Prereformatorii

Secolele XIV-XV aduc mari shimbari in Europa, mai ales in tarile apusene, datorita progresului
economic, schimbarilor sociale si Renasterii italiene. Epoca medievala clasica era spre sfarsit, oamenii se
simteau mai liberi, puteau sa discute aproape orice, iar aparitia tiparului a fost o adevarata revolutie in
domeniul cultural si religios, fiecare crestin putand sa aiba acasa orice scriere. Marii seniori feudali isi
pierdusera din putere in favoarea negustorilor, care erau organizati in bresle. Aceste schimbari au dus la
modificari in viata religioasa.
In anul 1214, regale englez este nevoit sa accepte Magna Charta Liberatum, prin care se oblige
sa respecte legile englezesti. Daca le incalca, supusii sai aveau dreptul sa se revolte impotriva sa.
Natiunea engleza este prima din Europa, care adopta un system parmalentar. Acest eveniment este un
exemplu pentru celelalte tari apusene, unde regii erau autocrati.
Comerciantii si mestesugarii ajung la o bunastare economica mai mare decat a seniorilor feudali.
Orasele castiga in importanta, in detrimental marilor mosii. Incepand cu secolul al XIV-lea,
scriitorii si poetii europeni publica pamflete acide la adresa clerului apusean, critica aspru moravurile
clerului catholic.
Intre 1348 si 1350, Europa este lovita de o epidemie de ciuma neagra, in urma careia au murit 25
de milioane de oameni. Schimbarile multiple din acea vreme afecteaza si viata bisericeasca. Abuzul cu
indulgentele, taxele tot mai mari pentru Biserica Catolica si comportarea abuziva a unor ierarhi a creat o
stare de nemultumire in majoritatea statelor apusene.

John WYCLIFF
Este considerat primul prereformator, s-a nascut in York, in anul 1324. A studiat dreptul, teologia
si filosofia, la Universitatea din Oxford, fiind preocupat de scrierile lui Aristotel, ale Fericitului Augustin
si ale lui Duns Scttus. In 1372 este numit professor la Universitatea din Oxford. In jurul anului 1350,
scarbit de imixtiuniea Bisericii Apusene in viata religioasa si politica a Angliei, a sustinut o politica de
emancipare fata de papa de la Roma.
Biserica catolica engleza detinea o treime din mosiile feudale si ott atat din totalul lichiditatilor
monetare ce erau in circulatie.
In anul 1365, papa Urban al V-lea a cerut regelui englez strangerea si trimiterea taxelor
bisericesti, care, de 33 de ani nu mai fusesera trimise la Roma.
Wycliff este dezgustat de aceste lucruri. Sustine hotararea parlamentului englez de a refuza plata
taxelor catre statul papal. Dezgustat de faptul ca majoritatea posturilor de conducere in Biserica si in
Universitate sunt ocupate de prelati corupti, Wycliff incepe sa predica impotriva ierarhiei catolice, desi el
insusi era preot.
Învățătura:
- In lucrarile sale, este de parere ca omul nu are nevoie de intermediar, ci se poate ruga direct
lui Dumnezeu
- Sustinea ca omul se poate mantui nu prin taine si acte de pocainta, ci prin vrednicia si faptele
sale. Spre deosebire de ceilalti preoti catolici englezi, Wycliff simplifica liturghia si face din
predica partea central a slujbei, sustinand ca oamenii nu inteleg limba latina, dar sunt multi
mai castigati daca predica este tinuta in engleza. Incepand cu anul 1380, traduce din latina in
engleza vulgar Sfanta Scriptura.
In ultimii ani ai vietii, propuune supunerea bisericii Angliei autoritatii de stat, regelui si
parlamentului, castigand prin aceasta simpatii la curtea regala. In scrierile sale mai sustinea ca preotii au
dreptul doar la zeciuieli si donatii, nefiind indreptatiti se ceara taxe si impozite sis a detina proprietati
imobiliare
Adversarii lui Wycliff au extras pasaje din lucrarile sale si le-au trimis la Roma. Papa Grigore al
XI-lea i-a criticat pe episcopii englezi care nu l-au judecat pe Wycliff. Papa a cerut Arhiepiscopului de
Londra sa-l aresteze pe Wycliff, iar daca acest lucru nu este posibil, sa-l trimita la Roma. In anul 1377
ajunge rege al Angliei minorul Richard al II-lea iar ducele de Lancaster este numit regentul sau. Un an
maitarziu, scarbit de inceperea schismei papale, Wycliff se dezlantuie si mai tare impotriva papilor, pe
acre ii numeste “anticristi”.
Incepe sa dezvolte si alte idei gresite, sustinand ca ierarhia catolica nu are putere absoluta, iar cea
pe care o are, a pierdut-o prin pacate. Institutia papalitatii nu are temei biblic, Sfintele Taine, cinstirea
icoanelor, cultul Sfintilor si Sfintele Moaste n-au nici un rost. Wycliff sustinea ca transformarea painii si a
vinului in Trupul si Sangele lui Hristos trebuie altfel intelese, in sensul ca painea nu se preface in
totalitate in Trupul lui Hristos, idée pe care o numea consubstantialitate. Wycliff ajunge sa sustina si
predestinatia. Datorita acestor invataturi, si-a pierdut si putinii sustinatori pe care ii mai avea.
In anul 1381 izbucneste o mare rascoala taraneasca in Anglia, al carui instigator este considerat
Wycliff. Arhiepiscopul Londrei moare in cursul tulburarilor, numerosi preoti sunt ucisi, multe biserici
sunt devastate, iar regina mama este maltratata. In 1382 regele Angliei si regentul isi retrag sprijinul
pentru Wycliff, iar invatatura sa este condamnata, marele prereformator traind o umilinta totala. Moare in
anul 1382, asistand la o liturghie. Influenta ideilor sale a ramas mare si dupa moartea sa, mai ales in
universitati, dar si in tarile unde Renasterea incepuse sa aiba roade. Ideile sale s-au raspandit repede,
contribuind la pregatirea terenului pentru marea reforma din secolul al XVI-lea.