre tinerii de talent. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. ofițer. cu mult interes. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. Eminescu se împacă cu familia.

sau pe care și le notase să le urmeze. apoi „la birt. În 18 martie. la cafenea. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. pentru statul român. Din această cauză. având datorii pentru chirie. care se afla în țară. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. pretutindenea“. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. găzduit la Samson Bodnărescu. Cursurile la care se înscrisese. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle.Eminescu. economiei și dreptului. se plânge că a fost bolnav. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. citându-l imediat după Alecsandri. documentele din Königsberg. intenționează să se mute la o altă universitate. într-o scrisoare către părinți. În timpul verii i sa dat sarcina de a cerceta oficial. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani.7 mai 1874. agravată și de știrile triste primite de acasă. istoriei. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. din partea Junimii. În perioada 17/29 ianuarie . . De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. La 16 decembrie 1871. la Viena. prin mărirea salariului. în fine. În data de 10 februarie a aceluiași an. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. în provincie. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. într-o scrisoare către Șerban.

prin Maiorescu. însă. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. Rătăciri Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. ministrul Învățământului. idolul său. Reîntoarcerea în țară. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. În 28 noiembrie. A făcut un drum la București. Veronica Micle a rămas. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. Rămas fără serviciu. În 7 octombrie. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. În 6 martie. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. fratele poetului. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. fratele poetului. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. Șerban. în . În 19 septembrie. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. care dăduse semne de o alienație mintală. unde. În 10 octombrie. într-un raport adresat lui Maiorescu.Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. iar în 14 martie.

Nu a avut nici timp. profesor suplinitor. în special adresate de tatăl său. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. În 20 septembrie 1877. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. 2 din Păcurari. Petrino. . A devenit bun prieten cu Ion Creangă. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. Din partea familiei a primit numai imputări. iar în 12 octombrie a precizat. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. Petrino a cerut ca Eminescu. sora sa. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. i-a murit și mama). S-a reîntors în țară. A fost director al Bibliotecii Centrale. a declarat că „nu este loc de urmare“. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. schimbându-se guvernul. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. D. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. care-i trimisese invitație de nuntă. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. iar în 17 decembrie. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. În 22 iunie. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Situația lui materială era nesigură. Petrino. că Iașii i-au devenit „nesuferiți“. fost bibliotecar. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. În 6 august 1879. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. a murit Ștefan Micle. Iași. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. În 3 iunie. unde s-a dedicat gazetăriei. trăind la Iași între 1874-1877. În a doua jumătate a lunii octombrie. redactor la ziarul Curierul de Iași. A continuat să publice în Convorbiri literare.cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. mama poetului. prin raportul său către Ministerul Învățământului. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. către același. dar mai mult sufletește. Nu a publicat decât o poezie. Raluca Eminovici.

fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă.). În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. Boala Poesii . în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. La București. în absența poetului. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. etc. Alexandru Chibici Revneanu. unde până în 1883 a fost redactor. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. iar la 28 iunie. În 13 septembrie. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul).În 1877 s-a mutat la București. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. pe o căldură înăbușitoare. care au cerut relații asupra bolnavului. la gazetă. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. care i-a ruinat însă sănătatea. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. În lipsa lui se citește la Maiorescu. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. nicidecum ceva incurabil. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. în două rânduri. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. probabil. Luceafărul.000 lei. În 1 ianuarie. Eminescu a dat semne de depresie. . Reorganizarea redacției este însă inoperantă. În luna ianuarie a anului 1883. "boala" a izbucnit din plin. în valoare de 2. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. „Luceafărul” în limba germană. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. în 23 iunie.

cu același însoțitor. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. si chiar binedispus. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. lângă Odessa. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor.august 1885 a urmat o cură la Liman. În 15 martie. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. în urma unui consult medical. cunoscuți poetului. din Viena. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului.În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. În perioada iulie . Eminescu a sosit la București în 27 martie. Spiridon. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. Henrieta. În timpul acesta. Gheorghe Eminovici. A plecat în 7 aprilie la Iași. a dat în luna decembrie la Botoșani. Eminescu a plecat la Botoșani. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. adresele pentru înaintarea lor. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. Mormântul lui Mihai Eminescu . unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. În 7 martie la Ipotești. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. un spectacol în beneficiul bolnavului. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. la sora sa Henrieta. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. tatăl poetului. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. Popazu. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. exprimându-i aceeași dorință. primit la gară de mai mulți amici. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. În primăvara lui 1887. însoțit de Chibici. C.

poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. l-a examinat pe Mihai Eminescu. G. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. împreună cu dr. Alexandru Șuțu. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. o pensie viageră. Medicul Zaharia Petrescu. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. Aici a avut un modest început de activitate literară. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. În 15 aprilie. . până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. poate. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. de către stat. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. pământul românesc. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări. București. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. la 20 martie 1889. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. În data de 15 iunie 1889. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. poetul s-a stabilit definitiv la București. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. [7] Profilul psihologic Pentru detalii.Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. în jurul orei 4 dimineața. Despre moartea poetului. stare care reclamă șederea sa într-un institut”.

aci apoi lacom de plăcerile vieții.L. Ironie și Două note.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. comunicativ și ursuz. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. fugind de oameni și căutându-i.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. blând și aspru. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul . mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). aci de o abstinență de pustnic. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale.

avere sau neavere. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). și așa cum își amintește Caragiale. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. care de altfel erau dominante. Mortua Est. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. că pe cât te iubesc. refuzată totuși de poet din motive politice. Veronică. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. o altă admiratoare declarată a poetului. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. se bucură de o bună recepție.tipăririi articolului. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. unde să nam nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10].[11] „Tu trebuie să știi. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. într-un sanatoriu din Viena. este vorba despre Venere și Madonă. editat de Socec în ediție princeps în 1883. fără cuvânt. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate.” În realitate. unde numai eu să am intrarea. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. convenție socială. până la săptămâni sau luni. activitatea politică din timpul studenției. în funcție de importanța întâmplărilor. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.” . indiferent la ironiile și laudele semenilor. singura mea avere. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. întâmplare externă. În aceeași proporție tot ce era caz individual. ca legătura cu Veronica. decât departe de lume. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. în străinătate. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. Dar poate documentul cel mai uman. te urăsc fără cauză. tot așa – uneori – te urăsc. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile.

Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. așa cum își propusese. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. vezi: Eminescu jurnalist politic. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. unde a rămas în următorii șase ani. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența.Ioan Slavici. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Titu Maiorescu. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. Nu caut adepți la ideea cea întâi. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul . un alt mare scriitor junimist. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. organizată la propunerea societății "României june". organul oficial al conservatorilor. „Părerea mea individuală. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. Activitatea literară Pentru detalii. cu orice mijloc și pe orice cale. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.

