TEMA 1.

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND POLITICA VALUTARĂ ȘI DREPTUL

VALUTAR

SUBIECTUL 1.POLITICA VALUTARĂ: NOȚIUNE, CONȚINUT ȘI MECANISME DE

REALIZARE
Politica financiară este o componenţă a politicii generale care reprezintă o formă de organizare
şi conducere a unei colectivităţi umane pentru satisfacerea intereselor sale. Politica economică a
statului reprezintă o acţiune generală a puterii publice centrale, conştiente, coerente şi finalizate
care se exercită în domeniul economiei adică influenţează
producţia, schimbul, consumul bunurilor şi serviciilor şi constituirea capitalului .
Sarcinile politicii social-economice sunt:
1. Asigurarea libertăţii economice
2. Asigurarea ocupării complete a forţei de muncă
3. Asigurarea creşterii economice
4. Asigurarea stabilităţii preţurilor
5. protecţia mediului înconjurător
6. Crearea condiţiilor pentru cei care nu pot găsi de lucru sau nu pot lucra
7. Introducerea înlesnirilor fiscale pentru păturile populaţiei cu venituri scăzutePolitica social-
economică a statului are următoarele componente (reieşind din sarcinile care trebuie de realizat)
1. Politica financiară (include politica bugetar-fiscală şi cea monetar–creditară, politica valutară
şi cea a cursului de schimb)
2. Politica preţurilor (reglementează costurile şi dobânzile)
3. Politica de venituri salariale (stabileşte modul de formare a salariului din sectorul public,
salariul minim, ca raportul dintre venituri salariale din diferite ramuri, în scopul menţinerii ratei
inflaţiei sub controlul statului)
4. Politica comercială (reglementează activitatea de comerţ extern)
5. Politica industrială (reglementează activitatea în domeniul industrial)
6. Politica agrară (reglementează activitatea în domeniul sectorului agro-alimentar)
7. Politica în domeniul învăţământului
8. Politica ocupării forţei de muncă
Politica financiară - exprimă totalitatea metodelor, mijloacelor, instrumentelor, instituţiilor
privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor
economice şi a relaţiilor sociale în vederea realizării scopurilor macroeconomice şi obţinerea
echilibrului general adecvat în economie.
Obiectivele de bază ale politicii financiare constau în:
1. stabilirea, dezvoltarea şi creşterea economică
2. reducerea şomajului
3. reducerea inflaţiei
4. creşterea nivelului de trai al populaţie
Strategia financiară reprezintă programele de perspectivă îndelungată, iar tactica financiară
include actele administrative şi de planificare pe perioade scurte, precum şi măsurile prevăzute a
se lua pentru executarea planurilor financiare şi a sarcinilor specifice unei perioade.
Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale pe care le exprimă
partidele de la putere:
1. de potenţialul a fiecărei ţări
2. de orânduire socială
3. de metodă de conducere
În acelaşi timp politica financiară reprezintă o sferă relativ independentă în activitatea
statului şi mijloc important de realizare a politicii statului în orice domenii de activitatea
economică.
În baza realizării politicii financiare stau un şir de principii generale şi specifice.
Principiile generale de asigurare politicii financiare eficiente sunt:
1. luare în vedere acţiunii legilor economice obiective
2. luare în vedere condiţiilor istorice concrete
3. luare în vedere experienţei proprii din anii anteriori şi experienţei mondiale
Principiile specifice:
1. asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate
2. asigurarea constituirii unui mecanism financiar raţional
3. echilibrarea cheltuielilor şi veniturilor în toate compartimentele a sistemul financiar
4. crearea rezervelor financiare
5. concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor sociale economice principale
ale statului prin elaborarea politicii fiscale raţionale
6. concentrarea resurselor financiare importante în mîinele statului
7. echilibrarea politicii financiare şi monetar-creditare
Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-economice prin
venituri şi cheltuieli publice, în vederea realizării principalilor scopuri macroeconomice şi
obţinerea echilibrului generale.
Politica fiscală reprezintă politica în domeniul stabilirii resurselor financiar publice.

Ea stabileşti:

1. volumul şi provenienţa resurselor ce pot fi procurate de stat de la fondurile sale

2. metode de preluare ce se utilizează în procesul de constituire a fondurilor financiare, deci
stabilirea sistemului şi instrumentelor fiscale
3. obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite în procesul de constituire a
fondurilor financiare
Politica bugetară - reprezintă politica în domeniul cheltuielilor publice.

Ea stabileşte:1. mărimea, destinaţia, structura optimală a cheltuielilor

2. obiectivele ce trebuie atinse în efectuarea diferitor cheltuieli
3. căile şi metodele ce se realizează pentru atingerea scopurilor reieşind din faptul ca eforturile să
fie minim
SUBIECTUL 2. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL VALUTAR. OBIECTUL,
SUBIECȚII ȘI METODA DE REGLEMENTARE
Dreptul valutar stabilește bazele legale și principiile reglementării valutare și controlului valutar
în Republica Moldova, competențele organismelor de reglementare a monedei și, de asemenea,
definește drepturile și obligațiile rezidenților și nerezidenților în legătură cu deținerea, utilizarea
și retragerea monedei și a valorilor mobiliare naționale, drepturile și obligațiile
organismelor de control valutar și agenților de control valutar.
Metoda de reglementare a dreptului valutar este formată din ansamblul procedeelor și tehnicilor
de influență juridică asupra comportamentului și voinței participanților (subiecților) la relațiile
reglementate de dreptul valutar.
Principalele metode de reglementare legală sunt:
1) permisiunea
2) interdicția
3) prescripția
Principala metodă de reglementare juridică a dreptului monetar în literatură este denumită în
mod tradițional metoda de drept public a prescripțiilor autorizate. Cu toate acestea, trebuie
subliniat că un studiu detaliat al acestei probleme în ultimele decenii în știința juridică, de fapt,
nu a fost efectuat. Între timp, în prezent, metodele de drept privat sunt din ce în ce mai utilizate
în sfera monetară
SUBIECTUL 3.CARACTERISTICILE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT VALUTAR
În funcție de sfera reglementării juridice valutare, raporturile juridice valutare se disting în:
- raporturi de reglementare valutare,
- raporturi de control valutar,
- raporturi de circulație valutară.
Raporturile juridice valutare în domeniul reglementării valutare acoperă activitățile organelor
abilitate de stabilire a procedurii de efectuare a tranzacțiilor valutare de către rezidenți și
nerezidenți. În cadrul acestui tip de raporturi juridice valutare se exercită competența organelor
de reglementare valutară (Banca Centrală (BNM) și Guvernul RM) de a emite acte juridice de
reglementare în probleme de reglementare a monedei și restricțiilor în domeniul valutar
Raporturile juridice valutare în sfera controlului valutar sunt derivate din raporturile juridice
valutare din sfera reglementării valutare. Conținutul acestora este activitatea entităților special
autorizate de a verifica respectarea legislației valutare și a actelor organelor de reglementare
valutară de către participanții la relațiile juridice valutare. În aceste raporturi juridice, subiectului
autorizat i se opune un anumit participant la raportul juridic valutar, care este obligat să respecte
normele legii valutare și, mai precis, să efectueze sau să nu efectueze anumite acțiuni.
Raporturile juridice valutare din sfera circulatiei valutare presupun realizarea de catre subiecti a
drepturilor de a efectua tranzactii valutare si operatiuni valutare.În funcție de statutul juridic al
subiecților raportului valutar, se disting raporturi juridice verticale și orizontale.Raporturile
juridice verticale se bazează pe subordonarea imperioasă a unei părți a raportului juridic față de
cealaltă. Ele presupun subordonarea participanților, unde un subiect are dreptul de a cere, iar
cealaltă parte are datoria de subordonare. Un exemplu sunt toate relațiile juridice valutare care se
dezvoltă în domeniul reglementării valutare și al controlului valutar
UBIECTUL 4.IZVOARELE DREPTULUI VALUTAR
1.Constitutia RM. Articolul 130. Sistemul financiar-creditar
(1) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege.(2) Moneda
naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc.(3) Dreptul exclusiv la emisia monetară
aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova. Emisia se efectuează conform deciziei
Parlamentului.
