Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
economiei nationale
Fiecare economie nationala are propriul sau mecanism de functionare, care poate sa
prezinte atât similitudini, cât si deosebiri fata de mecanismele altor economii, astfel:
1. conditionari istorice comune sau obiective politice, sociale, economice sau de alta
natura asemanatoare sau foarte apropiate, cum sunt:
În tarile cu economie de piata, si cu atât mai mult în cele aflate în perioada de tranzitie
catre economia de piata, statul, prin institutiile si organele sale, are un rol foarte
important, actionând, pe de o parte, ca autoritate publica, iar pe de alta parte, ca producator si
consumator de bunuri si servicii.
a) sistemul financiar;
e) cadrul juridic, format din legi, ordonante, hotarâri de guvern si alte reglementari
cu caracter normativ în domeniul finantelor.
Sub aspect notional, termenul de mecanism este adaptat la sfera activitatii economice prin
preluare din fizica mecanica, atribuindu-i-se o semnificatie de angrenaj menit
sa serveasca derularii normale a proceselor economice. În plan economic, incluzând si
componenta financiara, aceasta notiune semnifica, într-un sens larg, un cadru organizatoric de
conducere si derulare a proceselor economice si sociale, între care si cele financiar-monetare.
Totusi, chiar în limitele acestui tip de economie, crearea cadrului adecvat derularii
fluxurilor financiar-monetare, care echivaleaza cu însasi "constructia" mecanismului financiar, se
afla si sub impactul doctrinei economice ce sta la baza guvernarii în fiecare tara Sub acest aspect,
este relevanta diferentierea ce decurge din cele doua mari curente ale doctrinei economice
moderne: keynesismul si monetarismul. Primul, orientat spre un interventionism statal mai
pronuntat, presupune adoptarea unui mecanism mai complex, cu elemente de implicare mai
profunda a statului în reglarea fluxurilor financiar-monetare. Al doilea, axat pe doctrina
neoliberala a ofertei privilegiaza initiativa privata si promoveaza un mecanism mai simplu, axat
pe autoreglarea fluxurilor financiar-monetare, limitând reglementarile presupuse de interventia
statului.