Unul dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul. de predispozițiile ei psihologice”. convergenta a unor principii generale de natura complexa (artistica. simbolismul. filozofica) exprimate in literatura. Curentul literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata.A. Principalele caracteristici ale romantismului universal. nu exclusiv. Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii. Aparut . postmodernismul. inamovibilitatea magistraților. dările. realismul. ideologica. aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism. bugetul. romantismul impune un suflu nou. Prin atitudinea sa. expresionismul. inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman. iluminismul. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul.care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. Particularitatile romantismului Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica) de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci. noua constituție și legea electorală. etc. „Dar ceea ce credem. clasicismul. Romantismul curent literar . a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. a proclamării independenței. caracterizat prin setea de libertate. romantismul. înființarea Băncii Naționale. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului. spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului. politica externă. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. în linia întâia. liberalii aflându-se atunci la guvernare.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. Rosetti. naturalismul. epoca revolutiilor burghezo-democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. parnasianismul.Romantismul romanesc.

cu radacini adanci in bogatul filon folcloric. militanta. Shelley. preromantica. romantismul. Goga. Sadoveanu. scriitori cum sunt Vasile Carlova. Heine in Germania. coexista alaturi de clasicism si realism. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Lamartine. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul. Russo. se pot distinge mai multe etape. . cu trasaturi si o metoda de creatie proprie. aduce o poezie lirica. Shakespere– in Anglia. cu un program bine definit. asa cum se manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu. O a doua etapa. In al doilea rand. dar si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace. Hasdeu. se prelungeste apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu. un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri. alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste.tatal.Hugo. Bolintineanu. de evocare istorica. specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. cu toate ca predomina. ca maniera de creatie si atitudine fata de viata. care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor. apoi in Germania si Franta. Kcats. Filonul romantic. distingem un romantism avantat. Romantismul romanesc prezinta caractere proprii. asa cum apare la scriitori ca Balcescu. Al. ea este o literatura angajata. Chamisso. V. O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele populare. Novalis. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara. Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu. Cu toate aceste diversificari. romantismul apare ca un curent literar omogen. Intr-o prima etapa. Lermontov in Rusia. la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Heliade Radulescu sau Gh. romantismul. romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime. Kogalniceanu. pesimiste chiar. Stendhal in Franta. Alexandrescu. in tara noastra. momentul pasoptist propriu-zis. Macedonski. Alecsandri.Dumas . in sfarsit. gasim. la geniul universal al lui Eminescu. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi. In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron. pusa in slujba idealului national. Puskin. de refugiu in natura si mitologie. vizionar si revolutionar. La scriitori ca Alexandrescu. In evolutia miscarii romantice din tara noastra. Negruzzi. patriotica si vizionara. duce la maturizarea estetica a romantismului. Astfel. fantasticul si meditatia primeaza.mai intai in Anglia. o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului.

meditatia si elegia. Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste – un fizic frumos ascunde un suflet murdar si pervers. Principalele caracteristici ale romantismului universal: 51455kzm49hfh5i • • • • • romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism. In toate cazurile personajele sunt atent individualizate. socotind unele cuvinte inestetice si vulgare. dandu-se o atentie deosebita traditiei populare. o constiinta militara cetateneasca. in continua si. istoriei si folclorului. fata de suprematia legii si a unui rationalism rece. fie prin grandoare si noblete sufleteasca. ca si temele operei literare sunt mult largite. fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. o inimoasa daruire si slujire a poporului. zf455k1549hffh in timp ce clasicismul condamna limbajul popular. pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice. drama. un vocabular comun si suculent. nu exista decat legi generale. al sentimentului si fanteziei creatoare. Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun. Cantarea Romaniei (Alecu Russo). considerate ca manifestari specifice ale genului popular. romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic. feericul sau fantasticul. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de inspiratie populara. legenda istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic. neasteptata transformare. adeseori. zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice. cu precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. al spontaneitatii si sinceritatii emotionale. „Coana Chirita la Iasi”(Vasile Alecsandri). izvoarele de inspiratie. specifice artei literare in sine. ca uratul. ca si noi categorii estetice. natura. in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil. cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a sentimentelor. grotescul – in opozitie cu frumosul. personajele sunt luate din toate categoriile sociale. . romantismul afirma primatul subiectivitatii.Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: „Poezii populare ale romanilor”. izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat.

Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. antrenate in actiuni obiectiv justificabile. sondajele in straturile profunde ale constiintei. predilectia pentru expresia simbolica. atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica. Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala. Pe parcursul acestei evolutii intalnim drama burgheza. Romantismul apare ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului. pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. fascinatia tenebrelor interioare. generatoare de conflicte sociale si psihologice. imn. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. in Franta se remarca V. Creatorul lui a fost Walter Scott. sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie. comedia lacrimogena si melodrama. . in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic. Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala.• genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic. in proza apar elemente de poem. se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism. intr-o actiune captivanta. meditatie. de peisaj pitoresc zugravit cu lirism. Visul. Heinrich von Kleist. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor. viziunile. adeseori aventuroasa. comicul este amestecat cu tragicul. viziunea mitica. iar actiunea se incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”. satira sau pastel. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste. Particularitatile romantismului Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. in aceiasi poezie lirica pot fi gasite elemente de oda. Dintre speciile literare care se afirma. romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta. intamplarile supranaturale. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. Se afirma ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos. Hugo care are ca model pe Shakespere. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner.