2. LEGEA Nr. 62 din 21.03.2008 privind reglementarea valutarăArticolul 2. Legislaţia
valutară(1) Legislaţia valutară a Republicii Moldova include prezenta lege, Legea nr.548-XIII
din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, alte acte legislative în partea ce
reglementează raporturile aferente reglementării valutare, actele normative elaborate în vederea
executării actelor legislative menţionate, inclusiv actele normative ale Băncii Naţionale a
Moldovei, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte
TtttEMA 2.: BAZELE JURIDICE ALE REGLEMENTARII VALUTARE
1. Considerațiuni generale privind reglementarea valutară pe teritoriul RM. Sistemul valutar al
Republicii Moldova.
Reglementare valutară – totalitatea normelor juridice referitoare la efectuarea şi raportarea
operaţiunilor valutare, licenţierea şi desfăşurarea activităţii unităţilor de schimb valutar, precum
şi cele referitoare la controlul valutar, instituite în scopul implementării politicii valutare a
statului şi al asigurării stabilităţii pieţei valutare interne.(LP 62/2008, art3)Reglementarea
valutară este activitatea organelor de stat care vizează reglementarea procedurii de efectuare a
operațiunilor valutare.Statul reglementează relațiile valutare, ținând cont de sarcinile economice
ale statului. Pentru epublica Moldova, din momentul declarării suveranității sale, este
caracteristică politica de liberalizare în reglementarea relațiilor valutare. Monopolul de stat
asupra monedei și a unei părți a valorilor valutare și asupra operațiunilor cu acestea, care a
existat în anii puterii sovietice, a fost abolit.nEste permis, deși sub controlul statului, exportul de
valută. Introducerea în Republica Moldova a numerarului în monedă naţională, precum şi
numerarului şi cecurilor de călătorie în valută străină nu este limitată.
SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL – CONCEPT, ELEMENTE
SMI – reprezintă cadrul instituţional de reglementare a raporturilor de repartiţie fînanciară şi de
credit şi a raporturilor de plăţi pe plan internaţional în următoarele condiţii:v Să respecte
suveranitatea monetară a statelorv Să favorizeze relaţiile economice între stat
Etapele evoluţie SMI:
1) Sistemul etalon aur monedă (s-a instituţionalizat la Paris în 1865)Principii de funcţionare:
 Baza ei o constituie etalonul aur-monedă
 Fiecare monedă are un conţinut în aur, numit valoare paritară, valuta liber schmbîndu-se în aur
 Confirmarea unui regim al cursurilor cu fluctuaţie liberă, funcţie de cerere şi ofertă, dar
ţinînduse cont de punctele aur * Prima încercare pe linia cooperării sistemelor monetare
naţionale a fost convenţia prin care s-a creat Uniunea Latină, semnată la 23 decembrie 1865 de
Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia. Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului monetar bimetalist
(aur şi argint), care reprezenta elementul comun al ţărilor semnatare ale convenţiei. Cu acest
prilej se recunoaşte o unitate monetară comună: francul, care era împărţit în 100 centime. Un
număr de ţări au emis monede similare celor din Uniune, fără a adera însă la ea. Aceste ţări au
adoptat numai o parte din prevederile convenţiei, păstrînd raportul valoric de 1/15,5 dintre aur şi
argint. Printre ţările menţionate se numără: Austro-Ungaria, Romania, Serbia, Bulgaria, Spania,
Venezuela, Columbia, Peru. Uniunea Monetară Latină a contribuit la consolidarea pentru o
perioadă scurtă de timp a poziţiilor bimetalismului. Din septembrie 1873 s-a limitat baterea
monedelor din argint şi, practic, s-a trecut la etalonul monometalist aur.
2) Sistemul etalon aur-lingouri (s-a instituţionalizat la Genova, Italia - 1922)
Principii de funcţionare:
 Baza lor era etalonul aur-devize, adică din aur şi valute lider, avînd convertibilitatea în aur
 Sau păstrat parităţile în aur, convertibilitatea în aur se efectua numai nemijlocit (în SUA,
Anglia, Franţa), dar şi indirect prin valute străine (Germania şi încă 30 de state)
 Restabilirea cursurilor flotante
Încercarea de aliniere a sistemelor monetare naţionale a reprezentat-o Conferinţa de la Genova,
care a avut loc între 10 aprilie – 19 mai 1922, şi la care au participat 33 de state.Principala
recomandare care se desprinde din această conferinţă este de a se limita utilizarea aurului, prin
păstrarea disponibilităţilor de valute în conturile de la băncile din străinătate.
În acest scop, se propunea adoptarea etalonului aur – devize în cadrul sistemelor monetare
naţionale şi folosirea unui sistem de cliring înternaţional.În cadrul acestei convenţii, adoptarea
unui etalon sau a altuia era considerată o problemă de politică internă, astfel că nici o ţară a cărei
monedă era folosită ca valută de rezervă nu era angajată în relaţiile cu alte ţări, decat în măsura
în care aceasta îi servea propriilor interese.Rezultă, astfel, că nici unul din acordurile monetare
internaţionale încheiate în perioada anilor 30 pană la începutul celui de-al doilea Război Mondial
nu au dus la formarea unui sistem monetar internaţional.
3) Sistemul etalon aur-devize (s-a instituţionalizat la Bretton Woods 1944)Prncipii de
funcţionare Alegerea etalonului monetar Menţinerea stabilităţii şi cursurilor de schimb ale
monedelor naţionale Asigurarea convertibilitaţii internaţionale a monedelor Crearea
rezervelor monetare oficiale şi asigurarea lichidităţii internaţionale

a fost juridic organizat în 1944 la conferinţa valutarfînanciară a O.N.U., care s-a petrecut la
Bretton-Woods (S.U.A.).
Necesitatea organizării acestui sistem a apărut în anii ’30, odată cu lichidarea monometalismului
în toate ţările lumii.
Scopul organizării acestui sistem a fost crearea unui mecanism de efectuare a achitărilor
internaţionale. În calitate de unitate monetară acceptabilă pentru folosirea în relaţiile
internaţionale a fost stabilit dolarul american. De asemenea la afacerile internaţionale au fost
acceptate valutele naţionale ale ţărilor-membre, cu condiţia că ele vor menţine cursul valutelor
naţionale faţă de dolar la nivelul existent la momentul semnării acordului.
Devierile nu trebuiau să depăşească  1%. În aşa mod valutele tuturor ţărilor-membre au fost
puse în dependenţă directă de dolarul american. În mărimile prevăzute în acord, dolarii puteau fi
schimbaţi pe metale preţioase la trezoreria S.U.A.
4) Sistemul monetar bazat pe etalonul putere de cumpăraren(s-a instituţionalizat la Jamaica
1976)
Principii de funcţionare
 Introducerea etalonului DST. Factorii care au pus bazele apariţiei DST:
 Găsirea unui instrument monetar stabil în condiţiile evoluţiei instabile a cursurilor valutare
convertibile
 Crearea unei monede internaţionale care să nu aparţină nici unui stat
 Nevoia de a spori lichiditatea internaţională
 Juridic a fost terminată demonetizarea dolarului
 Ţările aveau posibilitatea de a alege regimul cursului valutar
 Menirea FMI era să întărească reglementarea valutară interguvernamentală.
Fondul Monetar Internaţional s-a format în 1945 pentru a asigura:
 O largă dezvoltare a relaţiilor economice internaţionale prin facilitarea schimburilor valutare,
stabilitate Echilibrarea şi armonizarea balanţei de plăţi Stabilitatea cursurilor valutare
Sistemul valutar de la Jamaica a fost organizat juridic de către ţările-membre ale F.M.I. în 1976.
