Cartea bate filmul?

La cinematecă, doi şoareci ronţăie role de film. Unul dintre ei îl întreabă pe celălalt:
- E bun filmul?
- E bun. Dar parcă mai bună a fost cartea!

Aceasta a fost premisa

amuzantă de la care a venit
ideea. În vremurile pe care le
trăim imaginea are fără dar şi
poate câştig de cauză în faţa
imaginaţiei. În această lume în
care audio-vizualul “ia faţa”
paginii tipărite, Cartea bate
filmul? aduce în prim-plan
cartea din spatele filmului. Sub acest titlu, elevi și profesori au vorbit despre cărţi ce au stat la baza
unor filme. De cele mai multe ori, există filmul. Prea puţini dintre noi ştiu că există o carte după care a
fost făcut scenariul filmului. Şi, de cele mai multe ori, cartea este mult mai bună decât filmul şi chiar
merită citită.
Pornind de la principiile unei semiotici cuprinzătoare, care înglobează, alături de limbajul
verbal și alte limbaje care vorbesc despre ființa umană și despre lume, este firesc ca disciplina limba și
literatura română să se deschidă spre forme diverse prin care aceasta se poate realize. Astfel, alături de
texte literare, elevii discută, conform noilor programe, și despre texte nonliterare, și despre mesajele
din mass-media, și despre operele de artă, clasice sau contemporane, toate acestea fiind forme de
comunicare prin care elevii își pot îmbogăți propriile reprezentări despre lume și despre modalitățile în
care pot fi exprimate gândurile, sentimentele atitudinile, informațiile etc.
Accentul, în abordarea acestor noi tipuri de conținut la clasă ar trebui pus pe cumbși ce se
comunică în textele nonliterare, în mass-media, în film, în teatru, muzică sau pictură. Pentru aceasta nu
este necesar ca profesorul de limba și literatura română să fie un expert al tuturor acestor domenii, ci
să-i pună pe elevi în situația de a identifica elementele de limbaj folosite în fiecare caz și de a discuta
despre felul în care acestea contribuie la receptarea limbajelor respective. Este vorba deci de o
alfabetizare largă a elevilor în scolpul de a-i familiariza cu diversele modalități prin care lumea poate fi
comunicată, prin care se poate spune ceva semnificativ despre ea.
 În acest context scopul introdcerii modulului „Literatura și celelate arte” în programele de
limba și literatura română poate fi văzut din mai multe perspective: abilitarea elevilor în ceea ce
privește receptarea diferitelor tipuri de comunicare artistic, îmbogățirea modalităților de cunoaștere a
lumii și a sinelui prin raportarea la viziuni diferite, formarea gustului pentru frumos și pentru varietatea
modalităților de exprimare artistică.
În altă ordine de idei, problema lecturii în şcoală este o temă de actualitate. Deși tema este
periodic relansată, în plan practic pare că nu se întâmplă mare lucru de vreme ce se vorbește mereu
despre criza lecturii în rândul adolescenților. Dar fenomenul aşa-zisei „crize a lecturii” e mult mai
complex şi presupune răspunsuri la o serie de întrebări precum: ce trebuie să se citească în şcoală, cât
să se citească, cum să se citească, şi mai ales cum să se valorifice lectura. Cu siguranță, dacă s-ar găsi
răspunsuri la asemenea întrebări, fenomenul nu ar mai stârni atâtea îngrijorări cu privire la profilul
spiritual al tinerei generații. Ca în majoritatea cazurilor însă, nu facem altceva decât să constatăm o
stare de fapt, adesea generalizând apocaliptic şi lamentându-ne de această realitate pe care, curios, nici
măcar nu facem prea multe eforturi în a o măsura cum se cuvine.
Din dorința de a arăta că se poate și altfel, cu ocazia Zilelor Colegiului „Alexandru cel Bun”,
alături de elevii claselor a X a D, a X a C, a XI a F şi de 20 de elevi de la gimnaziu (clasa a VIII-a de la
Școala gimanzială „Teodor Balan” și Scoala gimnazială „Petru Comarnescu” coordonați de
