Mitologia greco-romană

Zeus
Zeus era, în mitologia greacă, zeul suprem,
părintele zeilor şi al oamenilor. Ca zeu al
cerului, el locuia pe vârful muntelui Olimp,
vârf care era socotit a fi în cer. Şi tot ca zeu
al cerului, el era stăpânul norilor, al ploii, al
zăpezii, al tunetului şi al fulgerului, fiind
reprezentat cu un fulger în mână. El supra-
veghea împlinirea justă a angajamentelor,
respectarea dreptăţii, împlinirea obligaţiilor
conjugale.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos şi ai
Rheei. Rheea, ca să-l scape de urgia tatălui
său, care-şi înghiţea rând pe rând copiii de
îndată ce se năşteau, l-a ascuns pe Zeus în
Creta, unde a fost îngrijit de către două
nimfe, Adrasteia şi Ida. Acestea îl hrăneau
cu lapte de la capra Amaltheia şi cu
ambrozie. Cureţii (apărătorii lui Zeus) îl
protejau pe micul zeu şi făceau zgomot cu
armele când acesta plângea, ca nu cumva să-
l audă Cronos. Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei şi al Metisei, detronarea
tatălui său. După ce l-a silit pe Cronos să-şi verse înapoi copiii înghiţiţi, Zeus, împreună cu fraţii
săi acum reîntorşi la viaţă, i-a declarat război lui Cronos. În ajutorul acestuia au sosit însă fraţii
lui Cronos, titanii. Însă ciclopii şi hecatonheirii (uriaşi cu o sută de braţe) erau de partea lui Zeus.
Lupta a durat zece ani şi a luat sfârşit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stăpânul întregului
Univers. El a dăruit Lumea subpământeană fratelui său Hades, iar Marea lui Poseidon, păstrându-
şi pentru sine Pământul. Până să dobândească pacea, a avut de înfruntat însă noi vrăjmaşi, de data
aceasta pe giganţii asmuţiţi împotriva sa de către Geea, care a născut un monstru înfricoşător,
Typhon, cu o sută de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, în cele din urmă,
Zeus a ieşit din nou şi definitiv biruitor, azvârlindu-l pe monstru în Tartar. Însă şi de acolo îi mai
ameninţa pe zeii olimpieni. El dezlănţuie furtunile şi vulcanii. Împreună cu Echidna, jumătate
femeie şi jumătate şarpe, el dădu naştere lui Orthos, un dulău fioros cu trei capete, lui Cerber,
câinele iadului şi pe Hidra din Lerna.
Ca stăpân suprem şi ca deţinător al puterii supreme absolute, Zeus era cel care împărţea dreptatea
printre oameni şi zei, el era expresia echilibrului şi a ordinii din natură şi din societate. Era socotit
zeul luminii, al fenomenelor naturale, deţinătorul fulgerelor şi, mai ales, al trăsnetelor -
manifestare cu precădere a forţei şi a mâniei sale divine. El domnea în palatul său aflat pe crestele
înalte ale Olimpului şi de acolo, înconjurat de ceilalţi zei, cârmuia destinele lumii, împărţind