Formarea acestui sistem a fost cauzată de criza sistemului valutar de la Bretton-Woods. Cauza
obiectivă au constituit-o schimbările în economiile ţărilor-membre ale F.M.I.: apariţia a trei
centre de concurenţă internaţională (S.U.A., ţările europene, Japonia).
Conform acordului de formare a acestui sistem a fost lichidată paritatea valutară şi au fost
introduse cursurile valutare flotante. Cu scopul de a asigura efectuarea normală a achitărilor
internaţionale a fost emisă unitatea monetară de cont – D.S.T. Cursul acestei unităţi se bazează
pe cele patru valute-forte ale ţărilor-membre: dolarul american, euro, lira sterlină, yena
japoneză.5) Sistemul monetar european (s-a instituţionalizat în 1979)Sistemul monetar european
a fost fondat pe baza: Unui sistem de intervenţii pe pieţele de schimb:Unul prin care fiecare
bancă centrală este obligată să intervină pe pieţele externe, cînd propria monedă atinge limetele
de fluctuaţie. Ţările membre au declarat parităţi bilaterale, în jurul cărora cursurile reale pot
oscila cu +2,25, -2,25
Altul, care se referă la definirea unui coş de valute, cu ajutorul cărora să se determine cursurile
monedelor individuale şi limetele de fluctuaţie
 Unui acord asupra manierei de finanţare a acestor intervenţii
6) Crearea Uniunii monetare Europene (s-a instituţionalizat la Maastricht, Olanda 1991):
Crearea Uniunii monetare Europene cunoaşte careva etape:
I. Etapă - 1991 - 1993 – statele memre au făcut eforturi pentru a adopta propria politică
economică cu scopul îmbunătăţirii coordonării între politicile naţionale
II. Etapă - 1994 – 1996 - statele memre ale Comunităţii Europene şi-ua propus să întărească
convergenţa rezultatelor lor economice, măsurabile prin patru indicatori cărora li s-au
stabilit nivele de atins:
1. datoria publică să nu fie mai mare de 60% faţă de PIB
2. deficitele bugetare nu trebuie să depăşească 3% faţă de PIB
3. marja ratei dobînzii nu trebuie să depăşească 2%
4. diferenţele ratei anuale a inflaţiei nu trebuie să depăşească 1,5%
III. Etapă - 1997 – 1999 – trecerea de la o pluralitate de monede comunitare la o monedă comună
unică
Puterea de cumpărare reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care se poate cumpăra în
schmbul unei sume de baniPuterea de cumpărare se foloseşte pentru:
1) Definirea banilor naţionali şi internaţionali
2) Stabilirea raoprturilor valorice dintre monede
3) Urmărirea şi explicarea fenomenului valutar
Formula de calcul al puterii de cumpărare = Producţia de bunuri şi servicii/ indecele general
al preţurilor
Tipuri de puteri de cumpărare (PC):
1) PC internă – se determină prin formula de mai sus.
2) PC externă – se determină pri raportarea PC interne a unei ţări la PC internă a altei ţări.
Prin convertibilitate se înţelege dreptul rezidenţilor şi al nerezidenţilor de a schimba moneda
naţională cu altă monedă străină, prin vînzare – cumpărare pe piaţă, fără nici o restricţie din
punct de vedere al sumei schimbate, al scopului şi al calităţii celui care efectuează operaţiunea.
Statutul Fondului Monetar Internaţional grupează monedele statelor membre în trei categorii: 1.
convertibile2. neconvertibile 3. liber utilizabile.
O monedă poate fi considerată „liber utilizabilă” dacă îndeplineşte concomitent două condiţii:
este folosită pe scară largă în plăţile şi transferurile internaţionale şi este negociabilă pe
principalele pieţe valutare internaţionale. Monedele liber utilizabile sunt: euro, yenul japonez,
lira sterlînă, dolarul SUA
Privită de-a lungul evoluţiei în timp, convertibilitatea a cunoscut două forme
principaleconvertibilitatea metalică şi convertibilitatea în valute.
Utilizînd criteriul ariei geografice de aplicare, se pot distinge convertibilitatea internă şi cea
externă.
Convertibilitatea internă este defînită ca reprezentînd însuşirea legală pe care o are o monedă de
a se preschimba pe o altă monedă pe un teritoriu delimitat, al ţării de origîne. Această
convertibilitate poate fi limitată numai pentru anumite operaţii sau poate funcţiona în limita unor
plafoane. Convertibilitatea externă se bazează pe defînirea reală a cursului unei monede
naţionale în raport cu celelalte valute, respectiv pe analiza puterii de cumpărare a monedelor
SUBIECTUL 2. PRINCIPIILE REGLEMENTĂRII VALUTARE
1. Prioritatea măsurilor economice în implementarea politicii de stat în domeniul reglementării
valutareAcest principiu este un ghid extrem de important pentru legislația statului în procesul de
renunțare la predominanța influenței administrative asupra relațiilor valutare și trecerea la
instrumentele de piață pentru reglementarea acestora.
2. Excluderea ingerinței nejustificate a statului și a organelor acestuia în operațiunile valutare ale
rezidenților și nerezidenților acest principiu decurge din ghidul legal de reglementare și control
valutar menționat anterior și confirmă direcția politicii valutare a statului de reducere a nivelului
de reglementare imperativă a operațiunilor valutare.
3. Unitatea politicii valutare externe și interne a Republicii MoldovaPolitica valutară este parte
integrantă a politicilor interne și externe ale statului, care are ca scop asigurarea stabilității
monedei naționale și a stabilității pieței valutare interne ca factori pentru dezvoltarea efectivă a
economiei naționale și a cooperării economice internaționale. Interdependența politicii valutare
externe și interne a statului este predeterminată de prezența unui scop comun pentru aceste tipuri
de activități ale statului, ceea ce presupune, fără îndoială, coordonarea și combinarea măsurilor
de reglementare de stat a operațiunilor valutare efectuate pe teritoriul Republica Moldova și
operațiunile valutare legate de activitatea economică externă.
4. Unitatea sistemului de reglementare și control valutarAcest principiu rezultă din însăși
denumirea Legii privind reglementarea valutară, cât și din art. 1, potrivit căruia: „Prezenta lege
stabileşte principiile generale de reglementare valutară în Republica Moldova, drepturile şi
obligaţiile rezidenţilor şi nerezidenţilor aferente domeniului valutar, precum şi împuternicirile
organelor controlului valutar şi atribuţiile agenţilor controlului valutar”.Necesitatea unui sistem
unitar și coordonat de reglementare a monedei și control valutar este firească, întrucât statul
poate asigura respectarea condițiilor și procedurilor de desfășurare a operațiunilor valutare, în
principal prin monitorizarea respectării acestora și aplicarea măsurilor de responsabilitate față de
peronele ce încalcă legislația valutară
5. Asigurarea de către stat a protecției drepturilor și intereselor economice ale rezidenților și
nerezidenților în realizarea operațiunilor valutare.
Acest principiu constituie o completare la principiul excluderii ingerinței nejustificate a statului
în operațiunile valutare ale rezidenților și nerezidenților. Excuzînd statul din prezența „cotidiană”
directă în domeniul relațiilor valutare ale entităților private, legiuitorul mpune statul să asigure
protecția drepturilor și intereselor economice ale participanților la operațunile valutare. În
consecință, activitatea statului privind reglementarea valutară trebuie să asigure drepturile și
interesele economice ale rezidenților și nerezidenților în calitate de participanți la tranzacțiile
valutare.Scopul legislației valutare este de a asigura implementarea unei politici valutare de stat
unificate, precum și stabilitatea monedei Republicii Moldova și stabilitatea pieței valutare interne
a Republicii Moldova. Scopurile denumite ale reglementării legale corespund intereselor marii
majorități a participanților la operațiunile valutare, ceea ce ne permite să concluzionăm că
obiectivele reglementării valutare enunțate în Legea privind reglementarea valutară coincid cu
interesele rezidenților și ale nerezidenților în realizarea operațiunilor valutare.
SUBIECTUL 3. MECANISMELE REGLEMENTĂRII VALUTAR
Mecanismul de reglementare funcțională a monedei are două niveluri: interstatal (inclusiv
regional) și național. Mecanismul modern de reglementare a monedei s-a format după
introducerea ratelor de schimb flotante pe baza Acordului de la Jamaica și a principiului
policentrismului în structura construirii întregului sistem monetar.
Fondul Monetar Internaţional (FMI) Pentru restabilirea şi stabilizarea economiilor ţărilor
europene distruse în timpul celui de-al doilea război mondial, în anul 1944 Conferinţa Valutar-
financiară
Internaţională de la Bretton-Woods (SUA) a înfiinţat două organizaţii: Fondul Monetar
nternaţional ( FMI) şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).
Primul a fost destinat să susţină stabilitatea sistemelor valutare mondiale, dar a doua să stimuleze
dezvoltarea economică îndelungată a ţărilor-participante, scopul lor comun fiind de a contribui la
formarea economiei de piaţă deschisă în lume.Fondul Monetar Internaţional a început să activeze
în luna martie a anului 1947 în calitate de organ specializat al ONU.Reşedinţa lui se află în New-
York. Organul de conducere al FMI este Consiliul Directorilor şi este format din miniştrii
finanţelor sau conducătorii băncilor centrale ale ţărilor-participante şi se întrunesc anual.
Directoratul – organul executiv include şase reprezentanţi ai ţărilor cu cea mai mare cotă de
participare în capitalul Fondului şi 16 – din alte ţări, alese după criteriul geografic.
Capitalul FMI se constituie din contribuţiile participanţilor (în conformitate cu cotele fixate),
mărimea cărora depinde de potenţialul economic şi de activitatea ţării în comerţul
internaţional.În perioada iniţială de activitate Fondul întrunea 49 de ţări şi dispunea de un capital
de 8 mld $ SUA. În prezent numărul participanţilor a cresut aproape de 4 ori, iar capitalul s-a
majorat practic de 16 ori. Două treimi din capital aparţine unui contingent restrîns de ţări
dezvoltate, restul aparţine numeroaselor ţări în curs de dezvoltare. Numărul voturilor fiecărei ţări
în organele de conducere ale Fondului se stabileşte în funcţie de cota de participare la capital.
Numărul cel mai mare de voturi îl posedă SUA (peste 19%) şi ţările Uniunii Europene (circa
30%). În ultimii ani au crescut cotele şi respectiv şi numărul de voturi al membrilor.
Funcţiile principale ale FMI sunt:
 contribuţia la dezvoltarea comerţului internaţional şi cooperării valutare;
 susţinerea stabilităţii parităţii valutare şi înlăturarea restricţiilor valutare;
 acordarea resurselor creditare oricăror ţări-participante pentru echilibrarea balanţelor de plăţi
Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare funcţionează din anul 1946 în calitate de
organ specializat independent de ONU în deciziile sale.
În măsura extinderii activităţii sale Banca a creat 4 subdiviziuni înrudite:
· Corporaţia financiară internaţională (CFI) în 1956;
· Asociaţia internaţională de dezvoltare (AID) – în 1960;
· Centrul internaţional de reglementare a problemelor investiţionale (CIRPI) – în 1966;
· Agenţia multilaterală de garantare a investiţiilor (AMGI) – în 1988.În prezent toate aceste
instituţii formează echipa Băncii Mondiale cu reşedinţa în Washington, dar
BIRD, fiind întemeietoarea şi lanţul de bază al echipei, este numită Banca Mondială (BM).
Echipa BM este un partener în crearea pieţei, întărirea potenţialului economic, contribuie la
ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor, mai ales în ţările sărace şi în cele în curs de dezvoltare.
Banca Mondială este cea mai mare subdiviziune a Echipei, posedînd un capital social în mărime
de circa 200 mld $, iar numărul fondatorilor în prezent include 180 de ţări. Fiecare ţară în funcţie
de cotă în FMI, posedă partea sa de acţiuni şi, respectiv, voturile în organele de conducere. Cel
mai mare acţionar este SUA avînd circa 17% de voturi, Federaţia Rusă posedă circa 3%.
Consiliul Directorilor – organul suprem de conducere al Băncii. El este format din miniştrii
finanţelor sau conducătorii băncilor centrale ale ţărilor-participante, este condus de preşedinte şi
rezolvă problemele admiterii noilor ţări, modificarea mărimii capitalului social, suspendarea
temporară a calităţii de membru etc. Consiliile Directorilor BM şi FMI anual organizează şedinţe
comune.
Funcţiile principale ale BM sunt
 activitatea de investire în ţările în curs de dezvoltare conform unui spectru larg de direcţii – de
la ocrotirea sănătăţii, educaţie, mediul înconjurător, pînă la infrastructura şi reformele politicii
economice; activitatea analitică şi consultativă asupra problemelor economice; rectificarea
permanentă a componenţei şi conţinutului serviciilor prestate şi, de asemenea, detaliilor
programelor realizate; intermedierea în redistribuirea resurselor între ţările bogate şi sărace.
SUBIECTUL 4. PIAȚA VALUTARĂ: CONCEPT, ORGANIZARE, PARTICIPANȚI
Piața valutară reprezintă ansamblul relațiilor care iau naștere între bănci, ca și între bănci și
clienții lor, privind cumpărarea și vînzarea de valute în vederea reglementării plăților și
încasărilor care apar în procesul schimburilor economice cu străinătatea. 2 Aceasta este alcătuită
din rețeaua de bănci/burse de valori și alte instituții specializate pe plan internațional, care
funcționează în diverse centre financiare din statele dezvoltate cu economie de piață. Practic,
piața valutară deține o rețea imensă de legături electronice între dealerii din diferite bănci ale
lumi
Funcțiile unei piețe valutare sunt:
Transferul puterii de cumpărare este necesar deoarece comerțul internațional și tranzacțiile de
capital implică, în mod normal, persoane care trăiesc în țări cu monede naționale diferite. Fiecare
participant dorește, de obicei, să-și efectueze tranzacțiile în propria monedă națională, dar
tranzacția de comerț sau de capital trebuie să fie făcută într-o singură monedă. Oricare ar fi
valuta utilizată, unul sau mai mulți dintre participanții la piață valutară trebuie să transfere
puterea de cumpărare asupra sau de la propria monedă națională.
Acordarea unor credite. Întrucît mișcarea mărfurilor dintre țări presupune timp, mărfurile aflate
în tranzit trebuie să fie finanțate. Exportatorul poate acorda un credit furnizor importatorului,
credit care să tie sau nu purtător de dobîndă și care ar acoperi cheltuielile privind transportarea
mărfurilor.
Minimizarea riscului valutar. Atît importatorul, cît și exportatorul doresc ca tranzacția să deruleze
fără riscuri rezultate din fluctuațiile de curs valutar. Fiecare parte la tranzacție preferă să cîștige
un profit normal, fără expunerea la o schimbarea neașteptată în profitul anticipat, datorită unor
schimbări intervenite în cursurile valutare. Piața valutară oferă unele facilități cum ar fi
«headging-ul» valutar în vederea transferării riscului valutar asupra unei alte persoane.
Factorii care influențează dezvoltarea pieței valutare naționale și, ulterior, a pieței valutare
internaționale sunt:
I. factorii economici cum ar fi:
a) dezvoltarea relațiilor de comerț exterior cu necesitatea convertirii încasărilor valutare din
export în alte valute pentru efectuarea plății importurilor;
b) dezvoltarea comerțului invizibil, a turismului, transporturilor internaționale, asigurărilor
internaționale a antrenat mișcarea de valute între țări;
c) mișcările de capital, fie sub forma investițiilor directe, fie sub forma investițiilor de portofoliu,
a însemnat preschimbarea monedei naționale în valuta țării spre care au loc mișcările de capital
; d) repatrierea banilor investiți presupune convertirea lor în moneda națională sau în altă valută;
II. factorii tehnici cum ar fi:
a) efectuarea plăților internaționale prin transferuri bancare, realizîndu-se numai prin virarea
scriptică a banilor dintr-un cont în altul;
b) generalizarea legăturilor prin telefon, telex, Swift, e-mail etc. a condus la realizarea cu
rapiditate și în "timp real" a operațiunilor cu toate centrele financiare de pe glob;
III. mutațiile de natură monetară și financiară au determinat lărgirea pieței valutare, piețele
valutare naționale au devenit în scurt timp o componentă importantă a politicii valutare a statelor;
IV. apariția pieței eurovalutelor.
SUBIECTUL 5. REGIMUL DE CURS DE SCHIMB VALUTAR
Valutele şi monedele internaţionale: concept, forme, convertibilitate.
