Tema 2.

SISTEMUL FINANCIAR ŞI MECANISMULUI FINANCIAR

1. Conceptul de sistem financiar şi mecanism financiar.

2. Structura mecanismului financiar şi funcţionalitatea acestuia.
1
Fiecare economie are structuri proprii de ramuri, forme specifice de organizare,
aplică metode şi principii diverse de conducere etc.
De asemenea, fiecare economie are propriul său mecanism de funcţionare, care
poate să prezinte atât asemănări, cât şi deosebiri faţă de mecanismele altor state.
Însă, există o serie de deosebiri, precum: nivelul forţelor de producţie, mărimea
rezervelor de care dispune economia naţională, condiţiile naturale şi dimensiunea
teritoriului; structura socială, gradul de maturizare a relaţiilor sociale, de producţie şi a
democratismului economiei; gradul de independenţă a economiei faţă de străinătate,
obiectivele de politică economică urmărite pe termen lung.
Toate aceste elemente de care depinde buna funcţionare a economiei unei ţări,
precum şi altele fiind în interdependenţă cu ele, constituie mecanismul economic de
funcţionare.
Mecanismul economic reprezintă ansamblul metodelor şi instrumentelor de
conducere sau reglare a economiei naţionale, de către factorii de decizie ai societăţii,
împreună cu obiectivele ce guvernează această conducere sau reglare şi întregul sistem
organizaţional prin intermediul căruia o efectuează.
Mecanismul financiar este o componentă de structură funcţională a mecanismului
economic şi exprimă modul de organizare şi circulaţie a fluxurilor financiare prin care
se realizează mobilizarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor financiare constituite în
cadrul economiei naţionale.
În ţările cu economie planificată principalul instrument de conducere şi de reglare
a proceselor economice constituie planul-directivă.
Statul acţionează ca:
a)autoritate publică
b)agent economic
c)organizator şi finanţator al asigurărilor
d)creditor şi debitor, etc.

1
 Rolul hotărîtor în reglarea proceselor economice este atribuit piaţei
concurenţiale, iar statul asigură funcţionarea mecanismului economic , în ţările cu
economie de piaţă.

Mecanismul financiar este constituit din totalitatea structurilor, formelor,

metodelor, principiilor şi pârghiilor economico-financiare prin intermediul cărora se
constituie, se repartizează şi se utilizează fondurilor băneşti ale statului necesare
îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, şi a acţiunii libere a agenţilor economici.
În general, structură complexă al mecanismului financiar este constituită din:
sistemul financiar; pîrghiile economico-financiare utilizate de stat pentru influenţarea
activităţii economice; metodele administrative de conducere folosite în domeniul
finanţelor cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul
finanţelor (organe democratic alese, organe ale administraţiei centrale şi locale, organe
specializate ale statului în domeniul financiar); cadrul juridic format din ansamblul
actelor normative (legi, decrete, hotărîri şi alte reglementări cu caracter normativ), care
reglementează domeniul financiar atît în faza de repartiţie, cît şi în cea de prelevare.
Sistem financiar (sistem de relaţii financiare (finanţele publice şi finanţele
private) ansamblu instituţiilor care se ocupă cu operaţiile băneşti (fonduri, organizaţii,
bănci, companii etc.)
Prin prisma relaţiilor economice, sistemul financiar se prezintă ca un ansamblu de
relaţii financiare ce se manifestă în procesul complex de constituire, distribuire şi
utilizare a fondurilor băneşti, şi este format din:
sistemul financiar public
 sistemul financiar privat
Sistemul financiar public cuprinde:
 Bugetul de stat şi bugetele locale;
 Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat;
 Bugetele instituţiile publice autonome;
 Bugete instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de
stat, bugete locale sau Bugetul asigurărilor sociale de stat;
 Bugete instituţiilor publice finanţate integral din veniturile proprii;
 Bugetul Trezoreriei Statului;
 Bugetul fondurilor externe rambursabile;
2
  Bugetul creditelor externe nerambursabile;
 Creditul public.

Metodele administrative de gestiune financiară includ:

1. Previziunea financiară reprezintă activitatea de elaborare a planurilor
financiare prin determinarea volumului resurselor financiare, formelor şi metodelor de
mobilizare a lor, stabilirea indicatorilor financiari, proporţiilor şi mărimii fondurilor de
mijloace băneşti, surselor de formare a lor şi obiectivelor de utilizare.
Metode de previziune financiară:
 metoda de balanţă – întocmirea planului financiar sub formă de bilanţ în
care sunt reflectate veniturile şi cheltuielile.
 metoda bazată pe normative reprezintă determinarea cheltuielilor reieşind
din normele şi normativele de cheltuieli.
Instrumentele de previziune financiară: proiecte tehnice, norme de stoc, norme de
amortizare, norme de asigurare, norme de cheltuieli etc.
2. Controlul financiar reprezintă activitatea de verificare a respectării
corecte a normelor juridice ce reglementează activităţile financiare.
Obiect al controlului financiar: procesele de repartiţie bănească de formare şi
utilizare a fondurilor de resurse financiare la toate nivelurile economiei naţionale.
Controlul financiar se exercită asupra utilizării mijloacelor financiare ale
organelor şi instituţiilor de stat şi asupra respectării reglementărilor financiar-contabile
de către regiile autonome, societăţile comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu
îndeplinirea obligaţiunilor acestora faţă de stat.