codrul. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. o natură interioară. el a cultivat această temă. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. specifică romanticilor este reflectată în tema naturii. O altă modalitate de evadare. un suflet ce se oglindeşte în toate poeziile sale. izvorul. cu spaţii bogate. ale cărei elemente au fost evocate şi de alţi scriitori. Poetul îşi simte întreaga existenţă sub semnul timpului. peisajul cosmogonic. Să luăm spre exemplu tema istoriei. opera sa poate fi considerată o adâncă şi amplă meditaţie asupra vieţii şi a morţii.Pentru a ne forma o idee mai precisă despre romantismul operei eminesciene. deci o natură dezlănţuită. Dar există apoi şi un alt tip de natură. Cu toate acestea. Elemente cum ar fi lacul. Poetul insistă mult pe atitudinea lor. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanţi scriitori romantici şi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre viziunea lor şi cea a lui Eminescu. luxuriante. ci în funcţie de felul în care ele interacţionează în opera scriitorului respectiv. poetul român devine superior multor altor poeţi romantici prin multitudinea perspectivelor. În ansamblu. plină de măreţie şi de siguranţă.Scrisoarea III'). vom arunca o privire asupra principalelor teme şi motive romantice. reliefată prin procedeul predilect romantic al antitezei (. . la Eminescu putem spune că avem de-a face cu o supra temă. mai mult ca natura. natura exteriaoră preia o serie de elemente ale poeziei romantice. dar care poartă totuşi un timbru aparte. pentru că. De asemenea. Se invocă des perspectiva timpului individual. reprezentat printr-o mare varietate florală. Avem de-a face cu o natură copleşitoare. Mai întâi una exterioară. de data aceasta absolută. toate sunt articulate într-o nouă lume. istoria reprezintă tot o modalitate de evaziune într-o vârstă ideală. În opera sa. La Eminescu avem de-a face de fapt cu două naturi. Eminescu încearcă totuşi diferite modalităţi de scăpare de sub zodia acestui timp individual. propusă de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârstă ideală. care reprezintă trecerea spre o moarte inevitabilă. Astfel. iar drama celui care ar vrea să atingă o cunoaştere absolută este aceea de a avea sentimentul relativităţii. cum ar fi peisajul selenar şi prezenţa astrelor. eroii pe care îi evocă fiind într-o strânsă legătură cu spaţiul pe care îl reprezintă. Cât despre tema timpului. la fel ca la ceilalţi romantici. fiind mereu numită eminesciană. Se preferă motivul selenar şi cel vegetal. Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe această temă. mai mult ca iubirea. deaceea cele două teme nu pot fi tratate absolut separat. salcâmul. teiul. La Eminescu.

Cu alte cuvinte. nemaiîntâlnită în nici o mitologie şi la nici un alt romantic. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. şi atunci când găsesc cel mai apropiat echivalent pământesc al dorinţelor sale. aşa cum am văzut. Dar ceea ce este cu adevărat inedit la Eminescu. el vorbeşte despre arta de a muri. surprins în înfăţişările sale primordiale şi eterne. insinuându-se subtil aici şi ideea că moartea este în fapt o a doua naştere.Oamenii se împart în două categorii: unii caută şi nu găsesc. . artă ce trebuie învăţată pe parcursul vieţii. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri. dar şi despre necesitatea ca viaţa să se sfârşească prin regăsirea eu-lui pierdut la naştere. Dar probabil cea mai romantică temă. După Eminescu însă. regăsim două atitudini eminesciene: cea în care predomină Eros şi motivul femeii angelice -lirica de tinereţe. Poeţii romantici. Călinescu afirma chiar că poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. pentru că îl întâlneam şi în vechime. el nu receptează natura ca pe un singur cadru. Este o temă care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. scopul vieţii este acela de a-i lega începutul şi sfârşitul. Este greu de spus unde se încadrează oamenii de geniu. şi care este fără îndoială punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice . Cu toate acestea. asociat de obicei meditaţiei filosofice şi secesionat în două atitudini specifice: extazul şi dezastrul. viziune perfect originală.Luceafărul' şi al celei mai celebre şi interesante nuvele eminesciene. următoarea temă despre care vom discuta este moartea. natura devine un cadru în care se desfăşoară un ritual erotic. de a atinge absolutul. alţii găsesc şi nu se mulţumesc'. Deşi ar putea părea ciudat. îl dispreţuiesc. Natura eminesciană este un spectacol adevărat. Pornind de la această concepţie.Sărmanul Dionis'. În . aceasta fiind vizualizată ca o cale de cunoaştere. este un sentiment profund. ci caută o natură anume. căci caută mereu ceva ce nu poate fi găsit. ajungem la concluzia că sunt foarte puţine poeziile ce nu conţin şi această temă profund romantică. . în viziune romantică. transformată apoi într-un întreg univers.motivul visului şi cel acvatic sunt incluse în tema naturii. căruia romanticii îi datorează tot zbuciumul şi suferinţa vieţii lor. ataşează acestei teme şi pe cea a naturii. Aş spune că ei fac parte din ambele categoriI. Există însă şi un miraj al atingerii idealului. Tipic romantică este însă concepţia despre iubire. şi cea în care se insinuează deja prezenţa lui Thanatos şi motivul femeii demon -lirica târzie. Specifică lui Eminescu este moartea voluptuoasă. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugrăveşte pur şi simplu natura ca pe un cadru. ca şi la ceilalţi scriitori romantici. contemplat dinăuntru. Dar în romantism. este cea a omului de geniu. Dacă stăm să ne gândim.Odă (în metru antic)'. în sensul că a fost pentru prima dată introdusă în literatură de romantici. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. .

. se intalnesc teme. Lfugo. iar atunci cand a Acopera risc insolatie AllianzDirect. aparut in Europa mult decat tenis. Evenimentele neobisnuite. dar şi aceeaşi nefastă încărcătură genetică. toţi scriitorii romantici pot fi priviţi ca o mare şi genială familie.RCA / 1 an . Estetica r. . in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. Puskin. deşi întreaga sa viaţă este o neobosită fugă după ideal. www. Freelander Eminescu este cel mai mare reprezentant al romantismului 1. Iar opera lor. aceleaşi concepţii şi aspiraţii.POETUL NATIONAL k6q8716kx72poc PUBLICITATE La. motive si atitudini romantice care tin tenis?circuitul BCR Vino in de marea literatura a lumii. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general. întreaga literatură romantică.ro romantismului se bazeaza pe mai multe norme printre care pot fi mentionate: inlocuirea ratiunii cu ardoarea sentimentelor.clipa cea repede" intr-un zbor uluitor Polita calatorie deasupra lumii si a veacului care i-a fost harazit. fantasticului.tenispartene apuseana.bcr. .8 benzina . asa cum Luceafarul s-a ridicat din Edde. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slăbiciune. ar putea fi citită în totalitate ca şi cum ar fi opera unui singur autor! MIHAI EMINESCU .ro nologica). Pentru el genialitatea este o sublimă binecuvântare. eroii. in opera sa.ore de iubire'. . prin însăşi structura lor interioară o rasă aparte. toţi având aceleaşi trăsături definitorii. si-a trait . în urma căruia îşi doreşte cu ardoare să scape de povara genialităţii sale în schimbul unei . sortită unei vieţi de zbucium şi unui sfârşit dramatic. Mihai Eminescu (1850-1889) s-a intrupat din marea primordiala a geniului romanesc.Floare albastră'.Mai am un singur dor'. Shelley. Lamartine si altii.ro ajuns la capatul vremii sale ca om. Ei sunt prin excelenţă. integrat seriei de scriitori care au dat stralucire acestui Pasionat de curent: V.. În fapt.CEL MAI MARE REPREZENTANT AL ROMANTISMULUI ROMANESC . succesiunea epocilor ( inflorirea si decaderea lor). înscrisă în destin. visului. reprezentată prin societatea în care trăiau. istoriei. predilectia pentru confesiune. cauzat de marea discrepanţă dintre propria lor lume interioară şi lumea exterioară. toate ne vorbesc despre zbuciumul şi neajunsurile vieţii omului de geniu şi despre speranţa în izbăvirea morţii. Tenis Partener! Mai Romantismul a fost un curent literar si artistic. Byron. valorificarea miturilor. care nu-şi poate găsi împlinirea pe pământ. dar şi un imuabil blestem. s-a contopit cu vecia si a LandRover devenit mit.Scrisoarea I'.575 RON romanesc si ultimul mare poet romantic european (in linie croAllianzDirect. Şi întotdeauna el se reîntoarce la poziţia iniţială prin revelarea dureroasă a efemerităţii şi nestatorniciei oamenilor de rând.

