ENEA

Legenda povesteste ca Enea, fiul Afroditei si al lui Anchise, a cladit cetatea Italia. Eneea era un troian, si a scapat din Troia deoarece cu putin timp inainte de iesirea aheilor din calul de lemn, Hector i sa aratat in vis si l-a vestit ca Troia va fi in curand arsa, iar ei nu o mai pot ajuta; apoi la sfatuit sa plece cat mai are timp. Hector i-a mai spus lui Eneea ca destinul vrea ca el sa fie rege al troienilor risipiti, asa ca sa ia cu el statuile zeilor si sa intemeieze un alt regat. Dupa ce Hector a disparut di visul lui Eneea, focul din altar sa stins, asta insemnand ca va veni sfarsitul Troiei. Eneea s-a trezit din cauza tipetelor si urletelor, caci deja macelul a inceput. El l-a vazut pe preotul din Troia, Pantus, care i-a spus ca Troia a fost vanduta de Sinion, copilul care le-a spus troienilor ca acel cal de lemn e un dar de la zei, si ca el e un dusman al aheilor. Eneea s-a convins ca nu mai poate salva Troia, asa ca a alergat la palat sa il salveze pe Priam, dar a fost prea tarziu, caci Priam a fost omarat sub ochii lui de fiul lui Achile, Pirus. Moartea lui Priam i-a adus aminte lui Enea de tatal lui, de sotia lui, Creusa, si de copilul lui, Julus-Ascaniu. El si-a luat familia, impreuna cu multi troieni in urma lui si au fugit cu totii din Troia. Dar, pe drum, Enea a observat ca sotia lui nu ii mai urma. El s-a intors in cautarea ei, dar a vazut umbra acesteia care ii spunea ca ea a murit, si sa mearga mai departe fara ea; atunci Enea s-a intors la ai lui si a pus mana pe 20 de vase, apoi a plecat pe mare. Dupa ce a trecut marea, s-a oprit pe insula Licrug. Acolo, Enea s-a grabit sa stranga crengi si sa inalte un rug. Dar, din fiecare creanga rupta se auzeau urlelte de durere si curgeau picaturi mari de sange. Din pamant s-a auzit un glas care i-a spus lui Enea ca padurea aceea este de fapt un fiu de-al lui Priam, care l-a trimis aici cu multe bogatii la un prieten de-al lui, Licrug. Dar cand a murit Priam, stiind ca nimeni nu ii mai cere socoteala pentru faptele lui, Licrug l-a omorat, luandu-i averea, iar in mormantul lui a aruncat o padure de sageti,

care au incoltit, si astfel s-a format aceasta padure. Glasul lui Poloidor i-a indemnat pe troieni sa plece de pe insula. Troienii au ridicat un rug pentru Polidor, si au plecat pe insula Delos, la oracolul zeului Apolon. Eneea a intrebat oracolul ce sa faca, iar oracolul a raspuns ca pamantul care a dat nastere stramosilor lui ii va primi cu drag . Troienii incercau sa inteleaga vorbele oracolului, iar Anhise a spus ca insula Creta a dat nastere lui Teucru, parintele parintilor lor. Toti au plecat fericiti spre Creta, care era pustie, si-au intemeiat locuinte trainice, crezand ca aici se terminau suferintele lor. Dar printre ei a aparut ciuma. Eneea visa intro noapte sufletele stramosilor care i-au spus ca trebuie sa mearga in Italia, care era condusa de Italus, pentru a intemeia cetatea lui mult dorita, si nu in Creta. Troienii au plecat spre Italia in zori, dar s-a pornit o furtuna puternica, si au ratacit pe mare 2 zile. A treia zi au vazut niste insule si s-au oprit acolo. Din nefericire, isulele acelea erau insulele Harpiilor. Acolo au gasit niste boi mari, pe care i-au taiat si apoi au vrut sa-i manance. Harpiile nu iau lasat sa manance si i-au blestemat ca pe drumul spre Italia sa indure vanturi puternice, iar pe tarmul Italiei sa indure o foame mare. Infricosati, troienii au parasit acea insula. Au poposit apoi in Chacenia, unde domnea Helmus, fiul lui Priam, care avea de la Zeus darul profetiei. Astfel, Eneea a aflat ca va ajunge in Italia si cand va vedea pe marginea albiei unui rau, o scroafa la care sug deodata 30 de purcelusi, acela va fi semnul ca a ajuns la capatul calatoriei sale. A mai aflat ca va trece cu bine de blestemul Harpiei, dar sa nu se opreasca pe insulele apropiate, sa ocoleasca Sicilia si sa nu piarda nici un prilej sa aduca jertfe Herei, care ii urmareste, iar cand va ajunge in Italia sa mearga la Cume, la pestera Sibilei si aceasta ii va spune mai multe. Troienii au plecat in toiul noptii, au ocolit Sicilia, dar valurile fiind foarte puternice, s-au lasat in voia vantului si au adormit. Cand s-au trezit, au vazut ca erau pe tarmul pe care era vulcanul Etna, pe insula ciclopilor. Aici, un grec murdar le-a povestit ca pe acolo a trecut Ulise si ca acesta l-a orbit pe conducatorul ciclopilor. Dupa ce l-au vazut pe ciclop,

