Morometii-Tema si viziunea

Plan:

• Contextul epocii

• Tip de roman, aparitie, originalitate

• Temele romanului

• Viziunea despre lume

• Perspectiva narativa

• Structura compozitionala

• Particularitati de constructie

• Cele 3 parti(Vol 1)

• Simetrie incipit-final

• Conflictele-exterioare si un conflict interior

• Cmentarea a doua secvente

• Opinia
• Dupa R II, in anii imediat urmatori, lit intra intr-o perioada in care cenzura aboleste libertatea de expresie,
transformandu-se intr-un instrument de propaganda politica. Intervalul dintre anii 1950-1960 a fost cel mai
dificil din intreaga epoca postbelica , iar lit avea ca scop construirea omului nou si sustinerea politicii
partidului comunist. Aceasta epoca a fost definita de catre scriitorul Marin Preda cu o formula emblematica
„obsedantul deceniu”.

• Tocmai de aceea, aparitia romanului „Morometii” de Marin Preda-vol 1 1955, vol 2-1967 reprez un paradox al
acestei perioade pt ca el nu surprinde asa-zisul progres al satului romanesc, cum cerea politica momentului ci
dimpotriva, impune un univers dominat de caractere razvratite fata de orice fel de autoritate. Volumul 1
vorbeste despre lumea satului patriarhal romanesc plasata cu cativa ani inainte de izbucinrea R II, iar vol 2 isi
situeaza actiunea in timpul reformei agrare si apoi al colectivzarii fortate a agriculturii.

Prin „Morometii” Marin Preda, talent de o forta exceptionala aduce in romanul postbelic o conceptie profund
moderna: acest roman realit-obiectiv, rural, cu puternice elem psihologice si de aceea incadrat de criticul
Eugen Simion in realismul psihologic, apartine unei alte varste a romanului realist-obiectiv si aduce cu sine o
viziune polemica. „Morometii” continua traditia romanului realist de inspiratie rurala situandu-se in
descendenta lui Rebreanu, dar polemic fata de acest scriitor. Taranii lui Rebreanu erau instictuali, suflete
rudimentare, primare, obsedaate de acumulare si aveau o relatie speciala cu pamantul. Marin Preda inlatura
aceasta imagine si face din taranii sai fiinte refelxive, inteligente, ironice, complexe ca structura morala,
capabile sa inteleaga si sa traiasca marile drame existentiale.

• Modernitatea acestui roman se regaseste si in cele doua tipuri de teme aflate in volumele Morometilor: exista
pe de o parte temele traditionale comune romanelor de tip realist: familia, istoria, timpul sau paternitatea.
Pe de alta parte, romanul contine teme moderne precum singuratatea, criza comunicarii sau instrainarea. Se
regaseste asadar ca tema istoria care conditioneaza viata sociala a individului si care navaleste asupra
acestuia distrugand tipare de viata si de gandire traditionale. Alaturi de aceasta, tema timpului ce pare a fi
rabdator cu oamenii, dar care se dovedeste viclean, inselator, incercuind individul si colectivitati de oameni pe
care le rostogoleste de pe scena istoriei. Familia ca punct central in lumea rurala a interbelicului este urmarita
in destramarea ei, care atrage dupa sine si o disolutie spirituala a individului. Criza comunicarii, care
genereaza un conflict intre generatii duce apoi la tema insingurarii fiintei umane asa cum este reprez ea prin
destinul lui Ilie Moromete.
• Prin intermediul lumii si al taranilor din Silistea Gumesti, sat ce pare a fi centrul vietii sale, Marin Preda a
prezentat o viziune despre lume extrem de importanta iluzia in care traieste un personaj -Ilie Moromete-ca
viata poate continua la nesfarsit in tiparele sale stravechi patriarhale asa cum au trait-o parintii, bunicii si
strabunii lui. Finalul vol 1 surprinde drama existentiala a personajului care intelege in sfarsit ca timpul si istoria
nu sunt rabdatoare asa cum le-a crezut el si ca acestea au navalit cu violenta asupra lumii modificand destine
si trasnformand colectivitati intregi.

• Perspectiva narativa a romanului este una extrem de moderna ptr ca desi exista un narator omniscient de tip
auctorial care surprinde aceasta lume in disolutie prin relatare la pers a III-a Marin Preda limiteaza viziunea
omniscienta prin: i) introduce de la inceput acel verb al impreciziei „se pare” menit sa sugereze ca lumea din
Campia Dunarii cu iluziile ei privind timpul rabdator nu va fi inteleasa total decat in final cand „timpul nu mai
avea rabdare”. ii) in acelasi timp Marin preda limiteaza omnisicenta apeland la doua tipuri de pers: pers
reflector-in vol I- Ilie Moromete, iar in vol 2- Niculae si pers informator in vol 1- Parizianu care povesteste
despre vizita lui Moromete la Bucuresti, iar in vol 2-Ilinca, sora cea mare a lui Niculae care ii relateaza acestuia
despre moartea tatalui.