o viziune mitologica a Genezei6 (cum observa Calinescu). sunt tot atatea implicatii ale acestui curent. antiteza fiind predilecte. a devenirii si a mortii universale strabate intreg poemul „Scrisoarea I". In aceeasi viziune se incadreaza si momentul in care „punctul" care se misca in noaptea . oamenii se transforma in „mii de coji" si in „nume trecatoare" duse de raul heraclitic5. Nefiinta si Nepatrunsul par a fi niste divinitati. nici nefiinta") fiind echivalent cu „A fost odata. exceptionala (geniul. muzica siderala3. hiperbola. demonul etc). Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic.. „Rugaciunea unui dac" s.). Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este „Scrisoarea I" (1881).. Privita de sus. perspectiva mitologica. peste „mii de veacuri") si nici Timpul (care se va transforma in vesnicie moarta): ideea romantica a succesiunii generatiilor. titanul. viziunea cosmogonica eminesciana este romantica prin proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului universal. in micimea lumii contemporane.a. mai intai. damnatul. Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii".. tot la mitologie trimite si tabloul uriasului hau intunecat. in antiteza cu fiinta umana derizorie si muritoare. timpul anterior nasterii primei planete {„La-nceput. Episodul cosmogonic (versurile 39-86) cuprinde. nascuta dintr-un vis al Neantului4. simbolul. si el. iar pacea absoluta care stapanea Haosul? „pare a fi un dragon mitic" (Calinescu). „Luceafarul"." al basmelor. in aceeasi viziune romantica se mai incadreaza devenirea Cosmosului (situata intre doi poli: geneza si stingerea). Nimeni nu se va salva de la acest destin: nici geniul (care traieste tragedia unei minti uriase zagazuite de timpul prea scurt al unei vieti de om).. „Umbre pe panza vremii" (cum ii numeste altundeva poetul). Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii. Cand la ziua cea de mane abia cuget-un sarac. dintre care se retin doua: „ Vezi pe-un rege ce-mpanzeste globu-n planuri pe un veac. pe cand fiinta nu era. Efemera este si gloria: puternicul rege si umilul sarac (prezentati prin procedeul antitezei romantice) sunt uniti prin acelasi destin: „geniul mortii" (care aduna tot ceea ce se afla sub semnul timpului). alcatuit dintr-o cosmogonie incadrata de doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe tema soartei geniului. „caderea" lui din sfera inalta a ideilor. in care Fiinta. cu sugestii lichide.peisajele nocturne sau fantastice instituie tot atatea surse de inspiratie ale romanticilor. nefericirea celui care vede mizeria vietii. Personajul romantic este o natura deosebita. nici Universul (care va pieri candva. in care lumina misterioasa a lunii se revarsa peste o lume vana. Numita de Calinescu „Facere si desfacere". un inadaptat sau un revoltat care actioneaza in imprejurari neobisnuite Stilul operelor romantice este incarcat de tropi. insetatul de cunoastere. mai multe elemente romantice: Exista. un neinteles. In urmatoarea secventa (versurile 29-38) imaginea „batranului dascal" (reprezentand geniul) este si ea romantica: antiteza intre infatisarea umila si uriesismul gandirii savantului. Teme si motive romantice in lirica eminesciana: Nasterea si prabusirea Universului2 („Scrisoarea I". aceasta panorama scoate la iveala mai multe ipostaze ale existentei umane.

nascute din vointa de a trai. intreaga evolutie a omenirii. Romantica este si viziunea gigantica a Cosmosului in care rotirea larga si lenta a planetelor creeaza impresia unei muzici siderale. chiar si in cea anterioara anului 1876. autorul intentiona sa traverseze. in vasta proiectie a istoriei lumii intitulata „Memento mori!".. Salvarea ar putea-o constitui intoarcerea la timpul mitic („vremile-aurite/Ce mitele albastre ni le soptesc ades") despre care vorbea tribunul-proletar in prima parte a poemului. „Sara pe deal". devenind vesnicie. Aceasta se adanceste in finalul poemului „imparat si proletar" (considerat de Calinescu drept o „derivatie" din „Memento mori!"): zbaterile umane. Peste uriesismul acestei viziuni (amintind de „Legenda se colelor" de V. In episodul final al primei parti a poemului (versurile 75-86). Primul motiv romantic al acesteia este visul: asa cum Cosmosul s-a nascut dintr-un vis al Neantului. Nasterea si surparea marilor civilizatii. Iubirea ca aspiratie neimplinita („Dorinta". intre episodul nasterii Universului si cel al extinctiei se afla un fragment de 14 randuri (vs. in care fiintele umane sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: proiectati pe fundalul eternitatii. uriasul stat otoman a crescut din visul celui dintai sultan. „De cate ori. sarcasmul. sunt zadarnice. iubito. reprezentata de proiectele dramatice si de poemul „Scrisoarea III". In prima parte a poemului mentionat. din unirea lui cu Haosul-muma. Poezia eminesciana a naturii si iubirii. Tot romantica este si antiteza ridicata la nivelul arhetipurilor8: intre Cuceritor (Baiazid) si Aparator (Mircea cel Batran). Cea de a treia tema romantica eminesciana este istoria ca devenire si ca drama.. printr-un gest gigantic. vazute prin dilatare. sunt tot atatea mijloace romantice folosite pentru a caracteriza carnavalul politic contemporan poetului. intreaga lui istorie (sintetizata in tabloul de sange si moarte din discursul lui Baiazid) nu constituie decat o implinire a visului initial. Hugo). ca un erou de epopee. iar timpul moare. „Floare albastra". In partea a Ii-a a poemului „Scrisoarea III". ironia.precosmica. „Lacul". oamenii sunt efemere (muste „de-o zi") traitoare pe o planeta minuscula (asemeni unui fir de praf in imensitatea stelara). romantica este si imaginea aproape fabuloasa a voievodului roman: in episodul bataliei. 61-74). Elementele naturii. urmata de aparitia. din neguri. iubirea este . codrul (de sub poala caruia ies miile de „ capete pletoase " ca niste imagini multiplicate ale lui Mircea) si „raul-ramul" reprezentand patria mereu vie. „Pe langa plopii fara sot. din antichitate si pana la Comuna din Paris (1871). moartea Universului creeaza o acuta spaima a golului: planetele ingheata. devin si ele participante la acest iures: Dunarea („personaj" fabulos a carui manie ineaca „spumegand" pleava cuceritorilor). a uriaselor galaxii stelare.. „devine tatal". intre timpul intemeierii („veacul de aur") si cel al degradarii („noroiul greu al prozii"). caci existenta nu este decat un vis al mortii („Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi"). se va suprapune tenta elegiaca a unei filozofii a zadarniciei (subtitlul poemului fiind chiar „Panorama desertaciunilor")."." si altele). portretul caricatural si invectiva. intre oastea transformata in „pleava" si cea devenita „potop ce prapadeste". se va naste prima planeta. Mircea care „mana-n lupta vijelia-ngwzitoare" capata proportii uriase. cazand in imense abisuri..

