O ZI CU

EMINESCU

Profesor învățământ
primar,
CIUBOTARU FLORINA
 Începem fiecare an sub semnul Lui, al
Eminescului, al suferinței omului care a înțeles
și a simțit atât de mult, încât a fost atât de
singur și unic. Noi ’’epigonii’’, încercăm să ne
aducem aminte de El, când ’’vreme trece, vreme
vine’’ și-i mulțumim lui Dumnezeu că ni L-a
dăruit .
 Se împlinesc ani de la nașterea
marelui poet.Au tăcut anii trecând și
lăsând să se întâmple atât de multe
evenimente peste omenirea zbuciumată.
Am intrat în era tehnologiilor
avansate.Ar părea că nu mai e loc de
emoția lecturii,de dulceața versului,de
tihna sufletului.
 Și totuși...
15 ianuarie Pe 15 ianuarie,clopoțelul sună
altfel.Noi simțim altfel.E o zi
specială pentru elevii și profesorii
colegiului nostru.
O zi cu Eminescu
Programul zilei
Ora Disciplina Tema Când vine
Eminescu
8.00-8.50

9.00-9.50

10.00-10.50

11.00-11.50
De ce o zi cu Eminescu?
Eminescu a fost si va rămâne poetul tuturor
românilor. În fiecare an, elevi, dascăli,
organizează diferite manifestări comemorative
în cinstea celui care a fost numit Luceafărul
poeziei româneşti, Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu este geniul, un poet

remarcabil a cărui creație literară, o
transmitem și generațiilor viitoare, prin
atragerea școlarilor spre activități care să le
trezească interesul pentru lectură, activități
care să îi determine să-și exprime propriile
sentimente, gânduri prin intermediul creațiilor
literare și plastice.
 
De ce o zi cu Eminescu?

Am ales acest proiect deoarece

consider că, încă de la vârste mici, copiii
trebuie să cunoască oamenii care
reprezintă valori ale culturii româneşti.
Poeziile lui Mihai Eminescu, studiate
aici,la şcoală, bucură peste ani gândul şi
dezvoltă cele mai frumoase sentimente
de iubire faţă de ţară, de natură şi de
oameni.
 
De ce o zi cu Eminescu?

Am ales ca în acest an să-l aducem

pe Eminescu la școală.Să fie cu noi de la
prima oră până la ultima,să-l plimbăm pe
culoarele întortocheate ale
matematicii,pe apele line ale limbii
române,să descopere alături de noi
valorile morale care ne ghidează zi de zi
și să călătorească cu noi prin universul
culorilor.
Obiective
propuse:
02
Ce știți voi despre Mihai Eminescu?
“prieten bun cu Ion
“cel mai mare poet Creangă”
al românilor”
“Eminovici –
adevăratul nume”

“autorul
“iubitor al naturii” Luceafărului”

“mare patriot” “ îndrăgostit de

Veronica Micle”
Ce ați vrea să aflați despre Mihai Eminescu?
“Eminescu a avut și
“De ce și-a alți prieteni?”
schimbat numele?”
“Mihai Eminescu a
murit la malul
mării?”

“Poetul a avut “A călătorit în

copii?” spațiu?”

“Câte poezii a scris “Ce calificative

în total?” avea la școală?”
Este Eminescu înțeles de școlarii mici?

Natura Copilărie
• La mijloc de • Fiind
codru băiet,păduri
• Somnoroase
OPERA cutreieram
păsărele EMINESCIANĂ
Dragoste Istorie
• Pe lângă plopii Scrisoarea a III-a
fără soț
• O,rămâi
LUCEAFĂRUL
Patriotism Cel mai lung poem
• Ce-ți doresc eu de dragoste
ție,dule
Românie!
„Elevul nu e un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de
coji ale unor idei străine, ci un om care-şi exercită puterile
proprii ale inteligenţei”. 
  Mihai Eminescu
 Copilul Eminescu

Familia Sclipiri de geniu

Pe 15 ianuarie 1850, la
De mic copil
Botosani, in casa caminarului
Gheorghe Eminovici si a Ralucai, se
01 02 Eminescu avea o fire care
nastea cel de-al saptelea dintre cei zece nu semana deloc cu a altor
copii ai familiei, Mihai. Copilaria si-a
petrecut-o la Ipotesti, unde a facut
copii de varsta sa .
primele doua clase de scoala, clasele a
III-a si a IV-a terminandu-le la Cernauti.

