Proiect realizat de catre studenta Pruteanu (Urzica) Ionela-Lavinia

AMA,ID,AN III
Raporturile juridice de munca ale militarilor

Cuprins :
I.Introducere;
II. Norma juridica - premisa a raportului juridic

III.Faptul juridic - premisa a raportului juridic

IV.Categorii de raporturi juridice de munca

CAPITOLUL II.

SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC DE MUNCA

Potrivit doctrinei de specialitate, raporturile juridice de munca sunt definite ca fiind acele
relatii sociale reglementate de lege, ce iau nastere intre o persoana fizica, pe de o parte, si ca
regula, o persoana juridica pe de alta parte, ca urmare a prestarii ueni anumite munci de catre
prima persoana in folosul celei de a doua, care, la randul ei, se obliga sa o remunereze si sa
creeze conditiile necesare prestarii acestei munci.
 Oamenii pot intra in raporturi juridice urmarind realizarea unor scopuri personale, sens in
care isi exprima vointa (exemplu concludent este incheierea contractului de munca pentru
satisfacerea intereselor economice, sociale, profesionale).
Trasatura proprie, fundamentala, caracteristica si determinanta a raportului de munca
este constituita din relatia de subordonare existenta intre subiectul acestui raport, in sensul ca
persoana care presteaza munca este subordonata celuilalt subiect al raportului respectiv.
Acest tip de subordonare implica incadrarea in colectivul de munca al unei unitati
determinate, intr-o anumita structura organizatorica. Subordonarea implica obligatia persoanei
incadrate in munca de a respecta disciplina muncii dar si drepturi corelative.
Consecinta subordonarii, sub aspectul obiectului si continutului raportului juridic de
munca, consta in aceea ca, in conditiile legii, cel care angajeaza, stabileste programul si locul de
munca al persoanei incadrate avand, in acelasi timp, dreptul de a-i da indicatii, generale sau
amanuntite, cu privire la modalitatiile realizarii sarcinilor de serviciu. Salariatul nu poate refuza
indeplinirea lor, chiar daca sub aspectul oportunitatii, eficientei economice, interesul serviciului,
indicatiile nu ar reprezenta solutia optima ori ar fi gresite. in esenta, deci, subordonarea consta
din dreptul exclusiv al unitatii de a organiza, in conditiile legii, munca persoanei fizice incadrate
in colectivul ei.
Pe de alta parte, pentru a da un continut real al incadrarii intr-un colectiv de munca si
principiul prevazut de Codul Muncii, trebuie admis, chiar in lipsa unui text de lege, ca raportul
de munca presupune si desfasurarea unei activitati cu caracter de continuitate, in cadrul unui
numar minim de ore pentru o perioada data de-a lungul unui interval de timp, dat fiind ca
incadrarea in munca presupune prestarea acesteia in mod repetat.
in situatia in care s-ar presta munca ocazional, sub un anumit plafon minimal de timp,
aceasta activitate nu ar putea constitui obiectul unui raport juridic de munca ci, exclusiv, al unui
raport juridic civil, chiar daca din celelalte clauze contractuale ar reiesi ca sunt indeplinite restul
trasaturilor proprii raportului juridic de munca(subordonare).

Norma juridica - premisa a raportului juridic

Cat priveste relatia dintre norma juridica si raportul de drept, in literatura de specialitate
s-a pus problema daca poate exista raport juridic fara norma juridica sau norma juridica fara a
crea raporturi de drept.
Unii autorii apreciaza ca existenta normelor juridice este indispensabila pentru a ne gasi
in prezenta unor raporturi juridice, norma juridica fiind aceea care imprima relatiilor sociale un
caracter juridic. Sunt autori care sustin ca pot sa apara raporturi juridice fara existenta unor
norme juridice corespunzatoare care sa le reglementeze.
in momentul aparitiei dreptului norma juridica nu este consfintita in anumite acte
speciale ale statului, existand numai o echitate nescrisa exprimata in raporturi juridice, in
drepturile si obligatiile unor persoane. Norma juridica apare, asadar, ca rezultat al unei
abstractizari pe care la inceput o face judecatorul in rezolvarea unor cazuri asemanatoare, iar mai
tarziu o face legiuitorul in activitatea legislativa. in opinia de mai sus, aparitia unor raporturi
juridice ce premerg aparitia normelor juridice ar fi justificata, mai ales in procesul trecerii de la
o perioada istorica la alta. in asemenea momente, dreptul nu poate acoperi in totalitate nevoile
vietii juridice determinate de noua realitate sociala, iar caracterul juridic al unor asemenea
raporturi este determinat de constiinta juridica a celor ce detin puterea in stat.
in anumite imprejurari, se pot stabili raporturi juridice in lipsa unor norme juridice care
sa le reglementeze in mod expres, constiintei juridice revenindu-i sarcina de a inlocui sau suplini
norma de drept.
Orice raport juridic presupune ca o prima conditie, existenta unei norme de drept.
Problema care s-a mai pus, in ceea ce priveste corelatia dintre norma juridica si raportul juridic,
este daca orice norma de drept isi gaseste concretizarea in raporturi juridice. in clarificarea
aspectului amintit s-a pornit de la imprejurarea ca o norma ce nu creeaza raporturi juridice
concrete este lipsita de sens, de utilitate sociala. Fiind izvorul unor raporturi juridice concrete,
orice norma trebuie sa fie generatoare de asemenea raporturi. Cu toate acestea, nu se poate
ignora realitatea ca exista unele norme de drept care isi ating scopul fara a naste raporturi
juridice. De asemenea, unele norme constitutionale care consacra drepturile si libertatile social-
politice sunt realizate de catre cetateni fara formarea neaparata a unor raporturi juridice.

I.1.2. Faptul juridic - premisa a raportului juridic

Pentru a se ajunge la un raport juridic concret este necesara producerea unor fapte de
care legea leaga efecte juridice: nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice. Aceste
imprejurari poarta denumirea de fapte juridice.
Exista imprejurari care nasc raporturi juridice (savarsirea unei abateri disciplinare duce la
nasterea unui raport juridic de raspundere disciplinara, sau consimtamantul concordant al partilor
cu privire la incheierea unui contract individual de munca, genereaza un raport juridic
contractual). si pentru modificarea unui raport juridic, este necesara producerea unor imprejurari.
Astfel, incheierea unui contract individual de munca la implinirea varstei de 16 ani, si in cazuri
exceptionale de 15 ani, determina o modificare a capacitatii de exercitiu. Dintr-un minor cu
capacitate de exercitiu restransa, devine o persoana cu capacitate deplina de exercitiu.
Faptul juridic reprezinta un eveniment care are loc in mediul inconjurator (fenomen
natural) de care dreptul leaga efecte juridice. in aceeasi categorie trebuie sa includem si actiunile
omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice intrucat acestora le lipseste elementul
intentional pentru a fi calificate acte juridice.

I.2. Definitia raportului juridic de munca

 Raporturile juridice sunt acele relatii sociale care au intrat sub incidenta unor norme de
drept primind forma si forta juridica prevazute de acestea. Privite astfel, raporturile juridice apar
ca o modalitate de concretizare a continutului normelor juridice, ca un moment necesar in
realizarea functiilor sociale ale dreptului. Dar, pentru a se ajunge la un raport juridic concret,
este necesara aparitia unor imprejurari concrete de care legea leaga nasterea, modificarea
stingerea unor efecte juridice. Asemenea imprejurari, privite intr-un sens larg, poarta denumirea
de fapte juridice. Ele pot fi manifestari de vointa ale oamenilor exprimate cu scopul de a produce
efecte juridice (acte juridice). Oamenii pot intra in raporturi juridice urmarind realizarea unor
scopuri personale, sens in care isi exprima vointa (incheierea unei casatorii sau a unui contract).
Sunt si situatii cand aparitia unor raporturi juridice este determinata de producerea unor
fapte exterioare, independente de vointa oamenilor (evenimente).
Deci, raporturile juridice de munca pot fi definite ca fiind acele relatii sociale
reglementate de lege, ce iau nastere intre o persoana fizica, pe de o parte, si ca regula, o
persoana juridica pe de alta parte, ca urmare a prestarii ueni anumite munci de catre prima
persoana in folosul celei de a doua, care, la randul ei, se obliga sa o remunereze si sa creeze
conditiile necesare prestarii acestei munci.

Caracterele raportului juridic de munca

inscriindu-se in vasta si complexa retea a relatiilor sociale de la care imprumuta trasaturile

