Romantismul

 Romantismul, aparut ca reactie impotriva dogmelor si restrictiilor clasicismului, este

o miscare literara si artistica, ce a aparut in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si
inceputul secolului al XIX-Iea.
 Este unul dintre cele mai importante si mai complexe curente literare, aceste noi
framantari luand nastere initial in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi
in intreaga Europa. Romantismul este antidotul rigorii clasicilor, dogmatismului estetic,
ratiunii reci si conventionalului.
 Acest curent literar a reprezentat pentru scriitori momentul in care au dat frau liber
imaginatiei, fiind cunoscut in literatura universala ca un promotor al manifestarii fanteziei
si exprimari sentimentelor, al originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale.
Libertatea de expresie, dincolo de canoanele clasicilor, este unul din factorii cheie ai
acestei miscari literar-artistice.
 Cel care a teoretizat romantismul european este considerat Victor Hugo, acesta trasand si
identificand directiile si trasaturile acestui curent cultural in programul-
manifest "Prefata" de la drama "Cromwell" (1827).

Elemente definitorii ale romantismului

 negarea normelor de compozitie specifice clasicilor

 introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul,
feericul
 introducerea unor specii literare iesite din comun: drama romantica, meditatia, poemul
filozofic, nuvela istorica
 cultiva fantezia, reveria, sensibilitatea, in detrimentul ratiunii reci si implacabile
 puternice influente folclorice, elementele de traditie fiind motive si simboluri in operele
literare romantice
 predispozitie pentru evadarea din cotidian, din lumea reala prin intermediul visului, intr-
un cadru nocturn; elementele cadrului nocturn devin motive romantice: luna, stelele
 natura, o sursa de inspiratie nesecata, este conturata in pasteluri; totodata natura este un
mediu propice meditatiei, al dialogului interior; motive: vegetale (flori, tei, salcam)
acvatice (marea, lacul)
 sunt prezentate angoase sufletesti, iubiri mistuitoare, pasiuni inflacarate, fantezii
debordante, exemple clare ale suprematiei subiectivismului si a eului personal
 personajele sunt exceptionale, in situatii exceptionale, iesite din comun: geniul singuratic,
neinteles de umanitate
 timpul si spatiul, motive in meditatia romantica, este o conceptie preluata din lucrarile
filosofilor idealisti; tema genezei si infinitul timpului si al spatiului
 spre deosebire de clasicism, care condamna limbajul popular, socotind unele cuvinte
inestetice si vulgare, romantismul face apel la cuvinte si expresii populare, la arhaisme, a
regionalisme, specifice oralitatii
 procedeele artistice sunt complexe si variate, specifica acestui curent literar fiind antiteza.
Personajele sunt prezentate in antiteza, planurile, ideile, situatiile de asemenea
  genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism, in romantism fuzioneaza:
lirismul este introdus in epic si dramatic, comicul face casa buna cu tragicul; in aceeasi
poezie lirica pot fi identificate elemente de oda, imn, meditatie, satira sau pastel

Reprezentantii romantismului in literatura universala sunt: Byron, Kcats, Shelley,

Shakespere - in Anglia, Novalis, Chamisso, Heine in Germania, Lamartine, V.Hugo, Al.Dumas -
tatal, Stendhal in Franta, Puskin, Lermontov in Rusia.

Romantismul in literatura romana

Acest curent literar coexista in literatura romana alaturi de clasicism si realism. Initial,
romantismul a aparut ca un stimulator al luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei
nationale, specific operelor cunoscute ca fiind pasoptiste.

Asadar, in evolutia romantismului autohton, se pot distinge mai multe etape.

a) Intr-o prima etapa, preromantica, Vasile Carlova, Heliade Radulescu sau Gh. Asachi
prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care este un
exemplu al luptei prezentate in care visul, fantasticul si meditatia primeaza.
b) O a doua etapa, perioada pasoptistilor, aduce o poezie lirica, militanta, patriotica si
vizionara, de evocare istorica si ii are ca reprezentanti pe Balcescu, Bolintineanu,
Alexandrescu, Russo, Kogalniceanu, Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu.
c) In cea de-a treia etapa, are loc maturizarea estetica a romantismului. Totodata, se observa
o reactie critica si pamfletara fata de societate, pesimiste, chiar de refugiu in natura si
mitologie, asa cum se manifesta la ultimul mare romantic european, Mihai Eminescu.

Eminescu, esenta romantismului

 Eminescu prezinta ca nimeni altul directiile romantic, astfel ca in operele sale putem
observa cateva mari mari teme romantice: istoria (o modalitate de evaziune intr-o
perioada ideala, vezi "Scrisoarea III"), timpul (uneori legat de tema istoriei, pretext
pentru meditatii si angoase sufletesti, personajul se reporteaza la relativitatea timpului,
vezi "Scrisoarea I", "Memento Mori"), natura (ca o alta modalitate de evadare; exista o
natura interioara si una exterioara, "Scrisoarea I", "Lacul"), iubirea (mistuitoare,
prezentata in legatura cu natura, "Sara pe deal", "Lacul", "Pe langa plopii fara sot") si
omul de geniu (acel suflet superior gloatei, dar care este un nefericit si un neinteles,
"Sarmanul Dionis", "Scrisoarea I").Nasterea si stingerea universului, ca un fenomen
singular, este una din ideile principale ale romantismului eminescian, fiind tratate in
opere precum "Scrisoarea I", "Luceafarul", "Rugaciunea unui dac". Viziunea
cosmogonica eminesciana capata proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului
universal si este prezentata in antiteza cu fiinta umana derizorie, muritoare.