marea si somnul intorcand fiinta umana spre negurile nasterii Universului. Luceafarul revede actul Genezei (la care mai asistase o data): „Si din a chaosului vai. Rasare luna linistit Si tremurand din apa" O alta tema romantica a liricii eminesciene o constituie destinul geniului („Glossa". pe care poetul o sustrage curgerii timpului. natura este un spatiu feeric. in zborul lui printre astri. La randul ei. teiul (arbore sacru care le confera tinerilor aureola neprihanirii). mitul mortii mioritice capata profunzimi metafizice. Daca insumam poeziile inchinate iubirii.un vis. pentru ca Demiurgul 1-a creat inainte de a crea lumea. ca si cand prin eternitatea sa."). JOda (in metru antic)". el va deveni un rece Hyperion („Si te privesc nepasator / C-un rece ochi de mort"). in prima. ca-n ziua cea dentai. geniul este o fiinta fara de stea. in ambele creatii. daca mai ascult Nimicurile-aceste. dar poetul o salveaza in final. iubita se indeparteaza in neguri de uitare. ale carui elemente constituie tot atatea motive romantice: codrul (spatiu vrajit in care cei doi indragostiti se sustrag curgerii vremii). un eon. el traieste nostalgia unei iubiri pamantene mereu refuzate: „Dar nu vine. " („Lacul") Neinteles de femeia careia ii oferise nimbul eternizarii („Ai fi trait in veci de veci / Si randuri de vieti") si suportand greaua povara a timpului. observam ca tanarul indragostit eminescian reface destinul Luceafarului: „cufundat in stele" sau in timpul intunecat al genezelor. Jur imprejur de sine. Vedea. de demult Poveste" Inspiratia din folclor incadrandu-se si ea in recuzita romantica. lacul (spatiu lamartinean al visului de dragoste). In amandoua. seara. si tot aici. „Scrisoarea I"). iubita este o alta fata de imparat. deosebirea dintre cele doua perioade de creatie consta in faptul ca.. in basm si in mit: „Caci astazi. Cum izvorau lumine. dar cea care raspunde dorintei acestuia („Iar tu sa-mi fii mireasa") este doar fiica de crai („Calin. Singuratic In zadar suspin si sufar Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar. „Luceafarul". Eminescu ii confera o tenta proprie: in „Revedere". in elegia filozofica „Mai am un singur dor". In toate. ar fi o fiinta divina. proiectand perechea umana pe fundalul nasterii Universului (cand apa primordiala naste luna): „Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa. codrul devine mit. Hugo) sta la baza altor doua poeme: „Calin (file din poveste)" si „Luceafarul". un ideal mereu neatins. Mitul Zburatorului (amintind de „Silful" lui V. iarba care „pare de omat" si albastrul umed al florilor investesc nunta cu puritatea specifica inceputurilor." . Numai aici. se realizeaza nunta ca mijloc de integrare in armonia cosmica. punand-o sub lumini de Geneza.. imi pare-o veche. multimea florala (dominata de floarea albastra). pe masura ce visul „bland din cale-afara" al dragostei piere. faptura de lut isi cauta un alt iubit (care sa-i semene). In „Luceafarul". Dar. iubirea neobisnuita dintre o pamanteanca si o fiinta eterna se consuma in vis si este proiectata in basm. fata isi cheama pe pamant iubitul. argintiul arborilor luminati de luna... din aceasta cauza. luna.

Deci nu exista decât un singur fel de a fi clasic. clasicismul și romantismul. Dupa ea. „Nu credeam sa-nvat a muri vrodata. pentru a cauta ceea ce nu i s-a dat: iubirea. trebuie sa găsească în noi afinități cu creatorul operei. Tu ramai la toate rece". geniul nu are alta solutie decat contemplarea apolinica a celor care se afla sub semnul norocului: „ Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece. („Glossa") Dar. straniu. logica și echilibru. El prezintă manifestarea însușirilor celor mai particulare. deci mai contrare acelui “general omenesc” esențial în clasicism. e necesara o scurta prezentare a celor doua atitudini în general. sa se poate recunoaște. Un autor. nu va face apel la rațiune. Epoca cea mai strălucita în care stilul clasic s-a manifestat în toata splendoarea lui. Pururi tanar infasurat in manta-mi. cum lumea a fost alcatuita o singura data si nu mai poate fi schimbata („Batranul Demiurgos se opinteste-n van"). adică în care orice reprezentant al umanității. Suferinta tu. Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece" Atitudinea clasica si romantica Pentru a înțelege mai bine cele doua curente rivale din secolul al XIX-lea. Romantismul. de te cheama. care nu tine decât câteva sute de ani. Renașterea pare sa îndeplinească aceleași condiții. geniul este un nefericit: de aici.Originea sa deosebita situeaza geniul deasupra lumii. este o anumita perioada a artei greco-romane. Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate în clasicism. ca sa fie prețuit. Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. in interiorul conditiei sale de nemuritor. De te-ndeamna. Totul pare sa se supună legilor stricte ale rațiunii. acea tendința către simplicitate. fiind astfel dificil de prins în reguli. mult mai târziu. acela care răspunde logicii și rațiunii. Pan-in fund baui voluptatea mortii Neinduratoare " („Oda (in metru antic)") Dar. impresionându-ne puternic sentimentul sau imaginația. detaliile multiple. ca valul trece. în estetica. Într-o opera clasica sunt în general evitate complicațiile inutile. ca și un artist romantic. Ce e val.. dureros de dulce. excesele. deoarece romantismul se trage tocmai din ceea ce este particular. cum oamenii obisnuiti sunt incapabili sa ajunga la inaltimea geniului. ci va încerca sa câștige favoarea noastră uimindu-ne. .. contrastele puternice. dar exista nenumărate chipuri de a fi romantic. în tratarea unor teme cu un conținut general omenesc. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi. ori de unde ar proveni el. Clasicismul este. în fiecare dintre noi. tentatia luciferica de a cobori in lumea comuna. a framantarilor ei vane si a timpului: „Nu spera si nu ai teama. claritate. caracterele prea excepționale.