generale, raporturile juridice contureaza o categorie aparte a acestor relatii particularizandu-se
prin anumite caractere proprii, specifice, prin care se deosebesc de celelalte relatii sociale
( politice, religioase).
Raporturile juridice individuale de munca sunt caracterizate de anumite trasaturi care
le delimiteaza si individualizeaza de alte raporturi juridice.
a) Raportul juridic de munca are un caracter bilateral, iar persoana care presteaza munca
este intotdeauna o persoana fizica. Acest raport se poate stabili intre o persoana fizica si o
persoana juridica sau intre doua persoane fizice dar niciodata intre persoane juridice.
b) Raportul juridic de munca are caracter personal (intuiutu personae). Munca este
prestata de persoana fizica, in considerarea aptitudinilor si pregatirii lor personale, reprezentarea
care este posibila in raporturile juridice civile este inadmisibila in raporturile de munca. Raportul
juridic de munca are un caracter personal si in ceea ce priveste unitatea. Devenind subiect al
raportului juridic de munca, persoana fizica dobandeste calitatea de membru al colectivului dintr-
o anumita unitate.
c) Trasatura proprie, fundamentala, caracteristica si determinanta a raportului de munca
este constituita din relatia de subordonare existenta intre subiectul acestui raport, in sensul ca
persoana care presteaza munca este subordonata celuilalt subiect al raportului respectiv.
Acest tip de subordonare implica incadrarea in colectivul de munca al unei unitati
determinate, intr-o anumita structura organizatorica. Subordonarea implica obligatia persoanei
incadrate in munca de a respecta disciplina muncii. Fara elementul de subordonare nu ar fi cu
putinta unitatea de actiune a colectivului si eficienta activitatii sale.
Consecinta subordonarii, sub aspectul obiectului si continutului raportului juridic de
munca, consta in aceea ca, in conditiile legii, cel care angajeaza, stabileste programul si locul de
munca al persoanei incadrate avand, in acelasi timp, dreptul de a-i da indicatii, generale sau
amanuntite, cu privire la modalitatiile realizarii sarcinilor de serviciu. Salariatul nu poate refuza
indeplinirea lor, chiar daca sub aspectul oportunitatii, eficientei economice, interesul serviciului,
indicatiile nu ar reprezenta solutia optima ori ar fi gresite. in esenta, deci, subordonarea consta
din dreptul exclusiv al unitatii de a organiza, in conditiile legii, munca persoanei fizice incadrate
in colectivul ei.
Pe de alta parte, pentru a da un continut real al incadrarii intr-un colectiv de munca si
principiul prevazut de Codul Muncii, trebuie admis, chiar in lipsa unui text de lege, ca raportul
de munca presupune si desfasurarea unei activitati cu caracter de continuitate, in cadrul unui
numar minim de ore pentru o perioada data de-a lungul unui interval de timp, dat fiind ca
incadrarea in munca presupune prestarea acesteia in mod repetat.
in situatia in care s-ar presta munca ocazional, sub un anumit plafon minimal de timp,
aceasta activitate nu ar putea constitui obiectul unui raport juridic de munca ci, exclusiv, al unui
raport juridic civil, chiar daca din celelalte clauze contractuale ar reiesi ca sunt indeplinite restul
trasaturilor proprii raportului juridic de munca(subordonare).
d) Munca trebuie remunerata. Salariu reprezinta contraprestatia muncii angajatului. O
munca gratuita nu poate constitui obiect al unui raport juridic de munca in sensul dreptului
muncii.
e) Asigurarea, prin prevederile legii si ale contractului incheiat, se asigura o protectie
multilaterala pentru persoanele care presteaza munca, atat, cu privire la conditiile de desfasurare
a procesului muncii cat si in ceea ce priveste toate drepturile ce decurg din contract.
Aplicarea acestui principiu general dobandeste in raportul juridic de munca un accent
specific intrucat legea acorda o atentie deosebita protectiei omului ca parte in contractul de
munca.
f) Raportul juridic de munca ia nastere, ca regula, prin incheierea unui contract
individual de munca. Dar, ca urmare a adoptarii Legii nr. 130/1999, incadrarea in munca se poate
realiza – numai in cazurile prevazute limitativ de lege – si prin incheierea unei conventii civile de
prestari de servicii. Deosebirea dintre contractul individual de munca si conventia civila de
prestari servicii se limiteaza in principal la un aspect calitativ ( conventia civila poate fi incheiata
doar in situatiile indicate de art. 3 din lege). in realitate, subordonarea si incadrarea in colectivul
de munca sunt elemente comune ambelor tipuri de relatii contractuale amintite. Fireste, intre
contractul individual de munca si conventia civila de prestari servicii exista deosebiri
fundamentale sub aspectul efectelor, de vreme ce doar primul confera persoanei fizice incadrate
in munca beneficiul normelor de protectie ale legislatiei muncii si a celei de securitate sociala.
Pe baza contractului individual de munca isi desfasoara activitatea marea majoritate a
personalului si anume, cel incadrat in societatile comerciale (cu capital integral sau majoritar de
stat ori privat), regii autonome, unitati bugetare, alte persoane juridice sau fizice.
Nu se intemeiaza pe un contract individual de munca, ci are un caracter
extracontractual, munca prestata de:
-cei care presteza servicii in temeiul dispozitiilor legale privind rechizitiile;
-persoanele care contribuie prin munca la efectuarea unor lucrari de interes public, in
conformitate cu prevederile legii;
-elevii si studentii in timpul instruirii practice, potrivit prevederilor legale,
-cei sanctionati cu inchisoare contraventionala pentru incalcare a unor norme de
convietuire sociala, a ordinii si linistii publice. Privind protejarea populatiei impotriva unor
activitati comerciale ilicite, in aceste cazuri obligatia de a presta munca deriva direct din
mandatul de executare. La fel se pune problema si in cazul inlocuirii inchisorii contraventionale
cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii in
conditiile prevazute de legislatia in vigoare.
-persoanele care executa prin munca pedeapsa aplicata pentru unele fapte prevazute de
legea penala, in conformitate cu prevederile Codului penal.

I.4. Categorii de raporturi juridice de munca

Raportul juridic de munca se prezinta sub doua forme si anume :

A) Formele tipice sunt, in primul rand, cele fundamentale pe contractul individual de

munca. in esenta sa, contractul individual de munca se caracterizeaza prin aceea ca una dintre
parti care este intotdeauna persoana fizica , se obliga sa depuna forta sa de munca in folosul
celeilalte parti, de obicei persoana juridica, sau persoana fizica, care isi asuma, la randul sau,
obligatia de a crea conditii corespunzatoare pentru prestarea muncii si de a plati aceasta munca.
Deci acest contract constituie forma tipica si clasica a raportului de munca.
Tot formele tipice sunt considerate raporturile de munca ce privesc:
-functionarii publici, raportul lor de serviciu sunt de natura contractuala implicand
acordul de vointa a partilor ;
-membrii societatilor agricole, raporturile lor nu sunt reglementate de legislatia muncii ci
de normele dreptului civil sau societar, in aceasta situatie ele neavand drept temei contractul
individual de munca, ci subscrierea actului de constituire a societatii agricole, respectiv
declaratia (aprobata de organul competent ) de intrare in acea societate, iar dupa caz, contractul
pentru societatile comerciale;
-membrii cooperativelor mestesugaresti de consum si credit, care presteaza munca in
baza raporturlor de munca cooperatiste. Raporturile existente intre cooperative si membrii lor nu
sunt reglementate de dreptul muncii , ci de normele dreptului cooperatist ;
-militarii, cadre permanente din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne,
Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, care, desi nu li se aplica legislatia muncii si
nu incheie contracte de munca, se afla in raporturi juridice de natura contractuala, cu unitatile
din care fac parte.

B) Formele atipice
Pana la aparitia Legii 51/1995 se considera in literatura de specialitate ca tot atipice erau
si raporturile ce-i priveau:
 -pe avocati
-pe ucenicii .
Contractul de ucenicie
Contractul de ucenicie este un contract individual de munca de tip particular, incheiat pe
durata determinata, in temeiul caruia o persoana fizica, denumita ucenic, se obliga sa se
pregateasca profesional si sa munceasca pentru si sub autoritatea unei persoane juridice sau
fizice, denumite angajator, care se obliga sa asigure plata salariului si toate conditiile necesare
formarii profesionale.
Acesta tip de contract este reglementat expres in Legea 279/2005.
incheierea contractului de ucenicie
Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie obligatoriu in forma scrisa, in limba
romana si se inregistreaza in termen de 20 de zile la Inspectoratul Teritorial de Munca Judetean,
respectiv al municipiului Bucuresti. Obligatia de incheiere a contractului de ucenicie la locul de
munca, in forma scrisa ii revine angajatorului. Contractul de ucenicie la locul de munca se
incheie pe durata determinata si de catre angajatorul autorizat de Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale.
Pe langa elementele obligatorii ale contractului individual de munca, contractul de ucenicie
la locul de munca cuprinde si urmatoarele clauze cu privire la:
- calificarea, respectiv competentele pe care urmeaza sa le dobandeasca ucenicul;
- numele maistrului de ucenicie si calificarea acestuia;
- locul in care se desfasoara activitatea de formare profesionala;
- repartizarea programului de pregatire practica si a celui de pregatire teoretica, dupa
caz;
- durata necesara obtinerii calificarii sau competentelor;
- avantajele in natura acordate ucenicului.
Persoanele care pot incheia contracte de ucenicie in calitate de ucenic
Ucenicul este persoana fizica incadrata in munca in baza unui contract de ucenicie la locul de
munca.
Poate fi incadrata ca ucenic in munca, orice persoana fizica ce a implinit varsta de 16 ani, dar
nu mai mult de 25 de ani, si nu detine o calificare pentru ocupatia in care se organizeaza
ucenicia.Poate incheia un contract de ucenicie la locul de munca, in calitate de ucenic, si la
implinirea varstei de 15 ani, cu acordul scris al parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru
activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt
periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.
Lipsa acordului parintilor sau al reprezentantilor legali atrage dupa sine nulitatea absoluta a
contractului de ucenicie.
Se pot incadra in munca in calitate de ucenici si urmatoarele categorii:
a) cetatenii straini, precum si apatrizii care au obtinut permis de munca in Romania,
conform reglementarilor legale in vigoare;
b) cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind
Spatiul Economic European si membrii de familie ai acestora.

