Henric al VIII-lea

Cea mai surprinzătoare acţiune a regelui Henric al VIII-lea, şi

cea care a avut cele mai mari efecte pe durată lungă, a fost
ruperea legăturilor cu Roma. În anii 1530, el a anulat
jurisdicţia papală şi s-a autodeclarat şef suprem al Bisericii pe
pământ. Desigur, în multe privinţe biserica Angliei era mai
strâns legată de monarh decât de papă – episcopii erau
nominalizaţi de rege din rândul consilierilor şi diplomaţilor
săi. Dar un act atât de îndrâzneţ precum proclamarea
supremaţiei regale în faţa Papei era nemaivăzut în toată
Europa.

Fiica lui Henric, Maria, a revenit la legăturile cu Papalitatea în

timpul scurtei sale domnii. Dar după moartea ei, în 1558,
Elisabeta a continuat politica de respingere a autorităţii
papale. De atunci, biserica engleză a rămas independentă,
fapt ce a afectat atitudinea şi relaţiile Angliei cu ţările Europei
continentale. Nicio altă acţiune a vreunui monarh Tudor nu a
influenţat atât de mult istoria ţării.

Henry nu s-a limitat la a rupe relaţiile cu Roma. Se vedea pe

sine ca un rege profet asemenea celor din Vechiul Testament,
chemat de Dumnezeu să purifice biserica. În anii ’30
mănăstirile engleze au fost închise, iar practica pelerinajului
interzisă. Ambele măsuri au avut consecinţe importante. O
societate cu bărbaţi şi femei care, cel puţin în principiu, se
devotează exclusiv venerării lui Dumnezeu diferă foarte mult
de o societate fără călugări, adică o societate a cărei
populaţie este toată activă (şi contribuabilă).

Regele s-a implicat direct şi în codificarea a ceea ce creştinii

ţării sale trebuiau să creadă. Deşi s-a despărţit de Roma, a
dizolvat mănăstirile şi a interzis pelerinajul, el a respins şi
doctrina luterană. El a autorizat publicarea şi citirea în
biserică a Bibliei în limba engleză, acţiune cu multe implicaţii
pe termen lung. De fapt, biserica anglicană a fost un hibrid
între cea catolică şi cea protestantă. Probabil că o foarte mică
parte din locuitorii ţării erau complet de acord cu
regele;majoritatea poate că ar fi preferat să rămână catolici,
în timp ce doar o minoritate a acceptat, fără niciun dubiu,
reforma.