Facultatea de Economie,Administratie si Afaceri

Specializarea : Asistenta manageriala si admnistrativa

Anul de studiu : II

Forma de invatamant : ID

Tema de control nr.2 la disciplina DREPT FINANCIAR SI FISCAL

Student : Pruteanu (Urzica) Ionela-Lavinia

 BUGETUL DE STAT –NOTIUNE,IMPORTANTA SI STRUCTURA

NOTIUNI :

Locul cel mai important în cadrul actualului sistem bugetar al Romaniei il detine bugetul de stat
sau bugetul administratiei centrale de stat care, de altfel îndeplineste un rol major în raport cu
celelalte bugete componente. Situatia se explica prin faptul ca în bugetul de stat regasim o
pondere apreciabila a veniturilor publice, prin intermediul acestuia finantandu-se importante
sectoare si activitati: sanatate, cultura, arta, învatamant, aparare, ordine publica, siguranta
nationala etc. Definit drept actul de stabilire si autorizare a veniturilor si cheltuielilor anuale ale
statului, bugetul de stat este si „un procedeu tehnico-financiar de fixare si coordonare a
veniturilor cu cheltuielile din fiecare an; de asemenea, el este un act de conducere a gestiunii
financiare a statului”.

Activitatea economica se desfasoara in fiecare tara potrivit unui mecanism propriu,

numit mecanism economic. Acesta reprezinta un sistem de metode de conducere economica, de
obiective ce determina conducerea si de structuri organizatorice (institutionale, suprastructurale,
juridice) prin care se efectueaza conducerea.

In acest sistem de conducere se includ:

-principiile fundamentale de conducere ;

-organizarea economiei si conexiunile intre componentele acesteia;

-sistemul pietei ;

-criteriile de eficienta ;

-parghiile economice ;

-sistemul informational.

Principala functie a acestui mecanism este cea de conducere si reglare a proceselor economice,
conditionate de raporturile de interese.
Un rol important in realizarea acestei functii revine pietei concurentiale, pe care se regleaza
raportul de interese prin participarea agentilor economici la formularea cererii si ofertei, la
infaptuirea lor si a echilibrului economic. In acest context un rol insemnat revine si statului, in
doua ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de ceea ce reprezinta (ca drepturi, atributii si
obligatii) oricare alt agent economic, dar si ca autoritate publica ce creaza si executa cadrul
legislativ si poate influenta derularea mecanismului economic prin insasi forta sa economica,
precum si prin parghiile economico-financiare la care poate apela, ca de exemplu: parghia
fiscala, parghia vamala, parghia cheltuielilor publice. Aceste parghii se adauga la cele generate
de piata insasi, respectiv pretul, costul, profitul, dobanda.

Cuantificarea baneasca, financiara a acestor mijloace de conducere, control si reglare a

proceselor economice arata de fapt existenta unui mecanism financiar care il reflecta pe cel
economic. Mecanismul financiar cuprinde sistemul de metode, obiective si structuri de factura
financiara prin care se efectueaza conducerea: sistemul financiar, metodele de conducere
financiara si in domeniul financiar, cadrul institutional cu atributii in domeniul financiar,
jurisdictia financiara, parghiile financiare (in primul rand ale statului).

Sistemul financiar include finantele corporatiste (ale intreprinderii), asigurarile sociale de stat,
asigurarile de bunuri, de persoane si raspundere civila, creditul, piata capitalurilor, bugetul de
stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale.

Bugetul de stat este una din componentele majore ale sistemului financiar prin ponderea mare –
25-30% – pe care o reprezinta in produsul intern brut, dar si prin rolul pe care il are in
functionarea unor parghii financiare (fiscala, vamala, a cheltuielilor publice), ca si in actiunile de
predictie si planificare macroeconomica realizate cu ajutorul unor instrumente cum sunt:

-programele de dezvoltare economica, cu durate de 5 ani si peste,

-balantele financiare de sinteza, cu durate de 3-5 ani, vizand resursele financiare si destinatia lor,
consumul public, transferurile in exterior, etc.,

-bugetul economiei nationale, cu orizont de 2 ani, vizand resursele financiare ale societatii si
simularea efectelor unor masuri economico-financiare.
Bugetul statului nostru, ca de altfel al oricarui stat, cuprinde în mod constant doua parti, si anume
veniturile bugetare si cheltuielile bugetare.