Apetrei Costin, Clasa a VIII-a B

binele şi răul printre muritori şi veghind asupra împlinirii destinelor lor. În mitologia romană
Zeus purta numele de Jupiter.
Ahile
Ahile este un erou din mitologia
greaca. Este personajul principal din
Iliada, fiu al muritorului Peleu şi al
nereidei Thetis. Cufundat în apele
Styxului de către mama sa, pentru a-l
face nemuritor, i-a rămas vulnerabil
numai calcâiul neudat, deoarece de
acolo fusese ţinut.
O altă versiune a legendei spune că
Thetis l-ar fi miruit pe copil cu
ambrozie şi apoi l-a pus deasupra
focului, ca să ardă porţiunea de
muritor din el. Din aceasta operaţie a
fost întreruptă de Peleu şi, înfuriată, i-
a abandonat pe tată şi pe fiu. Peleu a
dat copilul în grija centaurului Chiron, care l-a crescut şi l-a educat.
Cand Ahile era copil, Chalcas a facut profeţia că cetatea Troiei nu va cădea fără ajutorul lui.
Thetis ştia însă că, dacă fiul ei se va duce la Troia va muri, aşa că l-a trimis la curtea lui
Lycomedes, în Scyros, unde a fost ascuns, deghizat în fată. În timpul şederii acolo, a avut o
legatură cu fiica lui Lycomedes, Deidamea, în urma căreia aceasta are un fiu, Pyrrhus (sau
Neoptolemus).
Ahile merge cu Odiseu la Troia, însoţit de cel mai bun prieten al lui, Patrocle. Printre faptele de
arme ale lui Ahile se numără capturarea a 23 de oraşe de pe teritoriul troian, inclusiv oraşul
Lymessos, de unde o ia ca prizoniera de război pe Briseis. Toate acestea constituie acţiunea
Iliadei. Ahile refuză să mai lupte alături de greci. Este de acord ca Patrocle să se ducă pe campul
de luptă şi să lupte în locul lui, purtnd armura sa. Patrocle este ucis a doua zi de eroul troian
Hector, care-l confundă cu Ahile.
Plin de tristeţe, din cauza morţii celui mai bun prieten, şi de mânie împotriva lui Hector, care-l
ucisese, se întoarce pe câmpul de luptă şi-l ucide pe Hector, pe care-l leagă de carul său de luptă,
înainte de a trece zidurile Troiei. La început refuză să înapoieze trupul lui Hector pentru a fi
înmormântat, dar la cererea tatălui acestuia, regele Priam, cedează şi-i înapoiază fiul mort.
După moartea lui Hector, Ahile continuă să lupte eroic. În cele din urmă, fiul lui Priam, Paris (sau
Alexandru), ajutat de Apollo, îl răneşte pe Ahile cu o sageată în călcai, ucigându-l.
Expresia „Calcâiul lui Ahile” este folosită pentru a indica partea slabă a cuiva.

Apetrei Costin, Clasa a VIII-a B

Despre un bărbat viteaz, o persoană cu capacităţi supraomeneşti, un erou - se zice că este un
Ahile.

Minotaurul
Înainte de a se sui pe tronul Cretei, Minos s-a luptat cu
fraţii săi pentru dreptul la domnie. Minos s-a rugat de
Poseidon să-i trimita un taur alb ca zăpada, semn că zeii
sunt de acord ca el să domnească. El a promis că va
aduce taurul drept ofrandă şi ca simbol al supunerii.
Din apele mării a răsărit un frumos taur alb, dar când
Minos l-a văzut, nu s-a mai îndurat să se lipsească de el,
închipuindu-şi că Poseidon nu-şi va aminti de
făgăduială; şi-a sacrificat în schimb cel mai frumos
exemplar din cireada lui.
Când Poseidon a aflat de păcăleală, el a făcut ca
Parsifae, soţia lui Minos, să se îndrăgostească de taur.
Rezultatul împerecherii dintre ei a fost monstrul numit
Minotaur. Creatura avea cap şi coadă de taur şi corp de
om. El a provocat atâta groază şi prăpăd în Creta, încât
Minos l-a chemat pe Dedal şi i-a poruncit arhitectului
să-i construiască un labirint uriaş, din care să fie imposibil de ieşit. Minotaurul a fost capturat şi
închis în labirint.
Timp de nouă ani, şapte tineri şi şapte fecioare au fost aduse ca tribut al oraşului Atena. Aceşti
tineri erau închişi în labirint, servind drept festin pentru Minotaur.
Când eroul grec Tezeu a auzit despre Minotaur şi sacrificiile care i se aduceau, a vrut să pună
capăt acestui masacru. Aşa că s-a prezentat de bună voie să fie trimis în Creta, în rândul
victimelor. După ce a sosit în Creta, el a cunoscut-o pe Ariadna, fiica lui Minos, care s-a
îndrăgostit de el. Ea i-a promis că-l va ajuta să scape de Minotaur; i-a dat un ghem de aţă pe care
l-a fixat de un stâlp la intrarea în labirint. Apoi, pe măsură ce a înaintat către Minotaur, a lăsat să
se desfăşoare firul din ghem. Întâlnind Minotaurul, Tezeu se luptă cu el şi reuşeşte să-l ucidă,
întorcându-se apoi pe drumul pe care desfăşurase firul.
Aşa e reuşit eroul Tezeu să ucidă Minotaurul şi să iasă din labirint.

Apetrei Costin, Clasa a VIII-a B