LACUL LEBEDELOR

Hideg Runa Maria

 PERSONAJE

• Odette – prințesa lebedelor

• Odillia (Odile) – fiica geniului rău
(Rotbart)
• Principesa – mama lui Siegfried
• Prințul Siegfried
• Bufonul
• Rotbart – geniul rău
• Maestrul de ceremonii
• Dascălul prințului
• pretenii și prietenele Prințului
• nobili de la curte, lebede mari și
lebede mici
 ACTELE

Actul I
În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prințese, blestemată de geniul rău, Rotbart. Urmează o
petrecere la majoratul prințului Siegfried, al carui mama îi propune ca a doua zi să-și aleagă o mireasă. Dansurile
nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se văd în zare ruinele
unui vechi palat. Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă
ruine. Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure.
Actul II
Ajunse la mal, lebedele se transformă în prințese chiar în momentul în care Siegfried voia să o țintească pe cea mai
frumoasă. Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta, îi destăinuie blestemul lor. Siegfried este
hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău, Rotbart, dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega
blestemul, ci printr-un jurământ de iubire. Siegfried îi jura iubirea.
Actul III
În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese. El le refuză și se arată
cucerit de o stranie pereche care intră neanunțată, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt fiica lui Rotbart) pe
Odilia. Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-și astfel jurământul.
Actul IV
Trădată, lebăda-prințesă se vede condamnată la prelungirea blestemului. Siegfried vine, recunoscându-și greșeala și
implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale
aurorei.
SPECTACOLE

Premiera a avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare)

din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi)
1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în
coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate,
publicul epocii nu era obișnuit cu stilul "simfonic"
al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles
bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și
coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce
a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec.
După moartea compozitorului, la cererea
conducerii teatrului Mariinsky din Sankt
Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au
modificat coregrafia baletului, iar dirijorul
teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai
multe modificări partiturii. În noua formă, baletul
a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un
succes bine meritat. Deși au mai existat și alte
versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent.