Student : Paun Diana-Elena

Specializare : Engleza-Turca

Anul II

„Fedra”-Analiza

In acest referat voi prezenta diferentele de abordare ale operei „Fedra” scrisa de Seneca(54

d. Hr.) si ulterior adaptata de Jean Racine(1677).Totodata,voi urmari cum ereditatea mitica se

regaseste in cele doua,prezentand si comparand metodele folosite,cu scopul de a pune in

evidenta conceptele utilizate de cei doi pentru a oferi unicitate dar in acelasi timp pastrand

tiparul mitic clasic.

Seneca a publicat in 54 d. Hr. tragedia romana cu subiect grecesc,in care este prezentata

povestea Fedrei,sotia lui Tezeu si fiica regelui Cretei,Minos si pasiunea ei puternica pentru

fiul lui Tezeu dintr-o casatorie anterioara,Hipolit.Intrucat Tezeu disparuse de ani buni pentru

a o cauta pe Persefona si nimeni nu ii putea da de urma,Fedra a realizat ca nu isi mai poate

ascunde sentimentele puternice pe care le simtea pentru fiul sau vitreg,asa ca a decis sa i le

marturiseasca,in ciuda incercarilor esuate ale servitoarei sale in a o convinge sa renunte.Fedra

traieste un conflict interior,amenintand chiar ca isi va lua viata,nestiind cum sa

procedeze,insa intr-un final decide ca sentimentele ei sunt mult mai importante decat urmarile

si ca ii va confesa acestuia.Seneca il descrie pe Hipolit in lucrarea sa drept un barbat cu o ura

profunda fata de femei in general,dar in mod special fata de mama sa vitrega,Fedra.Acesta

este socat si dezgustat la auzul acestor lucruri si o ameninta cu moartea,insa renunta la acest

lucru.Seneca prezinta in lucrarea sa stereotipul acelor timpuri al mamelor vitrege insa intr-o

maniera diferita,in care motivele acesteia sunt expuse astfel incat sa simpatizam cu aceasta.

Fedra dezamagita si ranita de reactia lui Hipolit,pentru a-si salva demnitatea,il acuza pe
acesta ca a vrut sa o atace si sa profite de ea,cerand ajutor oamenilor din Atena.In cele din

urma,Tezeu se reintoarce spre uimirea tuturor,iar pentru a evita un eventual conflict cu

acesta,Fedra il acuza si in fata sa de cele mentionate precedent urmand ca Tezeu sa se

razbune pe fiul sau in urma celor auzite.In cele din urma,Tezeu apeleaza la Neptun pentru a-l

ajuta sa il distruga pe Hipolit,lucru care se si intampla.Abia dupa ce afla de moartea

acestuia,Fedra,cuprinsa de remuscari decide sa ii marturiseasca sotului sau adevarul.Aceasta

isi gaseste sfarsitul cazand in propria sabie.

Prezentand pe scurt abordarea lui Seneca asupra operei „Fedra”,cu ajutorul variantei lui

Jean Racine voi supune analizei cele doua versiuni pentru a puncta concret diferentele dar si

cum cei doi au mentinut anumite asemanari pentru a pastra totusi miezul operei.Jean Racine o

prezinta pe Fedra intr-o maniera total diferita fata de cum o face Seneca,astfel incat aceasta

este descrisa initial ca fiind grav bolnava iar aceste sentimente puternice pe care le simte

pentru fiul sau vitreg o macina.Din acest motiv traieste un adevarat conflict interior cu

proprile emotii,preferand chiar sa fie lasata sa moara.Pornind de la acest prim aspect,putem

observa o diferenta intre cele doua variante. Jean Racine o descrie pe Fedra bolnava,

preferand sa fie lasata sa moara in loc sa traiasca avand aceste sentimente puternice pentru

fiul sau vitreg.Cu toate acestea,auzind ca sotul sau Tezeu a murit si fiind nevoie de un urmas

la tron,aceasta realizeaza ca se poate folosi de aceasta scuza pentru a-i propune lui Hipolit sa

formeze o alianta astfel incat sa ii asigure locul la tron fiului sau.

