Capitolul al III-lea

Constituţiile din România

I. Caracterizare generală
Constituţia este legea fundamentală a unei ţări care organizeaza funcţionarea instituţiilor statului, dar
şi drepturile şi libertăţiile cetăţeneşti.

II. Proiecte realizate de români, dar neaplicate:

 Constituţia Cărbunarilor – realizată la Iaşi, în 1822 de Ionică Tăutu, care făcea parte din
boierimea mică şi mijlocie;
 Actul osăbit de numire a suveranului românilor – realizat în 1838 de Ion Câmpineanu,
şeful Partidei Naţionale din Ţ.R.

III. Acte cu valoare constituţională:

1. Regulamentul organic
A fost realizat de o comisie de boieri munteni şi moldoveni conduşi de Minciaki în timpul ocupaţiei
militare româneşti asupra Ţărilor Române, care a avut loc între anii 1829-1834.
Acesta a fost aplicat din 1831 în Ţara Românească şi din 1832 în Moldova, având şi aprobarea Rusiei şi
a Turciei.
Pentru întâia oară regulamentul introducea un principiu nou de tip liberar şi anume separarea celor
trei puteri în stat:
 puterea executivă – o avea domnitorul ales de o Adunare Obstească Extraordinară;
 puterea legislativă – o avea Adunarea Obstească Extraordinară formată din boieri;
 puterea judecătorească – o avea Înaltul Divan al Ţării.
Domnitorul era ajutat de un consiliu format din şase boieri (un fel de guvern cu miniştri).
Pentru că a introdus instituţii asemănătoare în ambele ţări, regulamentul organic a netezit drumul
către unirea Moldovei cu Muntenia.
Regulamentul organic a rămas în vigoare până în 1858, adică până la Convenţia de la Paris, cu o mică
întrerupere în timpul Revoluţiei de la 1848.
2. Convenţia de la Paris (1858)
A fost realizată de reprezentanţii celor şapte puteri, privind Ţările Române, şi anume: Anglia, Franţa,
Rusia, Turcia, Austria, Prusia (Germania) şi Sardinia (Italia).
Convenţia prevedea ca Ţările Române să se unească într-un stat numit „Principatele Unite ale
Moldovei şi Valahiei”. De asemenea să aibe fiecare câte un domnitor, un guven, o adunare legislativă. În
comun trebuiau să aibă Comisia Centrală pentru Legi şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce trebuiau să
aibe sediul la Focşani.
Convenţia s-a aplicat până în 1864 şi a avut rol de constituţie, însă a stabilit o unire incompletă.
Poporul român a acţionat astfel pentru unirea completă:
 la 5 ianuarie 1859 – la Iaşi, Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales domn pe Al.I.Cuza;
 la 24 ianuarie 1859 – la Bucureşti, Adunarea Electivă a Ţării Româneşti l-a ales ca domn
tot pe Al.I.Cuza.
3. Statutul dezvoltator al Convenţiei de la Paris (1864)
A fost realizat de Al.I.Cuza, şi s-a mai numit „statutul organic” sau „statutul lui Cuza”.
După dubla sa alegere din 1859, Al.I.Cuza, în încercarea sa de a realiza Reforma Agrară s-a izbit de
rezistenţa Marii Boierimi, care domina Adunarea Legislativă.
La 2 mai 1864, Al.I.Cuza a dat o lovitură de stat prin care a înlăturat vechea adunare.

1
Al.I.Cuza a introdus un STATUT care a durat până în 1866 şi a mărit atribuţile, înfinţând a doua cameră
a parlamentului numită „Corp Ponderator” sau „Senat”. Prima cameră se numea Adunarea Deputaţilor.
Al.I.Cuza a supus statutul său aprobării populaţiei prin PLEBISCIT (Consultare populară prin da sau nu.
Azi se numeşte referendum).
Grupările politice s-au aliat între ele, formând „Monstruasa Coaliţie”, care în noaptea de 11 februarie
1866 l-au forţat pe Al.I.Cuza să abdice şi să părăsească ţara.