Veniturile bugetului de stat :

Ansamblul resurselor banesti care alimenteaza bugetul de stat constituie sistemul de venituri
bugetare Veniturile bugetare sunt mijloace de alcatuire a bugetului de stat care se mobilizeaza în
baza unor prevederi legale exprese, edictate de fiecare stat în functie de politica sa economico-
financiara privind repartitia produsului intern net si mobilizarea unor surse externe (accesibile).
Constituirea resurselor financiare publice se face pe seama impozitelor, taxelor, contributiilor si
veniturilor nefiscale, prelevate de la persoane juridice si fizice, cu luarea în consideratie a
potentialului lor economic si a altor criterii stabilite de lege; apoi, orice suma care se cuvine
statului se face venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel. Veniturile nefiscale se refera
la dividendele încasate de stat corespunzator cotei de capital detinuta de societati comerciale, la
platile catre buget din profitul net al regiilor autonome (societatilor comerciale), la venituri de la
institutii publice etc. Veniturile de capital se refera la încasarile realizate din valorificarea unor
bunuri ale institutiilor publice si din valorificarea stocurilor rezervelor de stat si din mobilizare.

Continutul partii de cheltuieli a bugetului de stat este dat de mai multe categorii de cheltuieli,
între care cele mai importante sunt cele social-culturale, pentru aparare, ordine publica si
siguranta nationala, pentru organele puterii de stat, pentru cercetare stiintifica, datorie publica
etc. Cheltuielile publice sunt caracterizate de trei elemente constitutive:

- întrebuintarea unei sume de bani;

- de catre o persoana juridica (stat, institutie, comuna etc.);
- în vederea satisfacerii unei trebuinte publice.

Clasificatia cheltuielilor, desprinsa din clasificatia bugetara care reprezinta gruparea,

numerotarea si denumirea legala a veniturilor bugetare, prezinta doua fatete: una functionala si
una economica. În cadrul clasificatiei functionale, cheltuielile bugetare, grupate pe parti, se
divizeaza mai departe pe capitole si subcapitole. Clasificatia economica are menirea sa precizeze
speciile si subspeciile de cheltuieli limitativ admise si finantate din bugetul de stat, introducand
articolele de cheltuieli. Ordonatorii principali de credite au obligatia sa se încadreze în
cheltuielile de personal, numarul maxim de posturi si în structura acestora, prevazute pentru
fiecare în legea bugetara anuala, prin stabilirea si comunicarea numarului de posturi, salariilor de
baza, indemnizatiilor de conducere si celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, prevazute
de lege, ordonatorilor secundari, iar acestia ordonatorilor tertiari de credite bugetare. În bugetul
de stat nu pot fi înscrise cheltuieli fara stabilirea resurselor din care urmeaza a fi efectuate; daca
în cursul executiei bugetare se fac propuneri de elaborare a unor acte normative a caror aplicare
presupune majorarea cheltuielilor aprobate prin buget (sau deducerea veniturilor), initiatorii au
obligatia sa prevada si mijloacele necesare acoperirii „golului” care s-ar crea astfel. Cheltuielile
prevazute în bugetul de stat reprezinta paliere maximale ce nu pot fi depasite, iar modificarea lor
se poate face numai în conditiile legii.

Bugetul de stat este o categorie fundamentala a stiintei finantelor, legata de existenta statului si a

mecanismului pietei. Sub aspect formal, bugetul de stat este o lista de venituri si cheltuieli ale
statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regula un an. Din punct de vedere juridic,
bugetul de stat reprezinta o lege care prevede si autorizeaza veniturile si cheltuielile statului pe
durata unui an.Aceasta definire a bugetului de stat evidentiaza caracterul de act normativ (adica
necesitatea aprobarii lui in parlament), caracterul previzional (fiind vorba de un interval de timp
viitor) si caracterul obligatoriu (ca de altfel al oricarei legi).