Ea se prezintă străbătuta de forte misterioase. și încă mai puțin omul. apoi Asia. opera devenind un mijloc curent de expresie lirica a sentimentelor. este tarat de aceste forte.Clasicismul impune prin impresia de unitate. ceea ce face din fiecare popor o entitate. ajungem la convingerea ca un artist clasic admira lumea exterioara. care favorizează și renașterea sentimentului religios. contrar voinței sale și uneori fără sa își dea seama. poezia cu proza. nu putea interesa pe clasici. De aceea idea naționalității. Un clasic va ajunge neapărat la convingerea ca omul e tot ce e mai interesant și mai desăvârșit pe lume. de zidurile colosale distruse de timp. din traditii folclorice. din . tarile exotice. Doctrina clasica se pretinde ieșita din studiul întregului neam omenesc și capabila sa fie aplicata la tot omul. Franta si Germania in prima parte a secolului trecut. de liniște. asistam la o tendința severa de a separa artele și. drama cu comedia. ca opozitie la clasicism. din pricina intervenției rațiunii și contururilor precise. după atitudinea artistului fata de natura. imprevizibile. în mijlocul fiecărei arte. rezultat al unor legi cosmice mereu aceleași și neadmițând niciun fel de excepție. din contra. ceea ce diferențiază națiile pământului. Pictura nu trebuie amestecata cu sculptura. Romanticilor li se potrivește foarte bine expresia “un peisaj este o stare de suflet”. nu respecta nicio regula. La clasici. Analizând cele doua tendințe după criteriul care în arta are o semnificație deosebita. o înțelege și o considera în totalitatea ei ceva armonios. Africa. Deci. Sudul. este în realitate un produs al romantismului. cărora nimic nu le poate rezista. decât obținerea expresivului cu orice preț. cele doua Americi. natura este ceva haotic și fără limita. deci ii preocupa Orientul. Ei sunt de asemenea interesați de civilizațiile dispărute. La romantici. Romantismul este un important curent literar si artistic. din contra. dorința de a amesteca diversele arte intre ele și genurile în cadrul aceleași arte este generala. aparut in Anglia. de echilibru intre părțile constitutive. Romanticii își îndreaptă atenția și spre geografia ținuturilor mai puțin cunoscute sau mai stranii. fiind centrul și măsura tuturor lucrurilor. genurile. Acesta. “irațional” și “aconventional”. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale. tema apăruta frecvent în literatura și în artele plastic. din contra. de măsura. Pentru un romantic. după epoca de ateism a marii Revoluții franceze. Romantismul. care va juca în istoria politica a secolului al XIX-lea un rol important. devine jucăria lor. o prețuiește.

contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale. Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria nationala si din creatia folclorica specifica tarii lor. A. G.G. Shelley. de Vigny. G. Byron. A. Lamartine. sustineau valorile sensibilitatii. M. evaziunea in trecut. Marii reprezentanti internationali ai acestui curent. Lermontov. Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor. V.L. Puskin. Hoffmann.B. Leopardi. E. si determinad existenta unui stil romantic in mobilier. ale individului. Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene. in vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane. l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice. Natura patrunde masiv in creaiile romantice. Novalis. J. interesul pentru folclor. in imbracaminte etc.istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare indepartate. dand totodata acces in paginile romanelor. totul fiind intr-o libertate deplina de creatie. construite adesea pe principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea ce priveste trasaturile lor de caracter. Visul si exotismul. curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent. A.A. Tieck. Mickiewicz au realizat adevarate caodopere ale literaturii romantice. complexitatea personalitatii umane.A. eroii extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa actioneze in imprejurari extraordinare. in proza sau in versuri. Petrofi. principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar pot fi rezumate prin:cultivarea sensibilitatii si fanteziei creatoare. In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii. E. vis. P. ale naturii. cuprinzand toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale.T. Personajele romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale. istorie. incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice. interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale romantismului. Hugo. Pentru romantism. acest autor este Victor Hugo (1802- . prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale. A. A. romantismul exalta sentimentul si fantezia. Poe. Astfel. a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789.

Viziune clasica are si Alecsandri. in “poetici” si in sisteme.H. Specii literare clasice (fabula) coexista cu specii romantice (meditatia. alaturi de numeroase influente clasice. singura sursa adevarata de inspiratie fiind natura si doar legile ei fiind esenta operei romantice. Radulescu. care este pura si neingradita. lăsând locul unei ale societăți care nu avea caractere complet definite. romantismul se prelungeste la noi prin scriitorii pasoptisti (V.Hugo afirma ca tocmai aceste legi eclipseaza adevarata arta. care. nu exista alte reguli decat legile generale ale naturii care domina arta in intregul ei si legile speciale care. In al treilea rand. Nu exista reguli. rezulte din caracteristicile proprii fiecarui subiect. romantismul a inflorit in plina epoca a luptelor pentru eliberare nationala si sociala.nu are de primit sfaturi decat de la natura.Prima generatie romantica (I. N. in prefata dramei “Cromwell” considera romantismul ca fiind o debarasare a limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu o schema.Sa aruncam jos vechea tencuiala care ascunde fatada artei. mai bine zis. o norma sau o lege si dand frau liber imaginatiei si inspiratiei creatorului. Pentru noi. nici modele. Grigore Alexandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul celui deal patrulea ale secolulului XIX. Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice manifestate datorita aparitiei in tara noastra cu o intarzaiere cu un deceniu fata de Franta. adevaratul sentiement in inima cititorului. Balcescu. In al doilea rand. sau. iar fictiunea autorului este singura capabila de a crea adevarata arta. Regulile impuse de clasici nu mai sunt valabile. Sfaturile naturii vor fi sursa de inspiratie primordiala.poet si prozator francez). Carlova. pastelul) la Alexandrescu sau Heliade. cuprinzând în sine numeroase posibilități.1885. Originile romantismului Secolul al XVIII-lea e o perioada de trecere. […] Poetul -si trebuie sa staruim asupra acestui punct. Societatea vechiului regim se stingea pasiva. V. romantismul echivaleaza cu o redesteptare a spiritului national in anii dintre 1829 si 1859. la noi. Alecsandri. . considerat indeobste cel mai mare poet romantic european. ca si in Italia. Sa dam cu ciocanul in teorii. care este si ea natura si adevar. pentru fiecare compozitie in parte. de la adevar si de la inspiratie. epoca romantica se afla. Alecu Russo si altii) pana la Eminescu. Niciodata estetica noua n-a fost in intregime degrevata de elemente ale esteticii clasice. curentul colorandu-se cu numeroase nuante patriotice si avand un caracter net militant decat in tari ca Germania si Franta. Fiecare subiect va avea o valoare unica si irepetabila ce nu va mai fi dictata de legile nescrise ale prozodiei ci de sufletul si mintea creatorului.

