Orestia

„Orestia”, singura trilogie din creația dramatică a Greciei antice, este unul dintre textele
aparținând lui Eschil și s-ar putea regăsi și în manualul tău de literatură universală pentru clasa a
XI-a, motiv pentru care aici găsești un rezumat complet al operei.

Prin urmare, dacă nu ai reușit încă să citești această operă sau dacă nu îți mai amintești
momentele cheie, echipa Liceunet îți pune la dispoziție rezumatul operei dramatice.

Aici vei găsi rezumatul celor trei tragedii care compun opera: „Agamemnon”, „Hoeforele” și
„Eumenidele”, precum și detalii despre personajele acestui text sau subiectul în jurul căruia se
conturează acțiunea.

Rezumat
„Orestia” e singura trilogie din creația dramatică a Greciei antice, care supraviețuiește până în
zilele noastre. Această operă a lui Eschil e compusă din tragediile „Agamemnon”, „Hoeforele”
și „Eumenidele”, dar se pare că ar fi avut și o urmare, sub forma unei piese satirice, intitulată
„Proteu”, care a fost, însă, pierdută. Substratul trilogiei este mitologic, ea referindu-se la linia
ereditară a Atrizilor, blestemați să se ucidă între ei generație după generație. Preluarea lui Eschil,
ridică probleme morale fundamentale, ca aceea a conflictului dintre o răzbunare personală
justificată și justiția care poate condamna sau achita pe cel care se răzbună, rolul ei fiind să
distingă binele dincolo de motivațiile individuale cele mai justificabile.

De la început, în atmosfera piesei „Agamemnon” se îmbină speranța cu prevestirea rea. Un

străjer veghează de pe acoperișul palatului lui Agamemnon, așteptând de un an, nerăbdător
„precum un câine”, să vadă semnalul care anunță căderea Troiei. Semnalul e în sfârșit văzut, iar
asta înseamnă întoarcerea foarte curândă a conducătorului aheilor, de la război. Paznicul fusese
pus în post de Clitemnestra, soția lui Agamemnon, iar vestea care îi este adusă o face să jubileze
de bucurie, însă în spatele acestei bucurii pe care o afișează, nu se află simpla dorință de a-și
regăsi soțul cu bine, ci aceea de a-l omorî, așa cum planifica în secret, împreună cu concubinul
ei, Egist.   Clitemnestra își justifică teribila înclinație prin cruzimea de care dăduse dovadă
Agamemnon, înainte de plecarea sa la război – el și-a sacrificat fiica, pe Ifigenia, pentru ca flota
aheilor să poată porni pe mare. Mai apoi, setea de răzbunare a Clitemnestrei e aprinsă și mai mult
de infidelitatea soțului ei: Agamemnon se întoarce cu concubina lui, de la război, cu Casandra,
cea blestemată de Apolon să prezică orice catastrofă, însă, să nu fie crezută de nimeni, decât
atunci când e prea târziu.