Sub raport economic, bugetul de stat exprima in forma baneasca relatiile economice care apar in
legatura cu formarea si repartitia, cu nivelul si evolutia produsului intern brut, dar si cu
indeplinirea functiilor statului. Bugetul de stat reflecta optiunile de politica economica, sociala si
financiara ale statului referitoare la un interval de un an. Relatiile economice pe care le exprima
se manifesta dual, pe de o parte ca relatii de mobilizare a resurselor banesti anuale ale statului,
iar pe de alta parte ca relatii de repartizare a acestor resurse.

Aspectul formal al bugetului de stat ramane, in economia moderna, o chestiune literalmente

secundara, deoarece conceperea si utilizarea lui ii confera pozitia de instrument financiar de
predictie si planificare macroeconomica.

Componenta de program pe termen scurt este adesea completata cu cea de program financiar pe
termen mediu, ca urmare a includerii cheltuielilor publice de investitii, al caror orizont este de
cel putin 2-3 ani.
In fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, alcatuind un sistem al bugetelor,
diferentiat ca structura de la stat la stat in raport cu structura organizatorica a respectivului stat:
stat unitar (Romania, Franta, Japonia s.a.) sau stat federal (Germania, Elvetia, SUA, Rusia s.a).

In Romania in sistemul unitar de bugete se includ, potrivit Legii finantelor publice (nr.
72/1996): bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor
speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele altor institutii cu caracter autonom. Acest sistem
unitar de bugete constituie bugetul general consolidat.

IMPORTANTA BUGETULUI DE STAT :

Importanta bugetului de stat reiese cu pregnanta din legea finantelor publice. El este considerat
un instrument absolut necesar prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor,
reglarea activitatii economice si sociale.

Rolul bugetului de stat reiese cu pregnanta din legea finantelor publice. El este considerat un
instrument absolut necesar prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor, reglarea
activitatii economice si sociale.

În conformitate cu politica economica promovata de stat, acesta se poate manifesta ca agent

economic (activitati industriale si comerciale proprii, finantarea unor activitati în sectorul privat).
Cheltuielile pentru astfel de actiuni sunt evidentiate în bugete anexe si în conturi speciale de
trezorerie. Bugetele anexe sunt bugete specifice unor servicii publice finantate din veniturile
generate de prestarea serviciilor, vanzarea bunurilor realizate. Conturile speciale de trezorerie
vizeaza operatiuni în afara bugetului general determinate de conditii speciale de finantare si de
caracterul lor provizoriu.

Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente: financiara si economica;
alocativa, redistributiva si de reglare.

Rolul financiar se refera la formarea si utilizarea resurselor financiare necesare statului in

exercitarea functiilor sale. In acest sens rolul financiar poate fi nuantat pe o componenta
alocativa si pe o componenta redistributiva.

Rolul economic se refera la influentarea dezvoltarii economico-sociale, respectiv la stimularea

sau franarea proceselor si fenomenelor economice. Rolul economic vadeste o pronuntata
componenta de reglare a economiei nationale. Bugetul de stat detine o pondere insemnata in
mecanismul de autoreglare asistemului economiei nationale, mecanism in care, impreuna cu
parghiile bugetare, se regasesc si cele monetare si cele ale pietelor muncii, capitalurilor,
bunurilor si serviciilor, precum si cele ale pietei valutare.

Rolul alocativ se refera la finantarea serviciilor publice, decurgand din functiile pe care si le
asuma statul. Continutul acestui rol consta in repartizarea resurselor fiecarui an bugetar pe
destinatii ce rezulta din indeplinirea functiilor statului ca institutie suprastructurala, dar, cel putin
partial, si din postura sa de agent economic.

