Prietenia dintre

Creanga si
Eminescu
MANDRIA
ROMANILOR
FAIMA
CULTURALA A
MOLDOVEI
 Doi moldoveni tineri, frumosi
si talentati: un poet cu o alură de
gânditor şi un povestitor cu haz,
geniu al poporului român, aşa
cum îl considera Mihai Eminescu.
S-au împrietenit în scurt timp,
Eminescu fiind impresionat de
hazul lui Creangă, de felul în care
rostea vorbele, proverbele şi
zicătorile din popor, de mintea
ageră pe care o avea.
 Eminescu nu era un om înalt.
Avea 1.70 m, însă fără discuție, a fost
un român de o înaltă demnitate
artistică și patriotică. Creangă avea
aproape doi metri. Când se plimbau
amandoi prin fermecătorul Iaşi, lumea
era atrasă şi de acest contrast al
înălţimii lor. Pentru români, ei au fost
şi rămân doi oameni imenşi, fără de
care nu se poate concepe sufletul
acestei ţări.
 Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment
de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o
reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei condici de nou-născuți
din Humulești, publicată de Gheorghe Ungureanu.
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina,
Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar
Zahei, Maria și Ileana în 1919. Ion Creangă moare pe data de 31
decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2
ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma
operei sale capitale Amintiri din copilărie.
Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui
Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr,
alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, -
scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie
deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele
mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui
Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.
 Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută
publicului larg prin prisma operei sale capitale
Amintiri din copilărie.
Amintirile din copilărie reprezintă partea cea
mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au
stabilit reputația de mare prozator.
Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în
care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la
iveală a multor provincialisme cu o putere de
expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și
sinceritatea cu care povestește cele mai intime
detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din
opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere
ale literaturii române
 Mihai Eminescu, născut la 15 ianuarie 1850, este considerat cel mai
mare poet român al tuturor timpurilor.
În copilăria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obişnuia să îşi
sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă șerpi şi-i
punea de vii în apropierea casei sale. Apoi îşi chema tatăl să vadă „ce
pasăre a prins” şi stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de
reptile.
Mihai Eminescu nu a suportat niciodată matematica, fiind o materie cu
care nu se împăca deloc. Una dintre pasiunile sportive din tinereţea lui
Eminescu a fost fotbalul. Cunoscuţii poetului spuneau că îi plăcea să
joace fotbal şi că avea reale calităţi pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar
fi deprins de la Aron Pumnul, profesorul său din perioada adolescenţei,
când era elev la Cernăuţi. Cu toate acestea, sportul la care se spune cu
siguranţă că Eminescu excela era înotul. Poetul era un foarte bun
înotător, capabil chiar de mişcări acrobatice şi trucuri în apă. Şi-a făcut
ucenicia de înotător scăldându-se în bălţile cu stuf de la Ipoteşti încă din
fragedă copilărie. A continuat să înoate şi la Cernăuţi, unde, spune
Călinescu, şi-a făcut o formă fizică de invidiat.
A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor
suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui,
redactor la ziarul Curierul de Iași. A continuat să
publice în Convorbiri literare. A devenit bun prieten cu
Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a
introdus la Junimea. Situația lui materială era nesigură;
a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați, i-a
murit și mama). S-a îndrăgostit de Veronica Micle.
În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă
și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi
românești. Tot în acest an a început traducerea din
germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe
Ion Creangă în societatea Junimea. 
Cand Eminescu s-a decis să plece la București, Creangă a rămas fără
prieten și totodată fără un om plin de învățătură. Rămas singur
incerca sa-l convinga pe Eminescu să se întoarcă la Iași.
Au păstrat mereu legătura, dar Creangă a fost devastat la auzirea
veştii că marele poet a înnebunit. Durerea trăită a fost nemăsurată,
un cutremur în adâncul sufletului.
După ce starea lui de sănătate s-a mai îmbunătățit, întâlnirile lor tot
nu mai erau ca odinioară, fiind conturate de o linişte covârsitoare.
De la acea vreme și Creangă începu să se simtă din ce în ce mai rău.
În 1889, la auzirea veștii că Eminescu s-a stins din viață, Ion
Creangă a pierdut un prieten pe care nimeni nu-l poate înlocui ”
Această veste trebui să zguduie sufletul bolnavului. Fu văzut
plângând ca un copil și adormind cu cartea de poezii a lui
Eminescu.”
Auzind din ziare de moartea lui Eminescu, boala lui Creangă se agravează. Plângea ca un copil, își
exprima durerea pronunțându-i numele lui Bădia Mihai cu un glas stins. Nu mai mânca, nu mai
comunica, în schimb citea cu voce tare din „Poeziile” lui Mihai Eminescu și adormea cu cartea sub cap.
Retras în singurătatea-i, părăsit de prietenii de la Junimea, uitat de toți, Ion Creangă s-a stins chiar în
ultima zi a anului 1889, de Anul Nou, când orașele și satele Moldovei vuiau de clopote, de tălăngi, de
buhaiuri și de urători.
Așa s-au stins fizic doi dintre cei mai mari genii ai literaturii
române, Mihai Eminescu și Ion Creangă, cei mai buni prieteni,
uniti prin dragostea de neam, de scris, dar și de o fermecătoare
tulburare sufletească, care s-au transpus în operele pe care ni le-
au lăsat moștenire și cu care ne delectăm astăzi.
VA MULTUMESC!

Material realizat de Sara Piliego