Maternitatea nu constituie motiv de discriminare in executarea uceniciei la locul de

munca.
Ucenicii care au implinit varsta de 18 ani au dreptul la intretinere, acestora aplicandu-
li-se prevederile Codului familiei, perioada de ucenicie fiind asimilata cu cea de continuare a
studiilor6.
Persoana incadrata in munca in baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic.
Ucenicul beneficiaza de dispozitiile aplicabile celorlalti salariati, in masura in care ele nu
sunt contrare celor specifice statutului sau″ (O.U.G. nr. 65/2005). Timpul necesar ucenicului
pentru participarea la activitati teoretice ce tin de pregatirea sa profesionala este inclus in
programul normal de munca.
Persoanele care pot incheia contracte de ucenicie in calitate de angajator
Pot incheia contracte de ucenicie la locul de munca, in calitate de angajatori, numai
persoanele juridice si persoanele fizice autorizate de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si
Familiei.
Prin derogare de la prevederile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice
si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, pot
incadra in muncaucenici si:
a) persoana fizica autorizata, daca face dovada ca presteaza de cel putin un an activitatea
pentru care a fost autorizata;
b) asociatia familiala, prin reprezentantul acesteia, daca face dovada ca presteaza de cel
putin un an activitatea pentru care s-a constituit ca asociatie familiala.
Persoana fizica autorizata, respectiv asociatia familiala, pot organiza ucenicie la locul de
munca pentru maximum trei ucenici care se pregatesc concomitent si numai pentru nivelul I
de calificare, potrivit dispozitiilor legale.
Dispozitiile prezentei legi referitoare la incheierea contractului de ucenicie la locul de
munca sunt aplicabile si in cazul raporturilor de munca ale ucenicilor incadrati de asociatiile
cooperatiste, reglementate prin legi speciale7.
Durata contractului de ucenicie
Durata contractului de ucenicie la locul de munca nu poate fi mai mare de 3 ani si mai
mica de 6 luni.
Ucenicul poate fi supus unei perioade de proba care nu va depasi 30 de zile lucratoare.
Formarea profesionala prin ucenicie la locul de munca cuprinde pregatirea teoretica si
pregatirea practica sau numai pregatirea practica.
Timpul necesar pregatirii teoretice a ucenicului este inclus in programul normal de
munca.Salariul de baza lunar, stabilit prin contractul de ucenicie la locul de munca, este cel putin
egal cu salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare pentru un program de 8 ore pe zi, respectiv
de 40 de ore in medie pe saptamana. Programul normal de munca pentru persoanele incadrate in
baza unui contract de ucenicie la locul de munca este de maximum 8 ore pe zi, in regim de
maximum 5 zile pe saptamana. Pe perioada incadrarii in munca in baza contractului de ucenicie
la locul de munca, angajatorul are obligatia sa asigure ucenicului care are domiciliul stabil in alta
localitate, fara posibilitati de naveta zilnica, conditii de cazare si de masa in regim de 3 mese pe
zi, in unitati de profil autorizat, conform legii. Conditiile de cazare trebuie sa fie asigurate de
catre angajator si suportate de ucenic, iar contravaloarea acestora nu poate depasi 50% din
venitul net salarial realizat de catre ucenic la locul de munca, conform contractului de ucenicie in
vigoare.

Subiectele raportului juridic de munca nu pot fi decat oamenii (priviti individual sau
organizati in colectivitati). Dar omul, in sine, nu poate deveni subiect de drept decat daca aceasta
calitate ii este recunoscuta de stat, fiind reglementata prin normele juridice. Altfel spus, prin
normele juridice se recunoaste omului o aptitudine generala si abstracta de a dobandi drepturi si
de a-si asuma obligatii prin raporturile juridice in care intra. in felul acesta se contureaza
personalitatea juridica a omului.
Generalitatea personalitatii juridice impune si o subliniere, si anume ca ea este
independenta de nivelul de dezvoltare bio-psihica a persoanei. De aceea, minorul ca si alienatul
mintal au aptitudinea de a participa la viata juridica, dar nu au capacitatea de a exercita drepturile
ce tin de personalitatea juridica. Sub acest aspect, trebuie sa facem distinctie intre personalitatea
juridica si capacitatea juridica. Daca personalitatea juridica afirma (recunoaste) o aptitudine
generala de a participa la viata juridica, capacitatea juridica precizeaza pentru fiecare conditiile
acestei participari.

I.5.2. Continutul raportului juridic de munca

Subiectele raportului juridic sunt legate intre ele prin drepturi si obligatii care impreuna
alcatuiesc continutul raportului juridic. Exista unele raporturi juridice simple in care o parte este
titular al dreptului, iar cealalta titular al obligatiei (contractul de imprumut, donatie).
Alte raporturi juridice au un caracter complex, fiecare dintre subiectele de drept fiind
atat titular de drepturi cat si de obligatii cum este si cazul raportului juridic de munca.
Dreptul subiectiv reprezinta facultatea subiectului raportului juridic de a actiona intr-un
anumit fel, de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o conduita corespunzatoare, iar, la nevoie,
de a recurge la sprijinul aparatului de stat pentru asigurarea dreptului sau. in raportul juridic de
dreptul munci, de exemplu, salariatul, poate cere angajatorului ca drepturile sale, prevazute in
contractul individual de munca, sa fie respectate iar in caz contrar, poate face apel la forta de
constrangere a statului.
Obligatia reprezinta celalalt element al continutului raportului juridic, corelativ
dreptului subiectiv, constand in a face , a nu face ceva, sau in a da ceva. in sens juridic,
obligatia este inteleasa ca o indatorire pe care un subiect al raportului juridic trebuie sa o
indeplineasca si pe care celalalt poate sa o pretinda pe baza normelor juridice. Obligatia nu
consta in a face, a da sau a nu face ceva , cum gresit se afirma uneori in literatura de specialitate,
ci in indatorirea de a da, a face, a nu face. A sustine o astfel de teza inseamna a confunda
continutul raportului juridic cu obiectul sau.
 Clasificarea drepturilor subiective

Drepturile subiective sunt reglementate atat de dreptul international, cat si de dreptul

intern.
in dreptul intern, statutul juridic al persoanei este o realitate atat ca reglementare, cat si
ca realizare in fapt. Drepturile cetatenilor isi gasesc consacrarea in primul rand in Constitutia
tarii.
in dreptul nostru constitutional, drepturile fundamentale ale cetatenilor au fost clasificate
in moduri diferite :
a) drepturi social-economice (dreptul la munca, odihna, secunitate sociala, invatatura,
dreptul de proprietare personala);
b) drepturi politice (dreptul de a alege, de a fi ales, de a cere revocarea deputatilor);
c) drepturi social-politice sau libertati (libertatea constiintei, a mitingurilor, a
demonstratiilor, cuvantului, presei, dreptul de petitionare);
d) drepturi la inviolabilitati (inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, secretul
corespondentei’).
Drepturile subiective mai pot fi grupate si dupa alte criterii, cum sunt:
a) dupa gradul lor de opozabilitate;
b) dupa continut;
c) dupa corelatia dintre drepturi;
d) dupa siguranta oferita titularilor lor.

a) Dupa gradul lor de opozabilitate (intinderea drepturilor subiective), drepturile se

impart in mod traditional in: drepturi absolute si drepturi relative.
Drepturile absolute sunt acelea in temeiul carora titularii lor au posibilitatea sa le
exercite singuri, tuturor celorlalte persoane corespunzandu-le obligatia de a le respecta si a se
abtine de la actiuni care ar duce la incalcarea lor. Din categoria drepturilor absolute fac parte :
drepturile personale nepatrimoniale si drepturile reale. Drepturile absolute sunt opozabile tuturor
(erga omnes) in sensul ca toata lumea este tinuta sa respecte prerogativele avute de titularii lor.
Drepturile relative sunt acelea in temeiul carora subiectul activ, care este determinat inca
de la nasterea raportului juridic, are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv (individualizat si
el) o anumita conduita (sa dea, sa faca, sa nu faca ceva). Din aceasta categorie fac parte
drepturile de creanta.
b) Dupa continutul lor, drepturile subiective se impart in: drepturi patrimoniale si
extrapatrimoniale
Drepturile patrimoniale se particularizeaza prin continutul si valoarea economica
prezentata, ce fac posibila exprimarea lor in bani. Aceste drepturi se impart, la randul lor, in
drepturile reale si drepturi de creanta. Drepturile reale sunt cele care se exercita asupra unui
lucru, cum ar fi: dreptul de folosinta. Drepturile de creanta sunt cele care se exercita asupra unei
persoane. Titularii unor asemenea drepturi pot cere unei alte persoane o anumita prestatie (sa
dea, sa faca sau sa nu faca ceva).
Drepturile extrapatrimoniale sunt lipsite de un continut economic, nefiind susceptibile
de evaluare baneasca, in ele regasindu-se individualitatea persoanei cu insusirile ei caracteristice.
Fac parte din aceasta categorie: dreptul la viata, sanatate, onoare, demnitate.
 c) Dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective se impart in: drepturi principale si
drepturi accesorii.
Drepturile principale au o existenta de sine statatoare, in sensul ca nu sunt conditionate
de existenta valabila a altui drept. Majoritatea drepturilor subiective sunt principale.
Drepturile accesorii nu au o existenta de sine statatoare, in sensul ca ele fiinteaza pe
langa alte drepturi principale.
d) Dupa siguranta oferita titularilor lor, drepturile subiective se clasifica in: drepturi
pure si simple, drepturi afectate de modalitati, drepturi eventuale si drepturi viitoare.
Drepturile pure si simple sunt acelea care confera o deplina siguranta titularilor lor,
producandu-si efectele imediat dupa nasterea lor, in mod definitiv si irevocabil.
Drepturile afectate de modalitati nu ofera aceeasi siguranta ca cele pure si simple, ci ele
depind de un eveniment viitor.
Dreptul afectat de termen nu afecteaza existenta, ci numai exercitiul dreptului subiectiv
respectiv.
Dreptul afectat de conditie este nesigur in existenta sa (conditia fiind un eveniment
viitor si nesigur).
Dreptul eventual este acel drept care ii lipseste fie obiectul, fie subiectul, el oferind un
grad redus de siguranta.
Dreptul viitor este acela care nu are nici obiect, nici subiect, deoarece nu se poate sti
daca in viitor obiectul dreptului va exista sau daca dreptul va apartine unei anumite persoane .