Rolul redistributiv are in vedere utilizarea unor parti din produsul intern brut mobilizate prin
impozite si taxe si distribuite prin intermediul cheltuielilor pe care le face statul. Continutul
acestui rol consta in deplasarea unor cote de putere de cumparare intre componentele structurale
ale societatii in general, respectiv ale economiei in particular. Impozitul pe dividente, de
exemplu, afecteaza negativ puterea de cumparare a posesorilor de titluri.

Adica a unui segment de populatie despre care se poate presupune ca, facand investitii, si-a putut
asigura consumul pe care ei insisi il considera satisfacator sau, cel putin, il considerau
satisfacator la un moment trecut, atunci cand au economisit. Din surplusul de venit generat de
investitie (dividendele) statul preia o cota, un anumit cuantum de putere de cumparare, pe care o
transfera catre alte segmente de populatie, in general defavorizate, carora le amplifica astfel
puterea de cumparare fie prin alocatii, indemnizatii, ajutoare banesti etc., fie prin complinirea in
natura a unora dintre nevoi.

Rolul de reglare se refera la infaptuirea politicii economice a statului, adica la sustinerea sau
promovarea unor actiuni prin insesi orientarile bugetului sau, dimpotriva, la descurajarea unor
activitati. Acest rol se realizeaza atat prin veniturile sau cheltuielile bugetului, cat si prin soldul
acestuia.

Instrumentele fiscale cum sunt cotele de impunere, deducerile si scutirile, termenele de plata,

esalonarea sarcinii anuale pe scadente subanuale, catimea de plata la astfel de scadente s.a.,
precum si tipurile de impozite in functiune sunt modalitati prin care se pot stimula sau frana
activitatile economice, se poate relansadinamica acestora in ansamblu, pe domenii/ramuri sau pe
zone/regiuni geografice.

STRUCTURA BUGETULUI DE STAT :

Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile

competente ale statului in scopul concentrarii politicii financiare aplicate de autoritatea
guvernamentala. Procesul bugetar presupune existenta de resurse financiare, precum si alocarea
lor in scopul furnizarii de bunuri si servicii publice.

Autoritatea publica este imputernicita, prin Constitutia tarii si legi specifice, sa conduca
economia, sa puna in miscare mecanismul complex de producere si distribuire a acestor bunuri si
servicii. Bugetul general consolidat constituie, in acest sens, instrumentul principal de actiune,
intrucat acesta reflecta toate resursele financiare publice si cheltuielile publice pentru anul in
curs. Fluxul de venituri si cheltuieli cuprinde ansamblul bugetelor: bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor sociale (extrabugetare), bugetul
trezoreriei statului, bugetele altor institutii publice cu caracter autonom.

Functionarea acestui complex sistem de bugete nu se poate realiza decat prin elaborarea politicii
financiare a guvernului pentru o anumita perioada de timp. Trebuie sa existe un cadru juridic de
reglementare a diferitelor categorii si niveluri de impozite, taxe, contributii, precum si
destinatiile spre care pot fi orientate alocatiile bugetare. In aceste conditii, executivul poate
declansa procesul bugetar. Etapele consecutive se refera la:

a) elaborarea proiectului de buget;

b) aprobarea bugetului;

c) executia bugetului;

d) incheierea executiei bugetului;

e) controlul executiei bugetului;

f) aprobarea executiei bugetului.

Procesul bugetar reprezinta o serie de caracteristici, specifice unui proces:

-decizional, deoarece prin mijlocirea bugetului se aloca resursele bugetare limitate in raport cu
nevoile sociale de bunuri si servicii publice;

-democratic, intrucat in derularea procesului bugetar se manifesta atributele statului de drept, cat
si posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetateni ce detin
majoritatea politica de decizie;

-politic, deoarece optiunea pentru o anumita politica (economica, financiara si monetara) este
hotarata de fortele majoritare in parlament;

-cu continuitate ciclica, intrucat etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi specifice, cu
precizarea termenelor concrete de derulare si finalizare;
-de larg-impact public, cu implicatii la toate nivelele (macro si micro-economic), in plan
economic si social.

