Lucifer este un nume deseori dat Satanei n credina cretin.

Aceast asociere a lui Lucifer cu cea a unui nger czut vine dintr-o interpretare particular a unui pasaj din Biblie (Isaia 14:3-20) care vorbete despre cineva care primete numele "steaua zilei" sau "steaua dimineii" (n latin, Lucifer) care semnific un om czut din Rai. Acelai cuvnt latin este folosit ca stea n Petru 1:19 i oriunde altundeva fr legtur cu Satana. Totui, n multe scrieri mai trzii dect cele ale Bibliei, cuvntul latin a fost folosit ca un nume care l desemneaz pe Satana. n latin, cuvntul "Lucifer" care nseamn "aductor de lumin" (de la lux, lucis, "lumin" i ferre,"a aduce"), este un num e pentru "steaua dimineii" (planeta Venus cu nfiarea ei ntunecat.Versiunea Bibliei n latina vulgar a folosit acest cuvnt de dou ori pentru a se referi la "steaua dimineii": o dat n Petru 1:19 pentru a traduce cuvntul grecesc ""(Phosphoros),[3] care are acelai sens literar al expresiei "aductorul de lumin" cum are "Lucifer" n latin; i o dat n Isaia 14:12 pentru a traduce "( "Hll), care nseamn i "steaua dimineii". n pasajul mai trziu, titlul de "steaua dimineii" este dat tiranului rege babilonian, despre care profetul spune c va cdea. Acest pasaj a fost aplicat ulterior prinului demonilor, astfel c numele de "Lucifer" a nceput s fie fo losit pentru Satana i a fost rspndit cu ajutorul unor lucrri precum Infernul lui Dante Alighieri i Paradisul Pierdut al lui John Milton, dar pentru vorbitorii de englez cea mai mare influen a fost determinat de utilizarea n King James. Un pasaj similar din Ezechiel 28:11-19, privind "regele din Tir", a fost aplicat, de asemenea, i lui Satana, contribuind la imaginea tradiional a Satanei i a cderii sale. Pe baza versetului 22:16 din Apocalipsa unde Isus vorbeste despre sine ca fiind Lucifer, Luceafar sau Steaua stralucitoare a diminetii(stella splendida matutina), primii cretini au folosit numele de Lucifer ca fiind un nume al lui Hristos,acest fapt este confirmat si in imnul religios Carmen Aurora, dar si in numele unui episcop crestin sanctificat cu numele de Sanct Lucifer din Cagliari, in secolul 4 en. Lucifer este numele latin pentru "Steaua Dimineii", att n proz, ct i n poezie, dup cum se vede n lucrrile lui Marcus Terentius Varro (11627 BC), Cicero (106-43 BC) i ale altor scriitori latini timpurii.[5] Cicero scria: Stella Veneris, quae Graece, Latine dicitur Lucifer, cum antegreditur solem, cum subsequitur autem Hesperos[6] Steaua lui Venus, numit n greac i Lucifer n latin, cnd precede soarele, i Hesperos, cnd urmeaz acestuia. i Plinius cel Btrn: sidus appellatum Veneris ante matutinum exoriens Luciferi nomen accipit contra ab occasu refulgens nuncupatur Vesper[7] Steaua numit Venus cnd rsare dimineaa, poart numele de Lucifer dar cnd lumineaz la apus, se numete Vesper. i poeii folosesc cuvntul "Lucifer". Ovidiu menioneaz de cel puin 11 ori Steaua Dimineii n poeziile sale. Virgiliu scria: Luciferi primo cum sidere frigida rura carpamus, dum mane novum, dum gramina canent[8] S ne grbim, cnd apa re Steaua Dimineii, Ctre puni reci, ct ziua-i nc nou, ct iarba-i nrourat.