Utilizarea cu precădere a unor bani naţionali face necesară o cunoaştere permanentă a factorilor
economici şi monetari din economia emitentă, a influrnţelor de pe piaţa internaţională; de
asemenea, circulaţia exclusivă a semnelor băneşti inpune o corelaţie permanentă cu sutuaţia
prezentă şi viitoare a etalonului monetar, care defineşte unităţile monetare în cauză. Toate aceste
aspecte dau un conţinut deosebit de complex fenomenului valutar actual.
În cadrul REI apare necesitatea existenţei unor mijloace de plată care să fie recunoscute de
partenerii schimburilor, tranzacţiilor comerciale.
Operaţiunile şi tranzacţiile multiple ce se nasc între persoane fizice şi juridice, aparţinînd unor
ţări diferite, ca şi cele internaţionale, propriu-zise, dau naştere la încasări şi plăţi, la creanţe şi
datorii.
Lichidarea acestora se poate realiza cu ajutorul mai multor mijloace şi instrumente de plată
internaţionale şi anume: Valutele (monede naţionale) – emise de autorităţile monetare;
 Monede naţionale emise în afara ţărilor respective (eurovalute) – emise de către instituţiile
bancare ce nu aparţin ţărilor ale căror monede se emit pe piaţa internaţională;
 Monede cu caracter internaţional – DST, EURO
 Cambiile;
 Biletele la ordin;
 Cecurile;
Este de menţionat faptul că, valutele, monedele internaţionale şi compensaţiile realizează
eliberarea de datorie imediat. Ele se numesc mijloace de plată internaţională.
Altele, cum sunt cambiile, biletele la ordin, cecurile, acţiunile şi obligaţiunile exprimate în valută
permit doar reglementarea temporară a modului de lichidare a unor cerinţe internaţionale.
Utilizarea lor nu are efect liberatoriu, ele fiind în esenţă titluri de credit. Ele sunt denumite
generic instrumentele deplată şi de credit internaţionale.
Valutele şi instrumentele de plată internaţionale formează, ceea ce cu un termen general poartă
denumirea de devize.
Acesta ar fi sensul larg al termenului, căci în practică el se utilizează adesea cu un sens restrîns
indicînd doar instrumentele de plată pe termen scurt exprimate în valută, respectiv cambia,
biletul la ordin, cecul.
Mijloacele de plată cuprind totalitatea instrumentelor monetare prin care se poate lichida o
creanţă internaţională rezultată din operaţiuni curente, din schimbul de mărfuri şi servicii, turism.
În alte studii se apreciază că mijloacele de plată internaţionale reflectă totalitatea instrumentelor
monetare emise în străinătate care pot fi folosite pentru stingerea creanţelor internaţionale
rezultate din diferite operaţiuni economice, sociale, financiare.
De asemenea, se consideră că mijloacele şi instrumentele de plată externe reflectă în mod generic
valutele şi devizele ce se utilizează în vederea lichidării obligaţiilor de plată din tranzacţiile
internaţionale.Din aceste puncte de vedere se desprind trăsăturile generale ale mijloacelor de
plată internaţionale şi unele caracteristici pe care se pune accentul în fiecare studiu.
Mijloacele de plată internaţionale depind de: schimburile comerciale şi de cooperarea
economică şi tehnico-ştiinţifică
*de interesele părţilor contractante,
 de locul plăţii,
 de normele care reglementează activitatea de comerţ exterior,
 de capacitatea de paltă a debitorilor
CLASIFICAREA VALUTELOR
I. Din punct de vedere al realităţii există:
 Valute efective – sub formă de monede, bancnote;
 Valute în cont – disponibilităţi în conturi bancare.
Valuta efectivă se utilizează în mod obişnuit pentru achitarea contravalorii cheltuielilor de
transport, întreţinere, etc., sumele necesare fiind procurate de la bănci sau de la ghişeele de
schimb valutar.
Valuta în cont poate apărea ca disponibil la o bancă din ţara deţinătorului, importatorului, sau la o
bancă dintr-o terţă ţară. Plăţile din cont se efectueayă prin operaţiuni bancare curente:
Dispoziţiile de plată, virament între conturi.
II. Din punct de vedere al stabilităţii pot fi:
valute forte – o valută care pe o perioadă mai îndelungată de timp are un curs ascendent.
valute stabile – care pe un interval de timp mai mare au un curs orizontal, fără fluctuaţii;
valute slabe – care pe un interval de timp au un curs descendent.
TEMA 3: REGLEMENTAREA JURIDICĂ A OPERAȚIUNILOR VALUTARE
1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE VALUTARE
Operaţiuni valutare:
a) operaţiunile legate de trecerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi (fără a obţine în
schimb alte active) asupra valutei străine, valorilor mobiliare şi instrumentelor de plată exprimate
în valută străină, precum şi operaţiunile în cadrul cărora valuta străină şi instrumentele de plată
exprimate în valută străină se utilizează în calitate de mijloc de plată;
b) operaţiunile legate de trecerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi (fără a obţine în
schimb alte active) asupra monedei naţionale, valorilor mobiliare şi instrumentelor de plată
exprimate în monedă naţională, precum şi operaţiunile în cadrul cărora moneda naţională şi
instrumentele de plată exprimate în monedă naţională se utilizează în calitate de mijloc de plată;
c) importul şi exportul în/din Republica Moldova al valorilor valutare;
d) transferurile unilaterale efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi în/din Republica Moldova;
e) transferurile unilaterale în valută străină efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi transferurile unilaterale în monedă naţională efectuate de
nerezidenţi pe teritoriul Republicii Moldova
2. CONDIȚIILE ȘI MODUL DE EFECTUARE A OPERAȚIUNILOR VALUTARE
Autorizarea operaţiunii valutare este permiterea de către Banca Naţională a Moldovei a efectuării
operaţiunii valutare prin eliberarea autorizaţiei corespunzătoare.
Plăţile şi transferurile în cadrul operaţiunilor valutare pot fi primite/efectuate în monedă
naţională sau în valută străină, dacă legea nr. 62 si alte acte legislative nu prevăd altfel. Plăţile şi
transferurile în cadrul operaţiunilor valutare pot fi primite/efectuate în numerar sau fără numerar,
inclusiv cu utilizarea instrumentelor de plată, în corespundere cu cerinţele legislaţiei valutare.
Rezidenţii au dreptul de a deschide conturi în valută străină la băncile licenţiate şi conturi de plăţi
în valută străină la prestatorii de servicii de plată nebancari rezidenţi, cu excepţia conturilor de
plăţi legate de emiterea monedei electronice. Banca Naţională a Moldovei are dreptul să
stabilească condiţiile şi modul de efectuare a operaţiunilor valutare prin conturile
bancare/conturile de plăţi în monedă naţională şi în valută străină deschise de rezidenţi la băncile
licenţiate/la prestatorii de servicii de plată nebancari rezidenţi.
Transmiterea între rezidenţi, pe teritoriul Republicii Moldova, a valorilor mobiliare exprimate în
valută străină ca urmare a donării, moştenirii/legatului sau în cazurile succesiunii de drept
prevăzute de legislaţia Republicii Moldova se efectuează fără restricţii.