Asadar,in timp ce Fedra lui Seneca este descrisa ca fiind directa si chiar „fara

rusine”,preferand sa isi ia singura viata decat sa traiasca cu aceasta pasiune pentru Hipolit si

sa nu poata sa o impartaseasca,Fedra lui Racine este jenata de propriile sentimente,dovada ca

aceasta se foloseste de presupusa moarte a sotului sau pentru a-l avea pe Hipolit si implicit sa

ii marturiseasca ce simte.
 O alta diferenta este faptul ca in opera lui Racine,Hipolit este indragostit de o alta

femeie,mai exact de Aricia, sora Pallandinilor, clanul inamic al lui Tezeu.In opera lui Seneca

acesta este vazut drept un barbat care ura femeile,insa Racine il umanizeaza pe acesta

incluzand-o pe Aricia in opera.Din cauza acesteia,cuprinsa de gelozie si simtindu-se

ranita,Fedra prefera sa nu ii marturiseasca lui Tezeu la intoarcerea acestuia adevarul,dorind sa

se razbune pe Hipolit pentru ca a aflat ca este indragostit de o alta femeie,lasand sa se

inteleaga ca Hipolit a dorit sa o abuzeze.Asadar,aceasta Fedra este mult mai

sensibila,vulnerabila si geloasa dar totodata si rusinata de ceea ce simte.

Putem adauga aici si cum in varianta lui Seneca,dupa ce Fedra ii marturiseste lui Hipolit

sentimentele fata de el,acesta o ameninta cu sabia si ca ii va lua viata dar renunta,iar cum in

varianta lui Racine,aceasta simtind ca urmeaza sa fie refuzata,se roaga de acesta sa o omoare

pentru a scapa de acest infern in care traieste.

Totodata,un punct cheie in a puncta diferentele in abordare a mitului Fedrei este finalul

operei,descris diferit de cei doi.Seneca prezinta cum Fedra,indurerata de moartea lui Hipolit il

acuza pe Tezeu de cruzimea de care a dat dovada in a-si ucide propriul copil si ii spune

acestuia adevarul,urmand sa cada in propria sa sabie si sa moara.Racine abordeaza finalul

intr-un mod total diferit,astfel incat Fedra practic il condamna pe Hipolit indirect la moarte in

momentul in care se razgandeste sa ii marturiseasca lui Tezeu ca Hipolit este nevinovat

pentru ca este cuprinsa de gelozie si vrea ca acesta sa plateasca.In incheiere,aceasta apare in

fata sotului sau si ii marturiseste ca fiul sau era nevinovat,urmand sa se sinucida cu otrava de

la Medea.

Cu toate ca atat Racine cat si Seneca abordeaza Fedra diferit,putem spune ca acestia

pastreaza tiparul de baza al acestui mit.Observam cum in ambele se pastreaza acea ereditate

mitica in care personajele au parte de acelasi destin in cele din urma.Fedra,chiar daca prin

metode diferite,in final isi pierde viata.Asemenea se intampla si cu Hipolit care,acuzat pe

nedrept si pedepsit de tatal sau,isi pierde viata.Putem sa observam cum atat Racine cat si

Seneca urmeaza tiparul clasic al mitului,respectandu-l dar modificand totusi anumite aspecte

pentru a oferi acel aer unic.

In concluzie,putem preciza pe baza celor mentionate precedent faptul ca Seneca si Jean

Racine ofera versiunilor lor ale tragediei dramatice „Fedra” un aer unic prin care prezinta

cursul evenimentelor,insa respecta cu strictete bazele mitului Fedrei,dovedind cum in cele din

urma personajele vor avea acelasi destin care le era menit.

BIBLIOGRAFIE

https://en.wikipedia.org/wiki/Ph%C3%A8dre

https://en.wikipedia.org/wiki/Phaedra_(Seneca)

https://www.ancient-literature.com/rome_seneca_phaedra.html