Fundamentarea bugetului influenteaza stabilitatea microeconomica, evolutia cresterii economice

(prin soldul bugetului), dinamica preturilor si a somajului cat si evolutia ratei dobanzii si a
soldului curent al balantei de plati. Din alt unghi de vedere, procesul bugetar isi exercita
influenta in plan economic si social, deoarece o anumita politica bugetara (un anumit tip de
buget) se rasfrange direct asupra cererii si ofertei agregate (totale) in economie, in acest fel,
asupra gradului de satisfacere a nevoilor sociale.

Procesul bugetar se realizeaza prin sistemul institutiilor publice specifice statului de drept.
Sistemul institutional se compune din subsistemele celor trei puteri in stat (legislativa, executiva
si judecatoreasca), separate pe orizontala, apoi fiecare institutie se subordoneaza, pe verticala,
subsistemului respectiv.

Acest mod de organizare preintampina abuzul de putere din partea uneia sau a alteia dintre
institutii. Astfel, fundamentarea bugetului se face de catre guvern, iar aprobarea lui de catre
parlament. Totodata, organismele publice din cadrul guvernului, care executa bugetul aprobat,
sunt supuse controlului financiar al Curtii de conturi, institutie exterioara guvernului, aflata sub
autoritatea parlamentului. In felul acesta, subsistemele institutionale apartinand celor trei puteri
ale statului asigura premisele de alocare armonioasa a resurselor publice in directia satisfacerii
cat mai ridicate a nevoilor sociale de bunuri si servicii publice.

a) Elaborarea proiectului de buget :

Proiectul de buget este elaborat de guvern prin institutiile publice aflate in structura acestuia.
Elaborarea proiectului trebuie sa se faca in raport cu rezultatele obtinute in domeniile sociale si
economice finantate de la buget. In acest scop, este necesara formularea de criterii concrete de
performanta pentru eficienta, eficacitatea si economicitatea programelor cu finantare bugetara.

Indicatorii de eficienta, eficacitate si economicitate permit, prin analiza lor pertinenta, adoptarea
deciziei, adecvate de alocare a unor resurse bugetare limitate, cat si pentru aprecierea ulterioara a
gestionarii acestora in fiecare sector public.
In procesul de elaborare a proiectului de buget, coordonarea, finalizarea si prezentarea revin
Ministerului Finantelor. Acesta, impreuna cu Banca Centrala, celelalte ministere si institutiile de
prognoza, stabileste premisele de la care se porneste in elaborarea proiectului; se ia in
considerare, totodata, programul de guvernare aprobat de parlament. Aceste premise se refera la
principalii parametri macroeconomici (indicatori sintetici), cum sunt: dinamica Produsului Intern
Brut, rata inflatiei, gradul de fiscalitate, evolutia creditului intern (in raport cu politica monetara),
soldul rezervei internationale nete (exprimat in valuta convertibila), volumul finantarii externe
(credite contractate in exterior). Acesti indicatori permit dimensionarea cheltuielilor bugetare in
raport cu posibilitatile de finantare interna si/sau externa a unui anumit deficit bugetar, in conditii
de echilibru financiar, monetar si general economic.

Elaborarea proiectului de buget se realizeaza printr-un proces iterativ, respectiv de la institutiile

bugetare cu atributii in furnizarea bunurilor si serviciilor publice catre Ministerul Finantelor si
apoi in sens invers.

In prima faza, institutiile publice formuleaza propuneri de alocatii bugetare pentru anul viitor,
tinand seama de cheltuielile aprobate in anul curent si de modificarile proiectate pentru domeniul
respectiv in programul guvernamental pe anul urmator. Apoi ministrul finantelor (dupa
consultarea primului ministru) fixeaza coordonatele fundamentale ale politicii fiscal-bugetare si
nivelurile orientative cu privire la cheltuielile fiecarui sector public pentru exercitiul bugetar al
anului viitor. Ministerele defalca plafoanele orientative de cheltuieli, primite de la autoritatea
financiara, pe fiecare dintre institutiile bugetare din subordine, solicitandu-le propriile propuneri,
in limitele nivelurilor de orientare. Pe baza plafoanelor de cheltuieli primite de la institutia
ierarhic superioara, institutiile bugetare isi fundamenteaza volumul si structura cheltuielilor
necesare.

Neconcordantele intre dimensiunile cererii de alocatii bugetare si resursele posibile de repartizat

- acestea exista, intrucat cererile de resurse sunt de multe ori mai mari, decat cele orientative - se
rezolva prin conciliere cu Ministerul Finantelor; in final, divergentele nesolutionate se transeaza
in cadrul guvernului in favoarea unuia sau a altuia dintre ministere, in vederea supunerii
proiectului de buget spre adoptare de catre parlament.
Procesul de conciliere se bazeaza pe programul de guvernare adoptat, precum si pe criteriile de
eficienta, eficacitate si economicitate apreciate pe fiecare domeniu bugetar.

Proiectul de buget finalizat se concretizeaza intr-un pachet de documente, astfel:

- expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat.

Expunerea de motive sau raportul cuprinde principalele coordonate si prevederi de politica

financiara, monetara, valutara si comerciala, reflectate in proiectul de buget. Proiectul legii
pentru aprobarea bugetului poate sa contina, la randul sau, si unele propuneri de amendare
temporara a unor legi sau alte acte normative in materie fiscala si/sau in domeniul cheltuielilor
bugetare.

- anexele la proiectul de lege bugetara.

In anexele la proiectul de lege bugetara sunt reflectate structura veniturilor, pe categorii de

impozite, taxe si alte surse de natura nefiscala, precum si cea a cheltuielilor (pe agentii
guvernamentale) in raport cu continutul economic: curente sau de capital. Anexe la proiectul de
lege pot fi si bugetele unor fonduri speciale extrabugetare care au la baza legi specifice.

- informatii documentare privind modul de fundamentare a bugetului.

Aceste informatii sunt utile parlamentului in vederea analizei si dezbaterii proiectului de lege
privind bugetul de stat pentru aprobare.

b) Aprobarea bugetului :

Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul de buget este parlamentul. In
fond legislativ, proiectul de buget parcurge urmatoarele etape:

prezentarea de catre primul ministru (sau ministrul finantelor) a raportului pe marginea

proiectului de buget in plenul parlamentului;
examinarea proiectului de buget in comisiile permanente ale parlamentului (structurate pe
domenii: educatia, cultura, ocrotirea sanatatii, aparare si siguranta nationala, agricultura,
industrie si tranporturi etc.);

analiza si aprobarea acestuia in comisia de specialitate a legislativului (cea de buget, finante si

banci).

Ultimele etape vizeaza dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in parlament si promulgarea

de catre Presedintele Republicii a legii bugetului, aprobate de parlament.

Pe parcursul dezbaterilor din parlament, membrii acestuia propun amendamente la proiectul de

buget in dorinta de a satisface cat mai multe din solicitarile cetatenilor pe care-i reprezinta si care
le-au acordat votul lor. Fiecare partid incearca sa-si impuna, in cadrul dezbaterilor din forul
legislativ, propriile amendamente ce pot fi acceptate sau nu. Partidul sau coalitia de partide care
formeaza majoritatea parlamentara isi poate impune propriile amendamente in mai mare masura
decat partidele din opozitie. Presedintele tarii, de asemenea, poate formula obiectii la legea
bugetara si poate cere reexaminarea proiectului de buget de catre parlament.

In situatia in care guvernul nu se incadreaza in termenul prevazut de lege pentru obtinerea

aprobarii de catre parlament a proiectului de buget, Constitutia tarii si legislatia privind finantele
publice prevad fie continuarea executiei bugetului anului anterior cu operarea unor indexari in
raport cu rata proiectata a inflatiei, fie trecerea la executia bugetului propus de guvern.

c) Executia bugetului :

Legea privind bugetul se publica in buletinul oficial al tarii dupa promulgarea de catre
Presedintele tarii, moment in care bugetul devine operational, trecandu-se la executia acestuia,
adica incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor aprobate de forul legislativ pe durata anului
bugetar.