Un copil singuratic Copil poznaș

El avea apucături poznase
Mihai nu era vorbaret de felul
sau, nu statea de vorba cu baietii din
03 04 si bizare, cum era aceea de a
sat, de joaca nici vorba. Nici cu fratii lui disparea de acasa in mod ciudat
nu se prea punea la joaca sau la vorba mai mult timp si a se intoarce iar,
si umbla totdeauna singur si pe jos, nu spre bucuria parintilor disperati.
calare. Cu o carte in buzunar hoinarea
prin padure, se oprea de vorba cu
pasarile, cu gazele, cu raurile sau cu
arborii la umbra carora se odihnea.
Fiind băiet...
Odată, cam pe cand era de varsta voastra, sa
tot fi avut vreo sase anisori, a prins si taiat un card de
gaste din curtea lui Bals Dumbraveanu si a facut un
purcoi in mijlocul bataturii, din care cauza a mancat
de la tatal sau o strasnica bataie. Altadata, s-a dus in
padure si a prins doi serpi pe care i-a pus de vii intr-o
scorbura de nuc burtos si deasupra a asezat o
caramida. Când a venit acasa tatal sau, Mihai i-a
spus: "Hai, tată, sa-ti arat o pasare”.! L-a dus la nuc, a
scos caramida si in loc de pasare au tasnit de acolo
doi serpi speriati.

De speriat s-a speriat rau de tot si tata, care nu

l-a iertat nici de data asta pentru nazdravania pe care
a facut-o si l-a incuiat in casa o zi intreaga, fara
mancare.
Ora de limba română...cu Eminescu
Ora de limba română...cu Eminescu
 “Există undeva în domeniul înalt al geometriei
un loc luminos unde se întălneşte cu poezia”(Ion Barbu)
 “Există undeva în domeniul înalt al geometriei
un loc luminos unde se întălneşte cu poezia”(Ion Barbu)
 “Există undeva în domeniul înalt al geometriei
un loc luminos unde se întălneşte cu poezia”(Ion Barbu)
 “Există undeva în domeniul înalt al geometriei
un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia”(Ion Barbu)
 Ora de matematică...cu Eminescu
Mercury
It’s the smallest planet of
them all

Mars Jupiter Venus

Mars is actually a very Jupiter is the biggest planet Venus has extremely high
cold place of them all temperatures

Saturn Neptune The Sun Earth Pluto Ceres

Mihai Eminescu și Ion Creangă, doi oameni atât de diferiți, dar în
același timp fiind și cei mai buni prieteni.

Mihai Eminescu – o fire romantică, visătoare, reflexiv,

introvertit, pesimist și melancolic, sociabil, dar și
însingurat, mereu adâncit în probleme filosofice și în
cugetarea poetică.

 Creangă – jovial, extrovertit, cu o față deschisă, luminată,

mereu zâmbitoare, glumeț peste măsură, iar când era cazul,
rostea și vorbe sarcastice, de te usturau zile în șir.
Mihai Eminescu și Ion Creangă, doi oameni atât de diferiți, dar în
același timp fiind și cei mai buni prieteni.

În timp ce Mihai Eminescu avea o vastă cultură academică, la

nivel european, era cunoscător al filosofiei și al mai multor limbi
străine, cititor neobosit de cărți vechi, un scormonitor de manuscrise
îngălbenite, Ion Creangă avea o cultură restrânsă, atâta cât a putut
acumula la școala din Humulești.
Era străin de cultura și valorile occidentale, fără să cunoască
limbi străine, fără cunoașterea clasicismului antic sau a
romantismului german, precum Eminescu, dar era inteligent și avea
talent din naștere cu carul, din belșug. Era tipul românului simplu,
natural, nefalsificat și neinfluențat de cultura occidentală sau de
vreun scriitor străin sau român. Trăia modest și se purta țărănește și
țăran a rămas în sufletul său toată viața.
Ce i-a unit pe cei doi scriitori cu structuri umane
opuse? 