Comercializarea pe teritoriul Republicii Moldova a monedelor ce conţin metale preţioase,
precum şi alte tranzacţii sau operaţiuni obiectul cărora sînt monedele ce conţin metale preţioase,
se efectuează în conformitate cu legislaţia ce reglementează domeniul metalelor preţioase şi
articolelor din acestea.
SUBIECTUL 3. OPERAȚIUNILE VALUTARE ALE PERSOANELOR FIZICE
OPERAŢIUNILE VALUTARE ALE PERSOANELOR FIZICE
- Primirea plăților /transferurilor fără numerar de către persoanele fizice prin intermediul
prestatorilor SPR
Suma plății /transferului fără numerar primită de către prestatorul SPR în favoarea persoanei
fizice poate fi:
a) eliberată în numerar și /sau în cecuri de călătorie în valută străină;
b) înregistrată în contul persoanei fizice beneficiare a plății /transferului;
c) transferată la același sau la alt prestator SPR pe numele persoanei fizice beneficiare a plății
/transferului pentru a fi înregistrată în contul acesteia;
d) utilizată pentru efectuarea plăților /transferurilor fără numerar prevăzute de legislația valutară
a Republicii Moldova;
e) vândută prestatorului SPR contra monedei naționale /altei valute străine (în cazul valutei
străine) sau utilizată pentru cumpărarea valutei străine (în cazul monedei naționale) cu efectuarea
operațiunilor prevăzute de legislația valutară a Republicii Moldova pentru persoanele fizice;
f) restituită expeditorului mijloacelor bănești
4. OPERAȚIUNILE VALUTARE ALE PERSOANELOR JURIDICE
Plățile/transferurile în moneda națională în cadrul operațiunilor valutare ale persoanelor juridice
nerezidente în favoarea rezidenților/nerezidenților pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează
în conformitate cu reglementările interne ale prestatorilor SPR
Pentru efectuarea plății /transferului fără numerar a persoanei juridice rezidente sau persoanei
juridice nerezidente prestatorul SPR întreprinde cel puțin următoarele acțiuni:
1) obține informația referitoare la:
a) destinatarul plății /transferului;
b) scopul plății /transferului;
c) suma plății /transferului.
5. IMPORTUL ŞI EXPORTUL VALORILOR VALUTARE
Introducerea şi scoaterea numerarului în monedă naţională şi a numerarului şi cecurilor de
călătorie în valută străină de către persoane fizice.
Persoanele fizice rezidente şi nerezidente au dreptul:
1) la intrarea în Republica Moldova, de a introduce nelimitat numerar în monedă naţională,
precum şi numerar şi cecuri de călătorie în valută străină;
2) la ieşirea din Republica Moldova, de a scoate numerar în monedă naţională, precum şi
numerar şi cecuri de călătorie în valută străină în sumă totală ce nu depăşeşte 10000 de euro (sau
echivalentul lor) de persoană/călătorie, fără a prezenta organelor vamale documentele
confirmative menţionate la pct.3);
3) la ieşirea din Republica Moldova, de a scoate numerar în monedă naţională, precum şi
numerar şi cecuri de călătorie în valută străină în sumă totală de peste 10000 de euro (sau
echivalentul lor), însă care nu depăşeşte 50000 de euro (sau echivalentul lor) de
persoană/călătorie, cu condiţia prezentării organelor vamale a documentelor confirmative pentru
suma ce depăşeşte 10000 de euro (sau echivalentul lor), şi
anume a:
a) actelor vamale ce confirmă introducerea mijloacelor băneşti în Republica Moldova; şi/sau
b) permisiunilor pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica Moldova, eliberate de
băncile licenţiate, şi/sau a autorizaţiilor pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica
Moldova, eliberate de Banca Naţională a Moldovei.
Sumele ce depăşesc 50000 de euro (sau echivalentul lor) pot fi transferate din Republica
Moldova conform prevederilor art.17, 18 şi 23 a legii 62/2008.
La scoaterea din Republica Moldova, de către persoanele fizice rezidente şi nerezidente, a
mijloacelor în valută străină, alta decît euro sau decît valuta indicată în permisiunea/autorizaţia
pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica Moldova şi/sau în actul vamal ce confirmă
introducerea mijloacelor băneşti în Republica Moldova, echivalentul sumelor în valutele
respective se determină aplicînd cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională
a Moldovei, valabil la ziua trecerii frontierei de stat a Republicii Moldova.Nu se admite
introducerea în/scoaterea din Republica Moldova a numerarului în monedă naţională, precum şi
a numerarului şi cecurilor de călătorie în valută străină în bagajul neînsoţit de către persoana
fizică.
SUBIECTUL 6. AUTORIZAREA ȘI SALVGARDAREA OPERAȚIUNILOR VALUTARE
Drept temeiuri pentru refuzul de a elibera autorizaţia servesc, de asemenea:
a) neprezentarea setului integral de documente conform actelor normative ale Băncii Naţionale a
Moldovei;
b) necorespunderea documentelor prezentate cu cerinţele actelor normative ale Băncii Naţionale
a Moldovei;
c) aplicarea de către Banca Naţionala a Moldovei faţă de solicitant – banca licenţiată sau
prestatorul de servicii de plată nebancar rezident – a măsurilor de supraveghere, după caz, a
măsurilor de remediere aferente operaţiunii valutare pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei;
d) prezentarea de documente ce conţin informaţii neautentice/incomplete sau contradictorii;
e) neîncadrarea solicitantului în condiţiile de autorizare;
MĂSURI DE SALVGARDARE
Măsurile de salvgardare includ:
a) interzicerea sau limitarea efectuării de către rezidenţi a investiţiilor directe în străinătate şi/sau
a operaţiunilor cu bunuri imobile în străinătate;
b) interzicerea sau limitarea primirii/acordării împrumuturilor/creditelor şi garanţiilor între
rezidenţi şi nerezidenţi, cu excepţia primirii/acordării împrumuturilor/creditelor în cadrul
operaţiunilor valutare curente;
c) interzicerea sau limitarea efectuării operaţiunilor cu instrumente financiare între rezidenţi şi
nerezidenţi;
d) interzicerea sau limitarea deschiderii de către rezidenţi a conturilor în valută străină la bănci
licenţiate/a conturilor de plăţi în valută străină la prestatorii de servicii de plată nebancari
rezidenţi, precum şi a deschiderii conturilor în străinătate;
e) interzicerea sau limitarea deschiderii de către nerezidenţi a conturilor în bănci licenţiate/a
conturilor de plăţi la prestatorii de servicii de plată nebancari rezidenţi;
f) interzicerea sau limitarea primirii de către rezidenţi şi nerezidenţi a mijloacelor băneşti în
numerar şi a cecurilor de călătorie din conturile lor deschise la bănci licenţiate/din conturile lor
de plăţi deschise la prestatorii de servicii de plată nebancari rezidenţi;
g) limitarea introducerii, expedierii, scoaterii în/din Republica Moldova a numerarului în valută
străină şi în monedă naţională, a valorilor mobiliare materializate şi a instrumentelor de plată;
h) introducerea vînzării obligatorii a valutei străine de către rezidenţi
TEMA 4: REGLEMENTAREA JURIDICA A CONTROLULUI VALUTAR
SUBIECTUL 1: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONTROLUL VALUTAR: SCOP,
SARCINI ȘI CONȚINUT.
Operaţiunile valutare ale rezidenţilor şi nerezidenţilor sînt supuse controlului valutar.
În conformitate cu art. 57 alin 2 al LP 62/2008, Controlul valutar reprezintă totalitatea măsurilor
aplicate de către organele şi agenţii controlului valutar în scopul asigurării respectării de către
rezidenţi şi nerezidenţi a prevederilor legislaţiei valutare.
