Isis și Osiris

Osiris este cel mai cunoscut dintre zeii vechiului

Egipt, iar legenda lui Isis şi a lui Osiris este una care a
înfruntat vremurile, dăinuind fără să-şi fi pierdut
savoarea iniţială şi nu mai puţin iniţiatică.
Numele de Osiris a fost tradus ca „loc al creaţiei”,
„bucurie a ochilor mei”, „fiinţă regenerată perpetuu”.
După toate tradiţiile, el era un Rege legendar, celebru
prin vigoarea şi dreptatea cu care guverna Egiptul, cel
care i-a învăţat pe locuitorii văii Nilului să-şi cultive
pământurile şi să îngrijească viile; nu întîmplător, era
glorificat în imnurile vechilor egipteni: „Tu eşti Nilul,
zeii şi oamenii trăiesc prin inundaţiile tale”, „Tu eşti tată
şi mamă a oamenilor, ei trăiesc prin respiraţia ta şi
mănîncă din carnea trupului tău”.
În mitologia egipteană, Isis este considerată zeița
magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei
matrimoniale și fidelității femeii față de soț.

Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama

lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate
de vechii egipteni. Ea aparține Eneadei de la Heliopolis,
iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor.

Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”,

ea fiind o personificare a tronului faraonului și a puterii
regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început
„muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai
multor regine egiptene deificate.

Trădat şi asasinat de Seth, fratele său, Osiris este

înviat de soţia sa, regina Isis. Acesta este într-o formă
simplificată mitul central al gândirii egiptene.
Cei doi au creat un cuplu model al instituţiei regale,
garant al stabilităţii şi armoniei, făcându-ne să înțelegem
misterul suprem: triumful vieţii asupra morţii.
Mitul era pentru vechii egipteni o cale de cunoaştere
care ducea către lumină.
 Prin calităţile sale de conducător, Osiris a adus
bunăstarea şi a răspîndit dreptatea şi armonia printre
locuitorii vechiului Egipt; în toate reformele sale i-a fost
alături Isis, soţia sa.
Totdeauna acţiunile binefăcătoare stîrnesc invidia,
încât Seth, fratele lui Osiris, plănuieşte asasinarea
fratelui, folosind un truc.
Astfel, îi oferă un frumos cufăr celui ale cărui măsuri
ale corpului se vor potrivi cu cele ale cufărului, după ce
avînd măsurile lui Osiris, confecţionase cufărul aidoma.
Odată ce Osiris s-a aşezat în cufăr, Seth împreună cu
complicii săi, îl închid şi îl aruncă în Nil, în sinistra zi de
17 noiembrie, sub semnul scorpionului.
 După căutări care o duc pînă pe ţărmurile Libanului,
la Byblos, Isis găseşte sarcofagul cu trupul lui Osiris, îl
aduce în Egipt pentru a-l înmormînta la Abydos.
Seth decide ca de această dată planul ucigaş să fie fără
cusur: va tăia în bucăţi trupul lui Osiris, aşa încît să nu
poată fi înviat. Isis însă va descoperi una cîte una părţi
din corpul lui Osiris, şi cu ajutorul lui Nout, zeiţa cerului,
şi a lui Nephtys trupul regelui va fi reconstituit, simbol al
iubirii nestrămutate pe care i-a purtat-o Isis.
Legenda spune că Isis a rămas însărcinată cu Osiris,
fiul lor, Horus, fiind cel care va conduce regatul după ce
îl va ucide pe Seth, răzbunînd astfel uciderea tatălui său.
„Osiris! Tu erai plecat, dar ai revenit; dormeai, dar te-ai
trezit, ai murit, dar trăieşti din nou”, cu aceste cuvinte i se
adresează Horus tatălui său, Osiris, resuscitat ca
„persoană spirituală” şi energie vitală.
Osiris este sursă a fecundităţii şi fertitilităţii, este
temei al creaţiei: „Fie că trăiesc, fie că mor, eu sînt
Osiris! Eu pătrund în tine şi reapar dincolo de tine; pier în
tine şi cresc în tine…Zeii trăiesc în mine pentru că eu
trăiesc şi cresc în grîul care îi susţine. Am devenit
Stăpînul Ordinii…Răsar din trupul Ordinii…”, scrie
în Textele Sarcofagelor.
Osiris înviat este reprezentarea divinităţii şi a
inteligenţei creatoare. Spirit universal, întrupare a
eternităţii, el separă muritorul de nemuritor, menţine
coeziunea forţelor vitale. „Avem de a face, scria Mircea
Eliade, cu o foarte îndrăzneaţă valorizare a morţii,
asumată de acum înainte ca o transmutare exaltantă a
existenţei întrupate.
Osiris devine progresiv modelul exemplar nu numai al
suveranilor, ci şi al fiecărui individ.”
Mitul lui Osiris este unul al drumului către Lumină, al
accederii la Cunoaştere, al triumfului Vieţii asupra
morţii, al armoniei părţilor într-un Tot.
Impresionanta iubire conjugală a acestei zeiţe pentru
Osiris, iubire plină de semnificaţii cultice, constituia un
exemplu la care mereu s-au făcut referiri în Antichitate.
Legenda lui Isis și Osiris are multe puncte comune cu
povestea Cybelei și a lui Attis sau cea a Astartei și a lui
Adonis. Imaginea lui Isis, de mama iubitoare față de fiul
ei Horus, dar și ca soție iubitoare loială și grijulie față de
soțul ei Osiris, a avut o mare însemnatate pentru adepții
cultului ei, în dublă ipostază de soție și mamă.
Horus era venerat ca fiu credincios și iubitor, iar
reprezentarea lor apare cu Isis ținându-l în brațe pe
acesta.