Capitolul 1.

Primul capitol se deschide cu sosirea lui Felix Sima la Bucuresti, intr-o seara de iulie in anul
1909. Tanarul de vreo 18 ani, imbracat in uniforma de licean, originar din Iasi, orfan de ambii
parinti, doreste sa studieze medicina, la fel ca tatal sau, doctorul Sima. Felix se plimba prin orasul
sumbru in cautarea strazii Antim, unde avea sa stea cu unchiul si tutorele sau, Costache
Giurgiuveanu. Casa cautata de Felix avea o infatisare ciudata, asemenea tuturor cladirilor de pe
strada respectiva, datorita amestecului de stiluri arhitecturale si de materiale de slaba calitate.
Dupa intrarea acestuia in cladire, este uimit de frumusetea si delicatetea casei, cel mai
considerabil detaliul find un Hermes de ipsos, situate la capatul scarii. Acesta ezita sa foloseasca
soneria casei, dar in final trage de sfoara clopotului alertand locuitorii ca a ajuns. Felix este
intampinat de un batran, care tanarul il credea unchiul sau, cunoscut dintr-o fotografie invechita,
dar la intrebarea lui Felix daca acolo locuieste domnul Costache Giurgiuveanu, batranul raspunde
confuz si negativ. Sima pleaca ingandurat si trist, deoarece credea ca unchiul sau nu il mai
cunoaste, dar mergand spre strada Arionoaiei, se razgandeste si se intoarce la casa unchiului sau,
unde suna iar din clopotel si este intampinat de verisoara lui, Otilia, care era de varsta lui. Fata il
recupereaza pe Felix din situaita delicata in care se afla si il primeste calduros, apoi il conduce in
interior, intr-o camera unde restul familiei se jucau table. Astfel, Felix ii cunoaste pe Pascalopol, un
om de 50 de ani, mosier bogat, pe Aglaei Tulea, sora lui Costache, Simon Tulea si fiica acesteia
Aurelia Tulea, care avea 30 de ani. Ignorat de musafiri si gazde, care se preocupau cu jocul de
table, mai apoi carti, in jurul mesei luminate de lampa cu petrol, Felix incepe sa se gandeasca la
modul cum a ajuns orfan, cum murise mama lui, o femeie bolnavicioasa si artagoasa, cand acesta
era mic si cum tatal lui fusese distant mereu, iar dupa decesul maternal il trimite la internat. Apoi,
gandurile lui zboara la Otilia, fata de care nu stia ce sentimente sa aiba, nu era obisnuit cu atentia
feminina, astfel era derutat de gesturile verisoarei lui, dar nu putea fi neutru in privinta ei, ii dadea
„ un sentiment inedit, de mult presimtit.” Dupa un timp, Pascalopol isi aduce aminte de invitatul
sau si il intreaba daca ii este foame, Otilia se duce grabita sa ii aduca cateva prajituri de casa si il
supravegheaza sa fie sigura ca mananca, apoi este intrebat daca ii este somn si verisoara lui il
conduce in dormitorul sau, deoarece gazdele uitasera de venirea acestuia. Acesta admira haosul
dar si frumusetea camerei, energia feminina era puternic amprentata, aceasta aprand mai mult un
studio in care actritele se pregatesc, decorat in tonuri de maron, cu o aliura batraneasca dar
eleganta, cu rochii pe pat, cu apa de colonie, cutiute de pudra, machiaje pese tot, carti frantuzesti
din colectia Calmann-Levy, Mlle. de La Seigliere de Jules Sandeu . Felix se intinde pe pernele
decorative, fara a se dezbraca, deoarece considera ca avea sa profaneze acel sanctuar feminin.
Acesta adroame in final, iar dimineata se trezeste in bratele subtiri ale Otiliei.

-Citate:

Otilia: “Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele
bucle si gulerul de dantela, insa in trupul subtiratec, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect,
fara acea slabiciune sputa si patrata a Aureliei, era o mare libertate de miscari, o stapanire
desavarsita de femeie.”

Strada Antim:  „răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure”, întrucât „toate curţile şi mai ales ograda
bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte curţile marelui sat ce era atunci
Capitala.”
Felix: „un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean […] Uniforma neagră îi era
strânsă pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un
aer bărbătesc şi elegant. Faţa îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuviţelor
mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului
corectau printr-o notă voluntară întâia impresie.”