profesoarele Loredana Popa și Nicoleta Beleca, am organizat o serie de activități reunite sub titlu
Cartea bate filmul?
Obiectivele activităților au urmărit valorificarea lecturii de plăcere (cea a cititorului concret,
real, ceea ce nu se face decât rareori în clasă, profesorul fiind preocupat de lectura de tip
metodic/analitic, singura valorizată prin examene), încurajarea exprimării libere a impresiilor, a
sentimentelor, a trăirilor provocate de lectură, formarea unor liste de lecturi, cărţi care nu intră în
bibliografia şcolară, (cărţi contemporane, cărţi care nu sunt neapărat lecturi canonice, dar prezintă
interes pentru alte raţiuni decât interesul strict şcolar), încurajarea schimbului de lecturi/de cărţi/de
opinii și posibilitatea de socializare, de grupare a elevilor din diferite școli sau diferiți ani de studiu în
jurul unor idei care poate lărgi sau configura în alt fel sistemul lor de valori, observarea din interior a
intereselor (sau a cauzelor lipsei de interes) faţă de lectură ale elevilor, obţinând date care ar permite o
discretă (şi democratică!) modelare a viitorului cititor.
În desfăşurarea activităților s-au implicat, în primul rând, elevii claselor liceale amintite deja.
Cele aproape șase ore destinate activității s-au scurs cu rapiditate iar la final elevii şi-au manifesat
dorința sinceră ca astfel de activități se se mai organizeze la nivelul școlii. Punctul de plecare al
dezbaterilor l-a costituit cartea lui Markus Zusak, Hoțul de cărți și ecranizarea acesteia, The Book
Thief, în regia lui Brian Percival, film a cărui premieră a avut loc în România pe 28.02.2014.
 Activitatea a debutat cu o discuție frontală privind motivele intrinseci și/sau extrinseci care ne
determină să citim sau să vizionăm filme. În discuții s-au implicat și elevii de la gimnaziu care, deși
vizibil emoționați de faptul că au pășit, unii dintre ei, pentru prima dată pe culoarele Colegiului la care
speră să intre de anul școlar viitor sau inhibați inițial de răspunsurile elevilor mai mari, au reușit să-și
gestioneze emoțiile și să se ridice la nivelul discuțiilor purtate de colegii lor mai mari, de profesorii
invitați (Loredana Popa, Nicoleta Beleca, Mariana Pintilie şi Doina Bighei) alături de moderatorii
activității Ortenzia Gotcu și Daniela Maierean.
A urmat o dezbatere antrenantă și motivantă suținută de elevii clasei a X-a D (Hîncean
Bogdana, Motrescu Anamaria, Popa Larisa, Slevoacă Voichița, Simeria Silvia, Ștefăroi Raluca,
Șorodoc Leonard). Aceștia au încercat în confruntarea de idei să sistetizeze atât avantajele lecturii și
cât și pe cele ale filmului.
Vizionarea filmului a fost urmată de o amplă dezbatere ce a urmărit identificarea asemănărilor,
deosebirilor inerente celor de două, fidelitatea ecranizării, păstrarea/ distorsionarea mesajului cărții,
modificarea sau omiterea unor secvențe din carte, rolul acestora etc. Deși nu există sinonimie perfectă
între diversele coduri semiotice ale limbajului artistic se poate însă realiza transferul informațional fidel
din codul-sursă în cel al transpunerii, fără ca bagajul de informații să fie pervertit sau anulat.
Activitatea a demostrat că textul literar în dialog cu celelalte limbaje artistice nu poate fi decât
îmbogățit, dacă este respectată litera lui, contextele, nucleele purtătoare de sens, nedistorsionat.
Așadar, cititorul care va merge în întâmpinarea textului, după lectura lui, și prin apelarea la versiunile
lui în alte limbaje, va putea recupera, dacă aceste versiuni sunt fidele, materia informațională și
afectivă, iar actul lecturii va fi unul polivalent, totalizant.
Activitatea s-a finalizat prin completarea unui chestionar de evaluare a activităţii dar şi într-un
mod mai neconvenţional, printr-un exerciţiu de reflecţie. Ideea a fost preluată dintr-o carte a lui Italo