Răspunsul ar fi acesta: inteligența, agerimea

minții, talentul, apropierea de izvoarele creațiilor
folclorice și valorificarea acestora în scrierile lor,
puternica afecțiune îndreptată spre țărănime,
comuniunea de idei și de concepții.
Your work
„Ai plecat și mata din Iași lăsând
în sufletul meu multă scârbă și
amăreală,” scria Creangă într-o
scrisoare lui Eminescu.

„Vino, frate
Mihai, vino,
căci fără tine
sunt străin”.
Prietenia Eminescu-
Creangă

• devotament

• sinceritate

• bunătate

• dragoste
 Ora de Dezvoltare personală ...cu Eminescu

Dragii mei, poporul român are mulţi scriitori şi poeţi.Ei au scris povestiri şi poezii deosebit de
frumoase, citite de oameni mari şi de copii, cu mare plăcere şi bucurie. ….. Citindu-i o să fiţi mai învăţaţi ,
mai deştepţi, mai plini de simţire.

Dar dintre toţi scriitorii care au trăit până acum mai bine de un veac, pe doi trebuie să-i cunoaşteţişi
să-i iubiţi din toată inima....

Unul se numeşte Ion Creangă, iar celălalt, Mihai Eminescu.. Şi cred că o să-i tineţi minte pentru că
Ion Creangă a scris o poveste minunată plină de haz, cu Harap- Alb, cu Gerilă, cu Flămânzilă, cu Pasări-Lăţi
–Lungilă; tot el a povestit multe întâmplări pline de năzdrăvenii deosebit de vesele, ori duioase din vremea
copilăriei şi a tinereţii lui. Mihai Eminescu a scris şi el o poveste incântătoare cu „ Făt Frumos din
Lacrimă”; dar mai ales a alcătuit poezii neintrecut de frumoase.
 Ora de Dezvoltare personală ...cu Eminescu

Aceşti doi mari scriitori au fost foarte buni prieteni, Se sfătuiau împreună, îşi citeau unul altuia poveştile ori
poeziile. discutau despre cărţile citite şi despre câte se intâmplă în lume. se iubeau şi se respectau cum nu se
mai află. Ceasuri întregile petreceau împreună, tot vorbind şi sfătuind.

Că aşa-i prietenia: te simţi foarte bine când ai prietenul aproape şi poţi schimba cu el o vorbă, despre
un gând ori o simţire de-a ta, îi poţi asculta bucuriile şi durerile lui sau poţi face împreună cu el, planuri
despre ziua de maine şi-l poţi ajuta cum te ajută el pe tine, când ai vreun necaz ori vreo amărăciune.

Între dânşii Eminescu şi Creangă îţi spuneau „bădiţă”, aşa ca o dezmierdare : „ Badiţă Ioane”,
„ Bădiţă Mihai”.
Ora de Dezvoltare personală ...cu Eminescu
Ora de Dezvoltare personală ...cu Eminescu
Cromatica eminesciană
Utilizarea culorilor în opera poetică
eminesciană este sesizat de toţi cei care s-au
numărat printre consumatorii operei sale.
Analizând şi studiind câteva surse în acest
scop am depistat că poetul acordă prioritate
albastrului (seninului) şi de aceea este
supranumit, „poet senin” din dublă ipostază:
însăşi opera sa este senină, adică uşor
perceptibilă şi seninul este o nuanţă a culorii
albastre.
Cromatica eminesciană
Culoarea preferată a lui Eminescu este
albastru. „Cuvîntul albastru desemnează, dar
nu arată. Problema imaginii cerului albastru
este cu totul diferită pentru pictor şi pentru
poet. Dacă cerul albastru nu este pentru scriitor
un simplu fundal, dacă el e un obiect poetic,
atunci el nu se poate însufleţi decât printr-o
metaforă. Poetul nu trebuie să transpună o
culoare, ci să ne facă să visăm culoarea”
 Cromatica eminesciană