I.5.3. Obiectul raportului juridic de munca

Cu privire la obiectul raportului juridic, parerile exprimate in literatura de specialitate

sunt impartite, in primul rand se sustine ca obiectul raportului juridic il constituie anumite actiuni
sau inactiuni .
Se considera ca, intrucat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni, referitoare la
activitatea acestora, obiectul lor va fi intotdeauna o anumita sau anumite actiuni ale oamenilor
sau abtinerea de a savarsi anumite actiuni. Daca prin continut al raportului juridic intelegem
drepturile si obligatiile partilor (adica posibilitatea unor actiuni sau inactiuni) prin obiect al
raportului juridic intelegem insesi actiunile sau inactiunile la care subiectul activ este indrituit,
iar subiectul pasiv este indatorat.
Contractul individual de munca, fiind un contract sinalagmatic, are ca obiect prestatiile
reciproce ale partilor: prestarea muncii de catre salariat si, respectiv, salarizarea acestuia de catre
angajator.
Prestarea muncii – obligatia fundamentala a salariatului – trebuie sa fie posibila in
conditii licite, fara a afecta morala sau ordinea publica.
De principiu, indatorirea salariatului de a presta munca prevaleaza asupra oricarei alte
obligatii extracontractuale a celui in cauza. Altfel spus, o obligatie de alt ordin (e.g: rezultata
dintr-un contract civil) nu poate motiva neexecutarea obligatiei de a munci izvorata din
contractul individual de munca.
Salarizarea muncii reprezinta plata in bani a muncii prestate in temeiul contractului
individual de munca. Salariul va fi datorat de angajator chiar daca nu a fost mentionat expres in
contract, in masura in care s-a prestat munca si rezulta cu claritate ca intentia partilor a fost sa
incheie un contract individual de munca.
Chiar daca in cazul functionarului public nu se presteaza in temeiul unui contract
individual de munca, remunerarea muncii sale poarta denumirea legala tot de salariu.
 CAPITOLUL II.

SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC DE MUNCa

II.1 Persoana fizica si persoana juridica-subiecte de drept

Persoana fizica

Asa cum se subliniaza in literatura de specialitate, expresia “persoana fizica”

desemneaza “individul uman ca entitate sociala si jnridicä”. El apare cel mai frecvent in
raporturile juridice ce fundamenteaza ordinea de drept existenta intr-un anumit stat, fiind deci
subiectul principal de drepturi si obligatii. Acest individ poate fi cetatean al statului respectiv, un
cetatean strain, un cetatean cu dubla cetatenie sau un apatrid. Personalitatea juridica (capacitatea
juridica) “este recunoscuta in mod automat indivizilor cu care statul se afla intr-o legatura de
cetatenie si numai conditionat cetatenilor straini si, eventual, apatrizilor”
Cetatenii statului pot, in principiu, sa participe la orice raport juridic, indiferent de natura
acestuia, bucurandu-se de o capacitate juridica generala. Pot intra in raporturi juridice, atat intre
ei, cat si cu statul, cu organele acestuia sau cu alte persoane juridice (regii autonome, societati
comerciale, institutii culturale etc.). Participarea cetatenilor la raporturile juridice poarta, in
primul rand, amprenta sistemului de drept in ansamblul sau, marcata fiind si de specificul
fiecarei ramuri de drept.
Legea fixeaza atat momentul dobandirii capacitatii juridice, cat si intinderea, volumul
drepturilor si obligatiilor ce-i alcatuiesc continutul, precum si incetarea acesteia. De la o ramura
de drept la alta, capacitatea juridica prezinta trasaturi specifice, ramificandu-se in capacitate
constitutionala, administrativa, penala, civila, de dreptul muncii, familiei etc.
in dreptul constitutional, de exemplu, capacitatea electorala incepe de la 18 ani, in
domeniul raporturilor de familie de la 16 ani, respectiv 18 ani. in dreptul civil capacitatea
juridica incepe de la nastere, in anumite conditii chiar de la conceptiune.
in teoria dreptului se face distinctie intre capacitatea juridica generala si speciala.
Capacitatea juridica generala reprezinta aptitudinea generala si abstracta a cetatenilor de a avea
drepturi si obligatii (fara a viza un anumit domeniu al vietii sociale). Capacitatea juridica
speciala vizeaza doar anumite categorii de persoane, care intra in anumite raporturi juridice,
datorita calitatii pe care o au: medicii, profesorii, deputatii, militarii, functionarii de stat etc.
in general, au capacitate juridica speciala persoanele juridice, intrucat sunt create pentru un
anumit scop, activitatea acestora fiind subordonata principiului specialitatii capacitatii de
folosinta.

Continutul raportului juridic de munca

 Drepturile si obligatiile cuprinse in actele normative care au caracter de ordine publica,
urmarind protectia celor incadrati in munca, nu pot fi incalcate spre a se crea salariatului un
statut defavorabil fata de normele legale.
in virtutea obligatiei, fiecare parte este indreptatita, ca titulara a drepturilor dobandite prin
contract, sa pretinda celeilalte parti satisfacerea acstor drepturi.
Drepturile si obligatiile privind relatiile de muncã dintre angajator si salariat se stabilesc
potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de muncã si al contractelor
individuale de muncã.
Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie
prin care se urmãreste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea
acestor drepturi este lovitã de nulitate.
Partile pot sa se inteleaga insa, prin negociere individuala, in legatura cu o serie de
conditii superioare pentru salariati, in raport cu prevederile actelor normative si ale contractelor
colective de munca.
Drepturile si indatoririle salariatilor, care fac parte din continutul contractului individual
de munca, sunt precizate enuntiativ de art. 39 si, respectiv, art. 40 din Codul muncii. Dintre
clauzele generale ale contractului individual de munca se detaseaza prin importanta lor (ca
fundamentale), cele privind felul muncii, locul muncii si salariul. Evolutiile din ultimii ani impun
ca si durata contractului de munca sa fie considerate drept o clauza fundamentala.
Durata, felul muncii, locul muncii (locul de munca) si salariul nu pot fi modificate
unilateral de catre angajator, dupa cum s-a statuat in mod constant in practica.
Astfel, s-a decis: "Schimbarea din functie, cu consecinta micsorarii salariului nu poate fi
facuta decat cu consimtamantul salariatului, ambele fiind elemente esentiale ale contractului de
munca. O asemenea masura, luata fara acordul persoanei incadrate in munca, echivaleaza cu o
retrogradare pe timp nelimitat, ceea ce nu este cu putinta".

III.1.1. Drepturile si obligatiile salariatului

III.1.1.1. Drepturile salariatului

Conform prevederilor actualului Cod al Muncii (articolul 39), salariatul are, in principal,
urmatoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului
de munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective.
 a) Dreptul la salarizare pentru munca depusa
Salariul reprezinta suma de bani prevazuta in contractul individual de munca pentru
activitatea prestata de catre angajat, drept pret al muncii. Asa cum s-a aratat in literatura juridica,
salariul nu este numai o contrapartida la munca salariatului, dar totodata si o creanta alimentara,
ca venit esential si unic a marii majoritati a salariatilor, pentru care el este mijlocul de subzistenta
pentru ei si familiile lor.
Conform art. 154 din Codul muncii al.1 “salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de
salariat in baza contractului individual de munca „. Cuvantul salariu isi are originea in latinescul
‘salarium’ care, la origine, semnifica ratia de sare(sale) alocata unui soldat ; ulterior aceasta
notiune a fost extinsa si utilizata pentru a exprima pretul platit cetatenilor liberi care prestau
diferite activitati in folosul altor persoane. Atat in tara noastra, cat si in alte state, in afara
termenului de salariu, se mai intrebuinteaza si termenii remuneratie sau retributie.
in sens economic, salariul constituie un element important al costurilor de productie, iar in
sens social el reprezinta o sursa , un mijloc, esential in foarte multe cazuri, de existente ori
subzistenta, suport al reproductiei fortei de munca. Salariul care cuprinde salariul de baza,
indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri, se stabileste pentru fiecare salariat in raport cu
calificarea, importanta, complexitatea lucrarilor ce revin postului in care este incadrat, cu
pregatirea si competenta profesionala. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice
discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta
nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, optiune sociala, handicap, situatie sau
responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala.
Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/si colective intre angajator si salariati sau
reprezentanti ai acestora. Potrivit art. 156 din Codul muncii, salariile se platesc inaintea oricaror
alte obligatii banesti ale angajatorilor.
Salarizarea muncii trebuie privita mai intai ca o categorie economica, ea fiind in primul rand
un echivalent valoric al muncii prestate de catre salariati in cadrul raporturilor de munca, mai
exact, pretul acesteia. Totodata, ea constituie operatiunea propriu-zisa de plata a muncii ce a
facut obiectul contractului individual de munca. in acelasi timp salarizarea muncii reprezina o
institutie juridica alcatuita din formele si normele legale si conventionale care reglementeaza
salarizarea muncii.

Raporturile juridice de munca ale militarilor.

Avand in vedere ca in temeiul art. 16 alin. 3 din Constitutie, functiile (si demnitatile)
publice pot fi civile sau militare, inseamna ca nici militarii - cadre permanente - nu sunt salariati
si deci, nu intra sub incidenta Codului muncii.
intr-adevar, ei sunt supusi unei legislatii speciale, in primul rand Legii nr.80/1995 privind
Statutul cadrelor militare.
Printre trasaturile caracteristice militarilor, doctrina enumera:
· Subordonarea militarului fata de celalalt subiect al raportului juridic, subordonare care
este mult mai severa decat a altor categorii de salariati;
· Raporturile de munca se realizeaza prin prestatii succesive;
· Militarii primesc pentru activitatea prestata o remuneratie numita „solda”;
· Militarii pot fi trmisi in delegatie, detasati sau transferati;
· Au drepturi si obligatii specifice;
 · Raspund disciplinar potrivit dispozitiilor Statutului militarilor;
Pot fi trecuti in rezerva sau pot fi demisi.

Cadrul juridic

Prin cadre militare, in sensul legii privind statutul cadrelor militare, se intelege cetatenii
romani carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau subofiter, in raport cu pregatirea
lor militara si de specialitate, in conditiile prevazute de lege.Cadrele militare sunt in serviciul
natiunii, potrivit ar.2 din lege.
Potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite in corpul
subofiterilor, corpul maistrilor militari si corpul ofiterilor. Gradele cadrelor militare, in ordinea
lor ierarhica, sunt:
A. Subofiteri:a) sergent major;
b) plutonier;
c) plutonier major;
d) plutonier adjutant;
e) plutonier adjutant sef.
B. Maistri militari:
a) maistru militar clasa a IV-a;
b) maistru militar clasa a III-a;
c) maistru militar clasa a II-a;
d) maistru militar clasa a I;
e) maistru militar principal.

C. Ofiteri:
a) ofiteri cu grade inferioare:
- sublocotenent, respectiv aspirant pentru cei din marina militara;
- locotenent;
- capitan;
b) ofiteri cu grade superioare:
- maior, respectiv locotenent-comandor pentru cei din aviatia si marina
militara;
- locotenent-colonel, respectiv capitan-comandor pentru cei din aviatia si
marina militara;
- colonel, respectiv comandor pentru cei din aviatia si marina militara;
c) generali si amirali
Gradele cadrelor militare in ordinea lor ierarhica in Ministerul Apararii Nationale
sunt:
A. Maistri militari si subofiteri:
a) maistru militar clasa a V-a, respectiv sergent;
b) maistru militar clasa a IV-a, respectiv sergent-major;
c) maistru militar clasa a III-a, respectiv plutonier;
d) maistru militar clasa a II-a, respectiv plutonier-major;
e) maistru militar clasa I, respectiv plutonier adjutant;
f) maistru militar principal, respectiv plutonier adjutant principal;
 B. Ofiteri:
a) ofiteri cu grade inferioare:
- sublocotenent, respectiv aspirant, pentru cei din arma marina;
- locotenent;
- capitan;
b) ofiteri cu grade superioare:
- maior, respectiv locotenent-comandor, pentru cei din arma aviatie si
arma marina;
- locotenent-colonel, respectiv capitan-comandor, pentru cei din arma
aviatie si arma marina;
- colonel, respectiv comandor, pentru cei din arma aviatie si arma marina;
c) generali si amirali:
- general de brigada - cu o stea, respectiv general de flotila aeriana - cu o
stea, pentru cei din arma aviatie si contraamiral de flotila - cu o stea, pentru cei
din arma marina;
in afara acestor grade, pentru merite militare exceptionale, in timp de razboi, Presedintele
Romaniei poate acorda generalilor de armata gradul de maresal, care este cel mai inalt grad
militar.
Gradul militar este un drept al titularului si reprezinta recunoasterea in plan social a
calitatii de cadru militar. Gradul de ofiter, maistru militar si subofiter nu se poate pierde decat in
cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Cadrele militare se pot afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) in activitate, cand ocupa o functie militara. Calitatea de cadru militar in
activitate se mentine si pe timpul cat acestea sunt eliberate din functii pentru a urma
diferite forme de pregatire in interesul serviciului, precum si atunci cand sunt puse la
dispozitie: in vederea incadrarii sau trecerii in rezerva ori in retragere; pentru cazurile de boala
stabilite prin hotarare a Guvernului; pe timpul cat sunt in captivitate.Pot fi ofiteri, maistri militari
sau subofiteri in activitate persoanele care au cetatenie romana si domiciliul in tara;
b) in rezerva, cand nu ocupa o functie militara, dar intrunesc conditiile prevazute
de lege pentru a fi chemate sa indeplineasca serviciul militar ca rezervisti concentrati sau
mobilizati, iar la nevoie, in calitate de cadre militare in activitate;
c) in retragere, cand, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru indeplinirea serviciului
militar.

Recrutarea personalului Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta

Accesul in profesie, precum si evolutia ulterioara pe treptele ierarhiei militare au la
baza principiile si normele cuprinse in prezenta lege. in aplicarea acestora, pentru cadrele militare
ale Ministerului Apararii Nationale se elaboreaza Ghidul carierei militare, aprobat prin
hotarare a Guvernului.
Pentru a participa la concursurile de admitere in institutiile pentru formarea personalului
Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta – curs de zi – candidatii trebuie sa
indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele conditii:
                   a) sa aiba cetatenia romana si domiciliul in Romania;
                   b) sa cunoasca limba romana scris si vorbit;
                   c) sa fie absolventi de liceu, cu diploma de bacalaureat;
                   d) sa nu fi fost exmatriculati, pentru abateri disciplinare, dintr-o institutie de
invatamant;
                   e) sa aiba varsta de pana la 25 ani, impliniti in anul participarii la concurs;
                   f) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
                   g) sa fi obtinut la purtare, in perioada studiilor liceale, media generala de minimum
8,00;
                   h) sa fie declarati apt medical, fizic si psihic;
                   i) sa aiba un comportament corespunzator cerintelor de conduita admise si practicate
in societate;
                   j) sa nu aiba antecedente penale sau sa nu fie in curs de urmarire penala ori de
judecata pentru savarsirea de infractiuni;
                   k) sa aiba inaltimea de minimum 1,70 m barbatii si 1,65 m femeile (cu exceptia
candidatilor proveniti din liceele militare, numai pentru concursul sustinut in anul absolvirii).

Conditii generale de recrutare in vederea incadrarii directe pe functii de executie sau

trecerii in corp superior
  
1. Conditiile generale de recrutare a personalului Inspectoratului General pentru Situatii
de Urgenta, in vederea incadrarii directe pe functii de executie sau trecerii iin corp superior, sunt
urmatoarele:
                   a) sa aiba cetatenia romana si domiciliul in Romania;
                   b) sa cunoasca limba romana scris si vorbit;
                   c) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
                   d) sa fie declarati apt medical, fizic si psihic pentru incadrare in Ministerul
Administratiei si Internelor;
                   e) sa aiba un comportament corespunzator cerintelor de conduita admise si practicate
in societate;
                   f) si nu aiba antecedente penale sau si nu fie in curs de urmarire penali ori de judecate
pentru savarsirea de infractiuni;
                   g) sa indeplineasca cerintele specifice ale postului scos la concurs (se detaliaza in
anuntul dat publicitatii de catre unitatea organizatoare).
          2. Nu pot participa la concursurile pentru incadrarea ca ofiter sau subofiter persoanele
care au avut calitatea de politisti daca au intrerupt raporturile de serviciu ca urmare a:
                    a) implinirii varstei si a vechimii in serviciu, necesare pensiei de serviciu;
                    b) pierderii capacitatii de munca, in conditiile legii;
                    c) implinirii limitei de varsta in grad profesional;
                    d) destituirii din politie;
                    e) acordarii calificativului „nesatisfacator”, de doua ori;
                    f) condamnarii prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, cu exceptia cazurilor
in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei inchisorii sau amenzii penale pentru infractiuni
savarsite din culpa;
                    g) nepromovarii examenului de definitivare in profesie;
                    h) stabilirii incadrarii frauduloase in politie, chiar daca aceasta situatie a fost
depistata ulterior;
                    i) nedefinitivarii de catre agentii de politie a studiilor liceale.
          3. Nu pot participa la concursurile pentru incadrarea ca ofiter sau subofiter persoanele
care au avut calitatea de cadre militare in activitate daca au fost trecute in rezerva ca urmare a:
                    a) implinirii varstei si a vechimii in serviciu, necesare acordarii pensiei de serviciu;
                    b) clasarii „inapt pentru serviciul militar” de catre comisiile de expertiza medico-
militara;
                    c) clasarii „apt limitat”;
                    d) implinirii limitei de varsta in grad;
                    e) dezinteresului in indeplinirea atributiilor si sarcinilor de serviciu sau in
perfectionarea pregatirii militare si de specialitate;
                    f) comiterii de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte
dispozitii legale;
                    g) aplicarii, prin hotarare judecatoreasca, pentru o infractiune savarsita din culpa, a
pedepsei inchisorii, cu suspendarea conditionata a executarii, ori a amenzii, precum si in cazurile
cand au beneficiat de amnistie sau gratiere inainte de inceperea executarii pedepsei;
                    h) incalcarii prevederilor referitoare la conditiile privind cetatenia si domiciliul.
           4. Persoanele care au grade militare in rezervi pot fi recrutate pentru concursurile de
incadrare ca ofiter sau subofiter numai daca, prin incadrare, potrivit nivelului studiilor, nu
dobandesc grade militare mai mici decat cele avute in rezerva sau din corpul ierarhic inferior
celui in care se afla in rezerva.
           6. La incadrarea in posturi de specialitate prevazute cu profesii / ocupatii reglementate prin
statute profesionale distincte, se vor aplica si cerintele acestor prevederi legale, care vor fi
inserate in continutul anuntului afisat la sediul unittii.
Pentru incadrarea ca soldat / gradat voluntar, candidatii trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii suplimentare:
a) au varsta de cel putin 18 ani si de cel mult 26 de ani impliniti in anul in curs;
b) nu fac parte din organizatii interzise de legislatia romana si nu sunt membri ai unor
organizatii sau culte religioase incompatibile cu regulile, activitatile si atributiile specifice
profesiei militare;
c) nu sunt asociati unici ori participanti directi la administrarea sau conducerea unor
societati comerciale ori a altor organizatii cu scop lucrativ sau comercial, iar daca sunt intr-una
din aceste situatii, se obliga prin semnarea unui angajament ca, din momentul selectionarii pentru
profesia de soldat sau gradat voluntar, sa renunte la aceasta calitate;
d) nu sunt membri ai unor partide, formatiuni sau organizatii politice, iar daca sunt
membri, se angajeaza in scris ca, dupa admiterea in institutia militara, vor renunta la aceasta
calitate.
in afara conditiilor pentru trecerea in corpul ofiterilor, agentii de politie, maistrii militari
si subofiterii in activitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii suplimentare:
a) nu se afla sub efectul unei sanctiuni disciplinare;
b) nu sunt pusi la dispozitie in situatiile prevazute de art.65 din Statutul politistului si
art.89 din Statutul cadrelor militare;
c) sa aiba cel putin calificativul „Bun” la evaluarea/aprecierea de serviciu din ultimul an
de activitate/serviciu;
d) sa aiba vechime cel putin un an in corpul din care provin, iar politistii sa fie definitivati
in profesie.
Posturile vacante pentru care se organizeaza concurs, conditiile generale si specifice
pentru participarea la selectie, termenele de depunere a cererilor de inscriere si a dosarelor de
candidat, precum si alte date si informatii referitoare la organizarea si desfasurarea concursului
vor fi afisate la sediul unitatii organizatoare si, daca este cazul, publicate in presa centrala ori
locala si postate pe site-ul oficial de internet al unitatii sau al institutiei.

