PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURICULARA

DATA:15.01.2006
SCOALA GENERALA ,,AL. STEFULESCU”
CLASA a-IV-a D
INVATATOR PÎRVULESCU MARIA
FELUL ACTIVITĂŢII . MEDALION LITERAR ,,MIHAI EMINESCU,,
LOCUL DESFĂŞURĂRII SALA DE CLASĂ
SCOPUL
 Cunoaşterea operei poetului Mihai Eminescu
 Dezvoltarea dragostei pentru literatura română clasică şi
contemporană
 Dezvoltarea memoriei ,a imaginaţiei creatoareşi îmbogăţirea
vocabularului la elevi
Dezvoltarea dragostei pentru patrie şi popor.
OBIECTIVE
 Să cunoască viata şi opera marelui poet român MIHAI EMINESCU
 Să ştie să recite poezii din opera poetului
 Să trăiască sentimentul patriotic transmis de mesajul poetic al poeziilor
 Să cunoască şi alte poezii ale altor poeţi care au scris despre Eminescu;
METODE : conversaţia,expunerea memorizarea ,dialogul dramatizarea

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII :
Se discută cu elevii înainte şi se repartizează cine şi ce va recita şi va cânta. În
orele de muzică se pregătesc câteva coruri ,,Codrule, codruţule ,Somnoroase
păsărele,Pe lângă plopii fără soţ , Mai am un singur dor.
Se verifică sidiul cu muzică pe versuri de M. Eminescu.Pe fundal se fixează o
secvenţă mărită din natura eminesciană iar în fata clasei se aranjează LACUL cu
nuferi şi o lebădă realizat dintr-o oglindă înconjurată de pietricele pe care se asază
nuferi confecţionaţi din hârtie şi o lebădă din porţelan.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROPRIU- ZISE

Activitatea începe cu muzică pe versurile poetului M. Eminescu şi pe acest
fond se vorbeşte despre viaţa şi activitatea poetului.
Se recită şi se cântă poeziile pe versurile poetului.
Dramatizare: Scrisoare III ,Luceafărul ,Întâlnirea cu Ion Creangă.
Se prezintă şi alte poezii dedicate lui M. Eminescu.
Activitatea se încheie cu un cuvânt al doamnei directoare care îi felicită pentru
reuşita acestei activităţi .
 Cand iarna isi rotunjea fulgii spre mijloc de ianuarie ,cand ploile luminii isi
picurau azurul in tipsia soarelui,a rasarit,ca adus de cumplite nelinisti .intr-o zi,cand
stelele cerneau lumina si vis de nebunie, EMINESCU.

La zidirea soarelui ,se stie

Cerul a muncit o vesnicie
Noi muncind intocmai ne-am ales cu
Ne-am ales cu domnul EMINESCU.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra
EMINESCU,EMINESCU.
Suntem in cuvant si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer de stele sudice
De avem sau nu dreptate
Eminescu sa ne judece.
Mi-l furara, Doamne, adineauri,
Pe inaltul domn cu tot cu lauri,
Ma uscam de dor in piept cu plansul
Nu stiam ce dor mi-era de dansul,
Nu stiam ca doina mi-o furara,
Cu sravechea si frumoasa tara.
EMINESCU,EMINESCU.

Acum am si eu pe lume parte,

Pot imbratisa frumoasa-i carte,
Stiu ca frate mi-esti si esti parinte,
Acum nimeni nu ma poate minte.
Bine ai venit in casa noastra,
Neamule,tu floarea mea albastra_
EMINESCU,EMINSCU.
 La 15 ianuarie 1850 se naste la Botosani
Mihai Eminescu, al saptelea din cei 11 copii ai caminarului Gheorghe Eminovici,
provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei, si al Ralucai Eminovici,
nascuta Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti.
Isi petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin
imprejurimi,intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu
natura,stare evocata cu nostalgie in poeziile: “Fiind baiet,paduri cutreieram” sau
“O,RAMAI”.

FIIND BAIET,….

O,RAMAI…
1866 Este anul primelor manifestari culurale ale lui Mihai Eminescu,in
brosura “Lacrimioarele invataceilor gimnazisti”, in care apare poezia “La mormantul
lui Aron Pumnul”_semnata Mihai Eminoviciu.

Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,

Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un Luceafar,se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!

Te-ai dus, te-ai ds din lume,o! geniu ‘nalt si mare,

Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor,
Ce-ntoanatainic,dulce a sferelor cantare
Si-ti impletesc ghirlande,cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!

Te plange Bucovina, te plange-n voce tare,

Te plange-n tanguire si locul tau natal;
Caci umbra ta mareata in falnica-I zburare
O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare
Ce-I simt national!

Intre anii 1867 si 1872 este student la Viena. Urmeaza ca auditor

extraordinar,,Facultatea de Filologie si Drept”.
Intre 1872si 1874 e student ,,ordinar” la Berlin, dar nu se prezinta la examene
si se intoarce in tara , traind la Iasi intre 1874 si 1877.E director al Bibliotecii
Centrale, profesor suplinitor,revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui.
In aceasta calitate il cunoaste pe Creanga. Intre Eminescu si Creanga se va
infiripa una dintre cele mai desavarsite prietenii cunoscute in istoria noastra
literara.Intre dansii Eminescu si Creanga isi spuneau,,badita”,asa ca o dezmierdare
Badita Ion era om voinic corpolent,cu ochi patrunzatori si vioi purta barba ;
vorba lui era plina de talc de intelesuri adanci si adesea incarcata de haz chiar atunci
cand povestea lucruri nu prea vesele.Stia de minune sa faca haz de necaz.
 Eminescu, badita Mihai,avea o cu totul alta fire:era mai tacut ,mai
ganditorsi,de multe ori chiar trist .Frumos cum rar se afla :smead la fata cu par bogat
cu ochi mari melancolici cu zambet bun cu glas placut cald cumpanit mangaios, cand
vorbea despre lucruri frumoase si furtunos cand povestea fapte savarsite de oameni
rai si netrebnici.
Amandoi acesti scriitori s-au nascut la tara:Creanga in satul Humulesti de
langa Targu-Neamt, Eminescu in Ipotesti , langa Botosani .
Au umblat ei mult in plimbare prin sate , pe dealuri, prin targ . Au urcat chiar
la cetatea Neamt , asa cum s-au scaldat in Ozana ,raul cel limpede care trece prin
satul Humulesti .Seara, intorsi acasa ,se asezau pe prispa si urmau neintreruptele lor
povestiri . Invaluit in frumusetea firii , cuprins de duiosia amintirilor, Creanga
indrepta povestirea spre intamplari din viata lui, zicand:,,Nu stiu altii cum sunt, dar eu
cand ma gandesc la locul naserii mele , lacasa parinteasca din Humulesti , la stalpul
hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat , decrapau matele jucandu-se cu
ei , la prichiciul vetrei cel
humuit………………………………………………………….

Badita Ioane, ma supar tare pe matale ,daca nu scrii aceste amintiri . Ele ar
putea alcatui cea mai atragatoare carte de povestiri in limba romana , s-o citeasca si
cei mari si cei mici .
Nu peste multa vreme Mihai Eminescu l-a invitat pe Ion Creanga la casa
parinteasca din IPOTESTI:
,,Sa vezi ,badita Ioane,ca si la mine in sat sunt frumuseti vrednice de admirat .”

Si , in adevar , poetul a avut dreptate . Inserarea I-a prins intr-un palc de

padure,povestind, ca de obicei.Mai ales guralivul badita Ion povestea.Eminescu il
asculta zambind,uitandu-se,din cand in cand dupa cate o pasare, dupa cate o floare
picurata de roua,spre locul de unde murmura izvorul ori spre cerul unde inflorau
stelele si rasarea luna.
Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele
Noapte buna!

Doar izvoarele suspina,

Pe cand codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina,
Dorm in pace!

Trece lebada pe ape

Intre trestii sa se culce
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a noptii feerie

Se ridica mandra luna,
Totu-I vis si armonie
Noapte buna!…….

,,Badita Mihai mai spune o data poezia asta s-o invat si eu .”

 [I.C.asculta si sopteste odata cu Eminescu apoi se ridica de jos si-si imbratiseaza
prietenul]
,,Minunat !Esti un poet genial,badita Mihai!”

,,Nu stiu cum sunt eu , dar stiu ca mata ,badita Ioane , esti un povestitor fara pereche.”

Noi romanii , care ne desfatam, de mai bine de un veac cu cele scrise de Ion
Creanga si Mihai Eminescu, spunem ca amandoi au avut dreptate .

Situatia lui materiala e nesigura , are necazur familiale ii moare si mama. Eindragostit
de Veronica Micle.
M.Eminescu a fost o personalitate coplesitoare care i-a impresionat pe
contemporaniprin inteligenta memorie,curiozitate intelectuala , cultura de nivel
european si prin farmecul limbajului.
A avut o fire neobisnuita :imprevizibil, producand intotdeauna o impresie
deosebita prin gest , prin gand sau infatisare—sociabil preocupat de mizeria vietii, cu
prieteni iubind,sperand—departe de ai sai si fara sa-si intemeieze o familie boem dar
muncind enorm, fara menajamente .
In evocarea istoriei atitudinea poetica a lui Eminescu apare sub doua
aspecte:unul de elogiere si altul satiric.
Exista o tendinta a meditatiei eminesciene, aceea de a visa asupra viitorului:al
neamului sau, al umanitatii, al individului .

,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”

Ce-ţi doresc eu ţie , dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase , arma cu tărie,
La trecutu-ţi mare,mare viitor
Fiarbă vinu-n cupe , spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc
Căci rămane stânca deşi moare valul ,
Dulce Românie, asta ţi- o doresc!

Scrisoarea III conţine ideile sociale şi politice ale lui Eminescu.

