Carol I al Angliei (engleză Charles I of England) (n. 19 noiembrie 1600 – d.

30
ianuarie 1649) a fost rege al Angliei, Scoției și Irlandei din 27 martie 1625 până
la execuția sa din ianuarie 1649.

Carol a fost cel de-al doilea fiu al regelui Iacob al VI-lea al Scoției. Din anul
1603, când tatăl său a devenit și rege al Angliei și Irlandei, s-a mutat în Anglia,
iar aici și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Din anul 1612, urmare a morții
premature a fratelui său mai mare, Henric Frederick, Prinț de Wales, a devenit
moștenitorul tronului Angliei, Irlandei și Scoției. A fost căsătorit cu Henrietta
Maria a Franței din anul 1625, după o tentativă nereușită, din anul 1623, de a se
căsători cu infanta Maria Anna a Spaniei. Negocierile pentru căsătoria cu infanta
Spaniei au culminat cu o vizită de opt luni al curții engleze în Spania, dar
tratativele au eșuat datorită opoziției papei Urban al VIII-lea și datorită
refuzului lui Carol de a se converti la catolicism.

După încoronare, Carol, care a fost adeptul puterii divine și absolute a

regalității, s-a aflat într-o permanentă luptă cu parlamentul care încerca să-i
reducă prerogativele de conducător absolut. În prima fază a domniei sale, a dus o
dispută dură pentru putere împotriva Parlamentului, pe care de altfel l-a și
dizolvat la 10 martie 1629. Văzând tendințele sale absolutiste, mai ales în modul
de a impune taxe fără aprobare, Parlamentul s-a opus regelui Carol I al Angliei. O
altă cauză de conflict cu societatea engleză a fost și politica sa religioasă:
ostil atât fundamentalismului cât și tendințelor reformatoare, și adoptând calea de
mijloc, regele Carol I al Angliei a fost acuzat de supușii săi că ar fi filo-
catolic, favorizează catolicismul și se opune reformei Bisericii
Anglicane.Tensiunile politice și religioase cumulate în decursul anilor, au
explodat în războiul civil englez: împotriva lui s-au ridicat forțele
Parlamentului, care se opunea tentativelor sale de centralizare a puterii în sens
absolut. Alături de Parlament s-au aliat Puritanii, ostili politicii sale
religioase. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea regelui Carol I al Angliei, care a
fost prins, judecat sub acuzația de trădare, condamnat la moarte și executat la 30
ianuarie 1649. Monarhia a fost abolită și în locul ei a fost instituită o
republică. Aceasta însă, după moartea liderului ei principal (capul revoluției,
care l-a detronat pe Carol), Oliver Cromwell, a intrat în criză, consimțind ca
regele Carol al II-lea, fiul lui Carol I, să restaureze monarhia. Carol I al
Angliei este sanctificat de Biserica Anglicană, care-l amintește pe 30 ianuarie.