Drepturile si obligatiile cadrelor militare

indatoririle, drepturile si libertatile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constitutia

Romaniei, de legile tarii si de prezentul statut.
Profesia de ofiter, maistru militar sau subofiter in activitate incumba indatoriri
suplimentare, precum si interzicerea ori restrangerea exercitarii unor drepturi si libertati, potrivit
legii.
indatoriri
Cadrele militare au urmatoarele indatoriri principale:
a) sa fie loiale si devotate statului roman si fortelor sale armate, sa lupte pentru
apararea Romaniei, la nevoie pana la sacrificiul vietii, sa respecte si sa apere valorile
democratiei constitutionale;
b) sa respecte juramantul militar si prevederile regulamentelor militare, sa execute
intocmai si la timp ordinele comandantilor si ale sefilor, fiind responsabile de modul in
care indeplinesc misiunile ce le sunt incredintate. Cadrelor militare nu li se poate ordona si
le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor
internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage
raspunderea penala si civila a subordonatilor;
c) sa pretuiasca onoarea si gloria de lupta ale fortelor armate ale Romaniei, ale
armei si unitatii din care fac parte, precum si demnitatea gradului si a uniformei militare
pe care le poarta;
d) sa-si perfectioneze pregatirea profesionala, sa asigure instruirea temeinica si
educarea subordonatilor si sa apere drepturile acestora;
e) sa actioneze pentru intretinerea regulamentara si mentinerea in stare de
operativitate a tehnicii si armamentului si pentru folosirea si administrarea eficienta a bunurilor
din dotare;
f) sa pastreze cu strictete secretul militar, de stat si de serviciu, precum si caracterul
confidential al unor activitati si documente.

Drepturi
ART. 9 enumera drepturile cadrelor militare :
a) solda lunara, compusa din solda de grad, solda de functie, gradatii si indemnizatii,
precum si la prime, premii, sporuri si alte drepturi banesti, ale caror cuantumuri se
stabilesc prin hotarare a Guvernului;
b) echipament, hrana, asistenta medicala, medicamente, locuinta de serviciu,
gratuite, concedii si scutiri medicale platite, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
c) documente de transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihna sau in
cazul mutarii dintr-o garnizoana in alta, potrivit reglementarilor in vigoare.
 Cadrele militare trecute in rezerva sau direct in retragere au dreptul la pensie militara
potrivit legii.Partea din pensie corespunzatoare soldei de grad se actualizeaza permanent
potrivit soldei de grad a cadrelor in activitate.
Pensionarii militari decorati cu ordinul “Semnul onorific” clasele a III-a, a II-a si I
beneficiaza de un spor de 10%, 15% si, respectiv, 20% al cuantumului pensiei.
Cadrele militare in activitate au dreptul sa urmeze invatamantul superior militar
sau civil, postuniversitar, doctoratul sau alte forme de perfectionare a pregatirii, cu respectarea
normelor legale.
Cadrele militare in activitate pot fi trimise la studii in strainatate, prin concurs, cu
aprobarea ministrului apararii nationale.
Cadrele militare in activitate care au absolvit scoli si academii militare, cursuri sau alte
forme de pregatire in strainatate beneficiaza de drepturi depline la incadrarea si promovarea in
functii corespunzatoare studiilor din tara cu care le-au fost echivalate diplomele dobandite, in
conditiile legii si ale reglementarilor militare.
in timp de pace, cadrele militare in activitate au dreptul la concediu de odihna,
concediu de odihna suplimentar pentru activitate in locuri de munca cu conditii deosebite
- vatamatoare, grele sau periculoase - si la concediu de studii.
Regulile privind durata si acordarea concediului de odihna, concediului de odihna
suplimentar si a concediului de studii, precum si compensarea in bani a concediului de odihna
neefectuat se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Femeile, cadre militare in activitate, au dreptul la concediu de maternitate si
beneficiaza de pauze pentru alimentarea si ingrijirea copilului, precum si de alte drepturi
prevazute de lege pentru femeile salariate din administratia publica.
Cadrele militare in activitate, femei si barbati, au dreptul la concediu si indemnizatie
pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani si, in cazul copilului cu handicap,
pana la implinirea varstei de 3 ani, in conditiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare.
Cadrele militare in activitate care urmeaza cursurile de zi ale institutiilor de
invatamant superior beneficiaza, in locul concediilor de odihna, de vacante, conform
programelor de invatamant ale institutiilor respective si ordinului ministrului apararii nationale.
Pentru rezolvarea unor situatii personale sau familiale deosebite, cadrelor
militare in activitate, precum si celor in rezerva, pe timpul cat sunt concentrate sau
mobilizate in unitati militare, li se pot acorda permisii.
Durata permisiilor si comandantii care au dreptul sa le aprobe se stabilesc prin
regulamentele militare.
Timpul acordat pentru permisii, scutiri si concedii medicale nu se scade din
durata concediului anual de odihna sau a concediului de odihna suplimentar.
La declararea starii de razboi sau a mobilizarii, precum si in situatii deosebite
stabilite de ministrul apararii nationale, concediile de odihna, de studii, vacantele si permisiile
se suspenda, cadrele militare in activitate fiind obligate sa se prezinte de indata la unitatile
militare de care apartin.
Pe timpul cat dureaza starile de razboi sau de mobilizare, cadrelor militare in
activitate si celor in rezerva, concentrate sau mobilizate, li se pot acorda permisii si
concedii potrivit ordinului ministrului apararii nationale.
Ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor in activitate si celor in rezerva,
concentrati sau mobilizati in unitatile militare, li se acorda despagubiri pentru cazurile de
invaliditate sau de deces produse ca urmare a unor actiuni militare, prin accidente, catastrofe
sau alte asemenea evenimente intervenite in timpul si din cauza serviciului militar sau a
unor misiuni in cadrul fortelor internationale destinate mentinerii pacii ori constituite in scopuri
umanitare.
Cuantumul despagubirilor ce se acorda cadrelor devenite invalide, respectiv urmasilor
celor decedate, se stabileste prin hotarare a Guvernului.
Pensia pentru invaliditate permanenta, survenita in conditiile alin. 1, este egala cu
solda lunara avuta la data respectiva si se actualizeaza potrivit art. 11. Cadrele militare in
rezerva sau in retragere pot opta pentru pensia din sistemul asigurarilor sociale de stat.
Cadrele militare in activitate si familiile acestora beneficiaza, ca masura de protectie
sociala, de inlesniri stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale, in folosirea caselor
de odihna, sanatoriilor, caminelor de garnizoana si a altor amenajari recreative si sportive.
Membrii familiilor cadrelor militare in activitate beneficiaza gratuit de:
a) asistenta medicala si medicamente in cadrul retelei sanitare a Ministerului
sau in alte retele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de catre acest minister;
b) documente de transport, atunci cand ofiterii, maistrii militari sau subofiterii sunt
mutati in interes de serviciu dintr-o garnizoana in alta.
Membrii familiilor cadrelor militare in activitate beneficiaza si de pensie de urmas,
precum si de alte drepturi in conformitate cu prevederile legale.
La decesul unui cadru militar in activitate, Ministerul acorda familiei acestuia sau
persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, dupa caz, un ajutor suplimentar
in cuantum de doua solde lunare neimpozabile.
Urmasii cadrelor militare in activitate si ai celor in rezerva, mobilizate sau
concentrate in unitati militare, decedate in timpul si din cauza serviciului ca urmare a
unor actiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament exceptional ori a
unor misiuni in cadrul fortelor internationale destinate mentinerii pacii ori constituite in
scopuri umanitare, au dreptul la o pensie egala cu solda lunara pe care cadrele militare
au avut-o la data decesului, care se actualizeaza .
in cazul in care nu exista urmasi, daca cel decedat era singurul sustinator al parintilor
sai, acestia vor beneficia de jumatate din pensia de urmas stabilita potrivit prevederilor alin. 1.
Urmasii cadrelor militare in rezerva pot opta pentru pensia din sistemul asigurarilor
sociale de stat.
Copiii cadrelor militare in activitate, decedate in timpul si din cauza serviciului, ca
urmare a unor actiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament exceptional
ori a unor misiuni in cadrul fortelor internationale destinate mentinerii pacii ori constituite
in scopuri umanitare, pot fi transferati la liceele militare sau in institutiile militare de
invatamant care formeaza maistri militari si subofiteri, pe baza unui test de aptitudini, a
rezultatelor la invatatura obtinute in institutiile civile de invatamant si potrivit normelor
aprobate de ministrul apararii nationale.
Ofiterii, maistrii militari si subofiterii in rezerva si in retragere, pensionari militari, au
dreptul gratuit la asistenta medicala si medicamente in conditiile art. 23 alin. 1 lit. a) si
au acces la cercurile militare, casele de odihna, sanatoriile, caminele de garnizoana si alte
amenajari recreative sau sportive, beneficiind de inlesniri stabilite prin ordin al
ministrului apararii nationale.
De aceleasi drepturi beneficiaza si ofiterii, maistrii militari si subofiterii in rezerva
si in retragere, fosti pensionari militari de invaliditate datorita unor accidente in serviciu ori
unor boli contractate in timpul si din cauza indeplinirii obligatiilor militare, care ulterior
au optat pentru pensia din sistemul asigurarilor sociale de stat.
La trecerea in rezerva sau direct in retragere, ofiterilor care au cel putin 20 de ani de
serviciu militar si s-au distins prin activitatea desfasurata, precum si celor care au adus patriei
servicii deosebite, chiar daca nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se
poate acorda dreptul de a purta uniforma militara.
Criteriile de acordare si de retragere a acestui drept, precum si situatiile in care
ofiterii prevazuti la alin. 1 pot purta uniforma militara se stabilesc prin regulamente militare.
Art.14¹introdus prin Legea nr. 53/2011, in timp de pace, cadrele militare in activitate au
dreptul la concedii fara plata, pe o durata de cel mult 4 ani, in urmatoarele situatii:
a) solicitasa isi urmeze sotia sau sotul trimis in strainatate de catre Ministerul Afacerilor
Externe, de alte ministere, autoritati administrative autonome, organe ori alte institutii de
specialitate ale administratiei publice centrale, pentru indeplinirea unei misiuni permanente in
strainatate la misiunile diplomatice, la oficiile consulare sau la alte reprezentante nationale,
structuri si comandamente din cadrul organizatiilor internationale din care Romania face parte,
pentru o perioada mai mare de 6 luni;
b) au fost selectate pentru a ocupa posturi de expert cu statut de angajat temporar in
structurile din cadrul organizatiilor internationale din care Romania face parte, in baza aprobarii
ministrului apararii nationale.
Pentru alte cazuri, temeinic motivate, cadrele militare in activitate au dreptul la concedii
fara plata, pe durata determinata, de cel mult un an.
Concediile fara plata prevazute la alin. 1 si 2 se aproba de catre ministrul apararii
nationale sau de catre comandantii stabiliti de acesta.
Ministrul apararii nationale poate prelungi durata concediilor fara plata prevazute la alin.
1 si 2 cu cel mult un an.
in perioada concediului fara plata, acordat potrivit prevederilor alin. 1 sau 2, cadrele
militare sunt suspendate din functie si nu beneficiaza de niciun drept din partea Ministerului
Apararii Nationale, cu exceptia celui privind folosirea locuintei de serviciu, in cazul cand se
dispune de aceasta.
Perioada concediului fara plata nu constituie vechime in serviciu pentru stabilirea pensiei,
vechime in activitate pentru acordarea Semnului onorific in Serviciul Patriei si/sau pentru
acordarea gradatiei urmatoare in conditiile legii.
in situatia prevazuta la alin. 1 lit. a) si alin. 2, la stabilirea stagiului in gradul pe care il au
cadrele militare se ia in calcul o perioada egala cu 3 patrimi din durata concediului fara plata .
in situatia prevazuta la alin. 1 lit. b), la stabilirea stagiului in gradul pe care il au cadrele
militare se ia in calcul intreaga durata a concediului fara plata.
La incetarea concediului fara plata, institutia are obligatia de a numi cadrul militar pe o
functie vacanta sau sa il puna la dispozitie in vederea incadrarii.