Poetul introduce figura unui domnitor exemplar _a lui Mircea cel Bătrân-
conducatorul al cărui ţel a fost slujirea partriei.El reactioneayă cu modestie ,dar şi cu
demnitate ,avertizându-l asupra motivelor pentru care românii nu se vor lăsa
îngenuncheaţi.

SCRISOAREA III dramatizare

Ca la toti marii poeţi romantici, dragostea şi natura sunt teme permanente şi în

creaţia lui Eminescu.El este în primul rând un tulburător poet al spaţiului cosmic
prezentat prin mulţimea elementelor cosmice-stele, soare,lună,cer,luceferi-care
impregnează parcă întreaga operă.
 Poemul “Luceafărul” a cunoscut un complicat proces de elaborare.Punctul de
plecare e un basm popular românesc,”Fata în grădina de aur” publicat de germanul
Richard Kunisch,într-un memorial de calatorie apărut la Berlin în 1861.

LUCEAFĂRUL

(dramatizare)

A fost odată ca-n poveşti

A fost ca niciodată
Din rude mari împărăteşti
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi

Şi mândră-n toate cele,
Cum e fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

Din umbra falnicelor bolţi

Ea pasul şi-l îndreaptă
Lăngă fereastră unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.

Privea în zare cum pe mări

Răsare şi străluce ,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce .

Îl vede azi ,îl vede mâni

Astfel dorinţa-i gata;
El iar privind de săptămâni ,
Îi cade dragă fata .

-O, dulce-al nopţii mele Domn ,

De ce nu vii tu?Vină!

Cobori în jos ,luceafăr blând,

Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-casă şi în gând
Şi viaţa-mi lumineaza!

-Din sfera mea venii cu greu

Ca să-ţi urmez chemarea
Iar cerul este tatăl meu
Şi muma-mea e marea.
Ca în cămara ta să vin ,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
-nţelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Şi tu eşti muritoare?
Şi m- ascult şi-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma!

-O,eşti frumos cum numa-n vis

Un demon se arată
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

O, vin !odorul meu nespus

Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

-O,eşti frumos, cum numa-n vis

Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată.

Străin la vorbă şi la port ,

Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sunt vie, tu eşti mort ,
Şi viaţa-mi luminează!

-Din sfera mea venii cu greu

Ca sa te- o sarutare,
Dar voi să ştii asemenea
Cât te iubesc de tare.

Da, mă voi naşte din păcat,

Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Si voi să ma dezlege.

-Dar dacă vrei cu crezămant

Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.

-Tu-mi ceri chiar nemurirea mea

În schimb pe-o sarutare
-Si se tot duce…S-a tot dus.
De dragu-unei copile
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
 Influenţa populară este evidentă în mai multe din poeziile lui Eminescu.
.Farmecul poeziei populare-afirmă el- il găsesc in faptul că este expresia cea mai
puternică a simţământului şi a gândirii.
George Călinescu făcea urmatoarea observaţie: ,,Cea mai mare însuşire a lui E
minescu este de a face poezie populară fără să imite şi cu idei culte”

REVEDERE

Codrule ,codruţule ,
Ce mai faci ,drăguţule,
Că de când nu ne- am văzut
Multă vreme a trecut
Şi de când m-am depărtat
Multă lume am îmblat.
…………………………………………
Poezia lui Eminescu emoţioneayă profund şi va continua sa emotioneze peste
timp prin inălţătoarele idei si sentimente exprimate prin mesajul ei de adancă
umanitate,prin sublima si inegalabila ei frumuseţe artistică.

RUGĂCIUNEA UNEI MAME

De 156 de ani mamele noastre se roagă în spiritul poeziei eminesciene.

În 1883 , surmenat ,poetul se îmbolnăveşte grav,fiind internat la spitalul

doctorului Şuţu,apoi la un institut de lângă Viena.

Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 .E înmormântat la

Bucuresti,în cimitirul Belu,sicriul fiind dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala
Normală de Institutori.

Mai am un singu

Şi totuşi:
Eminescu n- a existat !
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe
Ca o barbă nepieptenată de crai.
Şi nişte ape ,ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotat.
Şi, mai ales au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema :Mircea cel Bătrân,Ştefan cel Mare
Sau mai simplu :ciobani şi plugari
Cărora le plăcea să spună
Seara ,în jurul focului, poezii
“Mioriţa”şi”Luceafărul”şi”Scrisoarea III”

Au mai existat şi nişte codri adânci

Şi un tânăr care vorbea cu ei
Întrebându - i ce se tot leagănă fără vânt ?
 Acest tânăr , cu ochii mari ,
Cât istoria noastră
Trecea bătut din cartea chirilică în cartea vieţii
Tot numărând plopii luminii ,ai dreptătii ,ai iubirii
Care-i ieşeau mereu fără soţ.

PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SO

Au mai existat şi nişte tei

Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într- un sărut
Şi niştr păsări , şi nişte nouri
Care colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri,
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume ,
Un singur nume
Li s -a spus
EMINESCU.”