Batranul: „Nu-nu-nu ştiu.. nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc…”

Pascalopol: „un om ca de cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuşi evitând impresia de exces,
cărnos la faţă şi rumen ca un negustor, însă elegant prin fineţea pielii şi tăietura englezească a
mustăţii cărunte.”

Tanti Aglaia: „o doamnă cam de aceeaşi vârstă cu Pascalopol, cu părul negru pieptănat bine într-o
coafură japoneză. Faţa îi era gălbicioasă, gura cu buzele subţiri, acre, nasul încovoiat şi acut, obrajii
brăzdaţi de câteva cute mari”

Aurelia Tulea: o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenţi ca ai Aglaei, cu faţa prelungă,
sfârşind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două şiruri de cozi împletite.”.

Capitolul 2

Trezit de grindina, Felix aranjeaza locul unde a dormit si se da cu apa de colonie pe par si
pe fata. Timiditatea ii spune sa ramana in odaie, deoarece nu stia locul, insa o aude pe Otilia
cantand la pian si decide sa exploreze casa. Pe hol este intampinat de unchiul sau, care il conduce
in camera lui, unde Marina, o ruda indepartata a lui Costache, pregatise camera. Aceasta ii explica
ordinea camerei lui si apoi ii cere bani lui Giurgiuveanu, care nu mai avea si ii cere cu imprumut lui
Felix. Otilia vine in odaia acestuia si il intreaba daca tatal ei i-a cerut bani, deoarece nu admite
acest lucru, Felix incearca sa o minta, dar verisoara lui stie adevarul. Oitlia il ia pe verisoriul ei dupa
ea pe post sa ii tina rochia si acesoriile si il duce in camera pianului unde ii canta Chanson russe,
iar mai apoi Rapsodia ungara de Liszt. Cuprinsa de ceea ce Marina numea “nebunie” fata incepe
sa alerge prin gradina, Felix in spatele ei cu pasi mari si cu obiectele in mana. Ei se aseaza in
chioscul din spatele gradinii, unde verisoara lui ii spune ca dorinta ei e sa ajunga un mare doctor si
il pune sa ii verifice pulsul, iar apoi ii povesteste despre persoanele din familie, astfel Felix
descopera cateva trasaturi de character ale noilor sale cunostiinte. Este avertizat in privinta Auricai
(„-Să te fereşti de ea, că umblă să se mărite şi se îndrăgosteşte de cine-i iese în cale.”), in privinta
Aglaei nu are neaparat cuvinte de lauda, dar admite ca este o mama grijulie pentru Aurica si Titi. Il
evocă laudativ pe musafirul din seara trecută („-Nu ştii ce om bun este Pascalopol şi ce bogat e!
Are o moşie imensă în Bărăgan şi cai de călărie.”). Otilia ii arata o fotografie de cand erau ei mici si
ii spune ca parintii acestora planuiau sa se casatoreasca. Felix alege o carte, iar fara sa realizeze
se facuse liniste in toata casa. De dupa amiaza, mosierul vine sa o ia pe Otilia cu trasura, astfel
Sima constientizeaza adevarata natura a relatiei acestuia cu verisoara lui. Dupa plecarea acestora,
un curier vine cu o scrisoare pentru Otilia Marculescu, dar Felix spune ca acolo locuieste doar Otilia
Giurgiuveanu. Marina ia repede scrisoarea si se uita urat la baiat. La intoarcere, Pascalopol, Otilia
si Costache merg in chioscul din spate, il cheama si pe Felix, mai apoi si pe Aglaia cu Aurica. Aglea
Ii reproseaza lui Pascalopol ca sta cu Otilia, facand-o sa se simta prost si sa intre in casa sa cante
la pian, dar din nou este demoralizata de sora lui Costache, care era suparata ca fiul ei Titi avea
probleme la scoala si il roaga pe Felix sa il medieze, dar refuza politicos si se duce in casa dupa.
Verisoara lui il cheama la fereastra cu ea si incepe sa se planga de Aglaea si de fiul ei.