• a) Constructia subiectului este realizata printr-o modelitae interesanta; strategiile insolite precum elipsa,
dilatarea sau comprimarea timpului si a spatiului, tehnica decupajului dau volumelor romanului ritmuri
narative diferite; de pilda prin elipsa sau prin rezumare a evenimentelor, cele 5 parti ale vol 2 comprima de
fapt 15 ani.

b) Vol 1 este structurat in 3 parti de intinderi diferite: partea I este extrem de concentrata, actiunea se
intinde de sambata seara pana duminica noaptea, adica de la intoarcerea familiei de la seceris si pana la fuga
Polinei cu Birica. Aceasta parte cuprinde scene cu un puternic caracter monografic, multe dintre ele avand
valente anticipative ca in orice bun roman realist. Relevanta in acest sens este scena din incipitul romanului,
aceea a intoarcerii familiei de la camp care creioneaza imagine fam Moromete si anunta, prin lipsa de unitate
a acestei familii, conflicte mocnite care vor degenera spre final. Astfel, ravasiti de munca grea, membrii
familiei se comporta ciudat: Paraschiv se intinde pe prispa gemand, Nila se arunca in pat gemand mai greu
decat Paraschiv, Achim se ascunde in grajdiul cailor, iar fetele pleaca la scaldat. Numai Moromete ramane
singur in mijlocul bataturii aniticipand astfel destinul sau de fiinta sortita singuratatii. Se prefigureaza aici
drama insigurarii lui, a instrainarii de comunitate, de familie, de sine, de viata. Aceasta scena nu aminteste de
nimic nici de dragostea ptr pamant nici de harnicia taranilor lui Rebreanu. Partea a doua a vol 1 se intinde pe
durata a doua saptamani de la plecarea lui Achim la Bucuresti pana la serbarea scolara. Ritmul epic este aici
mai rarefiat, dar evenimentele, atata in plan familial cat si in planul colectivitatii incep sa se precipite. Partea a
III-a dureaza de la seceris pana la sfarsitul verii si se incheie dramatic prin fuga lui Paraschiv si Nila la Bucuresti
care genereaza drama paternitatii la Ilie Moromete, destramarea iluziilor sale.

c) Primul volum are un caracter circular si se remarca prin simetria incipitului cu finalul care introduce una din
temele centrale ale romanului- tema timpului „in Campia Dunarii...nesfarsita rabdare.” Verbul „se pare”
sugereaza iluzia unei vieti care sta sub semnul unui timp intelegator si bland cu oamenii. El vorbeste insa
despre faptul ca rabdarea timpului este inselatoare si ca el va incercui viclean si nerabdator destine
individuale sau colective. Multe scene din aceasta prima parte sugereaza faptul ca grijile, nevoile, par sa fie
derizorii, ca ar putea fi amanate, ocolite sau chiar evitate fiindca timpul nu preseaza pe nimeni. Finalul inchide
simetric act romanului atat in plan epic cat si in plan inalt, simbolic. El aduce imaginea acestui timp
nerabdator cu istoria colectiva ptr ca in curand va izbucni razboiul care va aduce schimbari dramatice in viata
satului romanesc „timpul nu mai avea rabdare”. Declinul familiei Moromete este marcat de fuga baietilor la
Bucuresti, iar drama existentiala a protagonistului e surprinsa intr-o scena sublima- scena de pe piatra de
hotar unde Moromete apare umilit, infrant, deznadajduit. Aceasta scena este si ea polemica fata de o alta
asemenatoare din romanul Ion de Rebreanu. Pe pamanturile de abia primite de la Vasile Baciu, Ion venea
coplesit de extaz si intr-un gest mistic cu conotatii aproape erotice saruta brazdele acestuia. Tot pe
pamanturile sale vine si Ilie Moromete aflat insa intr-oi stare sufleteasca dramatica. El vine aici si se aseaza pe
piatra de hotar ptr a fi singur, ptr a se decoperi pe sine, ptr a vedea unde gresit fata de copii sau fata de el
insusi. Traind in iluzia ca modul lui de viata arhaic reprezinta cea ma buna dintre lumi, el nu a inteles decat
tarziu nemultumirea baietilor confruntati cu mirajul banilor, al orasului, al negotului. De abia acum descopera
dimensiunea conflictului dintre el si baieti si intelege cu durere cat de tare s-au intstrainat acestia de el si ca
incercand sa nu se dea batatu in fata vietii, el s-a autoiluzionat ca toate lucrurile sunt bune. Scena e alc dint-o
suita de interogatii retorice care transmit puternic un sent tragic. Ilie Moromete isi pune la indoiala modul in
care a inteles el viata dar si modul in care au inteles-o baietii sai. Apare aici un pers vulnerabil in fata uni
destin tragic, un pers care si-a pierdut increderea in sine si in valorile in care crezuse. Dupa acest moment el
se instraineaza de lumea toata, nu mai raspunde la salut , nu mai priveste detasat cu o anume veselie in ochi,
viata ca pe un spectacol, nu mai este ironic si nici nu mai disimuleaza. Doar capul lui de lut sculptat de bunul
sau prieten Din Vasilescu mai vegheaza de pe polita fierariei lui Iocan ca o amintire a unei lumi pierdute.

