Personalitati

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii
ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi
al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi
Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu
oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind
băiat…” sau "O, rămîi").

Ion Creanga

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului - d. 31 decembrie 1889, Iași) a
fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor
sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită
operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută
publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala
de pe lîngă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întîi de dascălul din sat,
după care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala
Domnească de la Tîrgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe
părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la
Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a
păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași,
absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. 
Vasile Alecsandri(1821-1890)

  -viata si activitatea literara-Vasile Alecsandri s-a nascut la 21iulie 1821

la Bacau. Copilariaviitorul scriitor si-a petrecut-o incasa parinteasca. Intre 1828-1834Alecsandri isi face
studiile la pensionul lui Chenim. La sfirsitullui iulie inceputul lui august 1834Vasile Alecsandri "in virsta
de zeceani trecuti" merge la scolile dinParis a "Craiei Frantei". La 27octombrie 1835 trece cu
succes bacalaureatul. Indata dupa bacalaureat incepe sa se pregateasca, intru indeplinireadorintei
tatalui sau, pentru studiulmedicinii. Din noiembrie 1836 pinain aprilie 1837 Alecsandri urmeazacursurile
de drept roman lafacultatea de drept. In 1839, probabil, pe la inceputul verii,intreprinde o calatorie prin
Italia.Calatoria a durat cateva luni, insa in acel scurt timp Vasile Alecsandriviziteaza Livorno, Siena, Roma,
Bolonia, Florenta, Venetia. Italia cu naturafermecatoare si cu imensele-i traditii si bogatii culturale au
produs asupratinarului scriitor o impresie profunda si de nesters. Prima sa scriere publicata- Buchetiera
de la Florenta(1840, Dacia literara)- a fost scrisa laindemnul lui Mihail Kogalniceanu si isi datoreste
aparitia intimplarilor dintimpul acestei calatorii. Alaturi de "Buchetiera de la Florenta" in 1841Vasile
Alecsandri publica in revista "Spicuitorul moldo-roman" a luiG.Asachi poeziile "Catre d. De Lamartin(Oda
unui tinar moldovean)","Cazacul" si "Fiica cea tinara". La 11 noiembrie 1840 vede lumina tiparului prima
sa opera dramatica-"Farmazonul din Hirlau

George Enescu
George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4
mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român.
Este considerat cel mai important muzician român. Despre activitatea sa muzicală,
George Enescu spunea: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor,
violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un
muritor nu poate poseda o fericire mai mare…”, opinie împărtășită și de Andrei Tudor, care scria că
„[d]in multipla sa activitate, în care s-a afirmat cu egală strălucire, opera componistică reprezintă latura
cea mai esențială și, desigur, cea mai trainică a complexei sale personalități artistice.”

Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al
lui Richard Wagner (în Simfonia Nr. 1), influențele muzicii franceze (de exemplu, în Cântecele pe versuri
de Clément Marot), tendințele neo-baroce (în Suita orchestrală Nr. 2) și exprimarea modernă cu totul
personală din muzica de cameră, opera Oedip sau Simfonia de Cameră. Nu trebuie uitată influența
folclorului românesc, evidentă în cele două Rapsodii Române, Sonata pentru vioară cu caracter popular
românesc, Suita orchestrală Nr. 3, sătească.

Celebritatea internațională a lui George Enescu - de care era el însuși intrigat - se datorează în
special Rapsodiei Române Nr. 1, popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei
Filarmonice din Philadelphia, uitându-se marile sale creații. Prin Festivalurile Internaționale „George
Enescu”, care au loc cu regularitate în București cu participarea unor muzicieni de faimă mondială, opera
muzicală enesciană este pusă în valoare.

Mihail Kogalniceanu
Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași, Moldova – d. 1
iulie 1891, Paris, Franța) a fost un om politic de orientare
liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-
ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor
Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru
al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de
interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai
influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al
liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator
al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a
publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica.

A fost redactor șef al revistei Dacia Literară și profesor al Academiei Mihăileane. Kogălniceanu a intrat în
conflict cu autoritățile din cauza discursului inaugural cu tentă romantic-naționalistă susținut în anul
1843. A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiției Dorințele
partidei naționale din Moldova.

După Războiul Crimeii, prințul Grigore Alexandru Ghica l-a însărcinat cu elaborarea unui pachet de legi
pentru abolirea robiei romilor. Împreună cu Alecsandri, a editat revista unionistă Steaua Dunării, a jucat
un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, și l-a promovat cu succes pe Cuza,
prietenul său pe tot parcursul vieții, la tron.Kogălniceanu a susținut prin propuneri legislative
eliminarea rangurilor boierești și secularizarea averilor mănăstirești. Eforturile sale pentru reforma
agrară au dus la o moțiune de cenzură, care a declanșat o criză politică care a culminat cu lovitura de
stat din mai 1864, provocată de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea,
Kogălniceanu a demisionat în 1865, în urma conflictelor cu domnitorul. După un deceniu, a pus
bazele Partidului Național Liberal, dar mai înainte de a jucat un rol important în decizia României de a
participa la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, război care a dus la recunoașterea independenței țării. În
ultimii ani de viață a fost o figură politică proeminentă, președinte al Academiei Române și reprezentant
al României în relațiile cu Franța.