Pârghia economico-financiară: instrument de natură economică sau financiară a

statului care acţionează asupra economiei unei colectivităţi determinate sau a
membrilor ei luaţi în mod individual pentru realizarea unui obiectiv anumit sau
stimulând evoluţia în direcţiile dorite.
Pârghiile financiare pot fi: pârghii financiare ce se bazează pe categoriile
specifice finanţelor publice. Se are în vedere folosirea tehnicilor de prelevare a
resurselor financiare la dispoziţia statului şi tehnicilor de alocare spre utilizare a
resurselor financiare ale statului.
Pârghiile ce se manifestă la nivelul întreprinderilor: Profit; rentabilitate; preţ,
tarif, cost; rata dobânzii; curs valutar; cursul hârtiilor de valoare; amenzi, penalităţi;
amortizare; sisteme de fonduri.
3
 Caracteristicile pârghiilor economico-financiare:
 acţionează automat la producerea evenimentelor economice sau la
punerea lor în funcţiune de către organele publice;
 metodele de prelevare şi de plată acţionează ca pâîrghii numai în măsura
în care influenţează pozitiv anumite laturi ale activităţii economice, asigurând
înfăptuirea funcţiei de repartiţie a finanţelor;
 asigură intervenţia statului în economie sub multiple forme: reglarea
volumului de producţie şi a masei monetare, stimularea acordării de credite, reducerea
consumului la mărfurile dăunătoare sănătăţii etc.;
 opţiunea pentru o pîrghie sau alta ori pentru un complex de pîrghii
depinde de politica urmărită de guvern în domeniile creşterii economice, veniturilor,
preţurilor, bugetului de stat, cît şi de faza ciclului economic în care se află economia
unei ţări.

Instituţiile şi organele cu atribuţii în sfera activităţii financiare reprezintă o altă

componentă structurală a mecanismului financiar denumit în practică aparat financiar
bancar.
Aceste instituţii se implică în activitatea financiară în modul cel mai direct
îndeplinind atribuţiuni privitoare la derularea operaţiunilor financiare monetare,
începînd de la derularea şi încheind cu controlul efectuărilor.
Funcţionarea mecanismului financiar presupune în mod obiectiv existenţa unui
cadru reglementativ privitor la organizarea şi efectuarea operaţiunilor băneşti
financiare. Reglementările de acest fel au ca scop să asigure un cadru unitar de ordin
tehnic obligatorii de respectat de către participanţii la fluxurile financiar monetare.
Se concretizează prin legi, ordonanţe şi ordine emise de organe ale puterii
administrative de stat sau prin hotărîri, decizii, regulamente emise de alte structuri
economice şi sociale pentru domeniul lor de activitate.
Existenţa lor asigură derularea fluxurilor financiar monetare în echilibrul
cunoscut de participanţii la aceste fluxuri, constituind o premiză a corelării şi
armonizării lor. Asemenea norme şi reglementări vizează:
 Instituirea şi realizarea veniturilor, cheltuielilor bugetare.
 Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de control financiar şi modul de
funcţionare a acestora.
 Regimul creditelor bancare şi gestiunea datoriilor publice.

4
  Sistemul de pârghii economico financiare.
 Regimul dobînzii.
 Relaţiile valutare la care participă agenţi economici sau statul.
În plan microeconomic, operează norme şi reglementări a căror aplicabilitate
trebuie să ţină seama de specificul activităţilor fiecărei întreprinderi integrîndu - se în
reglementările care asigură cadrul general obligatoriu pentru derularea operaţiunilor
financiar monetare.
O condiţie indespensabilă este asigurarea concordanţei dintre reglementările din
activitatea financiară emise la diferite niveluri de decizie, evitînd contradicţiile
posibile cu efecte negative.
Obiectul reglementărilor juridice mai fac şi o serie de probleme ce necesită
intervenţia statului. Este vorba de:
Intervenţia statutului la formarea sau controlul unor categorii de preţuri şi tarife;
Intervenţia statului pe piaţa forţei de muncă, stabilirea salariului minim,
acordarea ajutorului de şomaj ect.
Intervenţia statului pe piaţă monetară (luarea de măsuri cu caracter inflaţionist
sau deflaţionist);
Intervenţia statului pe piaţa capitalului de împrumut (acordarea de credite de la
fondurile publice, garantarea unor credite ect.);
Reglementările de natură financiară capătă formă de legi, hotărâri, regulamente,
ect., emise de Parlament, Guvern, ministere sau alte organe de stat.
Principalele acte normative cu caracter financiar ce reglementează procesele
financiare în Republica Moldova sînt: Constituţia, Codul fiscal, Legea anuală a
bugetului de stat, Legea cu privire la sistemul bugetar şi procesul bugetar, Legea
privind sistemul public de asigurări sociale, Legea privind finanţele publice locale,
Legea instituţiilor financiare, Legea anuală a bugetului a asigurărilor sociale de stat
etc.