Oliver Cromwell (n. 25 aprilie/5 mai 1599, Huntingdon, Regatul Angliei – d.

3/13 septembrie 1658,

Westminster, Commonwealthul Angliei) a fost un lider militar și politic englez, cunoscut în special pentru
contribuția sa la transformarea Angliei într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru rolul său
ulterior de Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei. Armata sa, a Noului Model, i-a înfrânt pe regaliști
în cadrul Războiului Civil Englez. După executarea regelui Carol I în 1649, Cromwell a dominat
Commonwealth-ul de scurtă durată al Angliei, a cucerit Irlanda și Scoția, și a fost Lord Protector din 1653
până la moartea sa în 1658.
Cromwell a fost membru al Parlamentului (Camera Comunelor) de Cambridge în Parlamentul Scurt
(1640) și în Parlamentul Lung (1640-49), și s-a implicat mai apoi în Războiul Civil Englez de partea
„Capetelor rotunde” sau parlamentarilor. Un soldat excelent, a trecut de la comandarea unei singure
trupe de cavalerie la comanda întregii armate. Cromwell a fost a treia persoană care a semnat sentința
de moarte a lui Carol I în 1649, și a fost membru al Rump Parliament (1649-1653), fiind desemnat de
Rump să preia comanda campaniei engleze în Irlanda (1649-1650). A condus apoi o campanie împotriva
armatei scoțiene între 1650-1651. Pe 20 aprilie 1653 a dizolvat parlamentul Rump, organizând o
Adunare de scurtă durată cunoscută ca Barebone's Parliament, înainte să ajungă Lord Protector al
Angliei, Scoției și Irlandei pe 16 decembrie 1653. Instrumentele guvernării sale autoritare au fost armata
și centralizarea administrativă. În plan religios, Oliver Cromwell a instaurat un regim de toleranță pentru
toate cultele protestante, iar catolicii au fost mai puțin persecutați decât în vremea conducerii
prezbiteriene. Ca orice puritan, el a privit învățământul cu seriozitate și l-a sprijinit cu bani și prin donații
din pământurile bisericești.
A fost una dintre marile personalități ale istoriei Angliei, participant direct la evenimentele din timpul
Revoluției și figura centrala a Protectoratului. Născut la Hettington, într-o familie de mici nobili de
confesiune puritana, Cromwell și-a făcut studiile la colegiul din Cambridge. El devine unul dintre
conducătorii opoziției în Parlamentul convocat de Carol I în 1640. Se evidenția printre deputați prin
figura sa puternica, trăsăturile dure ale fetei, vocea impunătoare, cuvântările adânc religioase, accesibile
și convingătoare. Pentru eroismul manifestat în prima mare bătălie cu armata regala de la Marston
Moor, cavaleria lui Cromwell a fost numită "coastele de fier". Dictatura militară, stabilită de Cromwell cu
sprijinul armatei și burgheziei, a devenit ereditară, dar Lord Protectorul-Cromwell a renunțat să se
încoroneze ca rege. După moartea lui, „Lord Protector” a fost numit fiul său, Richard Cromwell, o figură
politică neînsemnată, înlăturată de Stuarți.
A murit din cauza septicemiei provocate ca urmare a unei infecții urinare netratate în 1658. El a fost
urmat de fiul său Richard; acesta însă nu a avut vreo susținere politică sau militară, iar în mai 1659 a fost
nevoit să sfârșească protectoratul. George Monck, guvernatorul englez al Scoției, a intrat în Londra în
1660 la conducerea New Model Army și a reinstaurat Parlamentul cel Lung. Aceștia au decis restaurarea
monarhiei prin aducerea pe tron a lui Charles al II-lea; drept urmare, în 1661 rămășițele lui Cromwell au
fost deshumate și supuse unui proces simbolic de execuție postumă în ziua ce marca a 12-a aniversare a
regicidului.

Concluzie:
-Revolutia engleza a triumfat si in rezultatul ei burghezia si-a asgiurat liberatile depline in domeniile politice,
economice si sociale.
-Modernizarea societatii engleze in perioada ulterioara a cunoscut rezultate spectaculoase.
-Influenta revolutiei engleze si-a lasat amprenta asupra proceselor modernizatoare din Europa in deceniile
ulterioare.
-Revolutia engleza a impus in lume modelul monarhiei constitutionale, bazata pe principiul separarii puteriilor in stat.