Interzicerea sau restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati

Cadrelor militare in activitate le este interzisa exercitarea urmatoarelor drepturi:

a) sa faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice ori sa desfasoare
propaganda prin orice mijloace sau alte activitati in favoarea acestora ori a unui candidat
independent pentru functii publice;
 b) sa candideze pentru a fi alese in administratia publica locala si in Parlamentul
Romaniei, precum si in functia de Presedinte al Romaniei;
c) sa declare sau sa participe la greva.
Cadrelor militare in activitate le este restransa exercitarea unor drepturi si libertati, astfel:
a) opiniile politice pot fi exprimate numai in afara serviciului;
b) exprimarea in public a unor opinii contrare intereselor Romaniei si fortelor armate nu
este permisa;
c) conditiile in care cadrele militare in activitate vor putea sa prezinte public informatii
militare se vor stabili prin ordin al ministrului apararii nationale;
d) aderarea la culte religioase este libera, mai putin la cele care, potrivit legii,
contravin normelor de pastrare a ordinii publice, precum si la cele care incalca bunele
moravuri sau afecteaza exercitarea profesiei;
e) constituirea in diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-stiintific,
cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu exceptia celor sindicale ori care contravin
comenzii unice, ordinii si disciplinei specifice institutiei armatei, este permisa in
conditiile stabilite prin regulamentele militare.
f) participarea la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau intruniri cu caracter politic ori
sindical este interzisa, cu exceptia activitatilor la care se participa in misiune;
g) cadrele militare in activitate se pot deplasa in strainatate in conditiile ce se stabilesc
prin ordin al ministrului apararii nationale.
Ofiterii, maistrii militari si subofiterii in activitate au obligatia de a nu efectua
activitati care contravin demnitatii, prestigiului si normelor de comportare ce decurg din
calitatea lor de cadre militare.
Cadrelor militare in activitate le este interzis:
a) sa indeplineasca alte functii decat cele in care sunt incadrate, cu exceptia
cumulului prevazut de lege, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale;
b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor
organizatii ori societati comerciale, cu exceptia celor numite in consiliile de administratie
ale regiilor autonome si societatilor comerciale din subordinea Ministerului Apararii
Nationale, din cadrul industriei de aparare sau in legatura cu aceasta.
Ofiterii, maistrii militari si subofiterii in rezerva, pe timpul cat sunt concentrati sau
mobilizati in unitati militare, pot ramane membri ai partidelor, formatiunilor sau organizatiilor
politice, precum si ai sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisa desfasurarea
oricaror activitati cu caracter politic sau sindical, in unitati militare

Aprecierea, incadrarea si promovarea in functie a cadrelor militare

Cadrelor militare li se intocmesc aprecieri de serviciu.Aprecierea de serviciu constituie

unicul document de valoare a competentei profesionale, a calitatii morale, a perspectivelor de
dezvoltare si promovare, pe baza caruia ofiterii, maistrii militari si subofiterii sunt inaintati
in gradul urmator.
Aprecierea de serviciu a cadrelor militare in activitate se face periodic, precum si in
cazurile stabilite de ministrul apararii nationale.
Cadrelor militare in rezerva li se intocmesc aprecieri de serviciu in anul in care sunt
propuse la inaintarea in grad.
 Metodologia intocmirii aprecierilor de serviciu, in timp de pace, precum si
sistemul de apreciere in timp de razboi se stabilesc prin ordin al ministrului apararii nationale.
Aprecierea se exprima prin unul din urmatoarele calificative: "exceptional", "foarte bun",
"corespunzator","mediocru" sau "necorespunzator".
incadrarea ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor in functii se face tinand
seama de nevoile fortelor armate, de competenta si conduita morala ale acestora.
La numirea in functii se va respecta principiul potrivit caruia ofiterii, maistrii
militari si subofiterii sa nu fie subordonati altora cu grade mai mici. Exceptie de la acest
principiu pot face cadrele militare care nu au studii superioare de specialitate si care se
subordoneaza celor care au o astfel de pregatire, precum si cadrele militare apartin and
Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de
Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale, Ministerului Justitiei si Serviciului
de Protectie si Paza.
La incadrarea ofiterilor in functii se va tine seama si de experienta dobandita pe
treptele ierarhiei militare, promovarea efectuandu-se, de regula, in functii sau la esaloane
imediat superioare.
Pentru determinarea aptitudinilor si cunostintelor ofiterilor, necesare la incadrarea in
anumite functii stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale, se vor folosi teste ori se va
organiza examen sau concurs. Conditiile privind studiile, stagiul in functii si alte criterii necesare
pentru incadrarea si promovarea ofiterilor in unele functii se stabilesc prin ordin al ministrului
apararii nationale.
Ofiterii se numesc, de regula, in functii prevazute in statele de organizare cu grade egale
sau mai mari cu cel mult doua trepte fata de cele pe care le au. Numirea ofiterilor in
functii prevazute in statele de organizare cu grade mai mari cu trei trepte fata de cele pe care le
au se poate face numai cu aprobarea ministrului apararii nationale sau a comandantilor
stabiliti de acesta.
Mutarea cadrelor militare in activitate dintr-o unitate in alta, precum si schimbarea din
functii in cadrul aceleiasi unitati se efectueaza o singura data pe an, cu exceptia situatiilor
deosebite stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale.
Cadrele militare in activitate pot fi detasate la alte unitati pentru indeplinirea unor misiuni
sau pentru a urma o forma de perfectionare a pregatirii pe o perioada de cel mult un an, durata
care poate fi prelungita, cu aprobarea ministrului apararii nationale, pana la cel mult 2 ani.Pe
timpul detasarii, cadrele militare raman incadrate in functiile si unitatile militare din care au fost
detasate si beneficiaza de toate drepturile legale.
Numirea in functie si eliberarea din functie in unitatile militare, cu exceptia functiilor
publice in care numirea se face potrivit legii, precum si detasarea cadrelor militare in conditiile
art. 77 se fac, in timp de pace si in timp de razboi, conform competentelor stabilite prin ordin al
ministrului .
incadrarea si promovarea in functii a ofiterilor de justitie se fac potrivit actelor
normative specifice acestora.incadrarea si promovarea ofiterilor in functii didactice se fac
potrivit prevederilor prezentei legi si ale actelor normative aplicabile institutiilor militare de
invatamant.
Capitanii, locotenent-coloneii si capitan-comandorii care, pentru a fi inaintati in
gradul urmator, trebuie sa absolve una dintre formele de pregatire mentionate la art. 56
alin. 1 paragrafele B si, respectiv C, insa pana la expirarea stagiului minim nu au absolvit-o,
nu pot detine functii prevazute in statul de organizare cu grade superioare celor pe care le au.
Ofiterii in activitate pot fi numiti in functii inferioare gradelor pe care le au, in
urmatoarele situatii:
a) cand se produc modificari in statele de organizare sau in cazul reorganizarii armatei;
b) in cazuri exceptionale, la cererea ofiterilor sau cand sunt propusi prin
aprecierile de serviciu, pentru motive bine justificate;
c) cand sunt sanctionati cu retrogradarea in functie.
Situatia ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor in activitate, care sunt pusi la
dispozitie, se solutioneaza dupa cum urmeaza:
a) pentru cei pusi la dispozitie in vederea incadrarii sau trecerii in rezerva ori in retragere,
in termen de cel mult 3 luni. in cazuri exceptionale, cu aprobarea ministrului apararii
nationale, acest termen poate fi prelungit cu inca cel mult 3 luni. Pe timpul cat se afla in aceasta
situatie, cei in cauza indeplinesc atributiile stabilite de comandantii unitatilor militare la a caror
dispozitie sunt;
b) pentru cei pusi la dispozitie in cazurile de boala stabilite prin hotarare a
Guvernului, la expirarea termenului de internare si a concediilor medicale pentru
tratament, fara a depasi termenul maxim prevazut de reglementarile in vigoare pentru bolnavii
salariati in administratia publica. Cadrele militare restabilite vor fi numite in functie, iar cele a
caror boala se mentine vor fi trecute, dupa caz, in rezerva sau in retragere, cu drept de pensie
conform legii;
c) pentru cei cazuti in captivitate, in termen de cel mult 3 luni de la inapoierea in
tara. in aceasta perioada comisii speciale, stabilite prin dispozitie a sefului Statului Major
General, vor cerceta conditiile caderii in captivitate si comportarea celor in cauza pe
timpul acesteia. in functie de rezultat, cei gasiti nevinovati vor fi incadrati in functii, iar cei
vinovati de fapte ce cad sub incidenta legii penale vor fi trecuti in rezerva.
Ofiterii, maistrii militari si subofiterii fac parte din arme sau servicii si au specialitati
militare, in raport cu profilul pregatirii lor profesionale.
Trecerea ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor dintr-o arma, serviciu sau
specialitate militara in alta se poate efectua, in raport cu nevoile armatei, dupa obtinerea
unei pregatiri corespunzatoare, prin una dintre urmatoarele forme:
a) absolvirea, cu diploma de licenta, a unei academii militare sau a unei institutii
civile de invatamant superior cu profil corespunzator armelor, serviciilor si specialitatilor
militare necesare armatei ori a unor institutii militare de invatamant pentru formarea
ofiterilor, de catre cei care nu au avut studii de acest nivel;
b) absolvirea unui curs de perfectionare a pregatirii sau de specializare cu durata
de minimum 3 luni, urmata de un stagiu practic neintrerupt de cel putin 2 ani in noua arma,
serviciu sau specialitate militara, pe timpul caruia sa fi fost apreciati cu calificativul cel putin
"bun".
Maistrii militari si subofiterii pot fi trecuti dintr-o arma, serviciu sau specialitate militara
in alta si prin promovarea examenului de grad, daca inainte de sustinerea acestuia au un
stagiu practic neintrerupt de minimum 2 ani in noua arma, serviciu sau specialitate militara, pe
timpul caruia au fost apreciati cu calificativul cel putin "bun".

