Fisa De Autor

Nume si Prenume: Mihail Eminovici

Anul si Locul Nașterii: 15 ianuarie 1850, Botoșani
Data si Locul Decesului: 15 iunie 1889, București
Locul Copilăriei: a copilărit in orașul natal, Botoșani, dar si in Ipotesti, într-o totală
libertate de mișcare si de contact cu oamenii și cu natura. Starea melancolică o
evocă cu adânca nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămâi").
Date Biografice & Personalitatea autorului
Acesta provenea dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, iar mama sa,
Raluca Eminovici, născută Juraşcu, era fiica stolnicului din Joldeşti.Gheorghe
Eminovici s-a căsătorit cu Raluca Jurașcu în primăvara anului 1840, primind o zestre
substanțială, iar la 12 mai 1841 a primit titlul de căminar de la vodă Mihail Grigore
Sturza. Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului.
Strămoșii paterni ai poetului se presupune că provin dintr-o familie românească din
Banatul ocupat de turci.

Între 1858 si 1866, urmează, cu întreruperi, şcoala la Cernăuți. Termină, clasa a

IV-a fiind clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu.
Părăsește școala în 1863, revine ca privatist în 1865 și pleacă din nou în 1866. Între
timp, e angajat ca funcționar la diverse instituții din Botoșani (la tribunal și primărie)
sau pribegește cu trupa Tardini-Vlădicescu. 1866 este anul primelor creații literare
ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română, Aron Pumnul,
moment în care elevii scot o broșura, "Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști. Aici
apare și poezia "La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată M.Eminovici. La 25
februarie / 9 martie poetul debutează în revista "Familia”, din Pesta, cu poezia "De-
aș avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet și,
mai târziu, și de alți membri ai familiei sale. În același an mai apar în "Familia” încă 5
poezii.
Din 1866 pană în 1869, călătorește în scopul cunoașterii, pe traseul Cernăuți-
Blaj-Sibiu-Giurgiu-București. De fapt, sunt anii în care intră în contact direct cu
poporul, cu limba, cu obiceiurile și cu realităților romanești. A intenționat să-și
continue studiile, dar nu-și realizează proiectul. Ajunge sufleor și copist de roluri în
trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor și copist la Teatrul Național unde îl cunoaște pe
I.L.Caragiale. Continuă să publice în "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente
de roman, "Geniu pustiu”; face traduceri din germană.
Între 1869 și 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar
Facultatea de Filozofie și Drept, dar, audiază si cursuri de la alte facultăți. Activează
în rândul societăților studențești, se împrietenește cu Ioan Slavici; o cunoaște, la
Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri Literare”; debutează ca
publicist în ziarul "Albina” din Pesta. În 1877, se mută la București, unde, pană în 1883,
este redactor, apoi redactor-șef la ziarul "Timpul“. Desfășoară o activitate
publicistică excepționala, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui
poeme (Scrisorile, Luceafărul).