Obiectivele (sarcinile) de bază ale controlului valutar sînt:a) verificarea corespunderii
operaţiunilor valutare efectuate de către rezidenţi şi nerezidenţi cu prevederile legislaţiei
valutare, precum şi respectării cerinţelor autorizaţiilor/permisiunilor eliberate conform legislaţiei
valutare;
a1) verificarea respectării de către unităţile de schimb valutar a prevederilor legislaţiei
valutare;b) controlul asupra plenitudinii şi corectitudinii ţinerii evidenţei şi raportării
operaţiunilor valutare;
c) constatarea cazurilor de încălcare a legislaţiei valutare şi aplicarea sancţiunilor
corespunzătoare.
Ca rezultat al controlului valutar efectuat de către organele controlului valutar se întocmeşte un
act (raport) de control, dacă legea ce reglementează activitatea organelor controlului valutar nu
prevede altfel.
SUBIECTUL 2. ORGANELE DE SUPRAVEGHERE ȘI CONTROL ÎN DOMENIUL
VALUTAR.
Banca Naţională a Moldovei efectuează controlul asupra respectării legislaţiei valutare de către
agenţii controlului valutar (inclusiv în cadrul controalelor pe teren), precum şi asupra respectării
cerinţelor autorizaţiilor eliberate de către Banca Naţională a Moldovei conform prevederilor legii
BNM.
Celelalte organe ale controlului valutar efectuează controlul asupra respectării legislaţiei valutare
în limita competenţei lor şi în corespundere cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova.
Agenţii controlului valutar efectuează controlul asupra plăţilor/transferurilor în cadrul
operaţiunilor valutare care se realizează de către rezidenţi şi nerezidenţi prin intermediul
acestora.Organele controlului valutar conlucrează între ele în vederea exercitării împuternicirilor
ce ţin de controlul valutar.
Organele controlului valutar, în limita competenţei lor, au următoarele împuterniciri:
a) efectuează controale asupra respectării prevederilor legislaţiei valutare, precum şi a cerinţelor
autorizaţiilor/permisiunilor eliberate conform legislaţiei valutare;
 b) solicită prezentarea documentelor şi a informaţiei referitoare la operaţiunile valutare, conform
cerinţelor legislaţiei valutare;
c) efectuează controlul asupra plenitudinii şi corectitudinii ţinerii evidenţei şi raportării
operaţiunilor valutare;
d) solicită lichidarea încălcărilor depistate;
e) aplică faţă de contravenienţi sancţiunile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova;
f) execută alte împuterniciri în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Agenţii controlului valutar, în limita competenţei lor, au următoarele atribuţii:
a) asigură, la primirea/efectuarea plăţilor şi transferurilor în cadrul operaţiunilor valutare,
respectarea de către rezidenţi şi nerezidenţi a prevederilor legislaţiei valutare, precum şi a
cerinţelor autorizaţiilor eliberate conform legislaţiei valutare;
b) în cazurile prevăzute de legislaţia valutară, solicită de la rezidenţi şi nerezidenţi prezentarea
documentelor care justifică primirea/efectuarea plăţilor şi transferurilor în cadrul operaţiunilor
valutare;
c) prezintă, conform legislaţiei Republicii Moldova, organelor controlului valutar documente,
informaţii şi explicaţii referitoare la plăţile şi transferurile primite/efectuate în cadrul
operaţiunilor valutare prin intermediul agenţilor controlului valutar;
d) îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.
În scopul îndeplinirii atribuţiilor lor, agenţii controlului valutar au dreptul de a solicita explicaţii
orale şi/sau scrise de la rezidenţi şi nerezidenţi referitoare la plăţile şi transferurile
primite/efectuate în cadrul operaţiunilor valutare
Drepturile şi obligaţiile rezidenţilor şi nerezidenţilor legate de efectuarea si rezultatele
controlului valutar:
Rezidenţii şi nerezidenţii au dreptul:
a) să ia act de rezultatele controalelor efectuate de organele controlului valutar, expuse în actele
(rapoartele) de control;
b) să prezinte organelor controlului valutar obiecţii şi explicaţii referitoare la faptele expuse în
actele (rapoartele) de control;
c) să conteste, în corespundere cu legislaţia Republicii Moldova, acţiunile şi deciziile organelor
controlului valutar aferente controlului valutar efectuat;
d) să realizeze alte drepturi în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova
Rezidenţii şi nerezidenţii sînt obligaţi:
a) în cazurile prevăzute de legislaţia valutară, să prezinte agenţilor controlului valutar documente
care justifică primirea/efectuarea plăţilor şi transferurilor în cadrul operaţiunilor valutare;
b) să asigure, în limitele stabilite de legislaţia Republicii Moldova, accesul organelor controlului
valutar în încăperile lor, precum şi la documentele şi informaţiile necesare efectuării de către
acestea a controalelor pe teren;
c) să prezinte organelor controlului valutar documente şi informaţii referitoare la operaţiunile
valutare conform cerinţelor legislaţiei valutare;
d) în cazurile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, să ţină evidenţa operaţiunilor valutare
şi să perfecteze rapoarte privind operaţiunile valutare efectuate, să asigure păstrarea
documentelor şi rapoartelor în termenele stabilite conform legislaţiei;
e) să îndeplinească prescripţiile organelor controlului valutar referitoare la lichidarea încălcărilor
comise;
f) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.
SUBIECTUL 3. FORMELE CONTROLULUI VALUTAR
Controlul asupra respectării de către unităţile de schimb valutar a prevederilor legale se
efectuează de către Banca Naţională a Moldovei în limita competenţei sale, în cadrul controlului
pe teren şi al controlului din oficiu.
Controalele pe teren asupra activităţii unităţilor de schimb valutar se efectuează în cadrul
controalelor planificate şi inopinate.
Controalele planificate pe teren asupra activităţii unităţilor de schimb valutar se efectuează de
către Banca Naţională a Moldovei cel mult o dată în cursul anului calendaristic, după caz, cu
cooptarea reprezentanţilor instituţiilor cu funcţii de reglementare şi control, conform
competenţei.
Banca Naţională a Moldovei este în drept să efectueze controale inopinate pe teren asupra
activităţii unităţilor de schimb valutar în următoarele cazuri:
a) în scopul verificării îndeplinirii de către unităţile de schimb valutar a cerinţelor de lichidare în
termen a încălcărilor depistate, precum şi a altor cerinţe stabilite de Banca Naţională a Moldovei
în legătură cu aplicarea de sancţiuni unităţilor de schimb valutar;
b) ca urmare a sesizărilor (petiţiilor) înregistrate la Banca Naţională a Moldovei, parvenite din
partea consumatorilor, cît și din partea altor persoane, inclusiv a autorităților cu funcţii de
control, privind încălcarea de către unităţile de schimb valutar a prevederilor legislaţiei valutare;
c) în cazul constatării, în cadrul controalelor din oficiu, a încălcării de către unităţile de schimb
valutar a prevederilor legislaţiei valutare referitoare la activitatea acestora;
d) ca urmare a autosesizării, în temeiul analizei bazate pe riscuri şi/sau în situaţii de instabilitate
pe piaţa valutară.
controlul din oficiu se efectuează de către funcţionarii Băncii Naţionale a Moldovei fără emiterea
unei decizii scrise, în baza rapoartelor şi a altor date şi documente prezentate potrivit legii şi
actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei sau la solicitarea expresă scrisă a Băncii
Naţionale a Moldovei.
Etapele controlului valutar:
1. emiterea deciziei privind controlul valutar si desemnarea functionarilor ce vor efectua
controlul valutar (in cazul controlului din oficiu nu se emite o decizie)
2. efectuarea controlului (la unitatea supusa controlului in cazul controlului pe teren si in baza
rapoartelor şi a altor date prezentate potrivit legii şi actelor normative ale Băncii Naţionale sau la
solicitarea expresă scrisă a Băncii Naţionale in cazul controlului din oficiu)
3. intocmirea actului (raportului) privind rezultatele controlului in 2 exemplare unde se conscriu
incalcarile in cazul constatarii lor si decizia privind masurile ce urmeaza a fi executate pentru a
lichida incalcarile
4. decizia privind aplicarea sanctiunilor si masurilor pentru a preveni prejudicii semnificative în
sistemul financiar (doar in cazul cand au fost depistate incalcari semnificative)
SUBIECTUL 4. PROCEDURA ȘI ACTELE CONTROLULUI VALUTAR
Controlul valutar din oficiu este efectuat conform procedurii similar cu controlul valutar pe teren
cu exceptia urmatoarelor particularitati:
- Controlul din oficiu se efectuează fără emiterea unei decizii scrise.