Trecerea in rezerva sau direct in retragere a cadrelor militare

Ofiterii, maistrii militari si subofiterii in activitate pot fi trecuti in rezerva sau direct in
retragere, dupa caz, in urmatoarele situatii:
 a) dupa implinirea varstei si vechimii in serviciu necesare acordarii pensiei de serviciu;
b) sunt clasati "inapt pentru serviciul militar" de catre comisiile de expertiza medico-
militara;
c) sunt clasati "apt limitat";
d) au implinit limita de varsta in grad;
e) cand, in urma reorganizarii unor unitati si a reducerii unor functii din statele de
organizare, nu sunt posibilitati pentru a fi incadrati in alte functii sau unitati, precum si pentru
alte motive sau nevoi ale Ministerului Apararii Nationale;
e1) la expirarea termenului prevazut in contract daca una dintre parti nu este de acord cu
reinnoirea acestuia;
f) pentru a fi numiti intr-o functie publica, civila, cu mentiunea de a fi trecuti in rezerva;
g) la cerere, pentru motive bine intemeiate;
h) prin demisie;
i) cand manifesta dezinteres in indeplinirea atributiilor si sarcinilor de serviciu sau
in perfectionarea pregatirii lor militare si de specialitate;
j) cand comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte
dispozitii legale;
k) cand, pentru o infractiune savarsita din culpa, li s-a aplicat prin hotarare
judecatoreasca pedeapsa inchisorii, cu suspendarea conditionata a executarii, ori a amenzii,
precum si in cazurile cand au beneficiat de amnistie sau gratiere inainte de inceperea executarii
pedepsei;
Trecerea in rezerva sau direct in retragere se face din oficiu, in conditiile legii la
propunerea consiliilor de judecata iar in celelalte conditii la propunerea comandantilor unitatilor
din care fac parte, inaintata ierarhic.
Raportul comandantilor privind trecerea in rezerva a cadrelor militare in conditiile
prevazute la alin. 1 lit. h) se inainteaza pe cale ierarhica, impreuna cu raportul de demisie, celor
in a caror competenta intra, potrivit art. 43, trecerea in rezerva. Pana la comunicarea ordinului de
trecere in rezerva, cei in cauza sunt obligati sa-si indeplineasca atributiile functiilor in
care sunt incadrati, precum si toate indatoririle ce le revin.
Pe timp de razboi, al mobilizarii, starii de asediu si starii de urgenta cadrele militare nu se
trec in rezerva prin demisie.
Ofiterii in activitate care au implinit limita de varsta in grad pentru clasa a III-a in
rezerva, precum si cadrele militare care au fost clasate medical "inapt pentru serviciul
militar cu scoatere din evidenta" se trec direct in retragere prin aplicarea uneia dintre prevederile
alin. 1, in raport cu motivele care determina schimbarea situatiei lor militare.
Generalii si amiralii a caror stare de sanatate le permite rezolvarea in foarte bune conditii
a atributiilor ce le revin pot fi mentinuti in activitate, astfel:
a) generalii de brigada, generalii de flotila aeriana, contraamiralii, generalii de
divizie, generalii de divizie aeriana si viceamiralii, pana la varsta de 62 de ani;
b) generalii de corp de armata, general-comandorii, viceamiral-comandorii, generalii
de armata, generalii inspectori si amiralii, pana la varsta de 64 de ani.
Cadrele militare in activitate, care nu indeplinesc conditiile de pensionare, nu pot fi trecute in
rezerva pe timpul cat se afla in incapacitate temporara de munca, fiind internate in spitale ori
sanatorii, se gasesc in concedii medicale sau in concediu pentru cresterea copilului, iar cadrele
militare femei, nici in perioada graviditatii, a concediului de risc maternal si a celui de
maternitate, acordate potrivit art. 15.
 CONCLUZII

.
Prin incheierea unui contract individual de munca ia nastere raportul juridic de munca
Dar, incadrarea in munca se poate realiza – numai in cazurile prevazute limitativ de lege.
Raporturile juridice sunt acele relatii sociale care au intrat sub incidenta unor norme de drept
primind forma si forta juridica prevazute de acestea
Subiectele raportului juridic de munca nu pot fi decat oamenii (priviti individual sau
organizati in colectivitati). Dar omul, in sine, nu poate deveni subiect de drept decat daca aceasta
calitate ii este recunoscuta de stat, fiind reglementata prin normele juridice. Altfel spus, prin
normele juridice se recunoaste omului o aptitudine generala si abstracta de a dobandi drepturi si
de a-si asuma obligatii prin raporturile juridice in care intra. in felul acesta se contureaza
personalitatea juridica a omului.
Generalitatea personalitatii juridice impune si o subliniere, si anume ca ea este
independenta de nivelul de dezvoltare bio-psihica a persoanei. De aceea, minorul ca si alienatul
mintal au aptitudinea de a participa la viata juridica, dar nu au capacitatea de a exercita drepturile
ce tin de personalitatea juridica. Sub acest aspect, trebuie sa facem distinctie intre personalitatea
juridica si capacitatea juridica. Daca personalitatea juridica afirma (recunoaste) o aptitudine
generala de a participa la viata juridica, capacitatea juridica precizeaza pentru fiecare conditiile
acestei participari.
Drepturile si obligatiile privind relatiile de muncã dintre angajator si salariat se stabilesc
potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de muncã si al contractelor
individuale de muncã.
Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie
prin care se urmãreste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea
acestor drepturi este lovitã de nulitate.
Partile pot sa se inteleaga insa, prin negociere individuala, in legatura cu o serie de
conditii superioare pentru salariati, in raport cu prevederile actelor normative si ale contractelor
colective de munca.
Drepturile si indatoririle salariatilor, care fac parte din continutul contractului individual
de munca, sunt precizate enuntiativ de art. 39 si, respectiv, art. 40 din Codul muncii. Dintre
clauzele generale ale contractului individual de munca se detaseaza prin importanta lor (ca
fundamentale), cele privind felul muncii, locul muncii si salariul.
Pe langa drepturi, partilor raportului juridic de munca le corespund si unele obligatii,
cum ar fi:obligatia salatiatului de a realiza norma de munca; obligatia de a respecta disciplina
muncii; obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv
de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;obligatia de fidelitate fata de
angajator in executarea atributiilor de serviciu; obligatia de a respecta masurile de securitate si
sanatate a muncii in unitate; obligatia de a respecta secretul de serviciu.
Angajatorul sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care
privesc desfasurarea relatiilor de munca, cu titlu exemplicativ enumeram: obligatia de a asigura
conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile
coresapunzatoare de munca, obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege,
din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
 Toate aceste dispozitii generale sunt aplicabile tuturor categoriilor de salariati, dar, tinand
cont si de reglementarile proprii, statutare.

BIBLIOGRAFIE :

Dan top. Natura juridica a contractului incheiat de soldatii siu gradatii voluntari, in Revista
romana de dreptul muncii, nr.2/2007, p.46-50

Modificata ulterior, ultimele modificari fiind aduse prin Legea nr.263/2010 si Legea nr.53/2011,
publicata in M.Of. nr. 290/26 apr. 2011

serban Beligradeanu, Ion Traian stefanescu, Raspunderea civila reciproca intre partile
raportului contractual - de serviciu al functionarului public, op. cit., p. 81 in A.ticlea, op.cit.,
p.23

Dr. Andrei Popescu, Dr. I. T. stefanescu, Dreptul muncii, elemente fundamentale, Ed.
Fundatiei “ Romania de Maine”, Bucuresti, 1994, p. 97;

Dan top, Dreptul muncii si solidaritatii sociale, vol. II, Ed. Bibliotheca Targoviste, 2004, p.
24.

Laura Maierean, Salariul in contractul individual de munca si pretul in contractele

civile. .Asemanari si deosebiri, in Revista romana de dreptul muncii nr. 1/2003, p. 51

I.T.stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p.411

Vasile Val Popa, Dreptul muncii, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, p.44