IV. Constituţiile reale:

1. Constituţia din 1866
A. context istoric – după abdicarea lui Al.I.Cuza din 11 februarie 1866, trebuia foarte repede adus la
tron un principe străin, deoarece Austria şi Turcia urmareau desfacerea unirii. Tronul i-a fost
propus contelui Filip de Flondra, înrudit cu Napoleon al III-lea, însa acesta a refuzat. Atunci
propunerea i s-a făcut lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen, înrudit cu Wilhem al III-lea, rege al
Prusiei, acesta acceptând. În mai 1866, Carol de Hohenzollern Sigmaringen a ajuns în România şi
a fost numit principe, decizie aprobată chiar de populaţie prin PLEBISCIT.
B. adoptarea constituţiei – una din principalele preocupări ale lui Carol de Hohenzollern
Sigmaringen a fost adoptarea constituţiei din iulie 1866, socotită prima constituţie modernă a
României. Ea a avut ca model constituţia bulgară din 1881, cea mai avansată a timpului.
C. principiile constituţiei:
 separarea celor trei puteri în stat;
 suveranitatea naţională;
 guvernarea reprezentativă.
D. prevederile constituţiei:
 numele ţării – România, neexistând vreo subordonare în faţa celor şapte mari puteri;
 forma de guvernare – monarhia, în care tronul se transmite din tată în fiu;
E. separarea puterilor în stat era făcută astfel:
 puterea executivă – o avea principele, guvernul şi domnitorul, cel din urmă era şeful
armatei, avea dreptul de a bate monedă şi încheia tratate naţionale;
 puterea legislativă – o avea domnitorul şi parlamentul format din două camere: Senatul,
ales pe 8 ani şi Adunarea Deputaţilor, aleasă pe 4 ani;
 puterea judecătorească – o aveau judecătoriile, tribunalele şi Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, care era independentă.
Proprietatea era socotită sacră şi neviolabilă.
F. Constituţia a marcat evoluţia democratică a României până în 1923, când a suferit trei
modificări:
 în 1878 – mariile puteri au obligat guvernul României să modifice art.7 prin care s-au
acordat drepturi egale tuturor locuitoriilor ţării, indiferent de relgie;
 în 1884 – s-a trecut în constituţie faptul că România este regat, iar în fruntea statului
este regele, nu principele. De fapt, România proclamându-se regat din 1881.
 în 1917 – s-au eliminat unele articole pentru a se putea face Reforma Agrară şi Reforma
Electorală.
Deci, Carol de Hohenzollern Sigmaringen a domnit între anii 1866-1914.

2
 2. Constituţia din 1923
A fost realizată pe baza unui proiect al PNL şi promulgată de noul rege Ferdinand I.
A fost numită şi „Constituţia Unificării”, deoarece a prevăzut unirea Basarabiei, Bucovnei şi
Transilvaniei cu România, fapt ce a avut loc în 1918, iar în 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I şi soţia lui
Maria au fost proclamaţi regi ai întregilor români.
Noua constituţie, din cele 130 de articole avea 76 de articole copiate din constituţia anterioară (1866).
Această constituţie a fost completată şi cu legea electorală din 1866 ce a rămas valabilă până în
primăvara anului 1938.

3. Constituţia din 1938(autoritară)

Încă de la ucarea s-a pe tron, în 1930, regele Carol al II-lea a acţionat pentru erodarea democraţiei din
România şi pentru a prelua el puterea. A şi reuşit căci în anul 1937, la alegerile parlamentare, niciun
partid politic nu a obţinut majoritatea pentru a putea forma guvernul. Astfel că în februarie 1938 Carol al
II-lea l-a numit ca prim-ministru pe Miron Cristea, patriarhul B.O.R.
Constituţia nu mai preciza separarea puterilor în stat, căci regele era declarat capul statului, avea şi
puterea executivă, dar şi pe cea legislativă. Regele numea şi înlătura miniştri. Exista un Parlament din
două camere, dar cu rol formal căci jumătate din senatori erau numiţi de rege. Votul era pentru
persoanele de la vârsta minimă de 30 de ani.
Noua constituţie acorda şi unele drepturi şi libertăţi cetăţeneşti mai restrânse.
Noua constituţie a fost aprobată de popolaţie prin PLEBISCIT şi pentru prima oară au votat şi femeile.
De asemenea, nu se mai prevedea pluripartidismul, căci partidele politice au fost interzise, însă regele
şi-a format propriul partid politic numit FRONTUL RENAŞTERII NAŢIONALE (PARTIDUL NAŢIUNII).
Această constituţie a rămas în vigoare până în septembrie 1940

V. Regimul Ion Antonescu (1940-1944)

În urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940, popularitatea lui Carol al II-lea a scăzut foarte mult
şi în septembrie 1940, el l-a numit ca prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, imediat acesta l-a
obligat pe Carol al II-lea să abdice şi să părăsească ţara, iar fiul său Mihai I a fost proclamat rege. El a
domnit între anii 1940-1947, însă în primii 4 ani adevăratul conducător a fost Ion Antonescu, care a
desfinţat constituţia din 1938 şi a condus pe baza unor decrete-lege:
 Decretul-lege privin instaurarea statului naţional-legional;
 Decretul-lege privind militarizarea intreprinderilor şi a instituţilor .
Antonescu a condus ţara pâna la 23 august 1944 când a fost înlăturat de regele Mihai I. După aceea
regele a încercat să reintroducă constituţia democratică din 1923, dar a fost împiedicat de comunişti.