Poetul Mihai Eminescu, este ca un pictor pentru

poeziile sale, deoarece portretizează atât de frumos cadrul
natural, contribuind la formarea unor adevărate scene
peisagistice ce ne conferă un sentiment de melancolie şi
romantism. Practic puţine din capodoperele sale nu conţin
termeni cromatici, în rest 20 culoarea este la ordinea zilei,
ceea ce le conferă dinamism şi expresivitate poeziilor sale.

Opera eminesciană este studiată de la mic la mare,

începând cu cele mai simple capodopere: Somnoroase
păsărele; Ce te legeni”..., şi până la cele mai complicate:
Luceafărul, etc. Din punct de vedere didactic creaţia
eminesciană este „senină”, adică uşor de perceput şi de
predat elevilor din toate treptele de învăţământ.
Cu pensonul în mână...
În loc de
concluzii... Cu ce rămâne
dascălul?

Clopoțelul sună.Elevii mei

pleacă acasă.Sper că nu doar
ghiozdanul este plin ci și sufletul
lor.Plin de mândria de a fi pui de
român într-o Românie
complicată.Plin de admirație,de
dorința de a citi,de recunoștință
că Eminescu este al nostru.
 Merită să poposim mult mai mult asupra
textelor didactice şi pedagogice ale lui
Eminescu, având poate mai multă reţinere în

04
a ne exprima cu uşurinţă asupra a ceea ce
foarte lejer, ca să nu spun neglijent, numim
azi „învăţământ”, „educaţie” şi vom încerca
mai mult să găsim repere reale şi, de ce nu,
soluţii, în opiniile omului polivalent care a fost
Eminescu. 

Să fim sinceri cu noi şi să
vedem în ce măsură acum 150 de
ani omul acesta ne spunea
adevărul în faţă despre şcoala
zilelor noastre!
Voi pleca de la definirea rolului şcolii, pe
care Eminescu o face într-un studiu intitulat
chiar „Educaţie şi învăţământ”: „....şcoala n-ar
trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine,
ci o gimnastică a întregii individualităţi a
omului; elevul nu e un hamal care-şi încarcă
memoria cu saci de coji ale unor idei străine,
sub care geme, ci un om care-şi esercită
puterile proprii ale inteligenţei întărindu-şi
aparatul intelectual, precum un gimnast îşi
împuterniceşte până-n gradul cel mai mare
aparatul fizic fie-n vigoare, fie-n îndemânare.” 
 Eminescu avea o gândire sistemică, deşi poate unora
le-ar părea simplistă, dar nu recomanda a copleşi elevul cu o
multitudine de cunoştinţe, ci urmărea impunerea
principiului „non multa, sed multum”, cel puţin în
învăţământul primar şi secundar (azi, gimnazial), pentru că
aceste niveluri sunt în primul rând niveluri de EDUCAŢIE şi
apoi de INSTRUCŢIE prin care cunoştinţele trebuie „bine
pricepute şi mistuite”, ele „limpezesc
conştiinţa” şi „regulează întreaga viaţă intelectuală”... 
Mai sunt foarte multe de spus despre cât de actual şi de prezent este
Eminescu în zilele noastre.
„O carte de citire nu e numai o enciclopedie naţională;
ci, dacă e bună şi cu îngrijire lucrată, precum au început a se
lucra, ea revarsă în mii de capete aceleaşi cunoştinţe, fără de
nici o silă, căci nu se-nvaţă pe de rost; ea inspiră la zeci de
mii de cetăţeni viitori aceeaşi iubire pentru trecutul şi brazda
pământului lor; ea preface, după o justă observaţie, o masă
de indivizi, ce se-ntâmplă a locui pe aceeaşi bucată de
pământ, într-un popor ce menţine o ţară.” 

Eminescu credea în viitor. Noi îl putem materializa.