- Controlul asupra respectării cerinţelor autorizaţiilor în domeniul valutar eliberate de Banca
Naţională se efectuează în baza controlului din oficiu.
- Constatarea faptelor ce constituie încălcări se face de către personalul Băncii Naţionale sau de
către experţii contabili, contabilii autorizaţi şi alţi specialişti calificaţi antrenaţi în acest scop de
Banca Naţională (denumiţi în continuare inspectori), în baza rapoartelor şi a altor date prezentate
potrivit legii şi actelor normative ale Băncii Naţionale sau la solicitarea expresă scrisă a Băncii
Naţionale
- Dacă în cadrul controlului din oficiu se constată încălcări, informaţia privind încălcările
constatate se aduce la cunoştinţa persoanei supuse controlului, cerîndu-i-se să le lichideze în
termenul stabilit.
Aceasta informație se înmînează contra semnătura administratorului unităţii de schimb
valutar/persoanei împuternicite a acesteia sau se expediază unităţii de schimb valutar prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
- În cazul dezacordului cu rezultatele controlului din oficiu, unitatea de schimb valutar este în
drept, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înmînării (primirii) informației indicate să prezinte
în scris la Banca Naţională a Moldovei argumentarea dezacordului, anexînd, după caz,
documentele de rigoare.
- Dată a constatării încălcării se consideră – data informării persoanei asupra încălcărilor
constatate
În cazul controlului pe teren asupra activităţii băncii, acesteia i se expediază (i se înmînează)
un exemplar al actului preliminar privind rezultatele controlului pentru prezentarea, după caz, în
scris, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii actului menţionat, a argumentării
dezacordului, anexînd, după caz, documentele de rigoare. Ca urmare a examinării obiecţiilor şi
explicaţiilor băncii, se întocmeşte actul privind rezultatele controlului pe teren (în 2 exemplare),
un exemplar al căruia se expediază (se înmînează) băncii.
În cazul controlului pe teren asupra activităţii unităţii de schimb valutar, un exemplar al actului
privind rezultatele controlului pe teren se expediază (se înmînează) persoanei supuse controlului
(reprezentantului acesteia) spre semnare şi, după caz, spre prezentarea în scris, în termen de 5
zile lucrătoare de la data întocmirii actului în cauză, a argumentării dezacordului, anexînd, după
caz, documentele de rigoare
Banca Naţională a Moldovei este în drept să stabilească alte particularităţi de efectuare a
controlului pe teren şi a celui din oficiu asupra activităţii unităţilor de schimb valutar legată de
utilizarea aparatelor de schimb valutar
TEMA 5: RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU ÎNCĂLCĂRILE DIN DOMENIUL
VALUTAR
SUBIECTUL 1. CONSIDERAȚIUNI GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
PENTRU ÎNCĂLCAREA REGLEMENTARILOR VALUTARE
În consecință, acești rezidenți/nerezidenți, fiind subiecți de drept independenți, prin organele
puterii de stat și ale autonomiei locale care acționează în numele lor, pot acționa ca subiecți
direcți ai raporturilor juridice valutare și, după caz, subiecți ai încălcărilor valutare.
Latura subiectivă a unei încălcări valutare implică prezența vinovăției sub formă de intenție sau
neglijență. Neglijența înseamnă că subiectul a prevăzut declanșarea unor consecințe periculoase
din punct de vedere social, dar nu numai că nu a dorit apariția acestora, ci și a sperat să le
prevină, sau nu a prevăzut, ci ar fi trebuit să prevadă consecințele, în funcție de circumstanțele
cazului.
O persoană juridică este găsită vinovată de o încălcare valutară dacă se constată că a avut
posibilitatea de a respecta regulile și normele legislației valutare și actelor organelor de
reglementare valutară, pentru încălcarea cărora este prevăzută răspunderea, dar nu a înreprins
toate masurile pentru respectarea lor.
Obiectul comun al încălcărilor valutare îl reprezintă relațiile sociale care se dezvoltă în procesul
de circulație a valorilor valutare, precum și în realizarea decontărilor între rezidenți și nerezidenți
în valuta Republicii Moldova.
Latura obiectivă a unei încălcări valutare se caracterizează prin fapta săvârșită, exprimată într-o
acțiune (inacțiune) specifică a subiectului încălcării și, în unele cazuri, declanșarea unor
consecințe periculoase din punct de vedere social (sau amenințarea unor astfel de consecințe),
precum şi relaţia de cauzalitate necesară între fapte şi consecinţele care s-au produs.
Subiecții unei încălcări valutare sunt rezidenții și nerezidenții care au încălcat prevederile
legislației valutare
SUBIECTUL 2. FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE PENTRU ÎNCĂLCAREA
REGLEMENTARILOR VALUTARE
Codul Penal al RM. Capitolul X. INFRACŢIUNI ECONOMICEArticolul 236. Fabricarea sau
punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a titlurilor de valoare false(1) Fabricarea în
scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti (bancnotelor şi
monedelor metalice, inclusiv a celor jubiliare şi comemorative, emise de Banca Naţională a
Moldovei sau de organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine),
a valorilor mobiliare de stat sau a altor titluri de valoare false, utilizate pentru efectuarea
plăţilor,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 2000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) în proporţii deosebit de mari,se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridic
SUBIECTUL 3. SPECIFICUL SANCȚIUNILOR APLICATE PENTRU ÎNCĂLCAREA
REGLEMENTARILOR VALUTARE
Articolul 141. Sancțiunile și măsurile sancționatoare aplicabile
(1) Sancţiunile care pot fi aplicate potrivit prezentei legi sînt:
a) avertisment scris;
b) avertisment public prin care se indică persoana fizică, persoana juridică, inclusiv banca şi
natura încălcării;
c) aplică şi percepe incontestabil amendă băncii pînă la 5% din fondurile proprii ale băncii,
calculate la data ultimei raportări, şi/sau deţinătorilor direcţi şi indirecţi de dețineri în capitalul
social al băncii pînă la 100% din mărimea deținerii în capitalul social al băncii, calculată la
valoarea nominală
d) amendă aplicabilă persoanei juridice, de pînă la 10% din valoarea totală netă a cifrei de afaceri
realizată în exerciţiul financiar precedent, care include venitul brut constînd din dobînzile de
încasat şi alte venituri similare, venituri din acţiuni şi alte titluri cu randament variabil sau fix,
precum şi comisioanele ori taxele de încasat; în cazul în care persoana juridică are calitatea de
filială unei întreprinderi-mamă, venitul brut relevant este cel rezultat din situaţiile financiare
consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, din exerciţiul financiar precedent;
e) amendă aplicabilă membrului organului de conducere sau persoanei care deține funcțiicheie,
de la 1 la 100 de salarii medii ale persoanei fizice sancţionate, pentru ultimele 12 luni, care
includ toate beneficiile (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul de funcţie);
f) amendă aplicabilă persoanei fizice, alta decît cea menționată la lit. e), de la 5000 de lei pînă la
100 de milioane de lei;
g) retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 43;
h) amendă egală cu pînă la valoarea dublă a beneficiului obţinut ca urmare a încălcării, dacă
acesta poate fi determinat.
(2) Măsurile sancţionatoare care pot fi aplicate potrivit prezentei legi sînt:
a) ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei şi de abţinere de la repetarea acesteia;
b) interzicerea temporară a exercitării unor funcţii într-o bancă de către persoanele prevăzute la
art. 43 responsabile de săvîrşirea încălcării;
c) retragerea licenței acordate băncii, potrivit prevederilor art. 22;
d) suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acţionarului sau acţionarilor responsabili.