Calvino, Dacă într-o noapte de iarnă un călător, iar chestionarul a vizat împărtășirea propriilor
impresii de lectură ale elevilor (întotdeauna sunt mai convingătoare dacă vin din partea unui „seamăn”)
și obţinerea unor date date care să permită o discretă (şi democratică!) modelare a viitorilor cititori.
Structura chestionarului a fost următoarea:
1. Care este cartea pe care dacă ai avea mai multe vieţi de trăit cu siguranţă ai citi-o cu plăcere?
2. Cartea pe care ai intenţia să o citeşti, dar mai întâi trebuie să citeşti altele?
3. Cartea prea scumpă pe care ai putea să aştepţi să o cumperi când va fi vândută la jumătate de
preţ?
4. Cartea pe care toţi au citit-o deci e aproape ca şi cum ai fi citi-o şi tu?
5. Cartea care tratează ceva de care te ocupi în momentul de faţă?
6. Cartea pe care o căutai de ani de zile fără să o găseşti?
7. Cartea pe care ai putea să o pui deoparte ca să o citeşti eventual la vară?
8. Cartea citită cu mult timp în urmă pe care ar fi momentul să o reciteşti?
9. Cartea pe care întotdeauna te-ai prefăcut că ai citit-o, dar ar fi momentul să o citeşti cu adevărat?
10. Cartea pe care ai putea să o împrumuţi de la cineva?
Revenind la evaluarea activităţii, considerăm că sub tutela anonimatului, feed-back-ul primit
din partea elevilor a fost unul sincer. Fără intenţia de a reda în totalitate răspunsurile lor, nu pot fi
trecute cu vederea unele dintre aceste răspunsuri. Întrebaţi care moment al activităţii li s-a părut cel mai
interesant, unii participanţi au răspuns: dezbaterea iniţială iscată pe marginea întrebării „De ce citim?
De ce ne uităm la filme?”, dezbaterea de după vizionarea filmului în care au fost evidenţiate
asemănările şi deosebirile dintre cele două arte, vizionarea propriu-zisă, filmul captivând mai ales prin
viziunea regizorală, jocul actoricesc, finalul filmului. În mod surprinzător, chestionarele completate de
elevi au scos în evidenţă că a fost şi un alt obiectiv, pe care, în calitate de organizatori, nu l-am vizat în
mod intenţionat, acela al comunicării libere dar argumentate. Unul dintre elevi scrie în chestionarul său
„consider că activitatea în sine a fost una foarte interesantă deoarece am avut şansa să ne exprimăm
opiniile şi să le aflăm pe ale altora”, altul scrie că „momentul iniţial mi-a captat atenţia, deoarece mi-au
plăcut foarte mult opiniile colegilor mei şi modul/curajul de a le spune”. Am fost plăcut surprinse, în
calitate de moderatoare a discuţiilor, să descoperim că elevii s-au simţit în largul lor şi interesaţi atât de
subiect cât mai ales de părerile celorlalţi semeni. De asemenea, am considerat că activitatea şi-a atins
obiectivele în momentul în care pasionaţii de lectură, care declarau că nu văd rostul vizionării unui film
după ce au citit cartea, au recunoscut şi rostul, menirea acestei alte arte. Sau când, cei care nu au reuşit
să citească opera ne-au spus că abia aşteaptă să descopere şi viziunea auctorială. Sau când alţii au spus
că intenţionează să citească şi să vizioneze filmul din nou.
În ceea ce priveşte chestionarul de reflecţie format din 10 întrebări nu vom împărtăşi dintre
răspunsurile elevilor pentru că dorim să lansăm cititorilor revistei invitaţia la reflecţie. Pentru
următorul număr al revistei, sperăm să realizăm, pe baza răspunsurilor voastre, un top al cărţilor
„furate” de adolescenţii contemporani. Aşadar, lansăm invitaţia. Doritorii pot trimite chestionarul lui
Italo Calvino la una dintre adresele de mail tenzygot@yahoo.com sau danielamaierean@yahoo.com.
Evident suntem deschise la noi idei, propuneri de continuare a activităţii, în aceeaşi structură sau alta
(posibil în săptămâna dedicată şcolii altfel).

Prof. Ortenzia Gotcu

Prof. Daniela Maierean