troienii au pornit din nou pe mare. Eneea nu a mai oprit corabiile pana la Drepana, unde domnea troianul Aceste. Acesta i-a primit cu mare bucurie. Dar Eneea a avut aici de infruntat o mare pierdere, prin moartea tatalui sau. Dupa inmormantare, Eneea a plecat din nou spre Italia. Insa Hera l-a convins pe Eol, zeul vanturilor, sa trimita vanturi puternice pe mare care sa rastoarne corabiile troienilor. Troienii au infruntat furtuna, ajutati de Poseidon care a chemat vanturile si le-a certat. Eneea a ramas numai cu sapte corabii si a fost impins de furtuna pe tarmul Africii, unde a acostat. In timp ce corabierii au aprins focul si si-au potolit setea langa malul marii unde au gasit un port foarte linistit si un izvor limpede. Eneea s-a urcat pe o stanca inalta pentru a cauta cu privirea vreo asezare omeneasca. A zarit un card de cerbi, a luat arcul si a doborat sapte, cate unul pentru fiecare corabie. Marinarii au dus cerbii pe corabii si au incins un ospat cu carne fripta si vin din belsug, intristanduse doar de soarta celor pieriti in furtuna. In acest timp Afrodita il ruga pe marele Zeus sa-l ajute pe fiul ei, Enea sa ajunga in Italia si sa inalte zidurile cetatii fagaduite, astfel ca din sangele troienilor sa se nasca puterea romana. Zeus trimise la Cartagina pe crainicul Mercur, care sa duca porunca reginei Didona sa dea ospetie troienilor cand se vor abate prin regatul ei. Enea, cutreierand prin tinutul necunoscut, se intani intr-o padure cu zeita Afrodita prefacuta la chip ca o amazoana. Aceasta le povesti ca se afla intr-o tara locuita de fenicieni si condusa de printesa Didona-Elisabeta al carei sot fusese ucis. Le mai spuse sa nu-si piarda curajul si sa mearga pana la capat pentru ca zeii ii vor ajuta. Enea a mai aflat ca din cele treisprezece corabii pe care le credea pierdute, douasprezece se aflau in portul Cartaginei, impinse de Poseidon. Apoi zeita pieri din ochii lor lasand in urma ei un miros de ambrozie. In acel moment Enea si-a dat seama ca a vorbit cu mama sa. Apoi Enea si oamenii sai s-au italnit cu regina Didona pe care a rugat-o sa-i gazduiasca. Regina l-a recunoscut pe fiul zeitei Afrodita si i-a primit in palatul sau .

In acest timp, Afrodita l-a trimis pe copilasul ei, Cupidon sa ii sageteze inima Didonei pentru a se indragosti de Enea. Acesta i-a ascultat porunca dar, din joaca, l-a scrijelit si pe Enea cu o sageata pe care o tot invartea in mana. Astfel, Enea si Didona s-au indragostit si s-au casatorit, traind fericiti, timp in care Enea a uitat de tinta calatoriei sale. Auzind acestea, Iarbas, fiul lui Jupiter, il ruga pe tatal sau sa-l trimita pe Mercur pentru a-i porunci lui Enea sa porneasca deindata spre Italia pentru a pune bazele cetatii, asa cum fagaduise. Mercur porni in zbor cu aripile-i de aur si il indemna pe Enea sa plece la drum. Acesta ingheta de spaima si se pregati pe furis de plecare. Regina prinse insa de veste si incerca sa-l opreasca, dar Enea i-a spus ca trebuie sa-si indeplineasca menirea si a pornit la drum. Orbita de furie, regina a adunat toate lucrurile lui Enea, a facut un rug mare si, spunand surorii sale ca vrea sa faca o vraja pentru a-l opri pe Enea, lua sabia acestuia si si-o infipse in piept. Inainte de a muri, regina l-a blestemat pe Enea ca atunci cand va pune piciorul in noua sa patrie sa fie primit cu razboaie crancene, iar trupul sa-i ramana neingropat in mocirle. Apoi, Didona a murit. In acest timp, Eneea, cu sufletul indurerat, banui ca Didona si-a pus capat vietii. Ei s-au lasat in voia vanturilor, care i-au dus inapoi la troianul Aceste. Aici, Enea a facut serbari in cinstea lui Anhise, caci se implinea un an de la moartea lui. Dar Hera, care mereu era manioasa pe troieni, a trimis-o pe zeita curcubeului deghizata intr-o batrana intre femeile care se uitau la jocuri, si le-a indemnat sa dea foc corabiilor lui Enea, pe motivul ca acesta le poarta mereu pe drumuri, si ca ar fi mai bine sa ramena aici. Dupa aceea zeita disparu, iar femeile ispitite au inceput sa dea foc corabiilor lui Eneea, iar Hera atata focul cu un vant. Dar barbatii au vazut la timp si, cu ajutorul lui Zeus, care a trimis un nor de ploaie, au stins focul. Oamenii care nu au mai avut loc, sau cei care nu au mai vrut sa continuue, au ramas in tara lui Aceste, cladind o noua patrie. Enea si oamenii lui au pornit din nou pe mari, iar chiar Poseidon, rugat de mama lui Enea, deschidea drum

corabiilor troiene, in timp ce toti carmuitorii dormeau, in afara de cel mai bun, care a fost adormit de-a sila de zeul Somn, si aruncat in mare. Cu toate acestea, troienii au ajuns pe tarmul Italiei, in portul Cume. Aici, Eneea cu cativa oameni au pornit in cautarea Sibilei, care ghicea viitorul. Aceasta i-a spus ca poate intra usor in Infern, dar pentru a iesi ii trebuie o crenguta de aur, care se va rupe doar daca Zeus ii permite sa iasa, iar daca nu o va putea rupe, atunci sa nu intre. Enea a rupt crenguta si a intrat in Infern, alaturi de Sibila. A strabatut tot infernul, a vazut-o pe Didona, pe Hector, si pe multi altii care au cazut la Troia, si, in sfarsit, pe tatal lui, care i-a spus ca din neamul lui Julus se vor naste mari eroi, incepand cu Romulus, cel dintai rege al Romei, si pana la Cezar si fiul lui, August Octavian. Anhise i-a mai spus ca la inceput Roma va avea parte de un sir de razboaie, iar dupa ce Octavian va lua pe umerii lui grijile Romei, va urma pace si liniste. Apoi, Eneea ii dadu crenguta de aur Persefonei si iesi afara din Infern, intocandu-se la ai sai. Apoi, Enea cu troienii au plecat iarasi pe mare si, pana la urma, au ajuns in Italia, la locul dorit. Acolo si-au facut niste mese din aluat, iar dupa ce au gatat de mancat au inceput sa isi roada mesele. Micul Julus a exclamat, razand ne mancam mesele!!! , iar Enea si-a dat seama ca se implinise blestemul harpiei. Dupa aceea, Enea trimise 100 de oameni ca soli la regele Latinus. Acest rege avea o fata pe nume Lavinia, care trebuia sa se marite cu Turnus. Cu toate ca multi asteptau aceasta nunta, mai ales mama fetei, Amata, astrele erau impotriva acestei nunti, iar zeii spuneau ca fata era sortita unui print strain. Cand solii au ajuns la Latinus, acesta i-a primit cu voie buna, si le-a spus sa ii spuna printului lor sa il socoteasca ca si prieten. Dar sigur ca Hera nu privea cu ochi buni aceasta prietenie, asa ca a trimis-o pe cea mai rea dintre furii sa strice voia buna dintre regele Latinus si Enea. Furia s-a dus mai intai la Amanta, si a innebunit-o, acesteia neplacandu-i de la inceput faptul ca Lavinia se va marita cu Enea.

Apoi s-a dus la Turnus, care dormea, si i-a aratat in vis ca Lavinia se casatoreste cu Enea. Acesta si-a luat oastea si a plecat catre regele Latinus. Dupa aceasta, furia se intoarce in infern. Turnus, ajungand la palatul lui Latinus, se certa cu regele, iar poporul il invinuia ca da tara pe mana troienilor; dar regele nu se indupleca, ci spunea ca impotrivirea lor ii duce la pierire. Dar Turnus a vrut razboi. Alaturi de el au fost multe popoare, cu regi mandri, si chiar si oameni din tara lui Latinus, care i se impotriveau lui Enea. In acest timp Enea si oamenii lui dormeau. In vis i se arata lui Enea zeul Tibrului, care ii spuse ca Turnus vrea razboi, si ca el il va calauzi pe mare pana la regele Evandru, dusmanul de moarte al lui Turnus, care i se va alatura, si, alaturi de el, alti regi. Atunci Enea se trezi din somn si porni la acel rege. Cand a ajuns, regele a fost bucuros sa il ajute. Evandru ii mai arata lui Enea niste dealuri despre care mama sa, vestita prevestitoare, i-a spus ca se vor numi colinele Romei. In acest timp, in Olimp, Afrodita era ingrijorata de soarta fiului ei, asa ca il ruga pe sotul ei, Hefaistos, sa ii faca niste arme stralucitoare lui Enea, cum nu s-au mai vazut vreodata. Acesta, vrajit de frumusetea Afroditei, i-a ascultat porunca. Cand Hefaistos lucra la armele lui Enea, regele Evandru i-a spus lui Enea ca in lupta il va ajuta si oamenii din Eutria, care au fost chinuiti de Mezentiu, un aliat de-al lui Turnus, care va lupta si el in razboi. Atunci Enea a plecat catre Eutria, iar oamenii de acolo erau gata de plecare. In acea tara, a coborat un nor care i-a adus armele lui Enea, pe care era scrisa toata istoria stralucita a Romei, caci Hefaistos era un stiutor al viitorului, dar Enea nu stia ce inseamna toate acele poze. Cand Hera a aflat ca troienii au ramas fara capitan, a trimis-o pe Iris sa il vesteasca pe Turnus, ca acesta sa inceapa lupta in zori. El se indrepata catre troieni, dar pe acestia ii aparau zidurile pe care le facuse Enea. Lupta incepu, dar in ziua aceea nimeni nu a iesit pe porti, iar Turnus incerca sa ii ademeneasca pe troieni,

dandu-le foc la corabii, dar acestea s-au transformat in zane. In acea noapte, doi oameni au fost omarati, pentru ca au plecat sa il caute pe Enea. Troienii erau nadajduiti. Dar, cand l-au vazut pe Enea venind, toti au iesit pe portile deschise de mai de mult de doi batrani. Lupta a durat mult, iar JulusAscaniu l-a omorat pe cumnatul lui Turnus, aceasta fiind prima lui vitejie. Hera l-a rugat pe Zeus sa ii prelungeasca zilele lui Turnus, iar acesta l-a trimis intr-o barca la ai sai. Mezentiu l-a omorat pe fiul lui Evandru, Palas, si i l-a trimis tatalui lui. Atunci, Enea fu la un pas sa il omoare pe Mezentiu, daca nu s-ar fi bagat fiul lui Mezentiu intre ei, astfel jertfindu-se pentru tatal lui, care tot a fost omorat de Enea. Apoi regele Latinus a cerut o invoire de 12 zile pentru ingroparea mortilor. In acest timp, femeile vaduve din cetatea latinilor plangeau, si doreau ca Turnus sa lupte singur pentru femeia dorita. Dar cand Turnus a vazut oastea lui Enea venind, s-a dus la lupta insotit de amazoane, iar sefa lor, Camila, a fost omorata de Ahate, care, la randul lui, a fost omorat de protectoarea amazoanelor, zeita Diana. Turnus a plecat sa apere oastea lui ramasa acolo, deoarece multi latini fugeau din fata troienilor, iar Enea s-a dus sa il intampine, dar a venit noaptea si fiecare s-a intors in tabara lui. A doua zi, Turnus a vrut sa lupte cu Enea, dar acesta sia incalcat juramantul cand Enea se vindeca din cauza ranii unei sageti. Dar, pana la urma, cu toate incercarile sorei lui Turnus de a-i prelungi viata, Enea l-a omorat. Dupa moartea lui Turnus, Enea a castigat-o pe Lainia si pamantul roman, regina Ahate s-a ucis, iar din neamul lui Julus-Ascaniu au urmat multi eroi, si stralucirea Romei a fost asa cum a spuas-o tatal lui Enea, Anchise, in Infern; cu toate ca Hera l-a rugat pe Zeus ca romanii sa nu pastreze hainele si obiceiurile troienilor, si asa s-a intamplat.