VI. Constituţiile comuniste (1948-1989)

În perioada regimului comunist din România 1948-1989, s-au realizat 3 constituţi:
1. Constituţia din 1948
În 1944 Armata Roşie Sovietică a ocupat România şi treptat comuniştii au lichidat celelalte partide
politice au preluat puterea în guvern şi parlament, şi la 30 decembrie 1947 l-au forţat pe regele Mihai I
să abdice, şi să părăsească ţara. Imediat s-a proclamat REP.POP.ROM (R.P.R.) şi a fost adoptată
constituţia din 1948.
În constituţia din 1948 nu mai exista separarea puterilor în stat căci organul suprem de conducere era
MAREA ADUNARE NAŢIOALA (M.A.N.), un fel de parlament unilateral ales din 4 în 4 ani de către
cetăţenii cu vârsta minimă de 18 ani. Singurul partid politic din România era PARTIDUL MUNCITORESC
ROMÂN (P.M.R), de fapt tot comunist, însă numele partidului nu era menţionat în constituţie.

3
Marea Adunare Naţională alegea un PREZIDIU, format dintr-un preşedinte şi trei vice-preşedinţi.
Primul preşedinte al prezidiului a fost academicianul doctor Constantin I.Parhon.
Proprietatea era definită ca fiind şi de stat şi particulară.
Defapt, prin constituţie se pregătea naţionalizare (confiscarea) intreprinderilor şi băncilor şi
colectivizarea agriculturii.
Prin constituţie se acordau drepturi şi libertăţi care în realitate nu s-au respectat, precum:
 Dreptul la muncă;
 Dreptul la vot de la 18 ani în sus;
 Dreptul la învăţătura, ciclul primar fiind obligatoriu şi gratuit;
 Dreptul la concediu de odihnă platit...
Această constituţie totalitară a dus la întărirea regimului comunist în România.
2. Constituţia din 1952
Această constituţie a copiat în mare parte constituţia din 1948, doar că de data aceasta se menţiona
clar rolul conducător în societate al P.M.R. România era considerată stat al muncitorilor şi ţăranilor
format cu ajutorul Uniunii Scovietice. Teritoriul ţării era împărţit în regiuni şi raioane.
Această constituţie a rămas în vigoare până în anul 1965, suferind o modificare în 1961, când s-a
desfinţat PREZIDIUL M.A.N fiind înlocuit cu CONSILIUL DE STAT care avea în frunte un preşedinte, care a
fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul P.M.R.
3. Constituţia din 1965
În 1965 a murit liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej şi la conducere a ajuns Nicolae Ceauşescu.
Una din primele sale acţiuni a fost realizarea unei noi constituţii care prevedea:
 Numele ţării este REP.SOCIALISTĂ.ROM (R.S.R);
 Denumirea partidului revine la Partidul Comunist Român;
 Proprietatea era împărţită între sistemul de stat şi cel cooperatist;
În general, se acordau aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi în constituţiile comuniste anterioare care
oricum nu se respectau.
Constituţia din 1965 a fost revizuită de două ori:
 În 1968 când s-au introdus judeţele şi municipile, înlocuindu-se sistemul sovietic de
regiuni şi raioane;
 În 1974 când s-a introdus funcţia de preşedinte al României, luată tot de Ceauşescu.
Preşedintele era ales de M.A.N şi avea PREROGRATIVE (puteri) foarte mari, adică era
comandantul armatei, numea şi schimba miniştrii, numea judecătorii Curţii Supreme,
încheia tratate internaţionale şi altele.
Această constituţie a rămas valabilă până la căderea regimului comunist în decembrie 1989.

VII. Constituţia democratică din 1991

A. Context istoric:
În decembrie 1989 a avut loc prăbuşirea regimului comunist în România şi puterea a fost luată de un
organ numit „Frontul Salvării Naţionale”, condus de Ion Iliescu. Acesta a luat imediat măsuri pentru
revenirea ţării la democraţie:
 S-au înfinţat mai multe partide politice;
 S-au organizat alegeri libere;
 Au apărut mai multe ziare noi;
 Noua constituţie a fost aprobată de parlament, apoi a fost aprobată de populaţie prin
referendum şi a intrat în vigoare în decembrie 1991, fiind valabilă şi azi.
B. Prevederi:
 Numele ţării este România şi este o republică;

4
 C. Separarea puterilor în stat se aplica astfel:
 Puterea legislativă o are un parlament bicameral (camera deputaţiilor şi senatul), ales pe
4 ani, prin vot universal direct şi secret;
 Puterea executivă este împărţită între preşedinte şi guvern. Preşedintele era ales pe 4
ani şi este socotit mediator între instituţiile statului;
 Puterea judecătorească o aveau judecătoriile, tribunalele, curtea supremă;
 Se acordau largi drepturi şi libertăţi: de practicare a religiei, libertatea cuvântului, a
presei, a întrunirilor.
Această constituţie este valabilă şi azi, însă în anul 2003 cu ocazia aproprierii intrări României în
N.A.T.O şi U.E, a fost modificată, adică mandatul preşedintelui s-a lungit la 5 ani, s-a eliminat serviciul
militar obligatoriu.
În constituţie s-a introdus instituţia numită „AVOCATUL POPORULUI”, care supraveghează respectarea
drepturilor şi libertăţiilor cetăţeneşti.