care tulbura și distruge. J. Apare și interesul oamenilor pentru Evul Mediu. Un astfel de sentiment. morminte închipuite. poate mai stăpânit. Vom întâlni în aceasta vreme romane sub forma de confidente și confesiuni. apoi se va neglija cu totul vechea maniera franceza de a întreține o gradina cu alei și peluze în forme geometrice. “Les ames sensibles”. strica echilibrul moral și intelectual al ființei. Acest fel de a înțelege natura. duios. ci ca ceva vulcanic. ci merge mai departe: parcurile si grădinile se vor transforma la contactul ei. care nenorocește. sufletele sensibile. Shakespeare. impresionant prin caracterul lui tragic. chiar înainte de romantismul propriu-zis. In pictura. apar subiecte care dau satisfacție sufletelor sensibile. îl întâlnim în scrierile lui J. se ridica aceste tendințe romantice. după domnia lui Ludovic al XIV-lea și după explozia de senzualitate din perioada lui Ludovic al XV-lea. Influenta acestei mentalități nu se oprește la literatura și artele plastice. in secolul al XVII-lea. Tot atunci se traduce în Franța. Romanticii se vor recruta mai ales printre cei născuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea si în deceniile următoare. Pe cât posibil. cu pesteri a căror intrare va fi ascunsa de plante agățătoare. Dar aici sentimentul se complica. marine cu naufragii. pentru subiectele din viata trubadurilor. Iubirea începe sa fie conceputa nu ca un sentiment liniștit. simte nevoia de ceva nou. părăsit. Deci. prin faptul ca te predispune la tristețe. îl găsim și în Franța. Rousseau. Tinerii și tinerele par cu atât mai fericiți cu cât mai multe obstacole se vor ridica in calea realizării pasiunii lor. Aceasta stare de spirit va influenta. evoluția genurilor literare. caracterizat de “romantic”. se va da grădinii un aspect neglijat. Expresia apare pentru prima oara în Anglia. ci nordica. Vor apărea ruine. cu arbori cu ramurile frânte. încep sa devina tot mai numeroase. Motto .Cuvântul “romantism” nu este de origine franceza. întrebuințându-se atunci când era vorba de un aspect sălbatic din natura. francizata. cu coloane răsturnate. ori peisaje pline de torente. Societatea din secolul al VIII-lea. în fata tendințelor clasice. sub o forma modificata. de copaci rupți de furtuna. evident.

Cele mai multe proiecte dramatice ale scriitorului sunt concepute pe aceasta tema. eroii pe care îi evoca fiind într-o strânsa legatura cu spatiul pe care îl reprezinta.. plina de maretie si de siguranta. Dintre ele. vom arunca o privire asupra principalelor teme si motive romantice. mai mult ca natura. atât la nivel conceptual si stilistic. asupra felului în care au fost ele tratate de cei mai importanti scriitori romantici si asupra asemanarilor si deosebirilor dintre viziunea lor si cea a lui Eminescu. existând la Eminescu chiar si unele însemne ale modernitatii. istoria reprezinta tot o modalitate de evaziune într-o vârsta ideala.De fapt. la Eminescu putem spune ca avem de-a face cu o supra tema. el a avut marele privilegiu -datorat în cea mai mare masura neconcord 16216g616q antei temporale dintre majoritatea marilor romantici si dânsul-. opera sa se detaseaza net de cea a celorlalti romantici. Cu toate acestea. Eminescu nu este un romantic pur. el se dezice astfel de clasicism si de regulile sale rigide. Sa luam spre exemplu tema istoriei. ca Byron sau Goethe de exemplu! Întâlnim în opera sa chiar si concepte profund clasice. Nici cu stil curat si antic. Chiar mai mult. iar drama celui care ar vrea sa atinga o cunoastere absoluta este aceea de a avea sentimentul relativitatii. Pentru a ne forma o idee mai precisa despre romantismul operei eminesciene. mai mult ca iubirea. de a da o expresie unica si totalizatoare a romantismului! Din acest motiv. ci în functie de felul în care ele interactioneaza în opera scriitorului respectiv. el a cultivat aceasta tema. deaceea cele doua teme nu pot fi tratate absolut separat. tristetea apasatoare si pesimismul vor fi adoptate mai târziu si de poetii occidentali.„Nu ma-ncântati nici cu clasici. La Eminescu. opera sa poate fi considerata o adânca si ampla meditatie asupra vietii si a mortii. propusa de romantici drept unul dintre mijloacele cele mai bune de a evada din cotidian într-o vârsta ideala. cum ar fi eterna cautarea adevarului. În opera sa. reliefata prin procedeul predilect romantic al antitezei (‚Scrisoarea III’). . Exista însa si nenumarate asemanari între Eminescu si ceilalti poeti romantici. poetul român devine superior multor altor poeti romantici prin multitudinea perspectivelor. pentru ca.. scriitorul tradând poate din acest punct de vedere principiile romantismului. Se invoca des perspectiva timpului individual. În ansamblu. toti romanticii alcatuiesc o adevarata comunitate de spirite si de destine. luciditatea actului creatiei. cât si în ceea ce priveste destinul lor boem si tragic.” (Mihai Eminescu) Aceasta veritabila confesiune de credinta a scriitorului ne arata clar ca optiunea sa este pentru romantism. Dar mai presus de orice. Poetul îsi simte întreaga existenta sub semnul timpului. aceasta fiind de fapt una dintre trasaturile de baza ale curentului romantic.] Eu ramân ce-am fost: romantic.[. care erau la vremea aceea preocupati mai degraba de estetica macabra si stranie a simbolismului. Se poate chiar vorbi de un sentiment al timpului specific eminescian. Ea se suprapune la un moment dat peste tema timpului în viziunea mai multor romantici. care reprezinta trecerea spre o moarte inevitabila. Poetul insista mult pe atitudinea lor. care aparuse ca o rebeliune a tinerei generatii împotriva vechiului regim. Astfel. Eminescu încearca totusi diferite modalitati de scapare de sub zodia acestui timp individual. Cât despre tema timpului.