Executia bugetara, proces amplu si complex, antreneaza participarea unui numar mare de
operatori bugetari, astfel:

aparatul fiscal, cu toate structurile sale centrale si teritoriale;

institutiile bugetare, de la ministere pana la institutii publice operative (scoli, spitale, muzee,
teatre, unitati militare etc.);

unitati administrativ-teritoriale si alte entitati publice ce privesc transferuri de la bugetul de stat;

organizatii internationale care primesc de la sau transfera la buget sume de bani etc.

Guvernul are responsabilitatea executiei bugetare, in sensul ca, prin institutiile sale, trebuie sa
administreze cat mai bine procesul de colectare a veniturilor, cat si procesul de utilizare eficienta
a alocatiilor bugetare.

Veniturile aprobate prin prevederile bugetare reprezinta limite minime de realizat (cu exceptia
veniturilor din imprumuturi, care au limite maxime stabilite), iar cheltuielile bugetare aprobate
prin lege reprezinta limite maxime, ce nu pot fi depasite. Executia veniturilor bugetare constituie
un proces distinct de executia cheltuielilor.

d) Incheierea executiei bugetare :

Finalitatea operatiunilor de executare a veniturilor si cheltuielilor bugetare se efectueaza

prin intocmirea contului de executie bugetara, care reflecta modul de gestionare a bugetului de
catre executiv prin institutiile publice din structura si subordinea sa.

Metoda de evidenta bugetara adoptata de autoritatile guvernamentale reflecta continutul contului

de executie bugetara. Se poate utiliza, astfel, sistemul de exercitiu sau sistemul de gestiune.

In cadrul sistemului de exercitiu, contul de executie bugetara cuprinde totalitatea operatiunilor

efectuate (incasarea de venituri si/sau efectuarea unor cheltuieli), chiar si dupa incheierea anului
bugetar. In acest sens, pentru o perioada de cateva luni se conduce o evidenta paralela (conturi de
venituri si respectiv de cheltuieli), corespunzatoare anului curent, cat si anului bugetar precedent.

Sistemul de gestiune cuprinde numai operatiunile de incasari de venituri si plati in contul

cheltuielilor realizate efectiv in anul bugetar respectiv, indiferent de exercitiul bugetar la care se
refera. Prin urmare, operatiunile ramase neefectuate in cursul unui an bugetar se reflecta in
contul de executie al anului urmator. In sistemul de gestiune, contul de executie bugetara
cuprinde operatiuni aferente anului curent, cat si celui precedent.

Contul de executie bugetara se intocmeste de catre Ministerul finantelor, in baza darilor de

seama contabile si a conturilor de executie a bugetului din fiecare institutie publica. Documentele
de raportare contabila se centralizeaza pe verticala, pornind de la ordonatorii principali de credite
la nivelul fiecarei agentii guvernamentale, apoi se depun la Ministerul finantelor.

Ministerul Finantelor intocmeste contul (general) de executie bugetara pe care-l prezinta

guvernului pentru discutare. Acesta hotaraste apoi supunerea documentului pentru dezbatere si
aprobare in fata parlamentului.

e) Controlul executiei bugetare :

Parlamentul transmite contul privind executia bugetara institutiei supreme de control al

finantelor publice si anume Curtea de conturi. Aceasta institutie publica autonoma raporteaza
parlamentului asupra rezultatelor controalelor efectuate. In acelasi timp, propune masuri de
imbunatatire a unor legi si alte acte normative, in vederea utilizarii mai eficiente a banului
public.

Curtea de conturi efectueaza, de asemenea, la fiecare institutie publica controlul ulterior,

urmarind legalitatea si realitatea datelor cuprinse in contul de executie bugetara. Aceasta
institutie verifica, totodata, eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, calitatea
gestionarii banilor publici la nivelul fiecarei institutii si pe ansamblul bugetului. Curtea de
conturi emite apoi actul de descarcare de gestiune a conducatorului (ordonatorului de credite)
pentru fiecare institutie publica, daca nu se constata nereguli si ilegalitati in gestionarea
fondurilor publice.