d) Exista in acest roman 3 conflicte exterioare care accelereaza destramarea familiei: conflictul dintre
Moromete si fii sai, privind relatia lor cu pamantul. Moromete vede in pamant garantia libertatii lui interioare
si a unitatiii familiei, in timp ce baietii, obsedati de noile realitati capitaliste, de bani, de negot, sunt total
dezinteresati de pamant. Conflictul Moromete Catrina are in prim plan sentimentele nevestei care se simte
amenintata ca va ramane pe drumuri. Imbatranita in munca si crescand si copiii care nu sunt ai ei, ea este
nemultumita de refuzul barbatului de a-i trece casa si pe numele ei asa cum ii promisese. Un alt conflic
exterior este dintre Moromete si Guica, sora mai mare care ii instiga baietii impotriva lui indemnandu-i sa
fuga de acasa.

Romanul surprinde un puternic conflic interior care pune in evidenta dimensiunea reflexiva a personajului,
scena reprezentativa fiind aceea de pe piatra de hotar in care interogatiile sale tragice vrbesc limpede despre
destramarea fiintei lui interioare dar si a familiei.

Volumul al doilea poate fi considerat „romanul unei colectivitati sanctionate de istorie” (Eugen Simion).
Actiunea se concentreaza asupra reformei agrare din 1945 si asupra colectivizarii fortate a agriculturii de dupa
1949.

O istorie noua, tulbure si violenta, transforma radical tiparele de viata si de gandire ale taranilor. Satul
traditional intre intr-un proces de disolutie ireversibil: fiii cei mari, plecati la Bucuresti, refuza sa se mai
intoarca, chiar daca Moromete s-a dus dupa ei si i-a rugat asta; Catrina se instraineaza tot mai mult si se
incaraca cu o ura neagra care o determina sa-l paraseasca pe Moromete si sa plece la fiica ei Alboaica;
 Niculae, retras de la scoala de tata ptr ca aceasta „nu-i aducea niciun beneficiu” face totusi o scoala de
activisti si devine apostolul acestei noi religii, comunismul. Acest volum surpinde conflictul, confrutarea dintre
tata si fiu, Niculae sustinand ideile de reinnoire radicala a satului romanesc propusa de PartidulComunist, in
timp ce Ilie Moromete sustine cu tarie ideea ca pamantul trebuie sa ramna al taranilor. Ilie Moromete este
profun nefericit si nu poate accepta ca tot ce a facut el in vata a fost gresit si ca rosturile lumii in care a trait si
in care a crezut trebuie sa fie schimbate. Cei doi se despart ptr totdeauna suparati, iar bataranul Moromete
moare, pierzandu-si tot presitigiul. Niculae are constiinta incaracata ca si-a parasit tatal in ultimii ani, iar
impacara dintre ei are loc intr-un vis emotionant. In acest vis, Niculae ii pune tatalui o intrebare premonitorie
ptr destinul clasei taranesti traditionale „Unde te duci tu acuma, tata?”, intrebare ce se referea la destinul
intregii taranimii de tip traditional care v-a disparea ptr totdeauna de pe scena din istoriei.

• Eu cred ca prin aceasta capodopera, Marin PREDA realizeaza o dubla demarcatie: a) mai intai fata de proza cu
tematica rurala, pentru ca Morometii suprind nu doar drama unui pers care s-ai pierdut iluziile, dar si
disparitia deifinitiva a clasei taranesti de pe scena istoriei. B), apoi prezenta celor 2 tipuri de teme: cele
traditionale precum istoria, timpul, familia, paternitatea si cele moderne: singuratatea, instrainarea sau lipsa
comunicarii genereaza o anumita ambiguitate care da modernitatea romanului : nimic nu mai este definitv,
bun sau rau, totul devine conjunctural/intamplator aflat sub capriciile istoriei.