scopul vietii este acela de a-i lega începutul si sfârsitul. Calinescu afirma chiar ca poeziile lui Eminescu pe tema naturii pot fi considerate opere ale liricii interioare! Iubirea. Elemente cum ar fi lacul. transformata apoi într-un întreg univers. este împletirea acestei teme cu cea a iubirii! El nu zugraveste pur si simplu natura ca pe un cadru. ale carei elemente au fost evocate si de alti scriitori. este un sentiment profund. insinuându-se subtil aici si ideea ca moartea este în fapt o a doua nastere. viziune perfect originala. arta ce trebuie învatata pe parcursul vietii. el nu a scris pasteluri ca Alecsandri. Specifica lui Eminescu este moartea voluptuoasa. Se prefera motivul selenar si cel vegetal. peisajul cosmogonic. pentru ca îl întâlneam si în vechime. As spune ca ei fac parte din ambele categoriI. cu spatii bogate. În ‚Oda (în metru antic)’. Dar ceea ce este cu adevarat inedit la Eminescu. aceasta fiind vizualizata ca o cale de cunoastere. la fel ca la ceilalti romantici. La Eminescu avem de-a face de fapt cu doua naturi. reprezentat printr-o mare varietate florala. deci o natura dezlantuita. îl . în viziune romantica. o natura interioara. Cu toate acestea. De asemenea. cum ar fi peisajul selenar si prezenta astrelor. Este greu de spus unde se încadreaza oamenii de geniu. asociat de obicei meditatiei filosofice si secesionat în doua atitudini specifice: extazul si dezastrul. surprins în înfatisarile sale primordiale si eterne. urmatoarea tema despre care vom discuta este moartea. regasim doua atitudini eminesciene: cea în care predomina Eros si motivul femeii angelice –lirica de tinerete. ‚Oamenii se împart în doua categorii: unii cauta si nu gasesc. el vorbeste despre arta de a muri.O alta modalitate de evadare. codrul. toate sunt articulate într-o noua lume. dar care poarta totusi un timbru aparte. Mai întâi una exterioara. izvorul. si cea în care se insinueaza deja prezenta lui Thanatos si motivul femeii demon –lirica târzie. Dar exista apoi si un alt tip de natura. teiul. contemplat dinauntru. Dupa Eminescu însa. natura exteriaora preia o serie de elemente ale poeziei romantice. Cu toate acestea. un suflet ce se oglindeste în toate poeziile sale. Cu alte cuvinte. el nu recepteaza natura ca pe un singur cadru. natura devine un cadru în care se desfasoara un ritual erotic. Tipic romantica este însa conceptia despre iubire. Poetii romantici. Pornind de la aceasta conceptie. este cea a omului de geniu. dar si despre necesitatea ca viata sa se sfârseasca prin regasirea eu-lui pierdut la nastere. salcâmul. Avem de-a face cu o natura coplesitoare. ca si la ceilalti scriitori romantici. în sensul ca a fost pentru prima data introdusa în literatura de romantici. Dar probabil cea mai romantica tema. specifica romanticilor este reflectata în tema naturii. altii gasesc si nu se multumesc’. asa cum am vazut. Desi ar putea parea ciudat. Dar în romantism. si atunci când gasesc cel mai apropiat echivalent pamântesc al dorintelor sale. iar momentele evocate în mod special sunt furtunile sau peisajele catastrofice. caci cauta mereu ceva ce nu poate fi gasit. Romanticii au o viziune proprie asupra acestui mister care i-a incitat pe oameni înca din cele mai vechi timpuri. ci cauta o natura anume. ataseaza acestei teme si pe cea a naturii. de data aceasta absoluta. nemaiîntâlnita în nici o mitologie si la nici un alt romantic. Natura eminesciana este un spectacol adevarat. motivul visului si cel acvatic sunt incluse în tema naturii. de a atinge absolutul. ceea ce nu este de altfel un element de noutate. fiind mereu numita eminesciana. luxuriante.

prin însasi structura lor interioara o rasa aparte.dispretuiesc. sortita unei vieti de zbucium si unui sfârsit dramatic. În fapt. care nu-si poate gasi împlinirea pe pamânt. în urma caruia îsi doreste cu ardoare sa scape de povara genialitatii sale în schimbul unei ‚ore de iubire’. ar putea fi citita în totalitate ca si cum ar fi opera unui singur autor! . toti scriitorii romantici pot fi priviti ca o mare si geniala familie. Este o tema care l-a preocupat în mod deosebit pe Eminescu. aceleasi conceptii si aspiratii. . ajungem la concluzia ca sunt foarte putine poeziile ce nu contin si aceasta tema profund romantica. Ei sunt prin excelenta. . si întotdeauna el se reîntoarce la pozitia initiala prin revelarea dureroasa a efemeritatii si nestatorniciei oamenilor de rând. Aproape întotdeauna acest personaj are un moment de slabiciune. toti având aceleasi trasaturi definitorii. cauzat de marea discrepanta dintre propria lor lume interioara si lumea exterioara. ‚Scrisoarea I’. reprezentata prin societatea în care traiau. dar si un imuabil blestem. întreaga literatura romantica. Pentru el genialitatea este o sublima binecuvântare. Iar opera lor. ‚Sarmanul Dionis’. Exista însa si un miraj al atingerii idealului.Mai am un singur dor’. caruia romanticii îi datoreaza tot zbuciumul si suferinta vietii lor. desi întreaga sa viata este o neobosita fuga dupa ideal. înscrisa în destin. dar si aceeasi nefasta încarcatura genetica. Daca stam sa ne gândim.Floare albastra’. toate ne vorbesc despre zbuciumul si neajunsurile vietii omului de geniu si despre speranta în izbavirea mortii. si care este fara îndoiala punctul de sprinjin al capodoperei sale lirice ‚Luceafarul’ si al celei mai celebre si interesante nuvele eminesciene. Aceasta este de fapt povestea poetului romantic în general.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful