ELEV: Mocanu Beatrice, Tămaș Nicola, Vasilescu Sara

CLASA: a X-a A

MITUL LUI ISIS ȘI OSIRIS

Osiris este cel mai cunoscut dintre zeii vechiului Egipt, iar legenda lui
Isis şi a lui Osiris este una care a înfruntat vremurile, dă inuind fă ră să -şi fi
pierdut savoarea iniţială şi nu mai puţin iniţiatică .
Numele de Osiris a fost tradus ca „loc al creaţiei”, „bucurie a ochilor
mei”, „fiinţă regenerată perpetuu”. După toate tradiţiile, el era un Rege
legendar, celebru prin vigoarea şi dreptatea cu care guverna Egiptul, cel
care i-a învă ţat pe locuitorii vă ii Nilului să -şi cultive pă mînturile şi să
îngrijească viile; nu întîmplă tor, era glorificat în imnurile vechilor egipteni:
„Tu eşti Nilul, zeii şi oamenii tră iesc prin inundaţiile tale”, „Tu eşti tată şi
mamă a oamenilor, ei tră iesc prin respiraţia ta şi mă nîncă din carnea
trupului tă u”. Tră dat şi asasinat de Seth, fratele să u, Osiris este înviat de
soţia sa, regina Isis. Acesta este într-o formă simplificată mitul central al
gîndirii egiptene, referinţă majoră a esoterismului iniţierii în misterele
divine.
Cunoscutul egiptolog Christian Jacq, unind cu mă iestrie competenţele
de cercetă tor cu talentul literar, oferă o frumoasă interpretare a mitului: La
Légende d’Isis et d’Osiris, Paris, Editions Maison de Vie, coll. „Voir
l’essentiel”, 2010, 96 p. Acest mit, care în adevă r este mitul lui Isis şi al lui
Osiris, cei doi fiind un cuplu model al instituţiei regale, garant al stabilită ţii
şi armoniei, permitea iniţiaţilor să înţeleagă misterul suprem: triumful
vieţii asupra morţii. Mitul era pentru vechii egipteni o cale de cunoaştere
care ducea că tre lumină . Texte ale înţelepciunii egiptene, datînd de mai
bine de patru milenii, cum ar fi Textele piramidelor, Cartea morţilor sau
Textele sarcofagelor, sînt cele care conturează mitul lui Isis şi al lui Osiris;
acestor texte avea să li se adauge unul aparţinînd lui Plutarh, Isis şi Osiris,
el însuşi iniţiat în misterele vechi egiptene. Un ecou al legendei lui Isis şi a
lui Osiris este şi opera Flautul fermecat a lui Mozart, compusă într-o epocă
de efervescenţă a că ută rilor de a cunoaşte şi înţelege vechea civilizaţie
egipteană . Tamino/Osiris şi Pamina/Isis reformează cuplul primordial,
aflat la originea întregii armonii. Pamina, „femeia care nu se teme nici de
noapte nici de moarte este Venerabilă şi va fi iniţiată ”, îi spune lui Tamino:
„Pretutindeni voi fi ală turi de tine. Te voi ghida eu însă mi, iubirea mă va
îndruma!”
Prin calită ţile sale de conducă tor, Osiris a adus bună starea şi a
ră spîndit dreptatea şi armonia printre locuitorii vechiului Egipt; în toate
reformele sale i-a fost ală turi Isis, soţia sa. Totdeauna acţiunile
binefă că toare stîrnesc invidia, încît Seth, fratele lui Osiris, plă nuieşte
asasinarea fratelui, folosind un truc, anume oferind un frumos cufă r celui
ale că rui mă suri ale corpului se vor potrivi cu cele ale cufă rului, după ce
avînd mă surile lui Osiris, confecţionase cufă rul aidoma. Odată ce Osiris s-a
aşezat în cufă r, Seth împreună cu complicii să i, îl închid şi îl aruncă în Nil, în
sinistra zi de 17 noiembrie, sub semnul scorpionului. După că ută ri care o
duc pînă pe ţă rmurile Libanului, la Byblos, Isis gă seşte sarcofagul cu trupul
lui Osiris, îl aduce în Egipt pentru a-l înmormînta la Abydos; Seth decide ca
de această dată planul ucigaş să fie fă ră cusur: va tă ia în bucă ţi trupul lui
Osiris, aşa încît să nu poată fi înviat. Isis însă va descoperi una cîte una pă rţi
din corpul lui Osiris, şi cu ajutorul lui Nout, zeiţa cerului, şi a lui Nephtys
trupul regelui va fi reconstituit, simbol al iubirii nestră mutate pe care i-a
purtat-o Isis.
Legenda spune că Isis a ră mas însă rcinată cu Osiris, fiul lor, Horus,
fiind cel care va conduce regatul după ce îl va ucide pe Seth, ră zbunînd
astfel uciderea tată lui să u. „Osiris! Tu erai plecat, dar ai revenit; dormeai,
dar te-ai trezit, ai murit, dar tră ieşti din nou”, cu aceste cuvinte i se
adresează Horus tată lui să u, Osiris, resuscitat ca „persoană spirituală ” şi
energie vitală . Osiris este sursă a fecundită ţii şi fertitilită ţii, este temei al
creaţiei: „Fie că tră iesc, fie că mor, eu sînt Osiris! Eu pă trund în tine şi
reapar dincolo de tine; pier în tine şi cresc în tine…Zeii tră iesc în mine
pentru că eu tră iesc şi cresc în grîul care îi susţine. Am devenit Stă pînul
Ordinii…Ră sar din trupul Ordinii…”, scrie în Textele Sarcofagelor. Osiris
înviat este reprezentarea divinită ţii şi a inteligenţei creatoare. Spirit
universal, întrupare a eternită ţii, el separă muritorul de nemuritor, menţine
coeziunea forţelor vitale.
„Avem de a face, scria Mircea Eliade, cu o foarte îndră zneaţă
valorizare a morţii, asumată de acum înainte ca o transmutare exaltantă a
existenţei întrupate. Moartea desă vîrşeşte trecerea de la sfera
neînsemnatului la sfera semnificativului. Mormîntul este locul unde se
împlineşte transfigurarea omului, că ci mortul devine un Akh, un spirit
transfigurat. Ceea ce contează pentru noi este faptul că Osiris devine
progresiv modelul exemplar nu numai al suveranilor, ci şi al fiecă rui
ELEV: Mocanu Beatrice, Tămaș Nicola, Vasilescu Sara
CLASA: a X-a A
individ.” Mitul lui Osiris este unul al drumului că tre Lumină , al accederii la
Cunoaştere, al triumfului Vieţii asupra morţii, al armoniei pă rţilor într-un
Tot.