Activitate Literara
Activitate publicistica:
Alături de volumele cuprinzând traduceri din limbi străine, piese de teatru,
încercări beletristice, un rol important îl au edițiile cu versuri (antume și postume).
Poeziile au fost publicate în revista “Familia”. Publicistica lui Eminescu acoperă
perioada Războiului de Independență, a proclamării independenței, a satisfacerii
condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și
proclamarea regatului. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale, el s-a
ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme:
răscumpărarea căilor ferate, noua constituție și legea electorală, bugetul, înființarea
Băncii Naționale, dările, inamovibilitatea magistraților, politica externă etc.
Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă
cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C.A. Rosetti, liberalii aflându-
se atunci la guvernare. Eminescu a exprimat opinii antisemite în publicistica sa,
asemenea altor poeți naționaliști europeni ai vremii sale. A fost revendicat mai târziu
de Mișcarea Legionară. În privirea opiniilor sale, Raportul Elie Wiesel consemna că
„opiniile sale despre evrei erau complexe și nu atât de excesive cum s-a afirmat
uneori” și că „Eminescu nu era singurul dintre liderii culturali care își exprima
opiniile antisemite în perioada dintre dobândirea independenței naționale și
formarea României Mari”.
Activitate Literara:
● Pe 15/27 mai - I se publică poezia O călărire în zori, pe 16/29 iulie revista
Familia îi publică poezia Din străinătate, iar pe 14/26 august apare poezia La
 Bucovina, în revista Familia, unde mai apar alte poezii, în 11/23 septembrie,
poezia Speranța, iar pe 16/28 octombrie, Misterele nopții.
● Pe 2/14 aprilie 1867 apare una din cele mai cunoscute poezii de tinerețe Ce-ți
doresc eu ție, dulce Românie în revista Familia.
● În data de 18/30 iunie Apare poezia La Heliade.
● În 15 aprilie poetul va publică în Convorbiri literare din Iași poezia Venere și
Madonă, analizată de Titu Maiorescu în studiul său, Direcția în poezia și proza
română, 1872.
● În 15 august publică Convorbiri literare din Iași poezia Epigonii.
● Făt-Frumos din lacrimă, care se tipărește în Convorbiri literare, în numerele de
la 1 si 15 noiembrie.
● Pe data de 15 iunie, Apar în Convorbiri literare poeziile Înger de pază și
Noaptea ...
● Pe data de 1 octombrie, poezia Egipetul apare în Convorbiri literare.
● Pe data de 1 decembrie se tipărește în revista Convorbiri literare nuvela
Sărmanul Dionis.
● Pe data de 1 aprilie apar poeziile Înger și demon și Floare albastră în
Convorbiri literare.
● Pe 1 decembrie apare poezia Împărat și proletar în Convorbirile literare.
● Pe 1 februarie 1875, publică în Convorbiri literare poezia Făt-Frumos din tei.
● Pe 1 septembrie apar în Convorbiri literare poeziile Melancolie, Crăiasa din
povești, Lacul și Dorința.
● Pe 1 noiembrie apare în Convorbiri literare poezia Călin.
● Pe 1 decembrie apare în Convorbiri literare poezia Strigoii.
● Pe 1 februarie publică un grupaj de trei poezii Pajul Cupidon..., O, rămâi, Pe
aceeași ulicioară...
● Pe 1 septembrie apar alte trei poezii De câte ori, iubito..., Rugăciunea unui dac
și Atât de fragedă...
● Pe 1 octombrie în aceeași revistă vor apărea alte poeme, sonetul Afară-i
toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul, Freamăt de codru, Revedere,
Despărțire și Foaia veștedă.
● Pe1 aprilie 1880 - Apare în Convorbiri literare poezia O, mamă...
● Pe 1 februarie publică Scrisoarea I în Convorbiri literare.
● Pe 28 martie, seara, Titu Maiorescu citește Scrisoarea III în cenaclul Junimii, la
Iași. Pe 1 aprilie criticul publică Scrisoarea II în Convorbiri literare, iar pe 1 mai,
se tipărește Scrisoarea III.
● Pe data de 1 septembrie, se încheie ciclul Scrisorilor cu publicarea în
Convorbiri literare a poeziei Scrisoarea IV.
● Pe 8 octombrie 1882, poetul citește și corectează poemul „Luceafărul”
împreună cu Maiorescu, pe care îl prezintă șlefuit la Junimea.
 În iunie 1883, poetul se îmbolnăvește grav, iar în anul 1889,pe 15 iunie, Mihai
Eminescu se stinge din viață. Este înmormântat în cimitirul Bellu. Complexitatea
imaginarului eminescian s-a dezvăluit deplin, după publicarea postumelor. Valoarea
lor fusese evidențiată mai întâi, de G.Călinescu în exegezele dedicate vieții și operei
poetului. Mai târziu, I.Negoițescu a încercat să aprofundeze și să sistematizeze
intuițiile călinesciene. El surprinde: ,,Fața lui Eminescu e dublă-privește spre noaptea
comună, a naturii și umanității, iar altă dată spre noaptea fără început a visului, a
geniilor romantice...În planetariul romantismului, singularitatea lui Eminescu prinde
figură din această față, cu două profiluri: unul neptunic, născut din spuma amară și
din ape tânjind spre orizonturile lumii, celălalt plutonic, învăpăiat de focul originar.
(Poezia lui Eminescu)