Daca se constata prejudicii materiale produse, acestea se recupereaza prin organele de jurisdictie
ale Curtii de conturi sau prin institutiile de profil ale puterii judecatoresti.

In ultima etapa, Curtea de conturi prezinta parlamentului raportul privind contul de executie
bugetara in vederea dezbaterii si aprobarii acestui document.
Uneori, Curtea de conturi exercita si functia de control financiar preventiv, pe parcursul anului
bugetar. Utilitatea acestei forme de control rezida in necesitatea respectarii disciplinei financiar-
bugetare, in baza principiilor de legalitate, eficienta, eficacitate si economicitate in angajarea si
efectuarea cheltuielilor bugetare. Curtea de conturi, fiind o institutie publica autonoma, externa
guvernului, poate exercita eficient controlul financiar, in mod obiectiv si legal, evitandu-se astfel
conflicte de interese.

Guvernul isi organizeaza propriul sau control financiar preventiv si ulterior. Controlul intern nu
exclude ci, dimpotriva, presupune existenta unui control extern, care se exercita de catre un
organism independent, nesubordonat executivului, respectiv Curtea de conturi. Functionarea
acesteia respecta principiul separarii puterilor in stat, adica controlul este exercitat de o institutie
specializata si independenta.

Pe langa controlul financiar (intern si extern, preventiv si ulterior) mai exista controlul politic

executat de parlament, care se manifesta la nivelul examinarii si aprobarii proiectului de buget, la
aprobarea contului de executie bugetara, precum si pe parcursul anului bugetar.

f) Aprobarea executiei bugetare :

Aprobarea executiei bugetare se declanseaza de catre parlament prin procedura de dezbatere si

aprobare a acestuia pe baza raportului privind contul de executie bugetara. Acesta din urma este
trimis mai intai la comisiile permanente reunite de buget-finante pentru analiza, apoi se dezbate
in plenul parlamentului proiectul de Lege privind aprobarea contului de executie bugetara.

Dupa ce executivul prezinta sinteza evolutiilor economico-financiare din anul la care se refera
executia bugetara, are loc exprimarea punctelor de vedere ale formatiunilor politice reprezentate
in parlament asupra modului in care a fost gestionat bugetul comparativ cu prevederile bugetului
aprobat. Se pot, astfel, avansa propuneri cu privire la schimbarea unor legi, in vederea utilizarii
mai eficiente a banilor publici. In final, se trece la discutarea pe articole a proiectului legii
privind aprobarea contului de executie bugetara. Votul favorabil al parlamentului marcheaza
aprobarea executiei bugetare si incheierea etapelor procesului bugetar.
Impactul economico-social larg si complexitatea procesului bugetar indreptatesc afirmatia
potrivit careia legea bugetara anuala reprezinta, dupa Constitutie, cel mai important act de
decizie parlamentara si, totodata, a guvernului unei tari.

Concluzie :

In opinia mea de student,bugetul de stat are o deosebita importanta ,deoarece sunt prevazute si
autorizate cheltuielile si veniturile anuale ale statului.Fiind un document ce prevede autorizarea
prealabila a puterii legislative,bugetul de stat are caracter obligatoriu. Legea bugetului de stat
este influentata de conceptiile politice,economice si sociale specifice fiecarei perioade,ca si de
interesele grupurilor care exercita puterea politica.

In economia moderna,bugetul nu mai constituie un simplu document in care se inscriu

cheltuielile si veniturile probabile ale statului pe o perioada de douasprezece luni,ci pe plan
financiar la nivel macroeconomic.

Bibliografie :
1.Cursul disciplinei ”DREPT FINANCIAR SI FISCAL”
2. Vacarel, Iulian (coord.) - Finante Publice, editia a VI - a, ed. Didactica si Pedagogica,
2007.
3. Mosteanu Tatiana (coord.), Finante publice, Ed. Tribuna Economica, 2002